| Ciprian Iancu | Duminică, 01 Noiembrie 2009 |
LA CAZAN. Sătenii din Boholt au propria fabrică de ţuică, un cazan răcit cu apă minerală. Ei spun, în glumă, că sunt membrii celui mai puternic partid din România.
După ce au plimbat cazanul de ţuică pe la diferite izvoare din preajma localităţii, cu opt ani în urmă, localnicii din Boholt, Hunedoara, au decis să o instaleze chiar în centrul satului, lângă un izvor de apă minerală.
Cazanul tradiţional se află, de fapt, la mai puţin de 100 de metri de fabrica de apă minerală de la Boholt, lăsată de izbelişte de stat cu vreo zece ani în urmă şi aflată acum în proces de „recondiţionare”, derulat de o companie hunedoreană.
„Răcire” cu apă minerală
Ţăranii s-au instalat aşa de bine încât cazanele pentru ţuică sunt amplasate pe un cuptor şi adăpostite de un şopron spaţios, în care cine are treabă are la dispoziţie curent electric, o masă, dar şi un pat. Departe de ei gândul să folosească apa minerală pentru „înmulţitul” ţuicii. Nicidecum.
Apa minerală captată de la izvorul din apropiere , zonă-n care s-a găsit un jgeab de pe vremea ocupaţiei romane, este folosită doar pentru răcirea vasului de condensare, cel în care ţuica trece din stare gazoasă în stare lichidă. „Apa asta-i cea mai rece. Cu cât îi mai rece apa de la răcire, cu atât iese ţuica mai bună. Noi o cam facem la 40 de grade, aşa. Cine vrea, o face şi întoarsă şi o scoate la 60, chiar la 80 de grade”, spune Nicolae Luca (71 de ani).
Apa care te arde pe gât
În şopron e mai tot timpul veselie. Şi dacă nu bei ţuică, aburii de prune fermentate puse la fiert te-mbată. La nici cinci metri în dreapta şopronului, oameni de prin satele alăturate mai vin să-şi ia în bidoane apă minerală de Boholt şi strigă la cei ocupaţi cu producerea ţuicii „Băăă… da’ încă o conductă de la căldare-ncoace când trageţi? Că aici îi numa’ apă rece. Ia băgaţi voi şi nişte apă caldă, de-aia de-a voastră”.
Răspunsul „muncitorilor de la căldări” vine negreşit: „Moşule, aia-i apă acră. Noi o luăm ş-o facem apă dulce şi-o mai facem să te şi ardă pe gât”.
Susţinătorii GVU-ului
La intrarea în „fabrica” de ţuică, tronează deja afişe cu unul dintre candidaţii la prezidenţiale: „Mi le-or dat două fete drăguţe. Am zis că să nu le refuz, dami pare rău că o trebuit să le lipesc şi că n-am avut un cui la îndemână, că i l-aş fi bătut în cap (candidatului de pe afiş - n.r.). Oricum, eu nu votez cu niciunul dintre ăştia de acuma. Io-s susţinător al GVU-ului. Adică Partidul Gâtlejului Veşnic Umed”, râde Gheorghe Voicu (57 de ani), recoman dân du-se mândru: „Mă cheamî Ghiuţ de la Văscăuţ’”.
Câteva clipe mai târziu, Ghiuţ de la Văscăuţ redevine serios. Îşi aduce aminte că-n toamna asta n-a avut deloc prune şi că se află lângă cazanul de ţuică doar ca să-şi ajute vecinul, căruia i-a venit rândul la făcut ţuică. Trece din nou la treabă şi bagă-n cazan 10 găleţi cu prune fermentate.
Dintr-un banc în altul
În timp ce ajutorul său dă drumul roţii învârtite de un motor electric cu o curea de transmisie, pentru care taxa e de 2,5 lei pe oră, iese iar în faţa „făbricuţei” şi-l provoacă pe un nou muşteriu al izvorului de apă minerală aflat în vecinătate: „No, moşule! Iar ai greşit ţeava la care tre’ să vii cu sticla”.
„Moşul”, care se numeşte Leudoru Luca şi spune că are „70 de ani fără 7”, nu se lasă şi-i răspunde: „Mă, tu nu ştii că beutura cea mai bună-i apa de izvor... dacă-ntr-un strop de apă pui un kil de vinişor?”. Iar seria de glume şi bancuri nici că dă vreun semn să se oprească vreodată, poate doar peste vreo 3-4 zile, când „fabrica” de ţuică din Boholt îşi va sista activitatea până la anul, în toamnă.
CAMPANIA ALTORA. Deşi afişele electorale au împânzit Boholtul, localnicii se declară ataşaţi de un singur crez: cel al Gâtlejului Veşnic Umed
Foto: Remus Suciu
CICLURILE NATURALE. Regula de doi simplă: apa minerală răceşte, ţuica încălzeşte
Foto: Remus Suciu
FABRICA DE “VISE”. În satele româneşti, demonstraţia e ţinută în fiecare toamnă: capitalismul are faţă umană şi iz de alcool
După ce au plimbat cazanul de ţuică pe la diferite izvoare din preajma localităţii, cu opt ani în urmă, localnicii din Boholt, Hunedoara, au decis să o instaleze chiar în centrul satului, lângă un izvor de apă minerală.
Cazanul tradiţional se află, de fapt, la mai puţin de 100 de metri de fabrica de apă minerală de la Boholt, lăsată de izbelişte de stat cu vreo zece ani în urmă şi aflată acum în proces de „recondiţionare”, derulat de o companie hunedoreană.
„Răcire” cu apă minerală
Ţăranii s-au instalat aşa de bine încât cazanele pentru ţuică sunt amplasate pe un cuptor şi adăpostite de un şopron spaţios, în care cine are treabă are la dispoziţie curent electric, o masă, dar şi un pat. Departe de ei gândul să folosească apa minerală pentru „înmulţitul” ţuicii. Nicidecum.
Apa minerală captată de la izvorul din apropiere , zonă-n care s-a găsit un jgeab de pe vremea ocupaţiei romane, este folosită doar pentru răcirea vasului de condensare, cel în care ţuica trece din stare gazoasă în stare lichidă. „Apa asta-i cea mai rece. Cu cât îi mai rece apa de la răcire, cu atât iese ţuica mai bună. Noi o cam facem la 40 de grade, aşa. Cine vrea, o face şi întoarsă şi o scoate la 60, chiar la 80 de grade”, spune Nicolae Luca (71 de ani).
Apa care te arde pe gât
În şopron e mai tot timpul veselie. Şi dacă nu bei ţuică, aburii de prune fermentate puse la fiert te-mbată. La nici cinci metri în dreapta şopronului, oameni de prin satele alăturate mai vin să-şi ia în bidoane apă minerală de Boholt şi strigă la cei ocupaţi cu producerea ţuicii „Băăă… da’ încă o conductă de la căldare-ncoace când trageţi? Că aici îi numa’ apă rece. Ia băgaţi voi şi nişte apă caldă, de-aia de-a voastră”.
Răspunsul „muncitorilor de la căldări” vine negreşit: „Moşule, aia-i apă acră. Noi o luăm ş-o facem apă dulce şi-o mai facem să te şi ardă pe gât”.
Susţinătorii GVU-ului
La intrarea în „fabrica” de ţuică, tronează deja afişe cu unul dintre candidaţii la prezidenţiale: „Mi le-or dat două fete drăguţe. Am zis că să nu le refuz, dami pare rău că o trebuit să le lipesc şi că n-am avut un cui la îndemână, că i l-aş fi bătut în cap (candidatului de pe afiş - n.r.). Oricum, eu nu votez cu niciunul dintre ăştia de acuma. Io-s susţinător al GVU-ului. Adică Partidul Gâtlejului Veşnic Umed”, râde Gheorghe Voicu (57 de ani), recoman dân du-se mândru: „Mă cheamî Ghiuţ de la Văscăuţ’”.
Câteva clipe mai târziu, Ghiuţ de la Văscăuţ redevine serios. Îşi aduce aminte că-n toamna asta n-a avut deloc prune şi că se află lângă cazanul de ţuică doar ca să-şi ajute vecinul, căruia i-a venit rândul la făcut ţuică. Trece din nou la treabă şi bagă-n cazan 10 găleţi cu prune fermentate.
Dintr-un banc în altul
În timp ce ajutorul său dă drumul roţii învârtite de un motor electric cu o curea de transmisie, pentru care taxa e de 2,5 lei pe oră, iese iar în faţa „făbricuţei” şi-l provoacă pe un nou muşteriu al izvorului de apă minerală aflat în vecinătate: „No, moşule! Iar ai greşit ţeava la care tre’ să vii cu sticla”.
„Moşul”, care se numeşte Leudoru Luca şi spune că are „70 de ani fără 7”, nu se lasă şi-i răspunde: „Mă, tu nu ştii că beutura cea mai bună-i apa de izvor... dacă-ntr-un strop de apă pui un kil de vinişor?”. Iar seria de glume şi bancuri nici că dă vreun semn să se oprească vreodată, poate doar peste vreo 3-4 zile, când „fabrica” de ţuică din Boholt îşi va sista activitatea până la anul, în toamnă.
"Apa asta-i cea mai rece. Cu cât îi mai rece apa de la răcire, cu atât iese ţuica mai bună. Noi o cam facem la 40 de grade, aşa. Cine vrea, o face şi întoarsă şi o scoate la 60, chiar la 80 de grade.",
Nicolae Luca, sătean din Boholt
Nicolae Luca, sătean din Boholt
CAMPANIA ALTORA. Deşi afişele electorale au împânzit Boholtul, localnicii se declară ataşaţi de un singur crez: cel al Gâtlejului Veşnic Umed
Foto: Remus Suciu
CICLURILE NATURALE. Regula de doi simplă: apa minerală răceşte, ţuica încălzeşte
Foto: Remus Suciu
FABRICA DE “VISE”. În satele româneşti, demonstraţia e ţinută în fiecare toamnă: capitalismul are faţă umană şi iz de alcool
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu