Sunt largi, dominand holul imens de la intrare. Urca spre plafonul imens, serpuind in cercuri largi, intrerupte din loc in loc de mici terase, unde piciorul incordat se poate odihni pentru cateva secunde. Marmura lucioasa, acoperita de covorul rosu pe care in strabat doar personalitatile.
Totul pare cald, luminos, pana si balustrada sclipitoare ce margineste suisul lin al treptelor. Totul pare impunator, greu de cuprins in intregime de privirea umana. E totusi un palat, nu-i asa?
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu