Dintre prietenii mei care posteaza pe Infinitaria discut cu foarte putini in afara blogului. Dar acei "putini" sunt de o calitate deosebita in ceea ce priveste capacitatea lor de a scrie.
Mai adineauri, unul dintre ei, care a renuntat de ceva vreme de a mai scrie pe blog, din motive ce il privesc doar pe el (si ii respect optiunea, mai ales ca si-a exprimat candva optiunea de a scrie si publica candva carti...), mi-a pus in fata o poezie, rugandu-mi sa-mi spun parerea despre ea. Stiu parerea sa despre poezie, iar aceasta parere nu este una prea "roza". In plus, capacitatea mea de a interpreta lucid si clar poezia este limitata, uneori, de starea mea sufleteasca din momentul respectiv. De aceea incerc sa supun atentiei si aprecierii cititorilor acestui blog poezia cu pricina. Iat-o:
S-a faptuit o crima.
O gramajoara de constiinta,
Un ghemotoc de uitare.
Tarana uscata va plange,
Incolacind si sugand viata
Din aerul tepos.
Firicele uscate de sange
Mangaie iarba duios.
Cug corbii domol ;
Mustele in valuri clocotesc ;
Trupul danseaza sub ele
Un dans nebun, grotesc.
Nemiscarea carnii tipa mut si des.
Nimeni nu te vrea aici,
Chiar si aerul te-alunga ,
Mirosuri cad, mirosuri fug.
Pleaca !
Aici s-a faptuit o crima.
Precizez ca poezia ca atare ii apartine lui. Si se pare ca nu este singura.
Deci.... ce parere aveti?
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
Despre cine este vorba? Ca, sincer, e un stil de a scrie care imi place foarte mult, care il abordez de ceva vreme. Morbidul in poezie mi-a placut mereu. Ar fi frumos sa pui un link catre autor. :)
Imi place.
Ar fi frumos sa pun un link spre autor, dar.....
@ don't:
Sper ca odata cu renuntarea la blog n-ai renuntat si la scris poezii. Ar fi pacat.
Imi place poezia.Continua sa scrii.
Incearca sa scrii cu sufletul.Se simte influienta dramei "Mustele" de Jean Paul Sartre.
Bon courage!!!
Sartre, Camus, Kafka, Dostoievski, Hesse, Mann, acestea sunt influentele mele. In ceea ce priveste mustele, nu are nicio legatura cu drama absurda.
La prima vedere pesimista spune varsatorul optimist din mine. Dar recitind-o spun ca este o descriere realista a mortii care, de fapt, face parte din viata, atunci cand renuntam la materie si "ne nastem" pe taramul ingerilor, de unde am si venit.
Trimiteţi un comentariu