Poate ca si acesta este scopul agonisirii cu orice pret: dorim sa lasam dupa noi ceva care sa aminteasca celor care raman in urma noastra ceva despre noi.
Ne dorim sa realizam din ce in ce mai mult in viata; ritmul vietii devine din ce in ce mai alert. Ne dorim sa fim cat mai prolifici: material, financiar, spiritual. Nu reusim intotdeauna sa realizam tot ce ne-am dori; e firesc, e omeneste, avem anumite limite. Poate tocmai de aceea, in entuziasmul nostru debordant, ni se pare ca inaintam prin viata in pasi de melc. Dorim mereu sa adunam cat mai mult, sa producem cat mai mult, sa lasam cat mai mult in urma noastra, fara sa ne gandim ca astfel ne sleim de puteri si ne scurtam viata. In plus, nu de multe ori ceea ce lasam in urma este adeseori prilej de dispute, fiecare dintre urmasi dorindu-si cat mai mult pentru sine.Si totusi mereu luptam pentru mai mult, pentru mai bine, fara sa stim exact ce ar insemna acest lucru. Si poate ca nu vom invata niciodata...
2 comentarii:
Motivatia care sta la baza acumularii oricaror valori, fie ele intelectuale sau materiale, trebuie sa fie aceea de a fi puse cu bucurie in slujba celorlalti, spre bucuria celor din jurul nostru, spre cresterea lor, fie intelectuala, fie spirituala sau...de ce nu...si materiala.
Cu pretuire,Cornel
Evident... Orice realizare, orice bucurie, trebuie impartita cu prietenii...
Trimiteţi un comentariu