| Teodora Trandafir | Joi, 26 Noiembrie 2009 |
Parcă nici n-au băgat de seamă că în oraşe oamenii mai găsesc şi zahăr, şi făină şi, la nevoie, pot împrumuta de la vecini vreo 10-50 sau 100 de lei.
Ceea ce le lipseşte multor locuitori, şi în special celor din Capitală, este ceea ce, cu siguranţă, nu pot face rost de la vecini - e unic şi necesar, chiar vital pentru liniştea unora... E... locul de parcare! Ei bine, da! Cei doi-trei metri pătraţi din jurul blocurilor sunt, pentru unii şoferi, mai valoroşi chiar decât maşina însăşi.
Pentru bucata lor de trotuar sau de stradă sunt în stare aproape de orice - să pună capcane, să rupă ştergătoare sau plăcuţe de înmatriculare, să-l pândească toată noaptea pe infractorul care se încumetă „să-i încalce teritoriul”.
Nici nu contează că „teritoriul” respectiv este spaţiu amenajat pentru parcare, e un colţ de trotuar sau o zonă încă plină de moloz, unde tronaseră, până deunăzi, garajele celor mai şmecheri din bloc.
În istoria recentă a marilor oraşe din România europeană s-au înregistrat adevărate cruciade pentru mult-doritul loc de parcare - foşti parteneri de table şi-au cărat pumni şi picioare, unii şi-au colorat cheile cu vopseaua de pe capotele „împricinaţilor” veniţi în vizită, iar alţii şi-au ascuţit cuţitele fără milă în anvelopele care le-au încălcat proprietatea.
În aceste condiţii, nu-i de mirare că dezvoltatorii imobiliari au descoperit o mină de aur în clienţii proprietari de autoturisme, pe care i-au taxat la sânge. N-a scăpat nimeni fără o taxă de 5.000 de euro şi, în funcţie de zonă şi confortul dorit, tarifele au ajuns la 15.000 de euro.
Preţul cu care unii disperaţi şi-au câştigat liniştea s-a dovedit uneori chiar mai mare decât valoarea autoturismului. Şoferii care au trecut peste aceste încercări în zona de reşedinţă se pregătesc însă, zilnic, pentru noi provocări - fie că opresc la farmacie să-şi ia pilule, îşi plătesc impozitul la administraţia financiară sau pur şi simplu merg la teatru, nu scapă de stresul „unde-mi las maşina?”.
Pe trotuar - încurcă pietonii, pe stradă - blochează circulaţia, zona amenajată este prea mică şi deja aglomerată sau pândită de riverani furioşi. Sigur, varianta ar fi „s-o lase acasă”, dar atunci de ce şi-ar mai fi luat maşină?
Dacă viitorul preşedinte, indiferent de culoarea politică, se pricepe la diminuarea şomajului, măreşte pensii şi salarii, dă bani pentru transportul medicamentelor către bătrâni şi dispune după plac de nivelul taxelor, de ce nu ar sta în puterea lui şi problema locurilor de parcare, deşi nici asta nu e treaba lui?
Cred că s-ar găsi mulţi alegători dornici să-şi lase la o parte convingerile politice în schimbul unei oferte atât de practice. Eu sunt gata să cedez kilogramul de făină şi de zahăr care n-au ajuns încă la mine, nu vreau brichetă roşie sau portocalie şi nici pixuri colorate.
Dau însă votul pentru un loc de parcare, ferit de vecini răzbunători, vizitatori nepoftiţi şi alte pericole care pot apărea.
Sursa: Evenimentul zilei
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu