| Georgeta Petrovici | Sâmbătă, 28 Noiembrie 2009 |
Pentru mare parte dintre copiii români, educaţia sexuală este subiect tabu. În vreme ce, în ţările civilizate, această instruire începe la grădiniţă, încă de acum două decenii, la noi, foarte mulţi copii află cum vin pe lume numai din înjurăturile picante ale vecinilor.
Mai mult, atunci când îşi abordează părinţii asupra acestui subiect, sunt fie minţiţi cu replici de genul „te-a adus barza” sau „te-am cumpărat de la magazin”, fie sunt apostrofaţi şi pedepsiţi pentru că vor să vorbească „prostii”.
Mentalităţi învechite
Autorităţile naţionale de protecţie a copilului nu deţin în momentul actual niciun studiu relevant cu privire la modul în care se face educaţia sexuală în rândul celor mici şi nici măcar nu-şi pun problema efectelor devastatoare pe care lipsta acesteia le va genera. De exemplu, peste o mie de copii sunt, oficial, abuzaţi sexual anual, iar un număr similar de minore devin mămici.
Mai mult, responsabilii din domeniu dau tonul spre o orientare defectă: consideră nepotrivite practici uzuale, bazate pe cercetări îndelungi în alte ţări civilizate. De exemplu, în Marea Britanie, Danemarca, Germania, Franţa sau Canada, educaţia sexuală a copilului este la ordinea zilei, începe la grădiniţă, părinţii sunt instruiţi să o facă, au la dispoziţie o întreagă bibliografie ajutătoare.
La noi, încă din vârful instituţiilor care ar trebui să susţină un astfel de demers se spune „stop”, pe motiv că e „nepotrivit” sau „ruşinos” să-i explici unui prunc de 4 ani că e rodul iubirii părinţilor săi, că nu l-a adus barza, ci a fost conceput de mama şi de tatăl său, că a fost apoi născut, după ce nouă luni a crescut în pântecele mamei.
„O şansă a părinţilor de a-şi apropia copilul”
Singurul manual românesc de educaţie sexuală pentru preşcolari, un proiect inimos şi generos al timişorencei Ana Muntean, prof. univ. dr. psiholog (care a înfiinţat SCOP - Societatea pentru Copii şi Părinţi şi CCIPC - Centrul de Cercetare a Interacţiunii Părinte-Copil, 2005) a fost pus la zid şi criticat drept instrument de per vertire a noii generaţii.
„Nu educatoarea sau o altă persoană în afara părintelui trebuie să-i spună copilului cum s-a născut. Momentul primelor discuţii despre sexualitate este o şansă pentru părinte de a-şi apropia copilul, perfecţionându-şi aura de adult care le ştie pe toate şi devenindu-i cel mai bun prieten”, explică psihologul Ana Muntean.
Potrivit specialiştilor, vârsta marii întrebări este între 3 şi 5 ani, de regulă la 4. E perioada când băieţeii spun că se căsătoresc cu mama, iar fetiţele cu tata şi când conştientizează cu adevărat diferenţele sexuale între ei. „Copiii întreabă numai pe aceia în care au încredere”, explică psihologul, de aceea şi răspunsul trebuie să fie pe măsură.
„Dacă nu îi răspunzi, copilul rămâne cu ideea că este ceva în neregulă cu sexualitatea. Interesul său pentru subiect nu se şterge, chiar dacă nu va repeta întrebarea, dar va căuta răspunsuri în altă parte.
Oricât de jenă i-ar fi unui părinte să vorbească despre sex cu copilul său, trebuie să o facă. Cel mai corect şi simplu este să înceapă prin a recunoaşte această jenă şi să continue, toate informaţiile de natură sexuală trebuind încorporate în contextul iubirii.
Părintele trebuie să-i explice copilului său că actul sexual se întâmplă când doi oameni se iubesc atât de mult încât vor să devină una cu celălalt, dar că acesta este un lucru rezervat adulţilor, iar consecinţa acestui fapt poate fi apariţia unui copil. Dacă părinţii ar îndrăzni acest dialog mai des, cu siguranţă am avea mai puţini copii abuzaţi şi mai puţine mame adolescente”, a declarat Ana Muntean.
„E aiurea povestea cu barza”
La copiii de azi nu mai ţine povestea cu barza. Mihai, puştiul de şase ani şi jumătate al unei doctoriţe care conduce o şcoală de instruire a tinerelor mame, i-a spus mamei, când a primit un atlas pentru copii despre anatomia omului unde era desenată şi evoluţia bebeluşului intrauterin: „Mama, ia tu cartea asta să arăţi la graviduţele tale cum cresc bebeii, că eu ştiu asta de la 4 ani”.
Altă mămică povesteşte că niciodată nu s-a gândit să-i spună fiicei ei, de clasa I, că a venit pe lume adusă de barză. „E aiurea povestea cu barza. Nici mie nu mi-a spus-o mama. Carla ştie că Dumnezeu a trimis-o la noi, pentru că ne iubeam şi ne-am dorit foarte mult o fetiţă. Ştie că a stat la mine în burtică, de unde doctorul a scos-o la spital.
Ştie, de la Vama Veche, unde am făcut nudism, cum arată bărbatul şi femeia şi că nu e nimic ruşinos în diferenţele sexuale. Am văzut că sunt alţi copii care se ruşinează sau chiar le e frică de goliciunea părinţilor. Ştie şi de ciclu, nu se sperie de el, căci i-am zis că aşa li se întâmplă femeilor, iar ea zice că e un «secret de fete »”, povesteşte Carmen Torok.
Întrebări încuietoare
În familia Matei, întrebarea încuietoarea a fost pusă tot la vârsta de 4 ani. „George m-a întrebat cum a venit pe lume. Când i-am spus că a fost în burtica mea nouă luni a întrebat imediat cum am ajuns acolo, dacă cumva am înghiţit ceva înainte.
Avem acasă atlasul corpului uman pentru copii, unde este explicat inclusiv aparatul genital, aşa că am luat cartea şi am povestit. I-am spus cum copiii apar atunci când doi oameni sunt un cuplu şi se iubesc foarte mult”, povesteşte Amalia Matei, mama puştiului.
La momentul potrivit, împreună cu tatăl băieţelului, i-au răspuns acestuia la toate curiozităţile. Aflata cum în grupa pregătitoare la grădiniţă, George ştie toate diferenţele sexuale între băieţi şi fete şi mai ales că atunci când doi oameni se iubesc pot face copii. „Eu ştiu care e diferenţa dintre prieten şi iubit.
Cu un prieten te întâlneşti, cu iubitul stai mereu împreună şi când te iubeşti foarte mult se fac copiii, care stau o vreme în burta mamei, apoi ies, la spital”, povesteşte George.
Curioşi să exploreze
Psihologii dau o serie de sfaturi părinţilor „speriaţi” de întrebările copiilor legate de sex. „Copiii au curiozităţi privind propria sexualitate şi apartenenţa la unul dintre cele două genuri, feminin sau masculin. Aceasta apare în principal la intrarea în colectivităţi şi compararea cu ceilalţi copii”, explică dr. Ioana Vârtosu.
„Din experienţă ştim că dacă această curiozitate a fost satisfacută de părinţi devreme, ea nu se mai manifestă. În caz contrar, copiii vor fi în permanenţă la baie uitându-se pe furiş la colegi sau colege, vor pune întrebări şi chiar se vor dezbrăca să se exploreze.
Dacă părinţii manifestă un pic de nuditate, în limita decenţei, dar care săi permită copilului să vadă uneori «nurii» şi să le explice că tocmai asta îi diferenţiază, ei trec peste această etapă”, adaugă Vârtosu.
În plus, e important ca părinţii să nu înfrâneze, ci să treacă cu vederea şi primele manifestări de masturbare, prezente la copii în această perioadă, pentru că acestea îi ajută să se cunoască, mai spune medicul.
"Părintele trebuie să-i explice copilului său că actul sexual se întâmplă când doi oameni se iubesc atât de mult încât vor să devină una cu celălalt, dar că acest lucru este rezervat adulţilor, iar consecinţa poate fi apariţia unui copil. Dacă părinţii ar îndrăzni acest dialog mai des, sigur am avea mai puţini copii abuzaţi şi mai puţine mame adolescente.",
Ana Muntean, psiholog
RISCURI
Nu folosiţi diminutive sau termeni inventaţi
Specialiştii în domeniul psihologiei copilului le recomandă părinţilor să aştepte ca micuţii lor să deschidă subiectul „sex” şi să fie pregătiţi să le răspundă. Ei au la dispoziţie o sumedenie de cărţi de specialitate, traduse din străinătate.
O regulă foarte importantă este să le explice copiilor folosind cuvinte fireşti, fără diminutive sau termeni inventaţi.
Psihologul Ana Muntean atrage atenţia asupra faptului că evitarea unei educaţii sexuale în perioada preşcolară a copilului îl expune la numeroase riscuri.
Victime ale abuzurilor
Nu numai că, nevorbindu-i-se despre sexualitate, el poate rămâne cu adevărate tare, în care îşi percepe viaţa sexuală ca pe ceva rău, murdar sau ruşinos, însă, în momentul în care va voi să-şi satisfacă curiozitatea, va putea cădea victimă abuzului sexual.
„În cultura noastră nu există o educaţie pentru părinţi, ei nu ştiu că, de când se naşte, copilul comunică şi are nevoie de comunicare. În momentul în care copilul întreabă despre cum a venit pe lume, iar părinţii refuză să-i dea un răspuns, invocând diferite motive, el va căuta răspunsul în altă parte, iar dacă vine un pedofil, care- l atrage pe copil exact pe tema aceasta, cel mic se transformă într- o pradă uşoară, tocmai pentru că părinţii nu i-au dat informaţia.
Educaţia sexuală este foarte importantă în cazul nefericit în care un copil ajunge victima unui abuz sexual, pentru a înţelege ceea ce i se întâmplă şi ca să poată spune”, explică specialistul.
La fel de greşită este reducerea educaţiei sexuale la tehnica propriu-zisă a actului sexual. „Copiii trebuie să înveţe de mici, de la părinţii lor, că sexualitatea apare în contextul unei mari iubiri şi că este un gest de culme a acesteia şi care poate avea ca şi consecinţă apariţia copiilor”, a mai spus Ana Muntean.
EXPLICAŢII. Părinţii trebuie să fie deschişi la întrebărilor celor mici
Northfoto
Northfoto
Materie obligatorie în Marea Britanie şi în Danemarca
Marea Britanie. Printr-un proiect al Asociaţiei Britanice de Planning Familial, în această ţară copiilor li se face educaţie sexuală începând cu vârsta de 4 ani. Scopul iniţiativei e reducerea bolilor cu transmitere sexuala, precum şi sarcinile nedorite. În cadrul acestui proiect, copiii învaţă, în primă fază, să denumească părţile corpului şi află conceptele de bază despre diverse tipuri de relaţii. În Marea Britanie se înregistrează cea mai mare rată de adolescente însărcinate, din Europa.
Danemarca. Educaţia sexuală în clasele primare şi liceu este obligatorie, din 1991.
SUA. Un studiu recent, în care au fost intervievate mămici în vârstă de 12 şi 13 ani şi adolescenţi de 13, 14 ani, a arătat că tinerele mame nu primiseră nicio informaţie despre educaţia sexuală, menstruaţie, concepţie sau contracepţie.
România. Un studiu făcut printre tinerii români a arătat că, aproape fără excepţie, băieţii cred că e exclusiv problema fetelor să cunoască şi să folosească mijloace de contracepţie.
Sursa: Evenimentul zilei
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu