| Liviana Rotaru Oana Dobre Ionuţ Stănescu | Miercuri, 28 Octombrie 2009 |
Ofiţerii americani antidrog şi procurorii români au decapitat reţeaua internaţională de trafic de arme „Al Kassar”.
Un raport ONU a aşezat România pe harta comerţului ilicit cu muniţie uşoară. Analiza întocmită de experţii ONU are în centru cazul a doi traficanţi, cunoscuţi furnizori de arme pentru reţelele teroriste internaţionale, condamnaţi definitiv de justiţia americană în luna februarie a
acestui an. În 2006 şi 2007, Kassar şi complicii lui au intenţionat să cumpere arme de la Romarm, ompanie aflată în subordinea Ministerului Economiei, şi au fost capturaţi printr-o operaţiune secretă coordonată de Drug Enforcement Administration (DEA) - departament al justiţiei americane responsabil cu lupta împotriva traficului de droguri.
Potrivit informaţiilor deţinute de EVZ, raportul ONU este eronat, plecând de la premise greşite: participarea autorităţilor române în respectivul episod a fost mimată, contribuind la prinderea celor doi, nicidecum la succesul tranzacţiei pe care aceştia o plănuiau.
Monzer al Kassar (63 de ani) şi Luis Felipe Moreno Godoy (60 de ani) au fost condamnaţi de justiţia americană pentru că au tranzacţionat arme care ar fi fost folosite la uciderea de cetăţeni SUA. Muniţia ajungea la organizaţia teroristă Forţele Armate Revoluţionare ale Columbiei (FARC).
Dându-se drept reprezentanţi ai FARC, agenţii DEA i-au contactat pe al Kassar şi Godoy, cerându- le arme pentru gherilele sud-americane. În operaţiunea secretă a DEA, al Kassar şi Godoy au fost informaţi explicit că muniţia avea să fie folosită pentru atacarea cetăţenilor SUA pe teritoriul Columbiei. Luis Godoy a fost arestat în 2007, pe teritoriul României.
Operaţiunea secretă a fost monitorizată de procurorii DIICOT şi de ofiţerii serviciului secret al Ministerului de Interne, confirmă surse judiciare. Supravegherea a fost făcută chiar în dosarul “traficului de armament” în care e implicat şi Omar Hayssam.
AGENŢI SUB ACOPERIRE
Filmul operaţiunii „Kassar, cârtiţele şi România”
România a fost, pentru sirianul Monzer al Kassar şi complicii săi Luis Felipe Moreno Godoy şi Tareq Mousa al Ghazi, locul în care au căzut în „capcana” care avea să ducă la condamnarea lor din Statele Unite. Rechizitoriul procurorilor americani, obţinut de EVZ, dezvăluie întreaga operaţiune în urma căreia Kassar, cunoscut în lumea traficanţilor de arme drept „Prinţul din Marbella”, avea să primească 30 de ani de închisoare, iar „asociaţii” săi Godoy şi al Ghazi - câte 25.
Încă de la începutul anilor ’70, traficantul Monzer al Kassar a înarmat facţiuni angajate în conflicte violente în ţări precum Nicaragua, Brazilia, Cipru, Bosnia, Croaţia, Somalia, Iran şi Irak, dar şi organizaţii clasificate drept teroriste, precum Frontul pentru Eliberarea Palestinei.
Al Kassar a construit o „reţea internaţională de asociaţi, companii- fantomă şi conturi bancare în ţări precum Marea Britanie, Spania, Liban, Siria, Irak, Polonia, Bulgaria şi România”. În plus, rechizitoriul american dezvăluie că al Kassar s-a angajat şi în operaţiuni de spălare de bani pentru a acoperi natura ilicită a afacerilor sale. Tareq Mousa al Ghazi şi Luis Felipe Moreno Godoy erau doi dintre oamenii de încredere ai sirianului. Polonezul de origine palestiniană Ghazi lucra pentru el de aproape 30 de ani, ocupându-se de partea logistică a achiziţiilor, în timp ce chilianul Godoy făcea aranjamentele financiare.
Pentru a investiga „conspiraţia criminală” prin care cei trei plănuiau să livreze arme gherilelor columbiene FARC, ofiţerii DEA au infiltrat în anturajul lui Kassar doi agenţi sub acoperire, numiţi în rechizitoriu CS1 şi CS2. Pentru operaţiunile de pe teritoriul României a existat, de asemenea, un ofiţer român sub acoperire. EVZ vă prezintă filmul operaţiunii.
Lista de „cumpărături”, predată la Marbella 6 februarie 2007.
Al Kassar şi Ghazo s-au întâlnit la reşedinţa din Marbella a sirianului cu cei doi agenţi acoperiţi CS1 şi CS2. Aceştia le-au spus traficanţilor că reprezintă gherilele columbiene FARC care au nevoie de arme împotriva SUA. Kassar le-a răspuns că şi el se luptă cu americanii, fiind de acord să vândă arme către FARC. Agenţii sub acoperire le-au dat atunci sirianului şi oamenilor săi lista cu ce „doreau să achiziţioneze”: 4.350 de puşti de asalt AKM, 3.350 de puşti de asalt AKMS, 200 de puşti de asalt RPK, 50 de puşti cu lunetă Dragunov, 500 de pistoale Makarov, 2 milioane de cartuşiere cu muniţie 7,62 (calibru folosit la armele Kalaşnikov), 120 de lansatoare de grenade RPG, 1.650 de grenade PG-7V şi 2.400 de grenade de mână RGO-78.
Tot în acea zi, Kassar a vorbit la telefon cu un asociat rămas neidentificat, cerându-i acestuia să ia contact cu oamenii săi din România şi Iugoslavia pentru a obţine preţurile armelor comandate de agenţii sub acoperire. Apoi, i-a informat pe aceştia că armele ar putea să coste între 6 şi 8 milioane de dolari.
7 februarie. Al Kassar şi al Ghazi au primit de la agenţii CS1 şi CS2 un certificat de end user original, provenit, oficial, din Nicaragua.
25 februarie. Kassar recep ţionează un fax de la agentul sub acoperire CS1, în care era întrebat dacă puştile cu lunetă Dragunov erau fabricate în Rusia sau în România. Pe 2 martie, Kassar răspunde: Rusia.
„Nu ştiu câţi americani am ucis. Doar am dat ordinele”
27 martie 2007. După o întâlnire a agenţilor DEA cu al Kassar în casa acestuia din Marbella, Godoy i-a transportat pe cei doi la un internet cafe unde au transferat 100.000 de dolari din SUA în contul sirianului din Spania, prin intermediul unui alt cont din Danemarca, pentru a achita transportul armelor.
28 martie. În Marbella, CS1 l-a întrebat pe Ghazi câţi americani a ucis. Palestinianul i-a răspuns că nu e sigur, pentru că el doar a dat ordinele.
2 mai. Doi oameni ai lui Kassar i-au informat pe agenţii sub acoperire că nava pe care o vor folosi pentru a transporta armele către FARC va pleca spre România din Grecia. În aceeaşi zi, al Kassar l-a invitat pe agentul sub acoperire CS1 să călătorească în Bulgaria şi România, ţări în care armamentul era fabricat. După o săptămână, agenţii au livrat 50.000 de dolari în conturile lui Kassar şi Godoy, ca avans.
10 mai. Godoy l-a informat pe CS1 la telefon că împreună cu Kassar ajunseseră în România. În aceeaşi zi, sirianul i-a comunicat lui CS1 că era nemulţumit pentru că FARC stagna tranzacţia şi că gruparea columbiană trebuia să facă o plată importantă în curând pentru ca el să poată „avea grijă” de afacerea din România. Suma în discuţie: 3,5 milioane de dolari.
13 mai. Kassar şi agentul CS1 au discutat despre dificultăţile apărute în legătură cu obţinerea unui nou certificat de end user. Al Kassar l-a asigurat pe agent că poate face el rost de document, dar că îl va costa pe CS1 15%-20% din preţul armelor.
19 mai. Kassar şi CS1 au decis să se întâlnească din nou în România, imediat ce CS1 avea să obţină avansul de 3,5 milioane de dolari.
20 mai. Godoy i-a spus la telefon lui CS1 că al Kassar călătorise deja în România pentru a discuta cu „contactele sale” despre întârzierile apărute în plata armelor către FARC.
22 mai. Kassar i-a spus lui CS1 că se afla în România şi că fabricanţii armelor erau nemul ţumiţi pentru că avansul plătit nu era substanţial, motiv pentru care a trebuit să facă el însuşi o plată parţială din partea FARC. CS1 i-a spus lui Kassar că cele 3,5 milioane de dolari aveau să fie în curând disponibile în România, iar Kassar a replicat că are reprezentanţi proprii în Bucureşti care ar putea să intre în posesia banilor.
„Pas” în ultimul moment
22 mai 2007. Al Kassar a fost de acord să se întoarcă în România pe 6 iunie pentru a se întâlni cu CS1 şi presupuşii reprezentanţi ai FARC, pentru a primi cele 3,5 milioane de dolari din partea FARC. Sirianul al Kassar nu a mai făcut însă această deplasare. I-a trimis în locul său pe Godoy şi pe Ghazi, care au ajuns la Bucureşti pe 6 iunie. Într-o conversaţie telefonică cu al Ghazi, Kassar i-a spus acestuia că nu va veni în România decât dacă CS1 îi va arăta banii. Al Kassar a adăugat că avea probleme şi cu obţinerea vizei pentru România şi că era posibil să trebuiască să meargă în Grecia pentru finalizarea afacerii.
7 iunie. Ghazi şi Godoy au fost arestaţi de autorităţile române, într- un hotel din Bucureşti. Cei doi fuseseră monitorizaţi aproximativ o lună de procurorii DIICOT din cadrul Parchetului General şi poliţiştii de frontieră din cadrul Direcţiei de Com batere a Infracţionalităţii Transfrontaliere (DCIT) din Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, cu sprijinul poliţiştilor din cadrul Biroului Naţional Interpol. Pentru sprijinul acordat în anchetă, procurorul american Michael J. Garcia, şeful procuraturii din Districtul Sud din New York, le-a mulţumit public autorităţilor române, respectiv Poliţiei de Frontieră şi Ministerului Public. Aproape simultan cu Ghazi şi Godoy, a fost arestat şi Monzer al Kassar, în Spania.
CACEALMA OPERATIVĂ
„Pionul” Romarm
În perioada în care Monzer al Kassar susţine că s-a întâlnit cu fabricanţii de armament din România şi din Bulgaria, Compania Naţională Romarm funcţiona sub coordonarea liberalului Teodor Atanasiu, graţie unei ordonanţe emise de guvernul Tăriceanu. Pe 1 ianuarie 2007 au intrat în vigoare prevederile OUG 101/2006 privind comasarea Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI) cu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS).
Indirect, o parte din companiile şi societăţile la care statul era acţionar au fost trecute din subordinea Ministerului Economiei şi Comerţului, în directa coordonare a AVAS, instituţie condusă în acea perioadă de Teodor Atanasiu. Printre cele 41 de societăţi trecute „în curtea” AVAS a fost inclusă şi Romarm. Producătorul naţional de armament vizat de interesele lui Kassar a reintrat în subordinea Ministerului Economiei în decembrie 2008, când guvernanţii actuali au anulat ordonanţa cabinetului Tăriceanu.
Ioan Gîrbacea, directorul Romarm, ne-a declarat: „Într-adevăr, în 2007 Romarm a încheiat un contract cu firma Trawl Services Limited (brokerul cu care lucra al Kassar - n.r.) pentru furnizare de armament, cu destinaţia finală Poliţia Nicaragua. ANCEX a eliberat o licenţă pentru acest export, dar ea a fost retrasă la foarte puţin timp de la emitere.
În timpul în care licenţa a fost valabilă, Romarm nu a livrat niciun fel de produs către Trawl Services. Astfel, contractul nu a mai fost dus la îndeplinire: Romarm nu a livrat armament pentru Trawl şi nici nu a încasat vreun leu de la această companie. De asemenea, instituţia noastră nu a negociat niciodată şi nu a încheiat niciun contract cu Monzer al Kassar”.
MONZER AL KASSAR
Traficant internaţional
Monzer al-Kassar, cunoscut şi sub porecla „Prinţul din Marbella”, este un traficant internaţional de arme de origine siriană implicat în numeroase tranzacţii ilicite. Născut în 1945 în Nabek, Siria, Kassar a fost arestat pentru prima oară în anii ’60, pentru furturi de maşini în ţara sa natală. De asemenea, el a traficat haşiş şi a vândut arme în Nicaragua, Brazilia, Cipru, Bosnia, Croaţia, Somalia şi Iran.
În 1995 a fost dat în judecată - şi achitat - în Spania, pentru acuzaţii legate de deturnarea vasului Achille Lauro, iar cinci ani mai târziu a fost dat în judecată în Argentina pentru obţinerea de paşapoarte false. Oficialii americani îl acuză pe Kassar că l-ar fi ajutat pe Saddam Hussein şi anturajul acestuia să scoată aproape 1 miliard de dolari din Irak la bordul unui avion privat, înainte de invazia SUA. (www.capital.ro)
„FACTORUL” ANCEX
Licenţă la derută
Rolul instituţional principal într-o tranzacţie de armament îl are Agenţia Naţională de Control a Exporturilor (ANCEX), care are atribuţii de control în comerţul cu tehnică specială. În cazul „Kassar”, licenţa emisă strategic de ANCEX a fost retrasă imediat, iar contractul nu s-a concretizat.
„Romarm putea fără nicio problemă să solicite o licenţă pentru contractul cu sirianul arestat. Asta nu înseamnă că a şi primit-o. Astfel, acest contract există doar «de iure », nu şi «de facto»”, explică un expert din cadrul ANCEX care a dorit să-şi păstreze anonimatul.
Sursa: Evenimentul zilei
Un raport ONU a aşezat România pe harta comerţului ilicit cu muniţie uşoară. Analiza întocmită de experţii ONU are în centru cazul a doi traficanţi, cunoscuţi furnizori de arme pentru reţelele teroriste internaţionale, condamnaţi definitiv de justiţia americană în luna februarie a
acestui an. În 2006 şi 2007, Kassar şi complicii lui au intenţionat să cumpere arme de la Romarm, ompanie aflată în subordinea Ministerului Economiei, şi au fost capturaţi printr-o operaţiune secretă coordonată de Drug Enforcement Administration (DEA) - departament al justiţiei americane responsabil cu lupta împotriva traficului de droguri.
Potrivit informaţiilor deţinute de EVZ, raportul ONU este eronat, plecând de la premise greşite: participarea autorităţilor române în respectivul episod a fost mimată, contribuind la prinderea celor doi, nicidecum la succesul tranzacţiei pe care aceştia o plănuiau.
Monzer al Kassar (63 de ani) şi Luis Felipe Moreno Godoy (60 de ani) au fost condamnaţi de justiţia americană pentru că au tranzacţionat arme care ar fi fost folosite la uciderea de cetăţeni SUA. Muniţia ajungea la organizaţia teroristă Forţele Armate Revoluţionare ale Columbiei (FARC).
Dându-se drept reprezentanţi ai FARC, agenţii DEA i-au contactat pe al Kassar şi Godoy, cerându- le arme pentru gherilele sud-americane. În operaţiunea secretă a DEA, al Kassar şi Godoy au fost informaţi explicit că muniţia avea să fie folosită pentru atacarea cetăţenilor SUA pe teritoriul Columbiei. Luis Godoy a fost arestat în 2007, pe teritoriul României.
Operaţiunea secretă a fost monitorizată de procurorii DIICOT şi de ofiţerii serviciului secret al Ministerului de Interne, confirmă surse judiciare. Supravegherea a fost făcută chiar în dosarul “traficului de armament” în care e implicat şi Omar Hayssam.
AGENŢI SUB ACOPERIRE
Filmul operaţiunii „Kassar, cârtiţele şi România”
România a fost, pentru sirianul Monzer al Kassar şi complicii săi Luis Felipe Moreno Godoy şi Tareq Mousa al Ghazi, locul în care au căzut în „capcana” care avea să ducă la condamnarea lor din Statele Unite. Rechizitoriul procurorilor americani, obţinut de EVZ, dezvăluie întreaga operaţiune în urma căreia Kassar, cunoscut în lumea traficanţilor de arme drept „Prinţul din Marbella”, avea să primească 30 de ani de închisoare, iar „asociaţii” săi Godoy şi al Ghazi - câte 25.
Încă de la începutul anilor ’70, traficantul Monzer al Kassar a înarmat facţiuni angajate în conflicte violente în ţări precum Nicaragua, Brazilia, Cipru, Bosnia, Croaţia, Somalia, Iran şi Irak, dar şi organizaţii clasificate drept teroriste, precum Frontul pentru Eliberarea Palestinei.
Al Kassar a construit o „reţea internaţională de asociaţi, companii- fantomă şi conturi bancare în ţări precum Marea Britanie, Spania, Liban, Siria, Irak, Polonia, Bulgaria şi România”. În plus, rechizitoriul american dezvăluie că al Kassar s-a angajat şi în operaţiuni de spălare de bani pentru a acoperi natura ilicită a afacerilor sale. Tareq Mousa al Ghazi şi Luis Felipe Moreno Godoy erau doi dintre oamenii de încredere ai sirianului. Polonezul de origine palestiniană Ghazi lucra pentru el de aproape 30 de ani, ocupându-se de partea logistică a achiziţiilor, în timp ce chilianul Godoy făcea aranjamentele financiare.
Pentru a investiga „conspiraţia criminală” prin care cei trei plănuiau să livreze arme gherilelor columbiene FARC, ofiţerii DEA au infiltrat în anturajul lui Kassar doi agenţi sub acoperire, numiţi în rechizitoriu CS1 şi CS2. Pentru operaţiunile de pe teritoriul României a existat, de asemenea, un ofiţer român sub acoperire. EVZ vă prezintă filmul operaţiunii.
Lista de „cumpărături”, predată la Marbella 6 februarie 2007.
Al Kassar şi Ghazo s-au întâlnit la reşedinţa din Marbella a sirianului cu cei doi agenţi acoperiţi CS1 şi CS2. Aceştia le-au spus traficanţilor că reprezintă gherilele columbiene FARC care au nevoie de arme împotriva SUA. Kassar le-a răspuns că şi el se luptă cu americanii, fiind de acord să vândă arme către FARC. Agenţii sub acoperire le-au dat atunci sirianului şi oamenilor săi lista cu ce „doreau să achiziţioneze”: 4.350 de puşti de asalt AKM, 3.350 de puşti de asalt AKMS, 200 de puşti de asalt RPK, 50 de puşti cu lunetă Dragunov, 500 de pistoale Makarov, 2 milioane de cartuşiere cu muniţie 7,62 (calibru folosit la armele Kalaşnikov), 120 de lansatoare de grenade RPG, 1.650 de grenade PG-7V şi 2.400 de grenade de mână RGO-78.
Tot în acea zi, Kassar a vorbit la telefon cu un asociat rămas neidentificat, cerându-i acestuia să ia contact cu oamenii săi din România şi Iugoslavia pentru a obţine preţurile armelor comandate de agenţii sub acoperire. Apoi, i-a informat pe aceştia că armele ar putea să coste între 6 şi 8 milioane de dolari.
7 februarie. Al Kassar şi al Ghazi au primit de la agenţii CS1 şi CS2 un certificat de end user original, provenit, oficial, din Nicaragua.
25 februarie. Kassar recep ţionează un fax de la agentul sub acoperire CS1, în care era întrebat dacă puştile cu lunetă Dragunov erau fabricate în Rusia sau în România. Pe 2 martie, Kassar răspunde: Rusia.
„Nu ştiu câţi americani am ucis. Doar am dat ordinele”
27 martie 2007. După o întâlnire a agenţilor DEA cu al Kassar în casa acestuia din Marbella, Godoy i-a transportat pe cei doi la un internet cafe unde au transferat 100.000 de dolari din SUA în contul sirianului din Spania, prin intermediul unui alt cont din Danemarca, pentru a achita transportul armelor.
28 martie. În Marbella, CS1 l-a întrebat pe Ghazi câţi americani a ucis. Palestinianul i-a răspuns că nu e sigur, pentru că el doar a dat ordinele.
2 mai. Doi oameni ai lui Kassar i-au informat pe agenţii sub acoperire că nava pe care o vor folosi pentru a transporta armele către FARC va pleca spre România din Grecia. În aceeaşi zi, al Kassar l-a invitat pe agentul sub acoperire CS1 să călătorească în Bulgaria şi România, ţări în care armamentul era fabricat. După o săptămână, agenţii au livrat 50.000 de dolari în conturile lui Kassar şi Godoy, ca avans.
10 mai. Godoy l-a informat pe CS1 la telefon că împreună cu Kassar ajunseseră în România. În aceeaşi zi, sirianul i-a comunicat lui CS1 că era nemulţumit pentru că FARC stagna tranzacţia şi că gruparea columbiană trebuia să facă o plată importantă în curând pentru ca el să poată „avea grijă” de afacerea din România. Suma în discuţie: 3,5 milioane de dolari.
13 mai. Kassar şi agentul CS1 au discutat despre dificultăţile apărute în legătură cu obţinerea unui nou certificat de end user. Al Kassar l-a asigurat pe agent că poate face el rost de document, dar că îl va costa pe CS1 15%-20% din preţul armelor.
19 mai. Kassar şi CS1 au decis să se întâlnească din nou în România, imediat ce CS1 avea să obţină avansul de 3,5 milioane de dolari.
20 mai. Godoy i-a spus la telefon lui CS1 că al Kassar călătorise deja în România pentru a discuta cu „contactele sale” despre întârzierile apărute în plata armelor către FARC.
22 mai. Kassar i-a spus lui CS1 că se afla în România şi că fabricanţii armelor erau nemul ţumiţi pentru că avansul plătit nu era substanţial, motiv pentru care a trebuit să facă el însuşi o plată parţială din partea FARC. CS1 i-a spus lui Kassar că cele 3,5 milioane de dolari aveau să fie în curând disponibile în România, iar Kassar a replicat că are reprezentanţi proprii în Bucureşti care ar putea să intre în posesia banilor.
„Pas” în ultimul moment
22 mai 2007. Al Kassar a fost de acord să se întoarcă în România pe 6 iunie pentru a se întâlni cu CS1 şi presupuşii reprezentanţi ai FARC, pentru a primi cele 3,5 milioane de dolari din partea FARC. Sirianul al Kassar nu a mai făcut însă această deplasare. I-a trimis în locul său pe Godoy şi pe Ghazi, care au ajuns la Bucureşti pe 6 iunie. Într-o conversaţie telefonică cu al Ghazi, Kassar i-a spus acestuia că nu va veni în România decât dacă CS1 îi va arăta banii. Al Kassar a adăugat că avea probleme şi cu obţinerea vizei pentru România şi că era posibil să trebuiască să meargă în Grecia pentru finalizarea afacerii.
7 iunie. Ghazi şi Godoy au fost arestaţi de autorităţile române, într- un hotel din Bucureşti. Cei doi fuseseră monitorizaţi aproximativ o lună de procurorii DIICOT din cadrul Parchetului General şi poliţiştii de frontieră din cadrul Direcţiei de Com batere a Infracţionalităţii Transfrontaliere (DCIT) din Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, cu sprijinul poliţiştilor din cadrul Biroului Naţional Interpol. Pentru sprijinul acordat în anchetă, procurorul american Michael J. Garcia, şeful procuraturii din Districtul Sud din New York, le-a mulţumit public autorităţilor române, respectiv Poliţiei de Frontieră şi Ministerului Public. Aproape simultan cu Ghazi şi Godoy, a fost arestat şi Monzer al Kassar, în Spania.
RECHIZITORIU. Documentul prin care americanii arată rolul României
CACEALMA OPERATIVĂ
„Pionul” Romarm
În perioada în care Monzer al Kassar susţine că s-a întâlnit cu fabricanţii de armament din România şi din Bulgaria, Compania Naţională Romarm funcţiona sub coordonarea liberalului Teodor Atanasiu, graţie unei ordonanţe emise de guvernul Tăriceanu. Pe 1 ianuarie 2007 au intrat în vigoare prevederile OUG 101/2006 privind comasarea Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI) cu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS).
Indirect, o parte din companiile şi societăţile la care statul era acţionar au fost trecute din subordinea Ministerului Economiei şi Comerţului, în directa coordonare a AVAS, instituţie condusă în acea perioadă de Teodor Atanasiu. Printre cele 41 de societăţi trecute „în curtea” AVAS a fost inclusă şi Romarm. Producătorul naţional de armament vizat de interesele lui Kassar a reintrat în subordinea Ministerului Economiei în decembrie 2008, când guvernanţii actuali au anulat ordonanţa cabinetului Tăriceanu.
Ioan Gîrbacea, directorul Romarm, ne-a declarat: „Într-adevăr, în 2007 Romarm a încheiat un contract cu firma Trawl Services Limited (brokerul cu care lucra al Kassar - n.r.) pentru furnizare de armament, cu destinaţia finală Poliţia Nicaragua. ANCEX a eliberat o licenţă pentru acest export, dar ea a fost retrasă la foarte puţin timp de la emitere.
În timpul în care licenţa a fost valabilă, Romarm nu a livrat niciun fel de produs către Trawl Services. Astfel, contractul nu a mai fost dus la îndeplinire: Romarm nu a livrat armament pentru Trawl şi nici nu a încasat vreun leu de la această companie. De asemenea, instituţia noastră nu a negociat niciodată şi nu a încheiat niciun contract cu Monzer al Kassar”.
MONZER AL KASSAR
Traficant internaţional
Monzer al-Kassar, cunoscut şi sub porecla „Prinţul din Marbella”, este un traficant internaţional de arme de origine siriană implicat în numeroase tranzacţii ilicite. Născut în 1945 în Nabek, Siria, Kassar a fost arestat pentru prima oară în anii ’60, pentru furturi de maşini în ţara sa natală. De asemenea, el a traficat haşiş şi a vândut arme în Nicaragua, Brazilia, Cipru, Bosnia, Croaţia, Somalia şi Iran.
În 1995 a fost dat în judecată - şi achitat - în Spania, pentru acuzaţii legate de deturnarea vasului Achille Lauro, iar cinci ani mai târziu a fost dat în judecată în Argentina pentru obţinerea de paşapoarte false. Oficialii americani îl acuză pe Kassar că l-ar fi ajutat pe Saddam Hussein şi anturajul acestuia să scoată aproape 1 miliard de dolari din Irak la bordul unui avion privat, înainte de invazia SUA. (www.capital.ro)
„FACTORUL” ANCEX
Licenţă la derută
Rolul instituţional principal într-o tranzacţie de armament îl are Agenţia Naţională de Control a Exporturilor (ANCEX), care are atribuţii de control în comerţul cu tehnică specială. În cazul „Kassar”, licenţa emisă strategic de ANCEX a fost retrasă imediat, iar contractul nu s-a concretizat.
„Romarm putea fără nicio problemă să solicite o licenţă pentru contractul cu sirianul arestat. Asta nu înseamnă că a şi primit-o. Astfel, acest contract există doar «de iure », nu şi «de facto»”, explică un expert din cadrul ANCEX care a dorit să-şi păstreze anonimatul.
Sursa: Evenimentul zilei
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu