Votul românilor din diaspora merge la ...

Ana Zidărescu

Marţi, 17 Noiembrie 2009

„Informaţia este moneda de schimb a democraţiilor”. Dictonul vechii politici, dat americanilor, cum 200 de ani, de Thomas Jefferson, cel de-al treilea preşedinte al Statelor Unite, îşi păstrează, şi astăzi, aerul contemporan.

Informaţia pare să fie argumentul celor care au rămas fideli exerciţiului electoral, iar lipsa ei rămâne scuza celor care nu merg la vot, în diaspora. Chiar dacă avem aproximativ 2,5 milioane de români în diferite colţuri ale lumii, doar 1,6% au votat, în 2004, pentru alegerea preşedintelui.

“Informaţia este cea care face diferenţa între românii care rămân români şi atunci când sunt adoptaţi de ţări aflate la mii de kilometri distanţă, şi cei care se numesc aşa doar prin prisma documentelor de identitate”, consideră Raluca Manole, o tânără de 26 de ani, stabilită, de aproape doi ani, în Italia.

Pentru aceasta, evenimentele

din ţară continuă să reprezinte subiecte de interes şi le urmăreşte, constant. Pe 22 noiembrie va merge să voteze, însă, votul pentru preşedinte va fi unul de blam. În opinia sa, este singura formă de condamnare publică a situaţiei actuale în care se află România. Este sigură şi atunci când vine vorba despre referendum, însă nu a dorit să precizeze care vor fi răspunsurile sale la cele două întrebări. A adăugat doar că experienţa unui parlament italian, bicameral şi cu 475 de deputaţi, un număr aproximativ celui din România (469), îşi va spune cuvântul în alegerea sa.

Cu doar câteva zile înainte de primul tur de scrutin pentru alegerea celui de-al şaselea preşedinte al României post-comuniste, diaspora este, în marea sa majoritate, conectată la realitatea de acasă. Aflaţi la mii de kilometri din ţară, românii sunt scrupuloşi faţă de evenimentele principale de acasă. Pentru mulţi, acestea au fost chiar motive care i-au determinat să emigreze, şi tocmai de aceea sunt atenţi în faţa detaliilor cotidiene şi a modul în care evoluează. Cu toate acestea, de la spiritul critic şi observator, la finalitatea exerciţiului electoral, respectiv votul, sunt paşi pe care mulţi uită să-i mai parcurgă.

Simţul critic, marcat de kilometrii distanţă de ţară

La recensământul din 2006, din Canada, ale cărui rezultate finale au fost publicate de Statistics Canada, în aprilie 2008, numărul persoanelor imigrate, de origine română, era de 192.170. Cu toate acestea, MAE a trimis la cele patru secţii de votare, care vor fi deschise pe 22 noiembrie, doar 12.800 de buletine de vot.

În ultimul an, cu variaţii uşoare, dar insesizabile pentru imaginea de ansamblu, numărul românilor în Ţara Frunzei de Arţar a rămas aproximativ. Cu toate că este considerată o comunitate puternică, la scrutinele anterioare participare la vot a fost slabă.

Astfel, la prezidenţialele din 2000, la primul tur, au votat 1.967 de persoane, iar în al doilea tur doar 432. La alegerile din 2004, în primul tur au fost 2.503 de voturi, în timp ce în al doilea tur s-au înregistrat 3.123 voturi.

“În ziarele româneşti din Canada se mediatizează, destul de mult, subiectul alegerilor. Multe dintre ele prezintă şi ştiri de acasă, aşa că ne este destul de uşor să rămânem informaţi”, a precizat Victor Marian Anghel, emigrat, împreună cu familia, în provincia Ontario, la începutul anilor 2000.

“Am ajuns în Canada cu câteva luni înainte de alegerile din 2000, însă atunci nu am votat. Acomodarea a durat, pentru mine şi soţie, mai bine de un an. Copiii nu au avut probleme, pentru că erau destul de mici. Însă, pentru noi, găsirea unui loc de muncă stabil, problemele cu actele şi recunoaşterea diplomelor, ne-au dat destul de multe bătăi de cap. Ulterior, ne-am liniştit şi abia atunci am reluat contact cu ceea ce se întâmpla în ţară”, rememorează Marian Anghel începutul vieţii de imigrant.

Despre referendum, un semn de întrebare

Chiar dacă s-a integrat în societatea canadiană, românul recunoaşte că, odată plecat din ţară, a deprins un nou obicei: ziarele online, pentru a afla ştirile de acasă.

“Noi avem şi un contact strâns cu părinţii noştri, care au rămas ţară, şi nu ne lasă să uităm nimic. Vorbesc cu noi despre politică, lucruri mai importante, din viaţa lor de zi cu zi. Şi citim şi ziarele online. Lucru pe care, înainte să plec, nu l-am mai făcut. Atunci era totul la îndemână. E un obicei pentru mulţi români de aici, care nu vor să se rupă de lumea de acasă. Pentru cei emigraţi, viaţa nu este mai uşoară, timpul liber este limitat, iar orele care mai rămân sunt dedicate familiei, şi mai puţin presei româneşti. Poate de aceea, numărul românilor din străinătate care mai votează este aşa de mic, pentru că nu sunt foarte informaţi. Se schimbă multe pentru cei care pleacă şi le vine greu să rămână ancoraţi în realitatea de acasă”.

Întrebat dacă se va prezenta, în acest an la vot, mai ales că locuiesc în apropiere de Ottawa, capitala Canadei şi locul în care se află una dintre secţii, românul a răspuns afirmativ. “Eu şi soţia mea vom merge la vot. E ca o datorie, a noastră, faţă de cei de acasă. Pe noi, oricum, nu ne atinge, direct, ceea ce se întâmplă în ţară. Dar este o mândrie, un drept al nostru, să ne exprimăm opinia şi singurul mod în care putem avea pretenţia că putem schimba ceva, în bine. Stând degeaba nu se va schimba nimic”, consideră Marian Anghel.

Cu toate acestea, dacă ştiu pentru ce preşedinte vor vota, atunci când vine vorba despre referendum nu au un răspuns la cele două întrebări adresate, respectiv dacă sunt de acord cu reducerea numărului de parlamentari şi constituirea unei singure camere. “Încă nu ştim exact care sunt implicaţiile. Nu ştim care sunt efectele pozitive sau negative. Şi nici nu prea am văzut să se dezbată despre acest lucru. Aşa că, până pe 22 noiembrie, mai aşteptăm să vedem şi continuăm să urmărim ziarele online, singura noastră sursă de informare”.

200 de români pot face diferenţa

În Chile, la urnele de vot aflate la dispoziţia românilor nu este niciodată aglomeraţie. Comunitatea de români este restrânsă, iar Ministerul de Externe a alocat, pentru această ţară, 200 de buletine de vot. Sunt mai mult decât suficiente, dacă este să luăm în considerare rezultatele participării la vot, la alegerile prezidenţiale anterioare.

La scrutinul din 2004, la primul tur, urna a avut 27 de buletine şi 22 în al doilea. Anul acesta, în ideea de a încuraja participarea, se va mai deschide o secţie, în Copiapo, la nord de capitala ţării, Santiago de Chile.

Lavinia Carrasco locuieşte în Chile, din 2005, împreună cu soţul său. “Până acum, nu am participat la vot. Dar chiar dacă locuiesc atât de departe de familie şi de ţară nu înseamnă că nu mai ştiu nimic ce se întâmplă. Nu vreau să ajung să fiu străină de ‘acasă’. Legat de alegerile din acest an, am urmărit pe ziarele online. Însă, nu am putut ţine pasul cu toată nebunia”, a recunoscut românca.

Faptul că nu a putut face faţă agitaţiei din ţară a descurajat-o în demersul de a vota şi nu crede că se va duce, pe 22 noiembrie sau pe 6 decembrie, dacă va mai fi şi al doilea tur de scrutin. “Sunt dezamăgită, pentru că eram decisă să merg la vot. Locuiesc chiar în Santiago de Chile şi e chiar la îndemână. Dar acum e haos, nimeni nu mai înţelege nimic. Şi este lipsit de eleganţă modul în care sunt în stare să facă orice, pentru putere. Cel puţin aşa se vede de aici. Pentru cineva care locuieşte în afara ţării este destul de dificil să ţină pasul cu realitatea de acasă, iar atunci când sunt astfel de episoade ameţitoare, este descurajant”, a mai precizat Lavinia, unul dintre puţinii români care locuiesc în America de Sud.



Românii din Europa, la fel de leneşi la vot

Pentru românii din Europa, lucrurile par mai simple. Distanţa de casă este mai mică, informaţia circulă uşor, iar contactul direct cu ţara este mai puternic, prin revenirile dese acasă, ori prin rudele care ajung în vizită. Dar chiar şi aşa, cele mai puternice comunităţi de români din Europa, în Spania şi Italia, nu sunt mai conştiincioase atunci când vine vorba despre exercitarea dreptului electoral.

Pentru scrutinul din acest an, autorităţile pun la dispoziţie, în Italia, 167.600 de buletine de vot, la cele 55 de secţii de vot. Dacă este să luăm în considerare faptul că cifrele oficiale indică 796.477 de români, la finele anului 2008, conform datelor oferite de Institutul italian de statistică, Istat, numărul buletinelor de vot distribuite pare insuficient. Însă, la alegerile prezidenţiale din 2004, nu au fost mai mult de 3.851 de români care să se prezinte la urne, în primul tur, şi 3.864, la cel de-al doilea.

În Spania, situaţia este similară, cu 2.693 de voturi în primul tur, în anul 2004, şi 2.686 de voturi la cel de-al doilea scrutin. Cu toate acestea, MAE a distribuit, la cele 38 de secţii, 155.200 de buletine. Conform cifrelor Institutului de statistică din Spania, la începutul anului trecut erau 728.967 de români.

“Nu mă consider un împătimit al politicii. Jocul este greu de înţeles pentru marea masă”, spune Alin Tudorache, unul dintre românii care vor vota, anul acesta, la Milano.

“Dar am participat la fiecare scrutin. Este dreptul meu să am o opinie, iar odată cu aceasta vine şi responsabiliatea votului, consider eu. Suntem o familie simplă. Muncim mult ca să putem oferi fiicei noastre, în vârstă de cinci ani, şansele pe care noi nu le-am avut. Însă nu vrem să rămâne aici pentru totdeauna. Dorim să ne întoarcem în România, iar pentru asta sunt lucruri care trebuie schimbate. Şi sper ca prin votul meu să contribui la această diferenţă”.

Referitor la referendum, Alin Tudorache recunoaşte că nu ştie încă ce va răspunde, pentru că nu cunoaşte care sunt efectele reducerii numărului de parlamentari şi nici a unui Parlament cu o singură cameră, în loc de două. La prima vedere, însă, reducerea costurilor şi uşurarea procedurilor legislative sunt cele mai evidente, în opinia sa.

Angajat la o firmă de construcţie din Milano, românul este unul dintre imigranţii norocoşi care, pe timp de criză, a reuşit să-şi păstreze locul de muncă într-un domeniul puternic afectat de recesiune şi care strânsese marea masă a imigranţilor, construcţiile. În Italia, rata şomajului, pe luna septembrie, era de 7,4%, în timp ce, la nivelul Uniunii Europene, valoarea era de 9,2%. În aceeaşi perioadă, în România, rata şomajului era de 6,9%.

De pe plajă, direct la vot

În Australia, comunitatea românilor a primit, în ultima jumătate de an, o publicitate negativă, din cauza numeroaselor cazuri de fraude bancare, pentru care erau responsabili cetăţeni români. Arestările din ultimele luni, intens mediatizate de presa australiană, au determinat autorităţile să lanseze avertizări speciale, în ajunul diverselor festivaluri, cu privire la fluxul de infractori români.

În ceea ce priveşte implicarea românilor în viaţa politică din ţară, aceasta rămâne lipsită de influenţă. Din cei aproximativ 18.300 de români, înregistraţi la ultimul recensământ, în 2006, mai puţin de 0,01% au participat la ultimele alegeri prezidenţiale. Astfel, în 2004, la primul tur au ajuns să voteze 356 de cetăţeni români, iar în turul doi numai 294. Acum, autorităţile au trimis 2.400 de buletine, la cele trei secţii, în Sydney, Melbourne şi Canberra.

Andreea şi Vasile Matei, stabiliţi în apropiere de Sydney din anul 1998, sunt printre puţinii care au participat la vot, atât în anul 2000, cât şi în 2004, iar alegerile din acest an nu vor face excepţie. Însă, cuplul de români recunoaşte că dacă la referendumurile din 2007 au votat, la cel din acest an nu ştiu foarte bine care sunt mizele. “În ţară, nu prea se discută decât despre alegerea preşedintelui, din ceea ce am văzut în presă. Nimeni nu se opreşte, câteva minute, să explice ce se întâmplă dacă se reduce numărul parlamentarilor şi cum vor merge lucrurile cu o singură cameră. Dacă este o soluţie atât de bună, de ce s-a aşteptat atât de mult până la această schimbare?”, se întreabă românul.

“Dacă tot se propune acest lucru, măcar să avem parte de informare, să ştim exact la ce să ne aşteptăm, să nu avem surprize. Nu cred că este bine să se lanseze acest referendum şi apoi să nu revină nimeni asupra subiectului. Nu cred că este mai puţin important decât alegerea preşedintelui. Până la urmă, face parte din cele trei puteri în stat. Şi dacă este să luăm că atribuţiile sale sunt mai mari decât cele ale preşedintelui, cred că este chiar mai important să ştim ce se întâmplă cu Parlamentul”, este de părere Vasile Matei. Soţia acestuia, Andreea, profesor de sport la un colegiu, a precizat că în ziua alegerilor se vor întâlni cu alţi români, vor merge la plajă, şi apoi vor pune ştampila de vot.

La alegerile din acest an, Ministerul Afacerilor Externe a trimis, misiunilor diplomatice române din lume, în total, 1.800.000 de buletine de vot, repartizate astfel: 600.000 pentru alegerile prezidenţiale şi 600.000 x 2 pentru cele două întrebări ale referendumului.

Volumul a fost calculat pe baza estimărilor prezenţei anterioare la vot a românilor stabiliţi în străinătate. La alegerile prezidenţiale din anul 2004, în turul 1 au votat 40.869 de români, iar la al doilea tur, 40.149 de români.

Cei mai mulţi români în lume

ŢARA		Numărul de români*		Buletine în 2009		Voturi turul 1 2004		Voturi turul 2 2004
Spania		728.967		155.200		2.693		2.689
Italia		625.278		167.600		3.851		3.864
SUA		462.526		44.076		4.236		5.120
Germania		200.000		11.200		1.869		1.727
Canada		192.170		12.800		2.503		3.123
Ucraina		150.989		275		119		108
Moldova		75.000		52.000		1.186		1.790
Austria		29.044		7.200		815		1.048
Grecia		25.375		25.600		1.204		1.239
Regatul Unite		19.096		14.000		1.070		1.010
Australia		18.320		2.400		357		94
Franţa		18.000		20.200		2.604		2.809
Ungaria		14.781		11.500		2.956		843

*Cifrele sunt orientative şi indică datele oficiale ale institutelor naţionale de statistică din ţările respective. Întrucât nu sunt actualizate în fiecare an, numărul oficial al românilor din străinătate poate fi doar apreciat.

Cei mai puţini români în lume

ŢARA		Buletine în 2009		Voturi turul 1 2004		Voturi turul 2 2004
Albania		50		33		36
Angola		50		23		14
Azerbaidjan		50		81		44
Belarus		50		17		15
Cuba		50		15		10
Filipine		50		13		13
Kazahstan		50		28		20
Muntenegru		50		125		132
RPD Coreeană		50		7		9
Senegal		50		22		24
Sri Lanka		20		7		8
Uruguay		50		14		12
Uzbekistan		30		12		12
Zimbabwe		40		12		11

Sursa: Ministerul Afacerilor Externe