Deţinuţii - între puşcărie, teatru, mărturii şi terapie

Andreea Archip

Vineri, 27 Noiembrie 2009

Alina Horeanu este actriţă. Ea a fost distribuită de regizorul Florin Dumitrescu Caracala în rolul „casnicei” din piesa „Haina de om”, pusă în scenă de o trupă din Iaşi

. Piesa s-a jucat, miercuri seară, la Teatrul Nottara din Bucureşti

.

Însă repetiţiile pentru spectacolul aplaudat la scenă deschisă s-au făcut după gratii. După gratiile Penitenciarului de Maximă Siguranţă Iaşi. Alina Horeanu a ucis. În urmă cu doi ani, tânăra - studentă în vârstă de 20 de ani la Iaşi - împreună cu Vlad Curtu Irimia l-au omorât, cu mai multe lovituri de cuţit, pe Daniel Mancaş, un om de afaceri în vârstă de 32 de ani, din Botoşani.

Crima lor a fost descoperită după ce Mancaş fusese dat dispărut. Alina a primit o pedeapsă de 20 de ani de detenţie. A ispăşit doi. Până când va fi eliberată, însă, fosta studentă face terapie prin teatru.

„Exit!” pentru oameni deschişi la minte

Împreună cu alţi peste 100 de deţinuţi din toată ţara, Alina a beneficiat de câteva ore de libertate. Pe scena teatrului bucureştean, la Festivalul Naţional de Teatru pentru Deţinuţi „Exit!”, care s-a încheiat aseară. „Să fii femeie e mai greu decât să fii agricultor. Ai atât de mult de erbicizat, de recoltat, picioare de epilat, sprâncene de pensat, călcâie de frecat”.

Aceasta a fost una dintre replicile Alinei Horeanu, pe scena de la Nottara. Dacă pe scenă a reuşit să smulgă admiraţia celor prezenţi, în culise, actriţa Alina nu-i vorbăreaţă, preferă să-şi ascundă faţa în părul negru. „Are ea grijă de noi, e mai puternică!”, spun băieţii despre singura fată din trupă, o tânără frumoasă, cu ochi mari, albaştri, şi piele de sidef.

Povestea căreia i-a dat viaţă alături de alţi zece colegi este cea a unui fost deţinut care se întoarce în libertate după 20 de ani şi nu este acceptat de societate. Retrăieşte la infinit păcatul de a-şi fi ucis fratele, iar zbuciumul său sufletesc se încheie prin moarte. Întâmplările puse în scenă de actorii-deţinuţi de la Iaşi „încep în libertate”.„Societatea ne etichetează. Adevărul e că sunt oameni care n-au nicio şansă. Dacă ies, vin iar şi tot aşa. Dar sunt şi oameni care vor să facă ceva”, spune Andrei, unul dintre membrii trupei.

„Noi vrem să scoatem acel ceva la iveală, pe care nimeni nu credea că-l avem. Sperăm să fim a preciaţi şi sperăm să fim înţeleşi... cel mai mult, să fim înţeleşi”, adaugă Răzvan. Unul dintre colegii lor de trupă - Cristian Bârsan, care a scris şi piesa, „Haina de om” - e liber, dar s-a întors la repetiţii şi pe scenă. Mai are încă ceva de transmis.

TEATRU. Câteva minute de libertate pentru deţinuţii de la Craiova

Şi regretul e un drog

Nu doar trupa de actori de la Iaşi şi-a primit laurii după reprezentanţia de la Bucureşti. Au reuşit să emoţioneze şi cei şapte deţinuţi din trupa Impact, de la Penitenciarul Timişoara. „Patru dintre cei şapte de aici sunt pentru consum (de droguri - n.r.) şi pentru trafic. Am vrea ca povestea noastră să n-o mai retrăiască şi alţii. Consumului cad pradă, din păcate, mai mult tinerii. O cauză este şi lipsa de informare”, îşi delegă rolul de purtător de cuvânt unul dintre tinerii actori.

Cornel, Daniel, Mario, Sandu, Norbert, Claudius şi Andrei - care e pe scenă, ca şi în viaţa reală, deţinutul - au descris o poveste devenită, din păcate, clişeu: tânărul care descoperă „moartea albă” de la 16 ani şi ajunge uşor de la „droguri moi la droguri tari” şi, în final, la puşcărie. Amintirea dureroasă o retrăiesc în faţa publicului ca pe-o pedeapsă. Dar, de data asta, cu un scop, numit, în termeni poliţieneşti, „a preveni”.

„Mă numesc Mircea şi am avut norocul în viaţa asta să am un prieten care mi-a fost alături toată viaţa”, îşi începe povestea unul dintre puşcăriaşii din Craiova. „De la acest prieten am învăţat că prietenia nu are grade de comparaţie, e ca la un examen pe care-l dăm în fiecare zi. Dar dacă îl pici o dată, nu-l mai poţi da apoi. Acel prieten al meu, lângă care eu nu am putut să fiu în ultimele momente, a fost George, tatăl meu”, îşi încheie Mircea, emoţionat, fragmentul din „Otrăvit de culorile vieţii mele”, jucat de trupa de la Craiova. Odată cortina căzută, spectatorii au primit o altă definiţie a libertăţii de la cei care doar tânjesc la ea, după ce au furat, tâlhărit, omorât.

PROIECT

Un festival pentru toleranţă

Hristo Boicev, Federico Garcia Lorca, Slawomir Mrozek şi Cristian Bârsan sunt autorii poveştilor care s-au pus în scenă la Festivalul „Exit!”. Primii trei sunt mari dramaturgi. Al patrulea este un fost deţinut al Penitenciarului din Iaşi, eliberat în urmă cu două săptămâni, dar încă membru al trupei de actori de după gratii. Festivalul de Teatrul pentru Deţinuţi a adus pe scenă zece spectacole.

Scopul de mersului: pozitivarea mentalităţii româneşti asupra tinerilor condamnaţi, pentru a uşura astfel procesul de reintregrare socială a acestora. Proiectul a început în septembrie 2009 şi a implicat persoane private de libertate din Penitenciarele Arad, Baia-Mare, Bistriţa, Botoşani, Braşov, Cluj, Craiova, Galaţi, Iaşi, Gherla, Oradea, Satu- Mare, Târgu-Jiu, Târgu Ocna, Timi şoa ra şi Poarta Alba.

Actorii amatorii au fost ajutaţi de 14 tineri artişti care vor să promoveze ideea de toleranţă şi egalitatea de şanse. Cele zece piese

jucate la Bucureşti au fost se lec tate de specialişti ai scenei teatrului, între care Maria Manolescu, Mihaela Michailov, Radu Apostol şi Bogdan Georgescu.

Sursa: Evenimenul zilei