În sătucul Negreia, comuna Şişeşti, doar trei oameni se pricep să prepare licoarea din coarne. Gheorghe Făt are 78 de ani este unul dintre cei trei experţi.
„Apoi îi căutată pălinca mea de coarne. Da ai de lucru cu ea, trebuie să mergi cu pungi, să pui pe sub pomi, apoi să alegi. Anul ăsta am avut 12 coşuri de coarne (arată ca măceşele – n.r.), cam puţin, şi nu s-o putut pune singure la căldare, am pus şi ceva prune şi două coşuri de mere laolaltă. Nu dau coarnele cum dau prunele, sau merele, da' au o aromă de îţi dă pălăria jos", povesteşte bărbatul.
Gheorghe Făt mai spune că ţuica de coarne e o băutură absolut nobilă, uşor amăruie şi foarte tare, cu o aromă ce umple camera. „Nu fac de vânzare, o folosim noi. De aia nici nu ştiu cum îi preţul, cred că la 350.000 lei litrul, dacă aia de prune îi 200.000 şi de mere 150.000”, conchide maramureşeanul.
Licoarea din cireşe sălbatice
În satul Poiana Botizii, pe drumul de la Cavnic spre Băiuţ, oamenii au învăţat să facă ţuică din cireşe sălbatice. Constantin Pop, în vârstă de 51 de ani, e unul dintre puţinii care fac o asemenea ţuică.
„Se fac ţuici de toate felurile, de mere, de prune, numai că aici e cam ciudată clima, între munţi, şi pomii nu dau întotdeauna rod, cam un an da şi unul nu. Aşa că am învăţat să facem din poame sălbatice, din fructele pădurii. E greu cu adunatul, urci cu găleata în cireş. Într-o zi, poţi culege 100-120 de kilograme. Anul ăsta am adunat 800 de kilograme de cireşe, randamentul la ţuică ar fi cam de 10% la cireşe. Nu-s mulţi care fac, cam 30 de familii, maximum. Nu vinde lumea, e o delicatesă, dar n-o dăm fără 1,5 milioane lei vechi litrul", susţine Constantin Pop.
Pentru bărbatul din Poiana Botizii, ţuica de cireşe sălbatice e un adevărat medicament. „Cireşele le culegem cu tot cu cozi, că-s medicament. Bine-ar fi despărţite, băgate cozile numai la a doua fierbere, atunci nu s-ar pierde nimic din medicament. E o ţuică tare, la 60 de grade, nu i-aş da-o unuia bolnav de inimă, că se duce dincolo. O familie poate face cam 10-15 litri, nu mai mult. Eu, de exemplu, nu beau de 16 ani, fac ţuica cu pasiune, cu dragoste, dar n-o beau", încheie Constantin Pop.
„Nu-i ţuică s-o bei aşa, ca mutu´”
Periplul prin tărâmul ţuicilor nobile nu poate să se încheie fără a trece şi prin Culmea Prelucilor, unde se face dintotdeauna ţuica nobilă din pere. Oamenii locului spun că pe vremea comuniştilor aveau interdicţie să fiarbă pălinca, aşa că se ascundeau pe văi, lângă pâraie, departe de gospodării.
Iar la buza dealului stăteau „străjerii", ba chiar în Preluca Veche exista un clopot pe care-l băteau în anume fel, să se ştie că urcă miliţienii. Acum, însă, oamenii se confruntă cu altfel de probleme, perii au început să se îmbolnăvească şi să se usuce, unul după altul.
„A fost o tradiţie în zonă, în fiecare familie, dintotdeauna. Anul ăsta am reuşit să fac 30-40 de litri, cam din 4-500 de kile de pere. Cam toată lumea o avut pere, nu ştiu să vă zic cu cât se vinde, io nu dau. Cam la 4-500.000 lei litrul, că-i rară. Asta cu ceai îi bună, nu-i ţuică s-o bei aşa, ca mutu'”, spune Ştefan Florian, în vârstă de 59 de ani, din Preluca Nouă.
Localnicii din Prelunca Nouă spun că ţuica lor de pere e o adevărată delicatesă, cu o aromă şi un gust de ţuică nobilă, motiv pentru care în fiecare gospodărie găseşti o sticlă „pusă bine".
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu