Suntem, de multe ori, obsedati pana la nebunie de realizarea unei cariere si de obtinerea unor succese cat mai mari. Nu conteaza ce vrem sa obtinem de la viata: o cariera de succes, venituri substantiale, pozitii sociale cat mai inalte, familie, faima...
De multe ori reusim sa ne implinim cele mai multe, mai mari si mai extravagante vise. Dar pretul este uneori extrem de mare; in cel mai fericit caz, suntem sleiti de aproape toate energiile si continuam sa luptam cu viata in conditii incredibile. Sanatatea ne este adesea subrezita, mentinerea in continuare pe linia de plutire ne costa adesea un exces de prudenta, chiar un regim de viata si tratamente costisitoare. Constatam, de multe ori mult prea tarziu, ca nebunia tineretii ne costa adesea mult prea scump.
Ne sacrificam uneori aproape inutil chiar familia, prietenii si pe toti cei dragi, desi constatam uneori ca in conditiile momentului respectiv nu am avut alte solutii.
Uneori suntem doar noi vinovati; de multe ori este vinovata chiar societatea in care traim, neoferindu-ne toate conditiile unui trai decent si a unor conditii de munca corespunzatoare. Poate ca si noi insine suntem vinovati, neoferind societatii mai nimic in schimb- doar delasare, lene... Sau poate ca nu reusim sa facem fata unor conditii aberante de munca, unei organizari deficitare in unele puncte.
Ne vom dezmetici uneori prea tarziu, cand nu se mai poate face mai nimic. Regretele vor fi tardive, viata va fi dureroasa. Conteaza insa sa ne "trezim" din vreme si sa ne schimbam in primul rand mentalitatile si stilul de viata si de munca, pentru a putea avea o viata asa cum ne-o dorim.
2 comentarii:
Salutari din Bucuresti!
Nu-mi vine sa cred cat esti de prolifica! Aproape ca imi e rusine sa scriu acest comentariu.
Iti admir consecventa si hotararea de a scrie ceva chiar daca de cele mai multe ori nu lasa nimeni niciun comentariu.
Referitor la articol...hmm! Am inceput candva o afacere pe care am lasat-o balta tocmai de teama ca imi va ocupa mult prea mult timp si ca nu voi putea gasi un echilibru. Nici acum nu-mi pare rau. Imi este foarte bine acum si nu imi lipseste mai nimic. Chiar daca muncesc pentru altii. Avantajul e ca nu am batai de cap, am timp sa ma intalnesc cu prietenii, petrec suficient timp cu familia si imi fac concediile fara sa imi fac griji daca mai creste EURO sau mai scade dolarul...
Mi-ar fi facut placere sa ne cunoastem. Cred ca am fi avut multe subiecte de dezbatut...
Apropo' de un articol mai vechi... Am fost cu familia in vizita la un tip, in Deva, pe care l-am cunoscut in timpul unui joc pe internet ;) Ne-am simtit extraordinar.
Deja ma ia somnul si nu ma mai pot concentra la ce scriu.
Sa ai spor, in continuare, la ce ti-ai propus sa realizezi.
Gabi T
Si mie mi-ar fi facut placere sa ne cunoastem, mai ales ca vorbim de ceva vreme in lumea asta virtuala.
Prolifica? Greu de spus, mi-as fi dorit sa pot scrie mai mult, numai ca nu prea am spor zilnic. Poate voi avea mai mult timp liber candva.
Trimiteţi un comentariu