| Andreea Archip | Marţi, 01 Decembrie 2009 |
„Bună ziua!” Nu „Bonjour”, „Buenos dias” sau „Buongiorno”. Aşa îşi salută copiii emigranţilor români din Belgia, Spania şi Italia profesorii de „Limba, cultura şi civilizaţia românească” .
Un salut pe care micuţii îl mai pot rosti doar atunci când intră pe uşa casei. Un salut prin care profesori români încearcă acum să compenseze dorul de casă al puştilor, plecaţi alături de părinţi spre o viaţă mai bună.
O parte dintre elevi vorbesc româna stâlcit sau aproape deloc, unii n-au mai venit în ţară de ani buni, iar alţii nu ştiu mai nimic despre cultura ţării din care au plecat. Cu toţii învaţă însă o lecţie mai importantă decât exersarea limbii materne sau povestea lui Dracula - învaţă să nu uite.
Lansat cu doi ani în urmă de Ministerul Educaţiei, programul „Limba, cultura şi civilizaţia românească” a fost primit cu entuziasm de părinţii care au luat calea străinătăţii şi care cer acum extinderea lui. Adulţii vor ca puştii lor să se simtă români şi la mii de kilometri de ţara în care s-au născut, iar lecţiile de patriotism sunt predate de dascăli care au şi rolul simbolic de ambasadori.
Carmen Solomie, profesoară în Belgia
Carmen Solomie, fostă profesoară de istorie în localitatea suceveană Marginea, trăieşte visul belgian de aproape doi ani. Asta nu pentru că ar câştiga foarte mult, nici pentru că ar fi visat de mică să ajungă la Bruxelles.
Se simte împlinită doar pentru că le poate vorbi „puilor de români” pe limba lor şi pentru că le poate aminti de casă. Predă în patru şcoli din Regatul Flamand, iar la cursurile despre România a atras şi micuţi ai căror părinţi provin din Republica Moldova şi din Ucraina.
Puştii sunt împărţiţi pe categorii: născuţi în Belgia, cu ambii părinţi români sau din familii mixte, plecaţi de ceva timp din ţară, fii de diplomaţi, elevi din comune cu populaţie majoritară ucraineană din Maramureş şi copii romi cu rezultate bune la şcoală. „Sunt elevi romi care nu au făcut nicio clasă în ţară, dar ştiu să citească româneşte!”, explică mândră profesoara.
Prietenie pe româneşte
„Nu am întâlnit încă niciun copil care să nu fie încântat de acest de curs. E pentru ei o ocazie să vorbească româneşte, să se manifeste mai în largul lor. În plus, atunci când învăţăm cântece sau poezii, sunt încântaţi să le regăsească… ca pe nişte amintiri dragi”, sintetizează dascălul importanţa cursului pentru „românaşi”.
Lecţiile sunt importante nu doar pentru latura educativă, ci şi pentru legarea prieteniilor: „Au fost şi copii care s-au descoperit la curs: «Ah, şi tu eşti român?!» - deoarece în curtea şcolii nu ajung toţi să se cunoască şi, mai ales, nu vorbesc neapărat româneşte. S-a întâmplat de mai multe ori ca, la o şcoală unde sunt organizate două grupe pe săptămână, unii copii să vină la curs chiar şi de două ori”, explică profesoara Solomie, care reuşeşte să adune într-o singură grupă între 15 şi 25 de elevi de vârste diferite.
„Of, deja plecăm?”, este singura dezamăgire a copiilor cu privire la lecţia de română care-i ajută, printre altele, să se integreze mai bine, chiar dacă tot printre „ai lor”.
„Nu doar cei mici sunt afectati de impactul de început, de barajul de limbă, ci şi părinţii. Necunoscând limba, nu se simt confortabil când merg la şcoală şi discută cu profesorul”, adaugă dascălul.
Apropierea dintre şcoala belgiană, părinţi şi profesori a simţit-o pe pielea ei, în prima zi de şcoală a băieţelului ei de 9 ani, când directorul îi întâmpina pe toţi pă rinţii în faţa şcolii.
„Aici, comunicarea cu profesorul clasei se face doar pe baza unui rendez-vous şi prin corespondenţa scrisă în «journal de classe»”, adaugă ea. Nu sunt organizate şedinţe cu părinţii, ca la noi.
care învaţă peste hotare participă, o dată pe săptămână, la cursul de română
Serbări de Crăciun, confecţionarea de mărţişoare şi felicitări pentru 8 Martie - toate fac parte din „fişa postului ei” şi sunt menite să-i facă pe puşti să se simtă a casă.
„Prezenţa profesorului român în şcoală este importantă, pentru că îi pune în valoare pe copii! Cei mici au astfel o identitate, se raportează la un reper familiar! Şi profesorii îi pot «vizualiza» mai uşor în multitudinea de naţii din şcoală. Aceasta este o caracteristică importantă a şcolilor belgiene: multiculturalitatea, multilingvismul!”, rezumă Carmen Solomie activitatea ei la catedră.
Profesoara româncă a susţinut un număr de ore şi împreună cu dirigintele clasei în care învaţă copii români. „Am avut un astfel de curs anul trecut la o clasă întâi, iar zilele trecute, am avut o surpriză deosebită în curtea şcolii, când mai mulţi copii belgieni s-au luat la întrecere în a mă întreba «Ce mai faci, Madame? », «Cum te cheamă?», foarte încântaţi să-şi exerseze cele câteva expresii învăţate în limba română”, îşi aminteşte profesoara.
Potrivit acesteia, elevii români se integrează mai uşor în unităţile şcolare, un motiv solid fiind, în opinia sa, educaţia de bază primită în România. Părinţii români au însă o mare problemă: şi-ar dori să se facă şi în Belgia mai „multă şcoală, cum au făcut ei”, încheie aceasta.
SERBARE. Copiii românilor plecaţi peste hotare petrec Sărbătorile de Iarnă cu poezii şi cântece pe care le-au învăţat în şcolile „de acasă”
ITALIA ŞI SPANIA
Lecţii pentru a doua generaţie de „venetici”
„În Transilvania chiar există vampiri?”, „Cum e la şcoală în România?” sau „De ce elevii se adresează cu «dumneavoastră» profesorilor?”. Acestea sunt curiozităţile pe care trebuie să le dezlege maramureşanca Odârca Deac, profesor de Limba, cultura şi civilizaţia românească în localitatea Aranjuez, din regiunea Madrid (Spania), pentru copiii emigranţilor români.
Şi Odârca Deac predă tot în patru şcoli pentru aproape 90 de copii din România şi Republica Moldova. „Mărturisesc că, în momentul în care am intrat în proiect, aveam 14 ani de vechime în învăţământ, cu mari satisfacţii profesionale. Însă aici, aceşti «pui de români» îmi oferă un plus: sunt profesoara care vorbeşte limba lor. Pentru ei, sunt «doamna noastră». E minunat să-i vezi cu cât drag participă la ore, să faci faţă întrebărilor legate de România, de tradiţii, de obiceiuri, de superstiţii româneşti”, povesteşte cu emoţie dascălul.
Odârca Deac organizează însă diverse activităţi de promovare a limbii române şi printre elevii spanioli, chinezi sau ecuadorieni.
În plus, muzica populară românească răsună în fiecare vineri într-un spaţiu pus la dispoziţie de comunitatea locală, iar podelele pocnesc sub dansul prichindeilor din Grupul folcloric românesc care se mişcă „maramureşeneşte”.
Aflată în Spania alături de soţul său, profesoara nici nu se gândeşte să revină în România. Are acolo o misiune foarte importantă: „A fi slujitorul şcolii nu e uşor, însă a reprezenta pentru elevii mei imaginea dascălului român este şi mai greu, şi mai frumos!”.
Acasă, în Peninsulă
De la Grupul Şcolar Dărăbani, din judeţul Botoşani, Rodica Burlacu a ajuns şi ea să predea în mai multe şcoli din regiunea Lazio (Italia). La curs, dascălul „învaţă” cot la cot cu cei 120 de elevi ai săi. Are 35 de ani şi s-a desprins cu greu de casă, unde se întoarce de câte ori are ocazia să-şi mai aline dorul. Procesul de adaptare a ajutat-o însă să cunoască mai bine sistemul din Peninsulă.
„Diferenţele nu sunt prea relevante, structura este aproximativ aceeaşi cu cea a învăţământului românesc. Învăţământul primar are însă durata de 5 ani, cel gimnazial de 3 ani, iar cel liceal de 5 ani. O altă diferenţă constă în faptul că, la sfârşitul ciclului gimnazial, nu există un examen de selecţie pentru a fi acceptat în ciclul liceal”, explică dascălul.
Într-o ţară în care românii au reuşit parcă doar să ţină capul de ziar la capitolul ştiri îngrozitoare, Rodica Burlacu reuşeşte cu fiecare zi să mai şteargă câte o prejudecată, pentru ca România să nu mai fie doar ţara lui Mailat.
La fel de străini de ţară sunt şi puştii români care sunt plecaţi de mici şi au început să-şi uite limba. „Chiar dacă le pun întrebările în româneşte, toţi au tendinţa să răspundă în italiană. Sau un alt fenomen des întâlnit este acela de a introduce cuvinte din vocabularul italienesc atunci când se exprimă în româneşte”, explică profesoara, care nu se gândeşte de o camdată să se întoarcă.
„Aceşti pui de români îmi oferă un plus: sunt profesoara care vorbeşte pe limba lor”,
Odârca Deac, dascăl român în Spania
PROGRAM
70 de dascăli pentru 7.000 de elevi români
- Predarea cursului de Limbă, cultură şi civilizaţie românească a fost demarată în anul 2008, în urma solicitărilor venite de la părinţi români emigranţi în Europa.
- Cursul este extraşcolar, iar copiii învaţă despre România două ore pe săptămână, după o programă distinctă de cea urmată de elevii din ţară. În consecinţă, peste 7.000 de elevi - preşcolari, şcolari şi liceeni din Italia, Spania şi Belgia - urmează deja acest curs.
- În acest an şcolar, Limba, cultura şi civilizaţia românească este predată de 43 de profesori în Spania, de 20 în Italia şi de patru în Belgia.
- Dascălii sunt plătiţi de statul român cu 500 de euro pe lună, dar mulţi dintre ei îşi mai rotunjesc veniturile, de regulă, prin traduceri.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu