Un copil din zece renunţă la şcoală

Andreea Archip

Sâmbătă, 14 Noiembrie 2009

Mare parte dintre elevii care renunţă la şcoală fac asta din cauza situaţiei materiale, fenomen ce tinde să se acutizeze în timpul crizei.

Ce să le mai dau eu date despre dimensiunea unui stomac, când ei nu ştiau decât că le este foame şi simţeau stomacul mai bine decât puteam eu să le explic”.

Aşa îşi rezumă experienţa de la catedră un profesor de biologie, nevoit să asiste neputincios la dramele trăite de unii dintre elevii săi, care au fost obligaţi să abandoneze şcoala, în primul

rând, din cauza situaţiei materiale precare.

Alături de alţi colegi de la catedră, de reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei şi ai societăţii civile, profesorul încearcă să găsească acum soluţii pentru prevenirea abandonului şcolar - o problemă constantă a sistemului românesc, care se acutizează în această perioadă de criză economică.

Alternativele au fost discutate, ieri, în cadrul proiectului „Soluţii eficiente pentru prevenirea abandonului şcolar: costuri şi mecanisme”, realizat de Unicef şi Centrul Educaţia 2000+.

„A doua şansă” pentru educaţie

Pentru a contura o serie de soluţii preventive, specialiştii din cadrul celor două organizaţii au realizat şi o cercetare în 19 şcoli din judeţele Argeş, Braşov, Călăraşi, Dolj şi Neamţ. Concluziile: alături de sărăcie, în „topul” motivelor care îi fac pe cei mici să nu se mai întoarcă în bănci sunt tradiţia, în cazul copiilor de etnie romă; influenţa părinţilor, care la rândul lor nu au trecut pe la şcoală (sau plecarea acestora în străinătate) şi, nu în ultimul rând, oferta

şcolară nestimulantă: materii greoaie, manuale neatractive.

„Vrem să oferim un diagnostic al abandonului şi sperăm ca profesorii implicaţi în proiect să nu lase cercetarea doar pe hârtie, ci să o prezinte colegilor şi comunităţii”, a explicat, ieri, Anca Nedelcu, coordonatoarea proiectului. Nu doar copiilor nevoiţi să abandoneze cursurile, ci şi celor care nu au mers la şcoală la timp li se oferă o alternativă prin programul

ministerial „A doua şansă”.

Poveştile celor incluşi deja în acest program au putere de exemplu când vine vorba despre a găsi motive pentru fenomenul abandonului şcolar.

Unul dintre aceşti tineri, George, are 18 ani şi este tot în clasa a VI-a. Locuieşte cu bunica şi lucrează de ani buni ca barman. Învaţă bine acum, dar faptul că provine dintr-o familie dezorganizată îl pune în postura de a munci în acelaşi timp, pentru a se întreţine. Povestea lui îi poate motiva şi pe alţi adolescenţi care „au lăsat” şcoala să se întoarcă în bănci la maturitate.

REZOLVĂRI

Programe simple pentru întoarcerea în bănci

Unu din zece copii români „leagă cartea de gard” încă din ciclul primar. Statistica este aceeaşi şi pentru elevii de gimnaziu, rata cea mai mare de abandon fiind înregistrată în mediul rural. Situaţia e cu atât mai alarmantă cu cât principalul motiv pentru care copiii nu mai vin la şcoală este legat de problemele materiale. Iar criza economică joacă rolul de „catalizator” al fenomenului.

Chiar dacă rata abandonului a scăzut anual, situaţia rămâne îngrijorătoare. Drept urmare, Uni cef şi Educaţia 2000Â propun câteva măsuri, realizabile cu costuri minime, care să-i ţină pe copii în bănci: programul „A doua şansă” să se deruleze şi pe grupuri-ţintă de 12-16 ani, iar profesorii să organizeze activităţi în a fara şcolii.

O altă variantă ar fi organizarea de miniconferinţe în cadrul cărora cei care au abandonat prematur cursurile, dar s-au întors în bănci, să vorbească despre şcoală şi importanţa ei.

Sursa: Evenimentul zilei