In viata, fiecare dintre noi dorim sa realizam cat mai mult cu putinta pe linie profesionala, sociala, umana. Mereu vrem sa ne depasim limitele, adesea cu eforturi aproape supraomenesti. Ne neglijam sanatatea, ne epuizam fizic si psihic, si totusi ne biciuim si ultimele rezerve de energie, in disperarea noastra aproape inexplicabila de a realiza mai mult.
Adesea ni se pare ca inaintam lent, cu pasi de melc, carand in spate o povara mult prea usoara, agoniseala noastra din ultimul timp. Ne pandesc permanent pericole, pradatori cu ochii ageri, iar protectia noastra pare mult prea slaba.
Si totusi nu vrem niciodata sa recunoastem ca suntem capabili sa realizam multe si chiar reusim sa lasam enorm in urma noastra, cu mult mai mult decat o dara lipicioasa de melc, spalata prea usor de ploi.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu