| Cătălin Alistari | Duminică, 22 Noiembrie 2009 |
Totul a început în decembrie 1989, când Revoluţia l-a eliminat fizic pe primul preşedinte nominal, Nicolae Ceauşescu, lăsând loc unui val de schimbări care avea să vină mai greu decât ne-am fi aşteptat atunci.
ION ILIESCU
Mandatul cu lămpaş (1990-1996)
Pentru că Revoluţia rămâne o enigmă incomplet elucidată, vom începe „istoria” cu ianuarie 1990, când deja ţara era condusă de ad-hocul Front al Salvării Naţionale.
Primele şase luni de democraţie au fost probabil cele mai importante. S-au reînfiinţat partidele istorice, s-au repatriat personalităţi politice active în exil, în timp ce FSN, fără o ideologie propriu-zisă, a devenit formaţiune politică.
În termen de săptămâni, eşichierul a fost ocupat şi s-au aprins primele duşmănii. De o parte liberalii, ţărăniştii şi în general partidele istorice, de cealaltă FSN, care aduna disidenţii şi rămăşiţele de cadre necompromise ale fostului PCR şi care deţinea frâiele administraţiilor centrale şi locale.
18 FEBRUARIE 1990. Prima venire a minerilor la Bucureşti. 4.000 de mineri “apă
ră” Televiziunea de “forţele ostile”, la apelul lui Ion Iliescu11 MARTIE 1990. Este adoptată Proclamaţia de la Timişoara. La punctul 8, foştilor demnitari comunişti li se interzice să aibă funcţii şi demnităţi publice. Dacă ar fi fost luată în considerare, Proclamaţia ar fi lăsat FSN fără membri.
19-21 MARTIE 1990. Conflictul interetnic de la Târgu-Mureş, cu ocazia “Zilei maghiarilor de pretutindeni”. Încă neelucidat, conflictul a lăsat în urmă 5 morţi şi 278 de răniţi.
20 MAI 1990. Au loc primele alegeri libere. Participă la vot 86,19% dintre cetăţeni, iar Ion Iliescu (85,07% voturi) îşi zdrobeşte contracandidaţii din primul tur, Radu Câmpeanu (10,64%) şi Ion Raţiu (4,29%). În parlament intră 9 formaţiuni politice, majoritatea cu puţin peste pragul electoral de 3%. FSN îşi trage caimacul, ocupând 354 din totalul de 515 locuri. Pe locul doi se clasează UDMR, cu 41 de locuri, urmată de PNL cu 39 de mandate.
13-15 IUNIE 1990. 10.000 de mineri ocupă Bucureştiul, evacuând cu forţa protestatarii din Piaţa Universităţii. Sloganurile “Noi muncim, nu gândim” şi “Moarte Intelectualilor” prevalează peste cântecele tinerilor bucureşteni. Ion Iliescu le mulţumeşte minerilor pentru că “au restabilit ordinea”, asta însemnând 6 morţi şi peste 750 de răniţi.
SEPTEMBRIE 1991. Se întorc minerii, de data aceasta pentru a-l “debarca” pe preferatul femeilor muncii de la Apaca, premierul Petre Roman. În locul său este numit Theodor Stolojan.
OCTOMBRIE 1992. Dolarul american se vinde pentru 450 de lei, faţă de 34 de lei la începutul anului 1990. România intră într-un “tunel” economic, un drum complet diferit de restul Europei de Est. Micul trafic este principalul model de business. Realizările primul mandat al lui Ion Iliescu se confundă cu eşecurile.
Conceptul de „democraţie originală”, cel de retehnologizare, provizoratele sau slăbiciunea forţelor statului. Poate singura bilă albă o reprezintă adoptarea Constituţiei din 21 noiembrie 1991.
1992-1996
Cronologia celui de-al doilea mandat al lui „Măi, animalule!”
Al doilea mandat al preşedintelui Ion Iliescu, lipsit de confruntările sângeroase, este însă începutul sfârşitului pentru economia românească, afectând puternic vieţile a milioane de români.
Reformele şi modernizarea ţării întârzie şi apare conceptul de “capitalism sălbatic” odată cu primele privatizări. Marele FSN se divizează, iar partidele istorice se coagulează într-o coaliţie puternică.
27 SEPTEMBRIE 1992. Iliescu ratează victoria din primul tur de scrutin, cu un procent de 47,34%, însă va obţine mandatul în 11 octombrie, după ce îl învinge pe Emil Constantinescu cu 61,5% din voturi. FDSN, partidul lui Iliescu, obţine sub 30% din voturi, urmat de Convenţia Democrată (CDR) cu puţin peste 20% şi de FSN, acum condus de Petre Roman, cu 10%. Mai intră în parlament PUNR, UDMR, PRM, PDAR şi PSM.
11 MAI 1993. FSN devine PD, cu Roman la comandă.
1 IULIE 1993. Intră în vigoare TVA-ul şi se hotărăşte, de guvernul condus de Nicolae Văcăroiu susţinut de PUNR, PRM şi PSM, liberalizarea completă a preţurilor.
9-10 IULIE 1993. FDSN devine PDSR, după fuziunea prin absorbţie a câtorva mici partide socialiste şi este condus de Oliviu Gherman.
IULIE 1994. Naţionala de fotbal a României ajunge în sferturile de finală ale CM din SUA, cea mai mare performanţă din istorie.
14 AUGUST 1994. Intră în faliment jocul piramidal Caritas, dispărând în jur de 1 miliard de dolari din depuneri.
22 IUNIE 1995. România îşi depune candidatura la UE.
11 NOIEMBRIE 1995. Moare seniorul Corneliu Coposu, o figură emblematică a politicii româneşti şi liderul de facto al opoziţiei.
23 NOIEMBRIE 1995. Emil Constantinescu prezintă platforma politică a CDR, intitulată “Contractul cu România”.
1 DECEMBRIE 1995. Emite în premieră Pro TV, prima dintr-o serie de televiziuni comerciale care vor schimba mass-media românească.
FEBRUARIE 1996. Mircea Geoană este numit ambasador al României la Washington.
TOAMNA 1996. Dolarul se apropie de pragul psihologic de 4.000 de lei.
Mandatul „răului cel mai mic” şi al baronilor locali (2000-2004)
Considerat de unii comentatori drept cel mai bun mandat din istoria recentă a României, al doilea mandat al lui Ion Iliescu poate fi caracterizat deopotrivă de realizări importante, dar şi de o mare umbră care a planat întotdeauna asupra guvernului social-democrat. Se poate vorbi şi de stabilizare economică, dar şi de mari fraude.
Instituţiile statului încep un amplu proces de reformare necesar aderării la UE. PSD devine partidul dominant, conducând ţara de la cel mai înalt nivel şi până la ultimul nivel al administraţiei locale.
Apare sintagma de „baroni locali”, politicieni PSD atotputernici în anumite regiuni ale ţării.
26 NOIEMBRIE 2000. PDSR câştigă detaşat alegerile parlamentare, obţinând 220 din totalul de 485 de locuri. Se formează un guvern integral PDSR cu sprijinul UDMR şi chiar PD. Cum pragul electoral era stabilit la 6%, mai intră în parlament doar PNL şi PRM, ţărăniştii decontând toate eşecurile guvernării anterioare.
10 DECEMBRIE 2000. Ion Iliescu câştigă al treilea mandat, învingându-l în turul II pe Corneliu Vadim Tudor cu scorul de 66,83%. Românii au ales „răul cel mai mic”.
28 DECEMBRIE 2000. Guvernul Năstase primeşte votul de învestitură, iar Mircea Geoană este numit ministru de externe.
18-19 MAI 2001. Traian Băsescu este ales preşedinte al PD, înlocuindu-l pe Petre Roman prin ceea ce presa a numit „o lovitură de palat”.
16 IUNIE 2001. Se formează PSD prin fuziunea prin absorbţie dintre PDSR şi PSDR.
AUGUST 2002. Theodor Stolojan este ales preşedinte al PNL.
8 MARTIE 2004. Este înregistrată oficial Alianţa Dreptate şi Adevăr PNLPD.
29 MARTIE 2004. România aderă oficial la NATO.
6 IUNIE 2004. Traian Băsescu câştigă un nou mandat la Primăria Bucureşti, depăşindu-l încă din primul tur pe contracandidatul Mircea Geoană.
DECEMBRIE 2004. Se semnează contractul de privatizare al celei mai mari companii româneşti - Petrom.
EMIL CONSTANTINESCU
Speranţa luminiţei de la capătul tunelului (1996-2000)
Început pe un val de entuziasm, cu “Schimbarea” ca titlu de forţă, mandatul lui Emil Constantinescu avea să fie cea mai mare dezamăgire post decembristă.
Scandalurile între parteneri nu contenesc, iar privatizările frauduloase sau contrabanda de anvergură ocupă primele pagini.
Corupţia devine emblema României, în timp ce inflaţia galopantă face ravagii. Este de asemenea mandatul ratărilor în toate domeniile, inclusiv aderarea la structurile europene şi atlantice.
17 NOIEMBRIE 1996. Emil Constantinescu devine preşe dintele României după ce îl învinge în turul II pe Ion Iliescu cu un procent de 54,41% pe fondul unei mobilizări extraordinare a electoratului tânăr.
CDR obţine 175 din 486 de locuri şi face o alianţă guvernamentală cu USD, formaţiunea condusă de Petre Roman, ce are 76 de locuri, şi cu UDMR, 36 de locuri. PDSR, PRM şi PUNR intră în opoziţie.
11 DECEMBRIE 1996. Este validat guvernul condus de Victor Ciorbea, care pornea cu o încredere a populaţiei de în jur de 80%. Traian Băsescu şi Călin Popescu-Tăriceanu sunt miniştri în acest cabinet.
25 SEPTEMBRIE 1997. Scandalul “Lista lui Severin”, în care pe atunci ministrul de externe afirmă că are informaţii cum că anumiţi şefi de partide şi ziarişti ar fi spioni infiltraţi, duce la prima remaniere guvernamentală. Scandalurile în coaliţie nu au contenit.
15 APRILIE 1998. Parlamentul validează un nou guvern, condus de Radu Vasile. care-i avea printre membri pe Traian Băsescu, Crin Antonescu, Radu Berceanu, Valeriu Stoica, Norica Nicolai şi Andrei Pleşu.
15 MAI 1998. Este arestat colonelul Truţulescu, în urma mega- scandalului “Ţigareta” cu conexiuni la cel mai înalt nivel.
22 IANUARIE 1999. “Pacea de la Cozia” pune capăt celei de-a cincea mineriade, după lupte intense între mineri şi scutieri. Miron Cozma va fi arestat.
22 DECEMBRIE 1999. Premierul desemnat Mugur Isărescu depune jurământul în faţa preşedintelui, după ce cabinetul Radu Vasile a fost distrus de scandalurile interne.
18 IUNIE 2000. Traian Băsescu câştigă Primăria Capitalei după ce îl învinge în turul II pe Sorin Oprescu la o diferenţă minusculă.
TOAMNA 2000. Cursul leu-dolar se apropie de 20.000 de lei/dolar, după ce în anul anterior fusese complet scăpat de sub control.
TRAIAN BĂSESCU
Mandatul „Războiul Palatelor” (2004-prezent)
Primul mandat de cinci ani la preşedinţie este câştigat după două tururi de scrutin tensionate şi o campanie electorală dură de Traian Băsescu, candidat lansat în lacrimi după retragerea lui Stolojan.
Războiul total între partenerii alianţei D.A. va dura patru ani fără ca scandalurile politice să afecteze decisiv economia românească.
Guvernarea li berală profită de creş terile economice sen zaţionale şi România înregistrează din acest punct de vedere cei mai buni ani de după Revoluţie.
Pe de o parte avem “bileţelele” şi răpirea jurnaliştilor, de cealaltă parte o economie duduind şi investiţii străine importante.
De asemenea, cel mai important pas făcut de România înspre viitor, aderarea la UE, s-a făcut în acest mandat.
28 NOIEMBRIE 2004. Alegerile sunt câştigate de Alianţa PSD-PUR, cu 36% din voturi, urmată de Alianţa D.A. cu 31,5%, de PRM cu 13% şi UDMR cu 6,2%. Formarea guvernului depindea de numele viitorului preşedinte.
12 DECEMBRIE 2004. Traian Băsescu întoarce rezultatul din turul I şi devine preşedinte la o diferenţă de puţin peste 200.000 de voturi în faţa lui Adrian Năstase.
28 DECEMBRIE 2004. Guvernul Călin Popescu-Tăriceanu primeşte votul de învestitură al parlamentului, cabinetul fiind format din membri PNL, PD, UDMR şi PUR, care a părăsit alianţa cu PSD. Prima hotărâre a noului guvern a fost adoptarea cotei unice de impozitare de 16%.
1 IANUARIE 2007. România devine membru UE.
MARTIE 2007. După doi ani de scandaluri necontenite, cabinetul este remaniat, ieşind de la guvernare miniştii PD şi PUR.
19 APRILIE 2007. Traian Băsescu este suspendat din funcţie de parlament pentru nerespectarea Con stituţiei.
19 MAI 2007. Are loc referendumul pentru demiterea preşedintelui, însă 74,48% dintre români votează pentru menţinerea lui Traian Băsescu.
24 SEPTEMBRIE 2007. Guvernul Tăriceanu supravieţuieşte unei moţi uni de cenzură, iniţiatorilor de la PSD lipsindu-le 12 voturi pentru a doborî guvernul.
13 MARTIE 2008. Intră în vigoare Legea votului uninominal.
22 DECEMBRIE 2008. A fost numit guvernul Boc.
13 OCTOMBRIE 2009. Guvernul Boc este demis în urma unei moţiuni de cenzură.
Sursa: Evenimentul zilei
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu