| Adrian Cochino | Vineri, 11 Septembrie 2009 |
Cursurile au loc vara-ntreagă, la Cefalù, micuţul oraş de la Marea Tireniană.
Străduţele medievale se strecoară prin oraşul îngrămădit la poalele stâncii şi ies brusc la lumină pe o plajă cu ape liniştite, în care casele se udă puţin doar, pe picioare. Dacă ajungi acolo pe 15 august, o să vezi asta: zeci de oameni, la bordul bărcilor mari sau mici, încărcate cu flori şi frunze la palmier, purtând statuia Fecioarei peste valuri, cântând şi strigând: „Viva Maria, Viva Maria!”. E „Ferragosto”, sicilienii se bucură. De viaţă.
Marea e cea Tireniană, stâncii îi spune „la Roca”, oraşul e Cefalù, la est de Palermo. Ca să se ştie, Cefalù e fondat de greci şi a trăit sub cartaginezi, romani, arabi şi normanzi. Asta se simte în arhitectură, în mâncare. Vara, oraşul se află sub stăpânirea turiştilor. Şi asta se simte.
Maşini pe orice străduţă, două scutere pe metru pătrat, „hei, Mario!”, Sicilia e zgomotoasă până te obişnuieşti. Oricum, doar pentru că bei 5 espresso pe zi, asta nu înseamnă că trebuie să te agiţi. Relaxează-te, nu e nicio grabă.
Zile exemplare
O dimineaţă de bun-simţ în Cefalù începe în Piazza del Duomo, în umbra catedralei, la o cafea. OK, dimineaţa are şanse să înceapă cu noaptea-n cap, în vuietul scuterelor pe străduţele pietruite. Să revenim la cafea: pe lângă tine trec turiştii spre catedrală, prăvăliile deschid uşile, localnicii discută politică înfierbântat, în jurul articolelor din „La Repubblica” sau „Corriere della sera”, iar tu închizi ochii pe jumătate şi mai pofteşti un cappuccino.
Peste zi, potrivit ar fi să zaci la plajă. Conform legendei (întotdeauna există o legendă), regele normand Roger al II-lea a avut numai lucruri bune de spus despre plaja calmă pe care s-a adăpostit în mijlocul unei furtuni, motiv pentru care a construit, recunoscător, amintita catedrală-fortăreaţă ce do mină oraşul. Turiştii nu au vreun motiv să-l contrazică, nisipul e fin, apa e caldă şi curată, peştii se zbenguie printre picioare, iar din mare ai cea mai bună privelişte: dealuri verzi, munţii Madoniei în depărtare şi oraşul, la doi paşi.
La Passeggiata e plimbarea de seară, localnici şi turişti se preumblă pe străduţe, pentru a se opri în cele din urmă la un restaurant, o cafea sau o îngheţată. Alternative există. Shopping în zecile de magazine. Plimbări voiniceşti prin Parcul Naţional din Munţii Madoniei, cu opriri prin orăşelele pitoreşti medievale, cum ar fi Castelbuono. Catedrala sau măcar un urcuş de o jumătate de oră pe stâncă unde poţi găsi rămăşiţele Templului Dianei şi o privelişte peste oraş.
Despre supa de scoici
Nu ştiu de câte ori am auzit cuvântul „mangiare”, dar vă spun că s-a întâmplat de multe ori. Sicilienii sunt profund preocupaţi de subiect. Peştele-spadă e regele, îmi amintesc însă în special de supa de scoici, cu sos condimentat şi vin alb sicilian alături. Paste felurite şi pizza, dar peştele domină meniul, iar normanzii, arabii şi sicilienii şi-au dat mâna pentru a perfecţiona reţetele. Îngheţatele sunt la fiecare colţ, iar migdalele încolţesc din nenumăratele dulciuri siciliene.
LA DRUM
Confirmări şi surprize. Să nu uiţi Palermo, să nu ocoleşti Catania
Sicilia e mai mare decât te-ai putea aştepta şi are multe de oferit. Dacă eşti la Cefalù, ai de ales. Spre vest, la o oră cu trenul, găseşti Palermo. Măreţul oraş decrepit, nici nu mi l-am imaginat altfel.
Artere nesfârşite traversează oraşul, tăiate de mii de străzi şi străduţe, clădiri întunecate şi scorojite de-o parte şi de alta, cu palmieri uriaşi în curţile interioare, faţade sculptate, un fel de muzee în aer liber, trafic nebun şi leneşi prin balcoane care urcă şi coboară cele trebuincioase cu o sfoară şi un coş.
Cu Mafia în gând Căldura te buimăceşte, iar prin cap ţi se amestecă bizar imaginile arabescurilor din catedralele oraşului cu pasaje din filmul „Naşul”, filmat, parţial, în Palermo. Ei bine, sunt în Sicilia şi, chiar dacă nu o observ (şi nu am observat- o), nu am cum să-mi scot din cap existenţa Mafiei, iar în Palermo, cu atât mai puţin.
Poţi vizita bisericile eclectice ale oraşului, grădina botanică, cripta capucinilor cu mumiile, ca o bizarerie, muzeele şi celebrul teatru Massimo sau fântâna florentină cu personajele ei prea indecente pentru călugării care o admirau din balcon, pe la 1500.
Mai mult decât un aeroport
În estul insulei, acolo unde aterizează cele mai multe curse aeriene, de unde porneşti de obicei spre Cefalù, elitista staţiune Taormina sau anticul oraş Siracuza, găseşti Catania. Mai mult decât un oraş de trecere, Catania are bulevarde largi şi respirabile, aristocratice chiar, clădiri renovate şi un aer mai vesel, dacă nu te afunzi în suburbii, evident. În piaţa centrală, poţi admira ornamentele baroce ale clădirilor, inclusiv ale catedralei. Pentru întrebări despre menirea elefantului din rocă neagră, vulcanică, ce stă deasupra pieţei, apelează cu încredere la localnicii care se odihnesc în zonă. Îţi vor spune ce şi cum, probabil în italiană, posibil în franceză, improbabil în engleză.
În Catania treci pe lângă amfiteatre romane şi greceşti ca pe lângă chioşcurile de ziare, admiri mănăstirea benedictină care aduce cu o fortăreaţă, te afunzi, dacă ai bani, în magazinele cu haine de firmă, sau, mai bine, în piaţa de peşte unde scoicile, tonul şi peştele-spadă aşteaptă cu răbdare.
CEFALÙ. La est de Palermo, la vest de Messina, la sud de Stromboli
Foto: Adrian Cochino
CATANIA. Vedere din luminoasa piaţă centrală
Foto: Adrian Cochino
UTILE
O insulă care nu este tocmai ieftină
CUM AJUNGI. Cu avionul până la Catania sau, de pe continent, cu trenul, autobuzul sau autoturismul, transportat de feribot, până la Messina. Catania şi Palermo sunt legate de o autostradă ce traversează munţii, iar liniile de autobuze sunt de încredere. De la Palermo ai trenuri la fiecare 30 de minute până la Cefalù şi nu faci mai mult de o oră. Linia de tren continuă spre est pe coasta Tireniană până la Messina (puţin peste 2 ore). De acolo coboară spre Taormina, Catania (o oră şi jumătate) sau Siracuza. Orăşelele sunt legate de linii de autobuze, orarul poate fi aflat în staţii.
UNDE STAI. În Cefalù, cazarea e destul de scumpă, iar infrastructura hotelieră nu e mare, un lucru bun de altfel. În plin sezon, o cameră dublă într-un Bed & Breakfast dintr-o clădire tradiţională ajunge şi trece de 100 de euro pe noapte. Hotelurile costă până la 150 de euro şi nu arată fenomenal. În Catania, calitatea serviciilor hoteliere creşte şi preţul scade, putând ajunge la 50-70 de euro pentru o cameră dublă şi chiar mai puţin pentru un hostel.
CÂT PLĂTEŞTI. Un cappuccino costă de la 1,5 până la 2-3 euro, depinde unde te afli. O porţie de paste, între 6-7 şi 15 euro, depinde de cum sunt preparate. Preţul unei supe de scoici nu depăşeşte 8 euro, iar o sticlă de vin sicilian, excelent, costă, la restaurant, vreo 12 euro. Două şezlonguri şi o umbrelă ajung la 18 euro şi chiar mai mult dacă mergi pe bucata de plajă din faţa oraşului. O mare porţiune de plajă este însă publică, deci gratuită. Un taxi din centrul Cataniei până la aeroport costă în jur de 15 euro, iar în Cefalù nu ai neapărată nevoie de aşa ceva.
Sursa: Evenimentul zilei
Străduţele medievale se strecoară prin oraşul îngrămădit la poalele stâncii şi ies brusc la lumină pe o plajă cu ape liniştite, în care casele se udă puţin doar, pe picioare. Dacă ajungi acolo pe 15 august, o să vezi asta: zeci de oameni, la bordul bărcilor mari sau mici, încărcate cu flori şi frunze la palmier, purtând statuia Fecioarei peste valuri, cântând şi strigând: „Viva Maria, Viva Maria!”. E „Ferragosto”, sicilienii se bucură. De viaţă.
Marea e cea Tireniană, stâncii îi spune „la Roca”, oraşul e Cefalù, la est de Palermo. Ca să se ştie, Cefalù e fondat de greci şi a trăit sub cartaginezi, romani, arabi şi normanzi. Asta se simte în arhitectură, în mâncare. Vara, oraşul se află sub stăpânirea turiştilor. Şi asta se simte.
Maşini pe orice străduţă, două scutere pe metru pătrat, „hei, Mario!”, Sicilia e zgomotoasă până te obişnuieşti. Oricum, doar pentru că bei 5 espresso pe zi, asta nu înseamnă că trebuie să te agiţi. Relaxează-te, nu e nicio grabă.
Zile exemplare
O dimineaţă de bun-simţ în Cefalù începe în Piazza del Duomo, în umbra catedralei, la o cafea. OK, dimineaţa are şanse să înceapă cu noaptea-n cap, în vuietul scuterelor pe străduţele pietruite. Să revenim la cafea: pe lângă tine trec turiştii spre catedrală, prăvăliile deschid uşile, localnicii discută politică înfierbântat, în jurul articolelor din „La Repubblica” sau „Corriere della sera”, iar tu închizi ochii pe jumătate şi mai pofteşti un cappuccino.
Peste zi, potrivit ar fi să zaci la plajă. Conform legendei (întotdeauna există o legendă), regele normand Roger al II-lea a avut numai lucruri bune de spus despre plaja calmă pe care s-a adăpostit în mijlocul unei furtuni, motiv pentru care a construit, recunoscător, amintita catedrală-fortăreaţă ce do mină oraşul. Turiştii nu au vreun motiv să-l contrazică, nisipul e fin, apa e caldă şi curată, peştii se zbenguie printre picioare, iar din mare ai cea mai bună privelişte: dealuri verzi, munţii Madoniei în depărtare şi oraşul, la doi paşi.
La Passeggiata e plimbarea de seară, localnici şi turişti se preumblă pe străduţe, pentru a se opri în cele din urmă la un restaurant, o cafea sau o îngheţată. Alternative există. Shopping în zecile de magazine. Plimbări voiniceşti prin Parcul Naţional din Munţii Madoniei, cu opriri prin orăşelele pitoreşti medievale, cum ar fi Castelbuono. Catedrala sau măcar un urcuş de o jumătate de oră pe stâncă unde poţi găsi rămăşiţele Templului Dianei şi o privelişte peste oraş.
Despre supa de scoici
Nu ştiu de câte ori am auzit cuvântul „mangiare”, dar vă spun că s-a întâmplat de multe ori. Sicilienii sunt profund preocupaţi de subiect. Peştele-spadă e regele, îmi amintesc însă în special de supa de scoici, cu sos condimentat şi vin alb sicilian alături. Paste felurite şi pizza, dar peştele domină meniul, iar normanzii, arabii şi sicilienii şi-au dat mâna pentru a perfecţiona reţetele. Îngheţatele sunt la fiecare colţ, iar migdalele încolţesc din nenumăratele dulciuri siciliene.
LA DRUM
Confirmări şi surprize. Să nu uiţi Palermo, să nu ocoleşti Catania
Sicilia e mai mare decât te-ai putea aştepta şi are multe de oferit. Dacă eşti la Cefalù, ai de ales. Spre vest, la o oră cu trenul, găseşti Palermo. Măreţul oraş decrepit, nici nu mi l-am imaginat altfel.
Artere nesfârşite traversează oraşul, tăiate de mii de străzi şi străduţe, clădiri întunecate şi scorojite de-o parte şi de alta, cu palmieri uriaşi în curţile interioare, faţade sculptate, un fel de muzee în aer liber, trafic nebun şi leneşi prin balcoane care urcă şi coboară cele trebuincioase cu o sfoară şi un coş.
Cu Mafia în gând Căldura te buimăceşte, iar prin cap ţi se amestecă bizar imaginile arabescurilor din catedralele oraşului cu pasaje din filmul „Naşul”, filmat, parţial, în Palermo. Ei bine, sunt în Sicilia şi, chiar dacă nu o observ (şi nu am observat- o), nu am cum să-mi scot din cap existenţa Mafiei, iar în Palermo, cu atât mai puţin.
Poţi vizita bisericile eclectice ale oraşului, grădina botanică, cripta capucinilor cu mumiile, ca o bizarerie, muzeele şi celebrul teatru Massimo sau fântâna florentină cu personajele ei prea indecente pentru călugării care o admirau din balcon, pe la 1500.
Mai mult decât un aeroport
În estul insulei, acolo unde aterizează cele mai multe curse aeriene, de unde porneşti de obicei spre Cefalù, elitista staţiune Taormina sau anticul oraş Siracuza, găseşti Catania. Mai mult decât un oraş de trecere, Catania are bulevarde largi şi respirabile, aristocratice chiar, clădiri renovate şi un aer mai vesel, dacă nu te afunzi în suburbii, evident. În piaţa centrală, poţi admira ornamentele baroce ale clădirilor, inclusiv ale catedralei. Pentru întrebări despre menirea elefantului din rocă neagră, vulcanică, ce stă deasupra pieţei, apelează cu încredere la localnicii care se odihnesc în zonă. Îţi vor spune ce şi cum, probabil în italiană, posibil în franceză, improbabil în engleză.
În Catania treci pe lângă amfiteatre romane şi greceşti ca pe lângă chioşcurile de ziare, admiri mănăstirea benedictină care aduce cu o fortăreaţă, te afunzi, dacă ai bani, în magazinele cu haine de firmă, sau, mai bine, în piaţa de peşte unde scoicile, tonul şi peştele-spadă aşteaptă cu răbdare.
CEFALÙ. La est de Palermo, la vest de Messina, la sud de Stromboli
Foto: Adrian Cochino
CATANIA. Vedere din luminoasa piaţă centrală
Foto: Adrian Cochino
UTILE
O insulă care nu este tocmai ieftină
CUM AJUNGI. Cu avionul până la Catania sau, de pe continent, cu trenul, autobuzul sau autoturismul, transportat de feribot, până la Messina. Catania şi Palermo sunt legate de o autostradă ce traversează munţii, iar liniile de autobuze sunt de încredere. De la Palermo ai trenuri la fiecare 30 de minute până la Cefalù şi nu faci mai mult de o oră. Linia de tren continuă spre est pe coasta Tireniană până la Messina (puţin peste 2 ore). De acolo coboară spre Taormina, Catania (o oră şi jumătate) sau Siracuza. Orăşelele sunt legate de linii de autobuze, orarul poate fi aflat în staţii.
UNDE STAI. În Cefalù, cazarea e destul de scumpă, iar infrastructura hotelieră nu e mare, un lucru bun de altfel. În plin sezon, o cameră dublă într-un Bed & Breakfast dintr-o clădire tradiţională ajunge şi trece de 100 de euro pe noapte. Hotelurile costă până la 150 de euro şi nu arată fenomenal. În Catania, calitatea serviciilor hoteliere creşte şi preţul scade, putând ajunge la 50-70 de euro pentru o cameră dublă şi chiar mai puţin pentru un hostel.
CÂT PLĂTEŞTI. Un cappuccino costă de la 1,5 până la 2-3 euro, depinde unde te afli. O porţie de paste, între 6-7 şi 15 euro, depinde de cum sunt preparate. Preţul unei supe de scoici nu depăşeşte 8 euro, iar o sticlă de vin sicilian, excelent, costă, la restaurant, vreo 12 euro. Două şezlonguri şi o umbrelă ajung la 18 euro şi chiar mai mult dacă mergi pe bucata de plajă din faţa oraşului. O mare porţiune de plajă este însă publică, deci gratuită. Un taxi din centrul Cataniei până la aeroport costă în jur de 15 euro, iar în Cefalù nu ai neapărată nevoie de aşa ceva.
Sursa: Evenimentul zilei
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu