DEZBATERE EVZ: Caritate sau şanse egale pentru persoanele cu handicap?

Dan Arsenie

Vineri, 06 Noiembrie 2009

Angajarea persoanelor cu handicap este o provocare pentru fiecare stat în parte. Dar când eşti în Uniunea Europeană trebuie să te mişti mai repede în ceea ce priveşte integrarea acestora în câmpul muncii. Până la urmă, vorbim de 50 de milioane de europeni în această situaţie, dintre care aproape 0,7 milioane sunt români. Avem fondul legislativ necesar pentru programele destinate persoanelor cu handicap, dar ne lipseşte modul eficient de aplicare.

În România, încurajarea angajării persoanelor cu handicap este stabilită printr-o lege din 2006. Potrivit acesteia, orice firmă cu peste 50 de angajaţi are obligaţia de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puţin 4%. Astfel, la fiecare 50 de angajaţi, ar trebui să fie două persoane cu handicap.

Numai că legea lasă firmelor şi alternative. Prima este plata către bugetul de stat a unei sume reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe ţară, înmulţit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap.

A doua este achiziţionarea, în contul sumei datorate bugetului pentru refuzul de a angaja persoane cu handicap, de produse

de la unităţi protejate. Prin lege

, aceste firme protejate sunt obligate să angajeze cel puţin 30% din personal din rândurile persoanelor cu handicap.

Declaraţia de la Madrid, angajarea directă şi egalitate de şanse

Potrivit directorului

Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap (ANPH), Iona Mihalea Leşe, în România funcţionează 390 de astfel de unităţi protejate, iar în ele lucrează 1251 de persoane cu handicap. Partea proastă este că, deşi aceste firme le oferă un loc de muncă, ele nu contribuie foarte mult şi la misiunea de socializare a acestor persoane cu cele fără handicap.

Iar obiectivul legislaţiei este tocmai acesta: integrarea persoanei cu dizabilităţi în societate. Singura variantă a legii care ajută efectiv la acest obiectiv este angajarea în procent de 4%. O demonstrează Declaraţia de la Madrid, formulată în 2003, cu ocazia Anului European al Persoanelor cu Dizabilităţi.

"Sunt necesare eforturi speciale pentru a promova accesul persoanelor cu dizabilităţi la muncă, de preferat pe piaţa liberă a forţei de muncă. Aceasta este una dintre principalele căi de luptă împotriva excluderii sociale a persoanelor cu handicap şi pentru promovarea demnităţii şi vieţii lor independente. Pentru aceasta este nevoie nu numai de mobilizarea activă a partenerilor sociali, dar şi de autorităţile publice, care trebuie să continue să întărească măsurile deja puse în practică" - punctul 7 al Declaraţiei de la Madrid, 2003

Discuţiile din capitala Spaniei au avut în centrul discuţiei modul în care sunt privite aceste persoane. Congresului European cu privire la Dizabilitate, format din 600 de participanţi, a stabilit că prioritatatea este schimbarea modului în care sunt văzute persoanele cu handicap. Astfel, s-a anunţat că aceste persoane vor şanse egale, nu caritate.

Găinării cu "scop caritabil"

Acum, să vedem cifrele. După spusele ANPH, 1251 de persoane cu handicap lucrează în firme protejate, iar varianta achiziţionării de produse de la aceste unităţi este printre cele preferate de firmele mari din România. O concluzie logică este că, în restul de firme cu mai mult de 50 de angajaţi, lucrează cam tot atâtea persoane cu handicap. Ajungem astfel la 2.500-3.000 de persoane cuprinse în acest program.

În România, trăiesc peste 660.000 de persoane cu handicap, potrivit unui raport din 2008. Peste jumătate dintre acestea (370.000) sunt din grupa de vârstă 18-64 de ani. Un calcul

simplu arată că sub 1% dintre aceste persoane au fost angajate în urma programelor favorizate de legea menţionată.

Dar, sub umbrela spiritului caritabil, se fac şi găinării. La începutul anului 2009, existau doar 262 de astfel de firme, potrivit ANPH. Acum sunt 390. Secretul poate fi şi în faptul că a devenit oarecum profitabil să îţi faci o astfel de firmă. Ne explică de ce conducerea "Învingătorul", unitate protejată care funcţionează pe lângă un ONG, nepreocupată de capitalizarea profitului: "Din totalul de 262 de unităţi protejate, 136 au o singură persoană cu handicap angajată, iar în 42 dintre aceste 136 de unităţi protejate persoana cu handicap este singurul angajat al unităţii respective, patronul apărând ca administrator". Statistica a fost făcută de "Învingătorul", unitate cu şase angajaţi, toţi persoane cu handicap.

Facilităţi oferite firmelor care angajează persoane cu handicap:

- deducerea, la calculul profitului impozabil, a sumelor aferente adaptării locurilor de muncă protejate şi achiziţionării utilajelor şi echipamentelor utilizate în procesul de producţie de către persoana cu handicap;

- deducerea, la calculul profitului impozabil, a cheltuielilor cu transportul persoanelor cu handicap de la domiciliu la locul de muncă, precum şi a cheltuielilor cu transportul materiilor prime şi al produselor finite la şi de la domiciliul persoanei cu handicap, angajată pentru muncă la domiciliu;

- decontarea din bugetul asigurărilor pentru şomaj a cheltuielilor specifice de pregătire, formare şi orientare profesională şi de încadrare în muncă a persoanelor cu handicap;

- o subvenţie de la stat, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare.

Drepturi ale unităţilor protejate:

- scutire de la plata taxelor de autorizare la înfiinţare şi de reautorizare;

- scutire de plată a impozitului pe profit, cu condiţia ca cel puţin 75% din fondul

obţinut prin scutire să fie reinvestit pentru restructurare sau pentru achiziţionarea de echipamente tehnologice, maşini, utilaje, instalaţii de lucru şi/sau amenajarea locurilor de muncă protejate, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Tu cum tratezi oamenii cu handicap? Îi accepţi din milă sau ca pe orice alt om? Care crezi că ar fi soluţiile pentru integrarea lor în muncă?