| Oana Dan | Marţi, 01 Decembrie 2009 |
Într-un interviu cu evz.ro, în cadrul conferinţei internaţionale care a marcat 20 de ani de la apariţia primei facultăţi de jurnalism din România postcomunistă, profesorul britanic a subliniat amprenta politică vizibilă asupra presei din Europa Centrală şi de Sud-Est şi eşecul jurnaliştilor în a-şi asuma un anumit rol profesional care ar produce schimbările editoriale mult aşteptate de la ei.
Evz.ro: Cum vedeţi relaţia dintre mass-media şi lumea politicului?
Colin Sparks: Situaţia din presă, în regiune, continuă să fie sub presiune politică semnificativă. Cred că în continuare schimbarea guvernelor înseamnă, mai ales în audiovizualul public, schimbarea şefilor. Dar asta nu se întâmplă numai în România şi în Europa Centrală şi de Est, ci şi în alte ţări. Cred, însă, că în această zonă politicul joacă un rol mai mare în viaţa de zi cu zi şi are o influenţă mai ridicată în jurnalism, spre deosebire de Statele Unite sau de Marea Britanie, unde independenţa instituţiilor media este mai pronunţată. Însă, în ţările unde instabilitatea politică este mai mare, oamenii politici nu se pot abţine să nu se implice în viaţa de zi cu zi a presei. În ceea ce priveşte ziarele, lucrurile sunt şi mai complicate. Am senzaţia că în Europa Centrală şi de Est ziarele tind, mai mult ca în alte zone din Europa, să se alinieze politicului. Un exemplu ar fi Gazeta Wyborcza din Polonia, care, deşi susţine că este un ziar independent, se plasează mai degrabă spre stânga. Şi sunt convins că aşa stau lucrurile şi în România.
Care sunt aşteptările de la noul val de jurnalişti de după căderea comunismului, cei care s-au dezvoltat profesional în libertate şi au putut călători şi cunoaşte colegi din alte ţări?
Cei pe care i-am cunoscut eu se confruntă cu o disociere între cosmopolitismul care derivă din călătoriile în afara ţării şi aşa-zisele valori naţionale profesionale. Adică, pe de o parte ei ştiu care este rolul jurnalistului şi că acesta trebuie să transmită informaţii obiective, să fie neutru, dar, pe de altă parte, odată întorşi în ţară revin la partizanatul pe care îl practică ziarul la care lucrează.
Dacă îi întrebi pe jurnaliştii români cum este presa în ţară, cu siguranţă o să se plângă de influenţa politicului şi a anumitor oameni politici şi de imixtiunea mediului de afaceri. Ceea ce am remarcat în comportamentul jurnaliştilor tineri este lipsa de polemică profesională cu cei mai în vârstă, care continuă metehne profesionale vechi şi greşite. Din contră, mi se pare că, odată întorşi acasă, cei tineri revin la vechile comportamente greşite. Cred că, chiar dacă schimbăm cadrul educaţional al jurnaliştilor din ţările foste comuniste, nu este aşa de uşor să schimbăm paradigmele profesionale cu care aceştia operează. În România mi se pare că pilonii presei rămân politizaţi.
Cititori de online, mai responsabili
Ce credeţi despre efectele tabloidizării masive din ultimii ani din presă, mai ales în ţări ca România unde presa liberă s-a dezvoltat cu greu?
Consider că această dezvoltare a presei tabloide răspunde apetitului publicului pentru ştirile bazate pe emoţie. Iar asta nu se petrece numai în ţările foste comuniste, ci şi în democraţii mai puternice cum este Marea Britanie. Oamenii cu studii superioare îi blamează adesea pe cei care citesc tabloide. Adevărul este că cititorii mai puţin educaţi şi cu venituri mai reduse caută jurnalismul facil, iar pe aceştia nu îi putem forţa să citească ziare serioase. Este clar că, dacă nu ar citi tabloide, nu ar citi niciun fel de publicaţii. Aşa că, dintr-un punct de vedere minimalist, este mai bine că citesc ziare de scandal.
Problema cu acest argument este că ceea ce primesc sunt ştiri senzaţionaliste, dramatice. Să vă dau un exemplu aproape de casă: tabloidele britanice au scris în exces despre ameninţarea pe care o reprezintă românii pentru englezi, aproape căpătaseră o obsesie (râde). Iar asta are clar consecinţe asupra modului în care sunt văzuţi românii în Marea Britanie şi politicienii mai puţini educaţi s-au gândit că este cazul să ia măsuri, să nu le ofere românilor aceleaşi drepturi ca altor cetăţeni europeni. Partea negativă a tabloidelor este că, prin felul în care abordează subiectele, stârnesc populism în sens generalizat, iar acesta duce la ceea ce eu numesc consecinţe politice nefericite.
Dar ce părere aveţi despre dezvoltarea online a tabloidelor?
În majoritatea ţărilor folosirea web-ului este caracteristică mai mult oamenilor care citesc ziare serioase, decât tabloide. Asta este adevărat mai ales dacă ne gândim la profilul social al cititorilor de tabloide, majoritatea cu venituri mai mici şi nu aşa de interesaţi de folosirea Internetului pentru a citi ziare. Chiar dacă ziarele serioase vând mult mai puţine exemplare decât cele de scandal, online-ul este mai mult în favoarea celor serioase. Spre exemplu, The Guardian are cel mai de succes site de ştiri în Marea Britanie. Deci eu cred că atitudinea cititorilor de online este mult mai responsabilă decât cea a celor de ziare tipărite.
Presa română, partizană
S-a spus adesea că cititorii din Europa Centrală şi de Est sunt mai orientaţi spre jurnalismul de opinie decât spre cel bazat pe fapte. De asemenea, printre cei mai apreciaţi jurnalişti în România se numără comentatori care apar frecvent la televizor, nu neapărat jurnalişti care fac investigaţii sau găsesc subiecte bune. Ce credeţi despre acest lucru?
Aceasta este de fapt o tradiţie europeană în jurnalism. Eu nu văd acest lucru ca pe ceva negativ. Este doar o diferenţă importantă între jurnalismul european şi cel american. Nu este greşit să scrii despre o realitate şi apoi să o interpretezi, dar este foarte greşit ca interpretarea unei realităţi să treacă drept descrierea ei. Mai rău este atunci când realitatea este distorsionată. Este evident că, uneori, faptele simple nu înseamnă nimic, iar jurnaliştii vin cu o paradigmă de interpretare a realităţii, acesta fiind chiar unul dintre rolurile presei. Cred că jurnalismul bun foloseşte fapte pentru a stârni opinii şi apoi recurge la opinii pentru a interpreta faptele.
Urmează al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale în România. Cum credeţi că trebuie să se comporte un ziar în timpul unei campanii electorale?
Distincţia clasică aici este între o poziţie editorială şi relatările jurnalistice. Majoritatea publicaţiilor anglo-saxone adoptă o poziţie editorială clară în favoarea unuia dintre candidaţi în astfel de momente, dar susţin că relătările jurnalistice rămân obiective şi independente. Dar mă întreb dacă acest lucru chiar se întâmplă şi sunt sigur că în Marea Britanie nu se întâmplă.
Selectezi mai multe articole despre partea pe care o susţii şi publici mai degrabă lucruri pozitive despre ea şi contrariul se petrece când vine vorba de adversarii politici. S-a spus că media americane au fost seduse de Obama şi au devenit pro-Obama la ultimele alegeri şi au scris multe articole negative despre Sarah Palin, atrăgând atenţia cât de mult a cheltuit pe haine. Există însă diferenţe de grad şi cred că în România aceste lucruri sunt mai accentuate. Presa este polemică şi partizană. Cred că idealul dezirabil este , ca jurnalist, să rămâi pe cât se poate, obiectiv.
Sursa: Evenimentul zilei
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu