Şomajul, un şut în fund cu direcţia înainte

Oana Dan

Duminică, 08 Noiembrie 2009

Să rămâi fără loc de muncă este o veste proastă. Iar când se întâmplă şi pe timp de criză, e de-a dreptul o tragedie. În multe state europene să fii concediat poate fi un lucru bun. Înseamnă că te impulsionezi şi îţi concentrezi eforturile pe ceea ce îţi place şi faci tot posibilul să trăieşti din asta.

„O punere pe liber dintr- un loc de muncă, dincolo de criza materială pe care o aduce poate fi prilejul unei alegeri, cu maturitatea sporită a mai multor ani, spre ceva de făcut realist, cu pasiune şi performanţa pe care dăruirea ţi-o propulsează”, explică preşedintele Coaching Institute, dr. Horea Murgu.

Fireşte că un astfel de eveniment stârneşte o criză de identitate, admite acesta, dar dincolo de primele sentimente negative există resurse care, odată mobilizate şi prioritizate pot fi calea de a câştiga confruntarea cu sine. În acest mod, „criza ar putea fi o catapultare pe o orbită câştigătoare”, mai ales că profesiile s-au diversificat foarte mult.

Fiecare este bun la ceva

Coach-ul Horea Murgu, un bărbat de 60 de ani, a cărui experienţă profesională înglobează câteva domenii, spune că „fiecare dintre noi este o combinaţie unică de competenţe şcolare dobândite, experienţă de viaţă, talente practie, concrete şi atitudini specifice”. Singurul mod de a profita de asta este să ieşi din comoditatea unui serviciu sigur care nu face decât să îţi solitice prezenţa, mai ales că „efortul de a ieşi ca fluturele din omidă este posibil pentru oricine, la orice vârstă”.

Dar pentru asta este nevoie de înlocuirea ideii de supravieţuire cu cea de împlinire şi de căutare a inspiraţiei.

O părere similară are şi Silvia Bogdan, Business Associate la Interact, o companie care oferă traininguri pentru angajaţi. Odată disponibilizat primul pas, în viziunea ei, este analiza personală obiectivă. „Din perspectiva abilităţilor şi competenţelor, personal mi-aş identifica punctele puternice şi pe cele care necesită îmbunătăţiri”, spune aceasta, adăugând că apoi ar analiza atât oportunităţile, cât şi ameninţările, pentru a atinge un ţel propus. „Dacă în viitor îmi doresc să lucrez într-un anume tip de organizaţie, abilităţile şi competenţele mele ar trebui să fie în concordanţă cu standardele şi cerinţele acelui tip de companie”, explică trainerul.

Într-o perioadă în care nu lucrezi ai posibilitatea să „îţi defineşti foarte clar obiectivele, să înţelegi contextul în care te afli şi să-l schimbi în favoarea ta trecând la acţiune, parcurgând paşii necesari”. Un lucru esenţial ca asta să reuşească, subliniază Silvia Bogdan, este atitudinea pozitivă. Iar câteva săptămâni sau luni sabatice nu strică nimănui, mai ales că „pentru a merge înainte ar trebui să ne oprim şi să stăm jos”.

Soluţii

Timpul petrecut în şomaj ar putea fi fructificat mergând la diverse cursuri şi workshop-uri, aceasta fiind o practică des utilizată în multe state din Europa Centrală şi de Vest. Un bun profesionist nu este doar un om calificat, ci unul cu un bagaj personal complex, format din inteligenţă emoţională, culturală şi academică, potrivit Silviei Bogdan.

O altă soluţie sunt cursurile de reconversie profesională, cu costuri suportate de companie. Din păcate, în România prea puţine sunt companiile

care văd în angajaţii lor mai mult decât nişte zileri. „Companiile cu o cultură a integrării şi a solidarităţii interne, a cooperării şi a utilizării umane a oamenilor” sunt cele care îşi recalifică oamenii cu fonduri proprii sau fonduri europene, mizând pe importanţa capitalului uman, cel mai preţios, confirmă Horea Murgu.

„Câtă vreme priveşti angajaţii ca pe un cost, trainingul şi coachingul par nişte investiţii de lux pe care nu ţi le permiţi în vremuri de restrişte”, spune acesta, subliniind că, de fapt, astfel de investiţii nu costă prea mult, mai ales că participarea la proiectele europene de dezvoltare a resursei umane solicită procente absolut rezonabile din partea aplicanţilor, în raport de cel puţin 1/5 din ceea ce primeşti.

Înscrierea individuală la astfel de cursuri este totuşi costisitoare, explică Silvia Bogdan, mai ales raportată la salariile şi nivelul de trai din România. Costurile sunt de obicei între 150 şi 650 de euro, în funcţie de obiectivele şi complexitatea cursurilor.

Cele mai căutate cursuri de către companiile şi instituţiile mari:

• Inovaţie
• Reinventare
• Leadership
• Modalităţi de a face faţă incertitudinii şi ambiguităţii
• Tehnici de schimbare a paradigmelor şi de deveni mai flexibili şi adaptabili la schimbări

Cum ne salvează banii europeni

Liderul Blocului Naţional Sindical (BNS), Dumitru Costin, a venit cu ideea de a cofinanţa şomajul tehnic pentru firmele care recurg la această măsură, pe câteva luni.

Angajatorii au astfel posibilitatea să reducă programul

de lucru al angajaţilor şi să îi recalifice, iar costurile pentru formare sunt acoperite prin fonduri europene.

Din păcate, companiile româneşti au manifestat dezitneres total pentru acest proiect, potrivit lui Costin. „Singura companie interesată este o multinaţională care lucrează în domeniul transportului în Constanţa”, aceasta fiind şi singura companie care a decis să nu dea afară oameni pe timp de criză.

„Ei ştiu că bunul cel mai de preţ este angajatul calificat”, crede Costin, explicând că multe companii au fost reticente în a aplica programul pentru că banii nu intră în conturile lor şi nu ar fi putut avea acces la ei.

Sursa: Evenimentul zilei