Calota glaciară a Groenlandei a pierdut aproximativ 1.500 de miliarde de tone de gheaţă între 2000 - 2008, potrivit măsurătorilor efectuate de sateliţi şi observaţiilor de pe teren care au acoperit 90% din bazinele de drenare ale calotei, scrie revista Science, citată de Liberation.
Această pierdere echivalează cu o creştere a nivelului marin global de 0,46 mm pe an. Oamenii de ştiinţă afirmă că acest fenomen se accelerează deoarece între 2006 şi 2009 pierderea a fost de 273 de miliarde de tone pe an, echivalentul a 0,75 mm pe an de creştere a nivelului mării.
Articolul, redactat de o echipă internaţională din SUA, Olanda, Marea Britanie, la care a participat şi Français Eric Rignot, cercetător la Jet Propulsion Laboratory de la NASA, se sprijină pe impactul gravimetric al acestei pierderi în volum de gheaţă, înregistrat de satelitul Grace. Lansat în 2002, satelit a îmbunătăţit considerabil măsurarea nivelului mărilor şi a maselor de gheaţă ale calotelor polare.
În prezent, raporturile de sinteză ale Grupului Interguvernamental de Experţi în materie de Evoluţie a Climei se limitează la marje de maxim 50 sau 60 cm până în 2100. Paleoclimatologii furnizează informaţii legate în special de situaţia de acum aproape 130.000 de ani, în timpul perioadei numite Eemian când calota groenlandeză era mai mică, iar nivelul mării era mai ridicat. 
Dirk Notz, în articoul apărut în revista ştiinţifică ”Proceedings of the National Academy of Sciences” se întreabă dacă există sau nu efecte de prag ireversibile în evoluţia sistemului climatic.. Acesta consideră că banchiza arctică nu are asemenea efecte şi că dispariţia sa în timpul verii, posibilă într-un an, poate fi perfect compensată de o bună reconstituire pe timpul iernii următoare şi deci să nu fie urmată de o a doua vară de dispariţie.
Astfel de efecte de prag există pentru calota Groenlandei şi cea a Antarcticii de Vest. Absenţa ‘unor retroacţiuni negative’ ar face ca topirea să devină de neoprit dincolo de un anumit grad de încălzire.
Acest punct de vedere se opune celui exprimat de Jean-Claude Gascard, specialist în oceanul arctic şi în banchize. Ultimii trei ani arată că reconstituirea pe timpul iernii a banchizei este practic independentă de gradul de contracţie de pe timpul verii.
Sursa: Adevarul
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu