| Ionuţ Fantaziu | Duminică, 08 Noiembrie 2009 |
După ce a colindat toată lumea, obligat de postul său de conducere într-un mare lanţ hotelier, în ’91, irlandezul David Larkin lasă baltă serviciul şi, la îndemnul soţiei, o româncă pe care a cunoscut-o în Egipt, se mută la Bucureşti.
În România mai fusese o dată, înainte de Revoluţie, şi i se păruse „sinistru”. Acum e sigur că pentru această imagine erau de vină Ceauşescu şi comunismul.
Mai întâi a fost „bodega”, apoi pubul
Cu locurile şi românii s-a obişnuit repede, iar prima amintire este legată de Crăciunul petrecut la noi, într-o „bodegă”.
„Aşa aflasem că-i spun românii. Era un frig îngrozitor şi stăteam înghesuit pe o canapea”, îşi aminteşte Larkin.
După câteva pahare de bere rece ca gheaţa, pe irlandez l-a fulgerat ideea să vină cu barul de acasă, să aducă pubul irlandez în România. „Pe vremea aceea nu exista mai nimic şi puteai să faci cam orice fel de afacere”.
Trei ani mai târziu, după ce a scos din buzunar 20.000 de euro, deschide porţile pubului Dubliner, primul local irlandez din România. De atunci se laudă că a adus în ţara noastră pubul pe vremea în care lumea nu prea ştia nici măcar noţiunea termenului.
„Când am fost să înregistrez afacerea şi le-am zis că vreau să deschid un pub, m-au întrebat: «Ce e aia pub?»”, povesteşte, râzând, irlandezul.
Deşi e în România de peste 18 ani, de limba română nu prea s-a îndrăgostit şi crede că e din cauza faptului că e înconjurat de oameni de pe insulele britanice. „Majoritatea clienţilor sunt dintre angajaţii ambasadelor, studenţi sau oameni veniţi cu serviciul în România, care caută un loc să-şi petreacă timpul liber”. Acum, aproape seară de seară, Mica Britanie din Bucureşti se întreţine, conform tradiţiei, cu multă bere, fotbal, rugby şi discuţii nesfârşite în pubul lui Larkin.
Dacă berea autohtonă este acceptată, iar Larkin spune că e destul de bună, în ceea ce priveşte fotbalul, gusturile şi pretenţiile sunt total diferite. În timp ce o ţară întreagă privea cum echipa lui Dan Petrescu, Unirea Urziceni, îi făcea pe fotbaliştii de la Rangers să tremure pe teren, rătăciţi printre halbe şi sticle de bere, David Larkin şi chibiţii britanici adunaţi în local erau conectaţi la meciul în care juca echipa lor de suflet - Arsenal Londra.
Berea cu scântei
Larkin crede că între irlandezi şi români nu există prea mari diferenţe, ambele naţii beau la fel de multă bere.
„O singură diferenţă e totuşi: dacă în România, într-un pub au loc cam douătrei bătăi pe an, în Irlanda, acelaşi număr de scântei ies săptămânal”, spune amuzat patronul pubului.
Patronul irlandez schimbă săptămânal între 10 şi 15 butoaie de bere, acesta fiind unul dintre motivele care l-au adus la un profit anual de peste 1 milion de dolari. Cel puţin aşa se laudă el. Încetul cu încetul a dezvoltat un întreg lanţ de puburi în Capitală, în 1997 a mai deschis unul în Piaţa Unirii şi, cu trei ani în urmă, pe Calea Călăraşi.
Irlandezul spune că, şi dacă ar da faliment, din România nu mai pleacă. S-a îndrăgostit, clima din România, diferită de cea din Irlanda, unde „atunci când nu vezi muntele înseamnă că plouă”, şi de a doua soţie, tot o româncă, mult mai tânără decât el.
Hora românească în paşi irlandezi
Pentru Larkin, româncele sunt mai slabe la un singur capitol - băutul de bere.
„Dacă şi româncele ar bea la fel de mult ca irlandezele, aş fi bogat cu adevărat. Femeile din România beau cel mult un pahar cu bere, în Irlanda sunt care beau cot la cot cu bărbaţii.”
Despre muzica populară românească, „după mişcare şi ritm”, crede că e clar de „party”: „O muzică foarte frumoasă, dar nu pot să o înţeleg”.
E convins că, la el, ştampila cu „zgârcenia irlandeză” nu se aplică: „Am făcut o donaţie la o echipă de rugby din România, deci nu e cazul”.
15 butoaie cu bere
se golesc în fiecare săptămână în pubul irlandezului David Larkin
se golesc în fiecare săptămână în pubul irlandezului David Larkin
ÎN PUB
Fotbal, rugby, vorbărie şi multă bere
Prima problemă de care s-a izbit David Larkin a fost lipsa posturilor de sport din România, aspect extrem de important în tradiţia puburilor: „La început am instalat antena parabolică şi am avut imediat Sky, cu Premier League şi Champions League”.
Atunci când nu joacă tunarii de la Arsenal, Larkin mai scapă câte un ochi şi pe la echipele din divizia naţională: „Nu am nicio echipă preferată, însă port un respect deosebit pentru Unirea Urziceni, la ora actuală cea mai bună echipă din România”.
Mulţi dintre clienţii pubului se strâng şi la meciurile de rugbi. „Când a jucat Noua Zeelandă, era plin de compatrioţi de-ai lor. Aşteptăm şi naţionala României, poate îşi revine, a fost bună într-un timp”.
Sursa: Evenimentul zilei
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu