Cercetaşii României se distrează fără internet

Ionuţ Fantaziu

Duminică, 22 Noiembrie 2009

LA AER. Moştenitorii Cireşarilor promovează natura, discuţiile în jurul focului de tabără şi declară război dependenţilor de messenger.

Într-unul dintre birouri, pe un dulap, stă poza celui care a scris „Biblia” lor, lordul Baden Powell.

Marian, Diana, Vlad şi Mircea sunt o parte dintre liderii naţionali şi conduc peste 2.500 de tineri din toată ţara, învăţăcei sau experţi în metode de supraveţuire cu resurse minime, orientare în spaţiu, căţărări pe munte, ecologizare sau comunicare.

Toţi sunt cercetaşi, o practică aplicată pentru prima dată de lordul Powell în Anglia, în anii ’30, care a ajuns apoi în România şi pe urmele căreia au călcat şi Nicolae Iorga, Carol al II-lea sau Mircea Eliade.

Când au ajuns comuniştii la putere, au mai schimbat din reguli şi au politizat cercetăşia, iar practicanţii ei au devenit pioneri şi şoimi ai patriei. După 1990, încetul cu încetul lucrurile au început să se schimbe.

Râul, copacii şi soarele, cele mai bune hărţi în pădure

Marian e din Drăgăşani, iar pentru el, de trei ani, „cercetăşia a devenit un mod de viaţă”.

„Sunt lucruri pe care le fac fără să-mi dau seama că vin din cercetăşie. Sunt foarte ordonat, de exemplu. Odată, când am fost la munte

cu prietenii, unul dintre ei a scos harta

crezând că ne-am rătăcit. L-am liniştit imediat: Soarele e pe cer acolo, deci Sudul e în direcţia aceea, râul curge în direcţia aceea, noi trebuie să mergem încolo, spre potecă. Am ajuns perfect», povesteşte, râzând, Marian, acum student la Bucureşti, în anul I la Academia de Studii Economice.

Lupişori, temerari şi exploratori

Deşi s-au născut în era internetului, tinerii nu sunt sclavii messengerului sau ai jocurilor pe calculator. Importantă, spun ei, este comunicarea faţă în faţă.

Pe Diana, o tânără din Târgu- Mureş, cercetăşia a vindecat-o de timiditate. „Sunt cercetaş de 9 ani, iar înainte să intru în organizaţie eram o fire mai retrasă. Expediţiile, jocurile sociale şi dezbaterile chiar şi din jurul focului de tabără, m-au ajutat să trec peste această problemă”, explică Diana, studentă în anul I la Arhitectură.

Pe lângă cămaşa de culoare bej cu însemnele organizaţiei „Cercetaşii României”, toţi tinerii poartă la gât câte o eşarfă, care arată din ce categorie fac parte.

Astel, în funcţie de vârstă şi de experienţă sunt împărţiţi în: lupişori - între 7 şi 11 ani, temerari - între 11 şi 15 ani, exploratori - între 15 şi 19 ani şi seniori - cei de la 19 la 21 de ani.

Vânătoare de comori

De regulă, recrutările sunt făcute la început de an şcolar. „Mergem noi în fiecare şcoală şi le prezentăm copiilor ceea ce facem. Cu cei mici e puţin mai greu, dar încercăm. De exemplu, am organizat la Muzeul Satului o vânătoare de comori. Prichindeii au căutat mai multe obiecte ascunse de noi folosindu-se de indicii pe care le primeau. După ce le găseau, le fotografiau şi încercau să se gândească ce ar putea să construiască cu acestea pentru a putea zbura. Astfel, s-au distrat, au vizitat muzeul şi au fost şi creativi”, explică una dintre experienţe, cercetaşul Mircea.

În tabere, pe lângă jocurile de socializare sau acţiuni de ecologizare, cercetaşii îşi gătesc singuri. După ce îşi strâng corturile şi pleacă, lucrurile trebuie să rămână aşa cum le-au găsit.

„Locul trebuie să arate de parcă n-a trecut nimeni pe acolo”, explică cercetaşul Vlad. De cele mai multe ori, banii pentru expediţii sunt din fonduri personale.

„Facem şi vindem mărţişoare sau împachetăm cadourile de Crăciun, multe lucruri”, adaugă Diana. Tinerii spun că, de când s-au apucat de cercetăşie, şi-au făcut şi o grămadă de prieteni şi au atât de multe cunoştinţe încât ar putea face turul României şi al Europei din casă în casă fără nicio problemă.

EDUCAŢIE. Excursiile pe munte, acţiunile de ecologizare sau simplele cântece din jurul focului de tabără au transformat un grup de tineri în prieteni pe viaţă

DECALOG

Legile cercetaşului

1. Îşi iubeşte patria sa, România şi pe toţi cei care trăiesc în ea;
   
   
2. Este loial şi respectă cuvântul dat, nu minte, este curat
   în gând, în vorbă şi faptă;
   
   
3. Este util şi îşi ajută semenii în orice situaţie, este un prieten pentru toţi şi frate cu toţi cercetaşii;
   
   
4. Este econom, cumpătat, este îngăduitor cu alţii şi sever cu sine; îşi îngrijeşte corpul şi duce o viaţă sănătoasă;
   
   
5. Iubeşte şi ocroteşte natura şi este bun cu animalele;
   
   
6. Îi respectă şi îi ascultă pe părinţi, pe şefi şi pe profesori şi este disciplinat în tot ceea ce face;
   
   
7. Este credincios şi respectă credinţa celorlalţi;
   
   
8. Este curajos şi încrezător în puterile sale, vioi şi plin de însufleţire;
   
   
9. Iubeşte învăţătura şi, la rândul său, învaţă şi pe alţii;
   
   
10. Se străduieşte să facă în fiecare zi o faptă bună, oricât de neînsemnată ar părea ea.

Foto: Codrin Priseacaru

Sursa: Evenimentul zilei