| Dan Arsenie | Vineri, 23 Octombrie 2009 |
Una dintre cele mai frumoase cetăţi locuite din Europa îşi asortează clădirile istorice cu nuanţele palide ale toamnei, într-un joc cromatic care transformă locul într-un subiect de tablou în culorile favorite ale lui Van Gogh.
Când o bătrânică deschide geamul repede, cu grija acelui "nu se cade" să fie văzută cu părul nepieptănat, îţi dai seama că bucăţile de lume medievală poartă şi acum viaţă în ele. Cetatea este locuită şi, la orele dimineţii, ies oameni care coboară pe scările sau aleile care leagă Oraşul Vechi de cel Nou.
Turnul cu Ceas, paznicul locului
Aşa că, într-o banală zi lucrătoare, vei putea cutreiera liniştit drumurile pietruite ale părţii vechi, pentru a cunoaşte o lume bine conservată - dar uşor incompletă - şi câteva poveşti care îţi vor intra la inimă. Aici ajungi după rânduri de trepte care şerpuiesc pe unde natura le-a făcut loc, pe un deal dominat de un Turn cu Ceas cu acoperiş pestriţ.
În Turn vei descoperi frumoasa poveste a lui Hermann Oberth, un părinte al astronauticii pentru care niciun manual şcolar nu a găsit loc pentru a-l oferi drept model elevilor români. Dincolo de această nedreptate stă un muzeu spaţial, construit de nemţi la Feucht, o comună bavareză.
Cum ajungi
Obiective turistice în apropiere
În Turn vei găsi şi o ordonată colecţie de obiecte din diferite timpuri istorice, dar principala atracţie o vei găsi sus, lângă ceas, unde te aşteaptă o panoramă superbă a unui oraş pestriţ în sensul bun. Ciudat, verdele se potriveşte cu rozul şi albastrul deschis, deoarece tot stilul este legat de acoperişurile îmbătrânite frumos şi de copacii cu frunză în schimbare. Vezi de aproape şi cele şapte figurine care reprezintă zilele săptămânii. La miez de noapte, când ceasul bate, păpuşa zilei lasă loc în prim-plan alteia, care va bucura privirile tuturor în cele 24 de ceasuri ce urmează.
Oraşul vechi, văzut din Turnul cu Ceas
Goticul şi lumea breslaşilor
De aici, vezi cam tot ce ar trebui să vizitezi. La doi paşi de turnul cu aspect de paznic al locului stă Biserica Mănăstirii, a credincioşilor luterani, construită în uşor reperabilul stil gotic târziu, cu arcuri frânte şi bolte ogivale şi numeroase ferestre. Particularitate este că aceste ferestre nu sunt înalte, arhitectul preferând dispunerea lor în două rânduri etajate.
Prin oraşul de pe deal miroase a mâncare gătită, care te cheamă în localuri frumos amenajate în spaţii care altădată serveau ca pivniţe. Dar vremurile sunt cele care atrag turiştii aici, aşa că ar trebui să vorbim puţin despre ele. Atrag atenţia numeroasele turnuri, ale căror obiceiuri sunt prezentate în muzeul de la Ceas.
Pare o organizare nemţească, în care tăbăcarul îşi făcea treaba lui cu sârg şi pricepere deplină, dar nimic altceva în rest. Şi asta deoarece avea încredere deplină în cositorar, cojocar, fierar, cizmar sau orice alt breslaş al cetăţii. Citind poveştile lor, expuse în Turnul cu Ceas, descoperi farmecul unei vieţi simple, care zădărnicea ridicarea ciocoilor şi, astfel, îşi asigura dezvoltarea.
Un cimitir al încântării
În lumea aceasta uitată, peste fiecare gard vezi câte o adunătură de găini sau raţe agitate, zdrobindu-şi ciocurile printre pietrele care lasă doar câteva fire de iarbă să le depăşească.
La începutul articolului, spuneam că e o lume incompletă. Asta se întâmplă deoarece multe dintre turnuri nu pot fi vizitate, iar turistul simte că îi este interzisă imagine completă a Sighişoarei pe care şi-a propus să o descopere.
Scara acoperită a Şcolarilor te poartă însă, pe cele 175 de trepte, spre un loc care ţi se destăinuie cu totul. Biserica de pe Deal este tot o construcţie în stil gotic, dar mult mai mândră decât "sora" din vale, de lângă Turnul cu Ceas. Dar nu lăcaşul adjudecă toate privirile vizitatorilor. Ba aş putea spune că prea puţini sunt cei atraşi de Biserică mai mult decât de cimitirul săsesc din vecinătate. Toamna, peisajul este încântător, griul funerar fiind doar fondul unei expoziţii naturale în mii de culori. Oamenii au contribuit prin grija pe care o au faţă de morminte şi lipsa oricărei tentative de opulenţă.
CIMITIRUL SĂSESC. Culorile toamnei, în apropierea Bisericii de pe Deal
Istoriile de sub Dracula
Ceauşescu nu a uitat însă să construiască şi aici blocurile sale în stilul arhitectural unic al "morţii pasiuni". Din fericire, jenantele U-uri de apartamente nu acoperă decât o mică bucată din ochiul încântat al turistului.
Lăsând lumea pierdută de pe Deal, în vale vei găsi un oraş curat, traversat de Târnava Mare. Pe malul râului stă o biserică ortodoxă, construită în stil neoclasic la final de secol XVIII.
Sighişoara îşi merită pe deplin recomandările de care se bucură din partea străinilor, numai că se marşează enorm pe promovarea lui Dracula, prin nume de baruri, suveniruri cu vampiri şi pliante. Ori este păcat ca oraşul să se bizuie pe o legendă, când are parte de o istorie care îmbogăţeşte mintea şi sufletul.
Sursa: Evenimentul zilei
Când o bătrânică deschide geamul repede, cu grija acelui "nu se cade" să fie văzută cu părul nepieptănat, îţi dai seama că bucăţile de lume medievală poartă şi acum viaţă în ele. Cetatea este locuită şi, la orele dimineţii, ies oameni care coboară pe scările sau aleile care leagă Oraşul Vechi de cel Nou.
Turnul cu Ceas, paznicul locului
Aşa că, într-o banală zi lucrătoare, vei putea cutreiera liniştit drumurile pietruite ale părţii vechi, pentru a cunoaşte o lume bine conservată - dar uşor incompletă - şi câteva poveşti care îţi vor intra la inimă. Aici ajungi după rânduri de trepte care şerpuiesc pe unde natura le-a făcut loc, pe un deal dominat de un Turn cu Ceas cu acoperiş pestriţ.
În Turn vei descoperi frumoasa poveste a lui Hermann Oberth, un părinte al astronauticii pentru care niciun manual şcolar nu a găsit loc pentru a-l oferi drept model elevilor români. Dincolo de această nedreptate stă un muzeu spaţial, construit de nemţi la Feucht, o comună bavareză.
Cum ajungi
Obiective turistice în apropiere
În Turn vei găsi şi o ordonată colecţie de obiecte din diferite timpuri istorice, dar principala atracţie o vei găsi sus, lângă ceas, unde te aşteaptă o panoramă superbă a unui oraş pestriţ în sensul bun. Ciudat, verdele se potriveşte cu rozul şi albastrul deschis, deoarece tot stilul este legat de acoperişurile îmbătrânite frumos şi de copacii cu frunză în schimbare. Vezi de aproape şi cele şapte figurine care reprezintă zilele săptămânii. La miez de noapte, când ceasul bate, păpuşa zilei lasă loc în prim-plan alteia, care va bucura privirile tuturor în cele 24 de ceasuri ce urmează.
Oraşul vechi, văzut din Turnul cu Ceas
Goticul şi lumea breslaşilor
De aici, vezi cam tot ce ar trebui să vizitezi. La doi paşi de turnul cu aspect de paznic al locului stă Biserica Mănăstirii, a credincioşilor luterani, construită în uşor reperabilul stil gotic târziu, cu arcuri frânte şi bolte ogivale şi numeroase ferestre. Particularitate este că aceste ferestre nu sunt înalte, arhitectul preferând dispunerea lor în două rânduri etajate.
Prin oraşul de pe deal miroase a mâncare gătită, care te cheamă în localuri frumos amenajate în spaţii care altădată serveau ca pivniţe. Dar vremurile sunt cele care atrag turiştii aici, aşa că ar trebui să vorbim puţin despre ele. Atrag atenţia numeroasele turnuri, ale căror obiceiuri sunt prezentate în muzeul de la Ceas.
Pare o organizare nemţească, în care tăbăcarul îşi făcea treaba lui cu sârg şi pricepere deplină, dar nimic altceva în rest. Şi asta deoarece avea încredere deplină în cositorar, cojocar, fierar, cizmar sau orice alt breslaş al cetăţii. Citind poveştile lor, expuse în Turnul cu Ceas, descoperi farmecul unei vieţi simple, care zădărnicea ridicarea ciocoilor şi, astfel, îşi asigura dezvoltarea.
Un cimitir al încântării
În lumea aceasta uitată, peste fiecare gard vezi câte o adunătură de găini sau raţe agitate, zdrobindu-şi ciocurile printre pietrele care lasă doar câteva fire de iarbă să le depăşească.
La începutul articolului, spuneam că e o lume incompletă. Asta se întâmplă deoarece multe dintre turnuri nu pot fi vizitate, iar turistul simte că îi este interzisă imagine completă a Sighişoarei pe care şi-a propus să o descopere.
Scara acoperită a Şcolarilor te poartă însă, pe cele 175 de trepte, spre un loc care ţi se destăinuie cu totul. Biserica de pe Deal este tot o construcţie în stil gotic, dar mult mai mândră decât "sora" din vale, de lângă Turnul cu Ceas. Dar nu lăcaşul adjudecă toate privirile vizitatorilor. Ba aş putea spune că prea puţini sunt cei atraşi de Biserică mai mult decât de cimitirul săsesc din vecinătate. Toamna, peisajul este încântător, griul funerar fiind doar fondul unei expoziţii naturale în mii de culori. Oamenii au contribuit prin grija pe care o au faţă de morminte şi lipsa oricărei tentative de opulenţă.
CIMITIRUL SĂSESC. Culorile toamnei, în apropierea Bisericii de pe Deal
Istoriile de sub Dracula
Ceauşescu nu a uitat însă să construiască şi aici blocurile sale în stilul arhitectural unic al "morţii pasiuni". Din fericire, jenantele U-uri de apartamente nu acoperă decât o mică bucată din ochiul încântat al turistului.
Lăsând lumea pierdută de pe Deal, în vale vei găsi un oraş curat, traversat de Târnava Mare. Pe malul râului stă o biserică ortodoxă, construită în stil neoclasic la final de secol XVIII.
Sighişoara îşi merită pe deplin recomandările de care se bucură din partea străinilor, numai că se marşează enorm pe promovarea lui Dracula, prin nume de baruri, suveniruri cu vampiri şi pliante. Ori este păcat ca oraşul să se bizuie pe o legendă, când are parte de o istorie care îmbogăţeşte mintea şi sufletul.
Sursa: Evenimentul zilei
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu