Le-am descoperit in frageda-mi pruncie. Mai in gluma, mai in serios, spuneam adesea ca am fost un copil... oarecum anormal... in sensul ca preferam cartea unor zbantuieli aparent nevinovate. Si totusi recunosc faptul ca orice carte citita imi deschide noi universuri, noi lumi, noi dorinte de a citi mereu alte si alte carti.
Le-am descoperit in frageda-mi copilarie si... simt ca nu le voi parasi niciodata. Citesc enorm si parca niciodata indeajuns. Poate datorita faptului ca nu am preferinte de lectura deosebite, iesite din comun, ci vreau mereu sa citesc orice imi cade in mana.
Am citit mereu ... mai mult sau mai putin... Citeam in tren, in tramvai, pe o banca din parc, acasa.... oriunde... Dar citeam... Eram in stare sa cumpar carti de oriunde: tarabe, librarie, anticariate, mai nou magazine online. Imprumutam si de la biblioteca, cu regretul ca trebuia sa duc cartile inapoi sau ca nu gaseam intotdeauna carti suficiente pentru a-i satisface apetitul pentru lectura. Si mai intotdeauna simteam un acut sentiment de frustrare ca nu pot sa cumpar carti atatea cate imi doream.
Carti... Carti... Carti... Le voi dori mereu din tot sufletul. Nu! Nu vor inlocui viata reala, dar vor fi mereu acea portita de evadare spre lumi noi, aproape ireale dar parand cumplit de reale uneori.
1 comentarii:
Foarte frumos articolul, felicitari pentru el. Aveti dreptate in legatura cu cartile, imi amintesc cand eram in clasele 5-8, fiind crescut la sat nu aveam de unde sa iau carti si veneam de la biblioteca scolii cu cate o plasa plina + ghiozdanul. In momentul in care ma apucam sa citesc, lumea reala din jurul meu inceta sa mai existe, chiar mai aveam probleme cu faptul ca ma strigau parintii si eu nu raspundeam pentru ca eram prea adancit in carte. Acum nu mai am atata timp sa citesc, dar incerc totusi sa citesc cat mai mult, pentru ca de multe ori simtim ca trebuie, asa cum ai spus, sa evadam spre lumi noi, fantastice.
Trimiteţi un comentariu