| Mirabela Anghel | Luni, 30 Noiembrie 2009 |
Despre cei care lucrează la stat, credinţa generală a românilor, ali mentată de anii comunismului, este că muncesc „puţin şi prost”, ceea ce nu e adevărat în toate cazurile.
La privat, în schimb, rare sunt situaţiile în care cei care nu performează sunt ţinuţi pe post. Joburile la patron au însă dezavantajul că pot fi extrem de epuizante.
1.100 de euro, după trei ani de experienţă
Luminiţa Soare are 28 de ani şi lucrează într-o companie de consul tanţă din Capitală. „Sunt de trei ani în această firmă şi e primul loc în care m-am angajat. Câştig 1.100 de euro pe lună, o sumă destul de mare ţinând cont de vechime. La stat, ca să ajungi să primeşti o asemenea leafă, trebuie să ai o funcţie de conducere”, crede tânăra.
Munca pe care o prestează e însă mult mai consistentă în compa raţie cu ceea ce se întâmplă la stat. „Sunt zile când plec spre serviciu la şapte dimineaţa şi mă întorc acasă chiar şi după miezul nop ţii. Dorm cel mult cinci ore pe noapte. Lucrez şi în weekenduri şi în zilele libere legale. În schimb, un profesor munceşte patru-cinci ore pe zi şi nici nu face asta de luni până duminică. În plus, are au un mare avantaj: îi rămâne timp pentru familie - un lux pentru cei din sis temul privat”, adaugă Luminiţa.
Şeful de raion dintr-un supermarket din Ploieşti spune şi el că un job la privat e mai avantajos.
„Sunt student în anul doi la Comerţ. La sfârşitul primului an de facultate m-am angajat ca lucrător comercial. În şapte luni am ajuns şef de raion. Asta dovedeşte cât de mari sunt posibilităţile de avansare în sistemul privat”, spune Mihai Ştefan, încântat şi de faptul că salariul diferă în funcţie de competenţele fiecăruia.
„La stat există o grilă de salarizare care nu e deloc corectă. Luăm doi chirurgi cu o experienţă de zece ani.
Unul e foarte bun, celălalt mediocru. Ei au aceeaşi leafă. Nu este corect”, afirmă tânărul. Un dezavantaj al muncii la privat, adaugă Mihai, e acela că nu poţi face grevă. „Şi nici n-ai un sindicat care să-ţi apere drepturile, iar dacă te răzvrăteşti poţi fi obligat să demisionezi”, afirmă el.
Posturi bune la Interne şi în domeniul energetic
Cei care au joburi în sectorul public critică cel mai mult faptul că salariile sunt mici. Mihai S. are 54 de ani şi e profesor la un liceu din Buzău. Deşi are 28 de ani vechime, câştigă doar 400 de euro.
„Ne sunt oferite nişte salarii mizere. Nu pot să nu fiu mâhnit când mă gândesc că un tânăr absolvent de facultate stă pe gânduri când i se face o ofertă salarială ca a mea”, afirmă profesorul. Sunt însă şi joburi la stat pe care oricine le-ar invidia.
Angajaţii din sistemul energetic ori cei din Ministerul de Interne (MI) sunt doar câteva exemple. Alin are doar 29 de ani şi lucrează în cadrul MI. „Am un post extrem de sigur, unde şansele de afirmare sunt mari, iar salariul nu este de neglijat. La leafă se adaugă sporurile (de antenă, de toxicitate, de confidenţialitate, de risc, de noapte) şi ajung la un venit de 6.000 de lei. Programul de muncă îmi permite să am timp de familie. Ce-ţi poţi dori mai mult de atât”, spune, mulţumit, bucureşteanul.
"Lefurile medii de la privat sunt cu 50% mai mari decât cele de la stat. În plus, şi şansele de avansare sunt mult mai mari la patron pentru că structurile ierarhice sunt mai puţin rigide. La stat există însă un program de muncă relaxat.",
Eduard Ezeanu, consilier în carieră
Eduard Ezeanu, consilier în carieră
PĂREREA EXPERŢILOR
Slujbele diferă calitativ în privat, la stat sunt confortabile, fără satisfacţii
La privat, joburile diferă foarte mult din punct de vedere calitativ, susţin specialiştii în resurse umane.
„Există locuri de muncă cu salarii excelente, unde se poate evolua şi se poate obţi ne recunoaştere ca angajat, dar şi posturi mai puţin bune. La stat e o constantă: slujbe confortabile, care nu oferă însă foarte multe satisfacţii financiare şi nici profesionale”, spune Eduard Ezeanu, consi lier în carieră.
În plus, la stat numeroşi angajaţi pierd timpul şi nu sunt productivi pentru că nu există o presiune asupra lor pentru a obţine performanţe. „Joburile de la stat sunt însă dorite pentru că sunt mult mai sigure. De obicei această opţiune e aleasă de persoane care au nevoie de un grad mare de securitate şi sunt puţin dispuse să-şi asume riscuri”, adaugă Eduard Ezeanu. Într-o economie în tranzi ţie şi în criză se fac res truc turări şi la stat.
Diferenţa este că angajaţii nu sunt obişnuiţi să rămână fără job şi unora le e greu să facă faţă situaţiei. „Poţi să ai un post sigur zece ani, dar dacă apoi eşti dat afară e greu să te adaptezi. Oamenii de la stat care sunt disponibilizaţi nu ştiu ce să facă într-o astfel de situaţie, spre deosebire de cei de la privat care au mai aplicat la joburi şi la interviuri - lucru care îi va ajuta să se adapteze mai rapid”, explică Ezeanu.
La capitolul salarii, cele mai mari sunt la privat, mai spune expertul: „Lefurile medii de la privat sunt cu 50% mai mari decât cele de la stat. În plus, şi şansele de avansare sunt mult mai mari la patron pentru că structurile ierarhice sunt mai puţin rigide”.
Sursa: Evenimentul zilei
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu