| Simona Chiţan | Marţi, 10 Noiembrie 2009 |
Directorul Teatrului Metropolis, George Ivaşcu, afirmă, într-un interviu acordat „Evenimentului zilei”, că există patru candidaţi cu şanse reale la alegerile prezidenţiale: Traian Băsescu, Mircea Geoană, Crin Antonescu şi Sorin Oprescu.
Actorul, în vârstă de 42 de ani, împarte candidaţii la preşedinţie, în specialişti, cabotini şi amatori. El vrea să voteze anul acesta „cu mintea, nu cu sufletul” şi să opteze pentru un program social coerent, pe care să-l aleagă în mod conştient, obiectiv şi lucid, nu empatic.
EVZ: Urmăriţi scena politică?
George Ivaşcu: Stau, la birou şi acasă, cu televizorul deschis continuu, cu revista presei permanent accesată pe laptop. Nu mi-e indiferent ce mi se întâmplă mie, sau familiei mele, sau părinţilor mei. Nu mi-e indiferent în ce loc trăiesc. Nu mi-e indiferent că-mi este frică.
Ce doctrină politică vă atrage?
E un paradox în meseria noastră: arta este o profesiune liberală, dar care se adresează oamenilor, mulţimii, are deci un impact social. E foarte greu să optezi ca actor pentru o doctrină. Mi-e aproape, poate, social-democraţia. Eu am nevoie de public, ca actor, trebuie să mă îngrijesc ca toţi cei 150 de spectatori din sală să nu plece dezamăgiţi.
„Vreau să votez cu mintea, nu cu sufletul”
Veţi merge la vot?
Voi merge, cu siguranţă. Sunt un om stresat de agresivitate, stresat de frica de ziua de mâine. Mă doare tot ceea ce se întâmplă în jur: mama mea, bunica mea nu meritau această bătrâneţe, cu griji materiale. Dezamăgirea mamei mele este că ea nu poate să mă ajute pe mine, ci trebuie s-o ajut eu. Cei 20 de ani parcurşi în această democraţie m-au învăţat că nu trebuie să mai votez prin empatie. Nu mai vreau să votez cu sufletul, vreau să votez cu mintea, pe baza unei analize, să fiu informat, să analizez programul şi să fiu convins de acesta. Trebuie să votăm cu mintea limpede.
Pentru care tip de parlament optaţi: unicameral sau bicameral?
Mi-aş dori să primesc mai multă informaţie. Eu recunosc că nu mai ştiu ce înseamnă unicameral sau bicameral, când mi se propune, în ambele variante, o formulă cu număr redus de parlamentari, de 300, atât pentru unicameral, cât şi pentru bicameral. Sunt de acord că nava asta numită România are prea multe găuri prin care se scurg banii. Eu cred că important este să reduci din structura şi din cheltuielile birocratice, indiferent de numărul de parlamentari. Dacă nu reduci cheltuielile de fond, nu ştiu cât o să ajute această reducere a numărului. Dacă vor rămâne doar 300 de parlamentari, fiecare judeţ de câţi parlamentari va fi reprezentat? Sunt întrebări la care nu mi se răspunde.
„Cursa electorală e un maraton, nu un sprint”
Care sunt candidaţii care au cele mai multe şanse să câştige alegerile prezidenţiale?
Traian Băsescu, Mircea Geoană, Crin Antonescu şi Sorin Oprescu au cele mai mari şanse.
Cum aţi caracteriza mandatul lui Traian Băsescu?
Băsescu s-a dorit a fi un preşedinte jucător, în teren. În mandatul său, au fost nişte ani de mari frământări, generate de orgolii, nu de generozităţi, de de monstraţii în forţă. Am început să obosesc de atâta agresivitate. E ca întro familie, unde nu te mai mângâie nimeni pe creştet, unde toată lumea te înjură. Ieşim tot timpul cu cucuie, trăim condiţii de război, pe timp de pace. Mi-aş dori ca pe timp de pace să trăiesc, liniştit, în pace. Prea a ajuns oamenilor să le fie frică că vor fi aruncaţi „leilor”, prea se petrece totul ca o luptă, într-o arenă, în care trăieşti cu frica de a fi sfâşiat.
Cine credeţi că va ajunge în turul doi al alegerilor prezidenţiale?
În turul doi, vor ajunge Băsescu şi Geoană, dacă mă iau după sondaje. Băsescu are priză la public, este clar un om charismatic, pe care oamenii îl plac, pentru că spune lucrurilor pe nume. Geoană este un fin politician de externe, el comunică mesajele mult mai elevat. Una dintre marile puteri de convingere este asumarea vulnerabilităţii, să ai capacitatea de a-ţi susţine discursul, punându-i pe ceilalţi mai presus de tine şi de interesele tale.
„Specialişti, cabotini şi amatori”
Cum aţi cataloga candidaţii la preşedinţie, după imaginea pe care o afişează în campania electorală?
Aş împărţi actualii candidaţi la preşedinţie în specialişti, cabotini şi amatori. Pentru mine, cei mai buni, specialiştii, sunt cei patru menţionaţi. Ceilalţi candidaţi sunt fie nişte naturi spontane şi cabotine (Vadim şi Becali), fie nişte amatori. Sunt atent la toate discursurile, o fărâmă de adevăr există în fiecare, candidaţii au această capacitate de a spune nişte adevăruri, chiar dacă machiate. Cred că şanse reale va avea cel care va înţelege că trebuie să aibă grijă de oameni, în sensul de a-i păstori, cel care va găsi cheia de a înţelege nevoile oamenilor în mod real, nu propagandistic.
Vă simţiţi agresat de dis cursurile candidaţilor?
Sunt prea mulţi candidaţi. Intoxicarea electoratului e continuă, cu declaraţii de un amatorism penibil. Ar trebui să existe nişte mesaje clare. Mi-ar fi plăcut să fiu liniştit, să nu fiu parazitat, intelectual vorbind, de diversiuni, de ciudăţenii. Mi-aş fi dorit să am spaţiu de a alege. Scena noastră politică e ca un televizor stricat. Una e să prinzi clar frecvenţa care trebuie, alta e să ai purici pe ecran şi să-ţi fie distorsionată imaginea. În jur, e multă „gură”, zgomot, hărmălaie. Nu mai înţelegi nimic, eşti cu totul bruiat.
IMPROVIZAŢII
„Noi avem tactici, dar nu avem strategii”
Care sunt primele lucruri pe care ar trebui să le facă noul preşedinte?
În primul rând, preşedintele ar trebui să facă o evaluare corectă a crizei. Eu nu mai vreau să mi se spună numai ce probleme sunt, ci vreau să mi se propună soluţii concrete. Un medic bun este nu cel care-ţi spune că eşti bolnav, ci acela care îţi pune diagnosticul corect şi-ţi dă medicamentaţia corectă care să te însănătoşească. Preşedintele trebuie să se înconjoare de profesionişti care să aibă ştiinţa reală a domeniului lor şi să vină cu strategii. Trebuie să se termine cu tacticile, cu ideea că „ne descurcăm rapid, în ultima cli pă”. Noi avem tactici cu nemiluita, dar ne lipsesc strategiile. E nevoie de adevăraţi profesionişti.
IMATURITATE
„România a copilărit prea mult”
Care e cea mai mare capcană în care cad politicienii?
Mi-aş dori, în primul rând, să nu mai controleze şmecherii destinele, să nu mai câştige cei care ştiu foarte bine să se descurce, să nu mai existe aşa-numiţii boieri sau baroni. Aş vrea să ne conducă oameni oneşti, care să înţeleagă că şansa de a fi în vârful piramidei este şansa de a face ceva pentru ceilalţi şi mai puţin pentru sine. Suntem imaturi, România a copilărit prea mult. Acum 20 de ani nu ştiam cu ce se mănâncă democraţia, după 20 de ani, nu ar trebui însă să mai improvizăm, acum nu mai avem nicio scuză. După 20 de ani, n-ar trebui să ne mai mirăm: „oops, asta e democraţia?”, ci ar trebui s-o stăpânim. Modelele pe care ni le propun politicienii ar trebui să fie în mod real modele.
Ce calităţi ar trebui să aibă noul preşedinte?
Preşedintele trebuie să fie, în primul rând, un foarte bun negociator. Un om de prim plan este oricum un om care are foarte mult orgoliu, dar el trebuie să negocieze în mod corect acest orgoliu, nu în interes propriu, ci pentru oameni. La ora asta, nu ne mai trebuie la putere oameni orgolioşi, în sensul prost al termenului, ci oameni care să aibă atâta orgoliu cât să renunţe la ei înşişi. Liderul adevărat e cel care se gândeşte la ceilalţi prin prisma moralei bunului păstor, care-şi iubeşte în mod egal toate oile. E vorba de o anumită moralitate creştină, care trebuie luată în considerare. Trebuie să avem profesionişti, nu doar oameni simpatici şefului. Oamenii nu se mai duc la vot ca proştii, ci pentru că vor să aibă opţiuni adevărate, care să-i ajute în mod real. Dacă oamenii au devenit nehotărâţi şi nu mai merg la vot, este pentru că nu mai cred tot ceea ce li se spune.
"Am început să obosesc de atâta agresivitate. Ieşim tot timpul cu cucuie, trăim condiţii de război, pe timp de pace.",
George Ivaşcu, actor, directorul Teatrului Metropolis
Sursa: Evenimentul zileiGeorge Ivaşcu, actor, directorul Teatrului Metropolis
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu