marți, 29 decembrie 2009

Seva de mesteacan

(Betula alba si Betula pendula)

Mesteacanul alb ori mesteacanul argintiu este un arbore foarte frumos, care se detaseaza printr-o puritate aparte intre ceilalti copaci: subtire si zvelt, asemeni unui adolescent, inalt de pana la 15-20 de metri, imbracat intr-o scoarta matasoasa si alba iradiaza lumina puternica a primaverii in irizari argintii. Mai ales acum, spre aprilie, palcurile de mesteceni par ca zambesc in soarele crud. Nu e o figura de stil, este chiar ceea ce simti cand vezi trunchiurile albe si zvelte stralucind, pline de viata, in lumina puternica a noului anotimp. In folclorul romanesc, aceasta este si principala functie magica a mesteacanului: aceea de a aduce
veselia si sanatatea. In multe sate din Ardeal primavara erau prinse la porti ramuri de mesteacan infrunzite, "ca sa fie tot anul lipsit de suparari si cu bucurie in suflet". In satele de munte din Moldova, se spunea ca e pacat sa mani vacile primavara cu o creanga uscata dintr-un copac oarecare. Vitele se manau numai cu crengi inmugurite de mesteacan, pentru ca vitele sa fie "vesele si sanatoase, pana in primavara care vine". In toata Europa, mai ales in partea nordica, mesteacanul este venerat din timpuri imemorabile. In folclorul tarilor scandinave se spunea ca fiind atat de suplu, stralucitor si delicat, mesteacanul este intruparea luminii si a puritatii. Vechii celti isi desfasurau ritualurile de vindecare in luminisul padurilor de mesteceni, scaldate in lumina alburie a zorilor. Dupa un ritual menit sa-i aduca in starea de transa, samanii siberieni se urcau primavara intr-un mesteacan, pentru a fi mai aproape de cerul albastru si pentru a primi de acolo puterea vindecatoare. In Roma Antica, din ramurile tinere de mesteacan, aduse de la mare distanta, se alcatuiau manunchiuri folosite drept "bice" in baile publice, actiune menita sa purifice corpul si spiritul. Majoritatea credintelor populare europene fac referire la "laptele", "lacrimile" sau chiar "sangele" mesteacanului, toate aceste denumiri desemnand seva acestui arbore, seva care se pune in miscare primavara prin trunchi si care poate fi extrasa in mari cantitati. Se credea despre aceasta seva ca are proprietati vindecatoare si purificatoare magice, fiind folosita ca atare pe scara larga primavara pentru tratarea si pentru prevenirea bolilor. Un adevar reconfirmat de stiinta moderna, care prin cercetari recente evidentiaza calitatile terapeutice uluitoare ale sevei mesteacanului:

Ce boli vindeca seva mesteacanului?

"Toate!" Aceasta a fost concluzia medicului personal al lui Napoleon Bonaparte dupa campania din Rusia, unde a avut ocazia sa vada pe viu efectul sevei de mesteacan, folosita de catre taranii rusi drept panaceu universal. Va oferim in continuare cateva remedii curente si eficiente pe baza de suc de mesteacan.
Melanom. Cercetatorii Universitatii Medicale din Illinois, Statele Unite, au ajuns la concluzia ca la unele tipuri de celule tumorale se declanseaza un proces de autodistrugere sub influenta sevei de mesteacan. Administrata intern, ea incetineste cresterea melanomului, in principal, dar si a altor tipuri de celule tumorale. Tratamentul cu seva se face vreme de 3-6 saptamani, cat se poate procura proaspata. Se beau 0,5-1 litri pe zi. Dupa trecerea sezonului de recoltare a sevei, tratamentul se continua, consumand zilnic decoct combinat din scoarta de mesteacan, a carui reteta de preparare o gasiti la finalul paginii.
Epuizare nervoasa, tulburari de memorie si de concentrare - o cura cu seva de mesteacan, cate jumatate de litru pe zi, vreme de 3 saptamani, are un extraordinar efect regenerator pentru sistemul nervos. La aceasta concluzie au ajuns cercetatorii din Franta, o tara in care gemoterapia (tratamentul bolilor cu tesuturi tinere si seve de plante) este foarte avansata. Cele mai spectaculoase rezultate cu seva de mesteacan se obtin in tratarea bolilor ce afecteaza sistemul nervos, gama de aplicatii mergand de la epuizare si astenie, pana la tumori pe creier si pe maduva spinarii, asa cum vom vedea in continuare:
Neuroblastom, neurosarcom - acidul betulinic, principala substanta activa din seva si din scoarta de mesteacan, are efect citostatic asupra celulelor maligne din formatiunile tumorale de pe sistemul nervos, mai ales la copii. Tramentul este simplu: se administreaza 250-500 ml de seva pe zi, in cura de 3-6 saptamani. Apoi tratamentul continua, dar cu decoct combinat de scoarta de mesteacan, cate o cana (250 ml) pe zi.
Boala canceroasa, in general - exista mai multe studii care pun in evidenta efectele antitumorale ale mesteacanului, in special ale sevei si ale scoartei acestuia. Principalul "vinovat" pentru acest efect este un principiu activ: ACIDUL BETULINIC, care se gaseste in proportii mari in mesteacan, mai ales primavara. Pe langa tipurile de cancer sus mentionate, in ultima vreme s-au obtinut rezultate pozitive si in cancerul ovarian, cancerul pulmonar si cancerul mamar.
Seva de mesteacan

Toate aceste succese nu fac decat sa confirme informatiile de medicina populara europeana si amerindiana, care constituie filonul de inspiratie pentru medicii de astazi. In medicina traditionala, de pilda, se recomanda ca adjuvant general in boala canceroasa: seva de mesteacan (0,5-1 litru pe zi la adulti) sau, ca inlocuitor al sevei, decoctul de scoarta de mesteacan (0,6-1 litru pe zi la adulti). Acest tratament poate fi urmat in paralel cu alte terapii, naturale sau alopate, fara a fi pusa in evidenta vreo incompatibilitate intre ele. Exista chiar un studiu asupra unei combinatii intre un citostatic devenit clasic - Vincristina (obtinut, si el, dintr-o planta numita saschiu) si mesteacan. Combinatia are un efect foarte puternic, mai ales in tratarea cancerului pulmonar.
Adjuvant in tratamentul HIV - in anul 1994, cercetatorii de la Universitatea Carolina de Nord au raportat ca substantele active din scoarta de mesteacan si din seva de mesteacan au incetinit dezvoltarea virusului care produce SIDA. Curele de cate 4 saptamani, timp in care se consuma seva sau decoct combinat de scoarta de mesteacan, cate un litru pe zi, se pare ca, pe de o parte, inhiba direct dezvoltarea virusului, iar pe de alta parte, amplifica imunitatea organismului.
Artrita (reumatism) - cura cu seva de mesteacan, administrata minimum un litru pe zi, vreme de 3 saptamani, a fost utilizata cu succes in spitale din Rusia, Belarus si Ucraina pentru tratarea durerilor de articulatii. Efectele antireumatice ale sevei sunt amplificate prin aplicarea externa de cataplasme cu pulbere de scoarta de mesteacan pe articulatiile afectate. Acelasi tratament se foloseste si pentru tratarea cu succes a gutei.
Litiaza renala (pietre la rinichi) - se face o cura de 20 de zile cu seva de mesteacan. In prima zi se consuma 0,5 litri, in a doua zi 0,6 litri s.a.m.d., ajungandu-se in cea de a cincea zi la 1 litru, cantitate care se va bea vreme de 10 zile, dupa care cantitatea scade gradat, cu cate 0,1 litri pe zi, asa incat in ultima zi de cura sa se consume din nou 0,5 litri de seva. Este un tratament recomandat de medicina franceza pentru dizolvarea si eliminarea calculilor formati din urati, oxalati sau saruri de calciu.
Cistita - mesteacanul contine principii active cu o actiune diuretica, antiinflamatoare si antibacteriana puternica, fiind astfel un bun remediu in tratarea si prevenirea infectiilor urinare. Se consuma seva, cate un litru pe zi, in cure de 14-21 de zile.

Tratamente externe

Psoriazis - se pun pe leziunile produse pe piele comprese cu seva de mesteacan, care se tin vreme de o ora. Are efect antiinflamator, elimina gradat senzatia de mancarime sau inflamatie. In paralel, se face o cura interna cu cate un litru de seva pe zi. Are efecte exceptionale in psoriazis, fiind un puternic dezintoxicant pentru organism.
Eczemele alergice - se trateaza, de asemenea, cu comprese cu seva de mesteacan, care se aplica de doua ori pe zi, cate jumatate de ora. Dupa aplicatie, locul tratat se lasa sa stea la aer (fara ca pielea sa fie acoperita) vreme de inca jumatate de ora. Se recomanda ca in paralel cu tratamentul extern sa se bea seva de mesteacan, minimum un litru pe zi.
Negi - un leac din medicina populara romaneasca suna asa: "Se ia primavara o ramura tanara de mesteacan si se taie la ambele capete. La un capat i se da foc, ceea ce va face face ca la celalalt capat sa se scurga un suc, care se lasa sa picure pe negi. La sfarsit, cenusa ramasa dupa arderea ramurii de mesteacan va fi de asemenea pusa pe negi. Acest leac se foloseste zi de zi, vreme de 3 saptamani".

Frumusete

Parul gras - se frictioneaza cu seva de mesteacan, cu o jumatate de ora inainte de a fi spalat. Tratamentul se repeta de 5-6 ori la rand, la interval de 2-3 zile, si are efecte foarte bune, dand firului de par stralucire, volum si rezistenta.
Ingrasare - seva de mesteacan are o extraordinara forta de a purifica organismul. Un litru pe zi din acest remediu, consumat intern, elimina apa suplimentara din organism, amplifica tranzitul intestinal, accelereaza metabolismul. Asociat cu o dieta saraca in carne, grasimi si dulciuri, remediul este ideal pentru o cura de slabire, ajutand la scaderea accelerata in greutate fara a pune in pericol sanatatea (seva de mesteacan contine acizi organici, saruri minerale de potasiu, calciu, magneziu si cupru, vitamina B - intregul grup, vitamina C si alte substante nutritive).
Celulita - un studiu francez facut inca din 1937 arata ca seva de mesteacan ajuta la eliminarea tesuturilor adipoase inflamate. Se consuma cate un litru de seva pe zi si, in paralel, se maseaza energic, tot cu seva de mesteacan, fiecare parte a corpului afectata de celulita. Tratamentul dureaza o luna si are efecte spectaculoase.

Precautii si contraindicatii la tratamentul intern

Mesteacanul trebuie utilizat cu precautie in timpul sarcinii si in timpul alaptarii, consumandu-se cantitati mici (sub 200 ml) si supraveghind aparitia oricarui simptom digestiv sau renal neplacut. Seva nu este indicata nici pentru copiii care au o sensibilitate alergica pronuntata sau care se confrunta frecvent cu tulburari digestive.
Persoanele care sunt alergice la aspirina nu trebuie sa foloseasca produse care contin mesteacan.
Datorita efectului pe care il are asupra rinichilor, mesteacanul nu trebuie folosit de cei aflati in criza renala si nici de cei care au afectiuni cardiace decompensate.
Mesteacanul poate produce anumite leziuni usoare la nivelul pielii si, la fel ca majoritatea plantelor, poate cauza reactii alergice.

Cum se obtine seva de mesteacan

Seva trebuie colectata in lunile martie si aprilie, atunci cand copacul revine la viata si seva incepe sa se inalte spre ramuri cu repeziciune. Cu ajutorul unui topor, se incizeaza in scoarta o crestatura (nu foarte adanca), in forma de V, cam la 1 metru de la sol. In jurul trunchiului se leaga o sfoara care se trece prin crestatura si de acolo se introduce intr-un vas (care a fost si el legat de trunchi), pentru ca seva sa se poata prelinge in el, pe sfoara. Dupa colectare, seva va fi strecurata cu ajutorul unui tifon. Este necesar ca dupa ce se incheie colectarea, crestatura facuta in trunchi sa fie acoperita cu ceara, rasina sau smoala, pentru ca astfel mesteacanul sa nu fie supus la unele infectii care se pot strecura prin acea crestatura, ferindu-l astfel de boala sau chiar de uscare si moarte.
Pentru tratament, se recomanda 0,5-1 litri pe zi la adulti, in timp ce pentru copiii intre 8 si 12 ani, 0,2-0,5 litri pe zi, iar pentru cei intre 4 si 8 ani, 0,1-0,3 litri pe zi. Durata curei nu este conditionata, de obicei, decat de perioada in care seva e secretata de copac.

Decoct combinat de scoarta de mesteacan

Intr-o jumatate de litru de apa, se pun la macerat de seara pana dimineata patru lingurite de pulbere de scoarta de mesteacan, o lingurita de flori de musetel si o lingurita de seminte de in.
Seva de mesteacan

Dimineata se filtreaza acest amestec, punand maceratul deoparte, iar plantele ramase dupa filtrare se fierb la foc mic, in alta jumatate de litru de apa, vreme de 2 minute, dupa care se lasa sa se raceasca. In final, se filtreaza decoctul astfel obtinut si se combina cu maceratul initial, rezultand aproximativ un litru de lichid limpede. Este un preparat foarte puternic din punct de vedere terapeutic si care se poate dovedi destul de agresiv pentru tubul digestiv (mesteacanul este iritativ, motiv pentru care se foloseste musetel). Se incepe tratamentul cu prudenta, consumand un pahar (0,2 litri) pe zi si crescand gradat doza, pana se ajunge la un litru pe zi. O cura dureaza patru saptamani si va fi urmata de 2 saptamani de pauza, dupa care se poate relua.
La copiii intre 8 si 12 ani, se vor administra 0,1-0,3 litri pe zi, iar la cei intre 4 si 8 ani maxim 0,1 litri pe zi, in reprize. Se va tine, in mod special, cont de recomandarea de a se incepe tratamentul cu doze mici (cateva linguri pe zi la inceput), care vor creste gradat, daca nu apar probleme digestive sau alergice. Atunci cand este preparat din scoarta proaspata (de maximum 1 an vechime), acest decoct combinat este un bun substitut pentru seva de mesteacan, care se gaseste doar cateva saptamani pe an.

Cataplasma cu pulbere de scoarta de mesteacan

Trei lingurite de pulbere de scoarta de mesteacan se oparesc cu jumatate de pahar de apa calda si se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie. Dupa trecerea acestui interval de timp, pasta obtinuta se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa vreme de o ora.

Sursa; Formula As