Plouase...
Si soseaua-m vale
Incercuia ca un inel
Donjonul vechiului castel,
Impodobit cu sfinti de piatra,
Cu seniori si cu vasali,
Cu cerbi goniti de caini ce latra
Si-ntregul fast al vietii feudale
Cu castelanii ei medievali...
Desi ne cunoastem de-atatia ani,
Noi, totusi, parca nu ne cunosteam.
Ca ne priveam (nu stiu de ce) cu ochi dusmani...
Dar in donjonul vechiului castel
In care ne urcasem numai noi
Fantoma unui cavaler in zale de otel
Ne-a strans deodata-n brate pe-amandoi,
Si-un zgomot de metal ne-a desteptat
Exact in clipa cand ne sarutam
(Ca-ntr-un tablou)
In rama ferestrei fara geam,
Dar cu zabrele strambe si vechi de fier forjat.
Azi ploua iar la Bran...
Ce zici?...
Nu vrei sa revedem soseaua uda,
Donjonul cu ferestre mici
Si cavaleru-n zale de otel
Ce-asteapta dornic sa ne mai auda
Batand in poarta vechiului castel?...
duminică, 1 noiembrie 2009
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)













0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu