Iceberg

Sunt o imensitate de gheata, rece si dura, plutind in deriva pe oceanul infinit al vietii. Calatoresc, plutind usor, ori incotro sunt purtat de valurile vietii si oriunde sunt impins de vanturile mai mult sau mai putin potrivnice.
In aparenta, sunt de o albeata stralucitoare, rece si ostila; insa orice raza de soare ma topeste domol, transformandu-ma, picatura cu picatura, in cea mai fluida, curata si calda apa, pierduta treptat in imensitatea oceanului pe suprafata caruia incerc sa ma mentin.
Suprafata mea, oricat de colturoasa ar fi, se netezeste treptat, roasa de valurile si furtunile care ma ataca si ma rod lent, dar sigur.
Intr-o buna zi, sfaramat si topit lent, ma voi pierde definitiv in apa oceanelor, din care m-am nascut, pe oglinda careia am plutit in deriva, si care ma va inghiti definitiv. Din mine va ramane, poate, doar amintirea unui urias bloc de gheata, alb, rece si dur, plutind usor pe un ocean la fel de rece si nepasator.