Mai mult decât atât, dezvoltatorul adaugă: „încurajăm pe această cale cumpărătorii care nu au achitat preţul în întregime, să facă acest lucru”. În plus, Euro Habitat (EH) susţine că „cerinţa băncii finanţatoare este ca toţi cumpărătorii să semneze noile acte adiţionale care conţin termenele noi de livrare, renunţând astfel la penalităţi”. Pe de altă parte, “banca a aprobat deja soluţia de finanţare, în urmă cu puţin timp”, declară Madalina Nistor, Press Office Manager al Piraeus Bank România. Dacă linia de credit a fost deja aprobată, nu reiese că banca ar condiţiona noua creditare cu renunţarea de către clienţi la penalităţi. Asta pretinde dezvoltatorul.
Banca este direct interesată de finalizarea proiectului, căci a băgat bani mulţi iar cu un poriect nefinalizat nu prea poate face mare lucru decât dacă se continuă lucrarea cu un dezvoltator sau altul. Proiectul este prevăzut a avea 1.064 de apartamente, incluzând garsoniere sau apartamente cu mai multe camere. Vânzările au început în noiembrie 2005 chiar dacă lucrările la primul bloc, din cele patru prevăzute, au început în anul 2006. Euro Habitat susţine că peste 600 de unităţi au fost vândute până-n prezent. Dezvoltatorul, alături de Piraeus s-au angajat să investească o tranşă suplimentară de cinci miloane de euro pe lângă cele peste 20 de milioane de euro deja investite de ambele părţi până-n prezent, susţin cei de la EH. Păgubiţilor nu numai că li se cere să renunţe la penalităţi ci li se cere ca acest lucru să se facă repede şi de către toţi, în săptămânile care vin. Părerile păgubiţilor sunt împărţite. Aceştia nu au nici o asigurare că lucrurile vor fi duse la bun sfârşit decât din partea... dezvoltatorului.
“Mie mi se pare şantaj. Se poartă la fel de mizerabil ca în trecut. Din câte am înţeles au datorii la stat aproximativ 130.000 de euro, pe care, dacă le-ar plăti, ar putea să semneze transferuri de proprietate. Banii ăştia pot fi plătiţi fără a se apela la păgubiţi cerându-le să renunţe la penalităţi, nu are nici o legătură”, a declarat Daniel Stătescu, unul dintre cumpărători. Acesta a achitat un apartament de trei camere încă de anul trecut din decembrie şi plăteşte impozit la stat pentru respectivul apartament. “E întabulat pe mine, am semnat o pre-recepţie dar nu am cheie, nu am utilităţi. Am încercat să am acces la apartament dar nu m-au lăsat bodyguarzii. Am apelat la justiţie şi apoi la poliţie invocând tulburarea de posesie dar nu am obţinut nimic”, declară Stătescu. Acesta este printre puţinii care au recuperat din penalităţi şi TVA, punându-le celor de la Euro Habitat poprire pe conturi. A recupera în acest fel o parte din penalităţui s-a putut însă doar la început, până-n decembrie, susţin unii cumpărători, căci după, firma nu a mai avut bani în cont.
“În februarie s-au adunat mai multe dosare pentru penalităţi şi nu mai făceau faţă. Eu la trei camere am de luat 11.000 de euro dar mai sunt şi garsoniere şi alte tipuri de apartamente. Astfel, suma totală a penalităţilor ar ajunge probabil la aproximativ patru milioane de euro”, a declarat Florin Vasile, un alt cumpărător. Acesta consideră că nu are altă şansă decât să semneze ceea ce propue dezvoltatorul, fără a avea de ales. “Ce variantă aş mai avea – eu plătesc cam 4.500 de euro pe an pe chirie la care dacă adaug avocaţi, fără ca totuşi să fiu sigur că recuperez ceva dacă-i dau în judecată? Oricum, în continuare nu avem nici o siguranţă că se va întâmpla ceva pozitiv, eu doar sper. Sigur e e că insolvenţa e scumpă şi nesigură”, declară Florin Vasile. În prezent nu pot să facă nici un transfer pentru că nu au plătit impozitele la stat, spune cumpărătorul citat. În general, dezvoltatorii care au făcut o parte din proiect sau care au mai făcut şi alte tranzacţii în ultimii ani nu agreează intrarea în faliment. Asta pentru că există pericolul ca toate tranzacţiile din ultimii trei ani de la începerea procedurii să fie anulate. Pe de altă parte, găsirea altui dezvoltator pentru a continua proiectul nu e de interes pentru fostul dezvoltator, pentru că astfel se poate pierde cât s-a construit şi eventualul profit viitor.
Pentru situaţia de faţă însă nu e foarte clar însă care sunt interesele tuturor celor implicaţi şi ce putere de acţiune are fiecare. Sigur e că dezvoltatorul nu este incântat nici de faliment şi nici de un eventual alt dezvoltator care se preia continuarea proiectului. Planorama are prevăzute patru blocuri, T3 este aproape gata, fiind fără utilităţi, T4 e la roşu, T1 are scheletul ridicat iar T2 este aproape de stadiul de groapă. Euro Habitat susţine astfel că executarea silită sau schimbarea dezvoltatorului „sunt soluţii care periclitează finalizarea unitară a proiectului”. Aceştia invocă în apărarea acestei poziţii şi faptul că „dacă ar fi existat alte opţiuni, banca le-ar fi luat în considerare cu mult timp în urmă”. „Sunt speriaţi de ideea insolvenţei. Din partea mea, să intre în insolvenţă. Eu am poprire, voi încerca să recuperez banii deşi m-am trezit cam târziu. Oricum, faza asta cu decizie unanimă a cumpărătorilor de a renunţa la penalităţi sună ciudat”, declară Dragoş Deheleanu, un alt cumpărător.
Euro Habitat a apelat la serviciile BSR RE BV, o filială a BSR Europe, în vederea finalizării şi comercializării proiectului. „BSR nu este complet străin de acest proiect. Nu e în nici un caz marele salvator, venit pe un cal alb. În momentul în care am semnat precontractul, în ianuarie 2006, cei de la Euro Habitat mi-au prezentat grupul BSR ca fiind un factor de decizie în proiectul Planorama”, a declarat Stătescu. “Cred că unul dintre lucrurile pe care le-am putea face şi care să depindă de noi, cei păgubiţi, ar fi să încercăm să alertăm presa internaţională de ceea ce se întâmplă, mai ales că BSR are o activitate internaţională importantă”, declară Stătescu. Acesta spune că unul dintre motivele pentru care s-a văzut încurajat a semna precontractul în ianuarie 2006 a fost şi implicarea BSR, un grup pe care-l considera cu o bună reputaţie.
Sursa: Saptamana financiara
Sursa: Saptamana financiara
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu