Carti... Carti... Carti...

Le-am descoperit in frageda-mi pruncie. Mai in gluma, mai in serios, spuneam adesea ca am fost un copil... oarecum anormal... in sensul ca preferam cartea unor zbantuieli aparent nevinovate. Si totusi recunosc faptul ca orice carte citita imi deschide noi universuri, noi lumi, noi dorinte de a citi mereu alte si alte carti.
Le-am descoperit in frageda-mi copilarie si... simt ca nu le voi parasi niciodata. Citesc enorm si parca niciodata indeajuns. Poate datorita faptului ca nu am preferinte de lectura deosebite, iesite din comun, ci vreau mereu sa citesc orice imi cade in mana.
Am citit mereu ... mai mult sau mai putin... Citeam in tren, in tramvai, pe o banca din parc, acasa.... oriunde... Dar citeam... Eram in stare sa cumpar carti de oriunde: tarabe, librarie, anticariate, mai nou magazine online. Imprumutam si de la biblioteca, cu regretul ca trebuia sa duc cartile inapoi sau ca nu gaseam intotdeauna carti suficiente pentru a-i satisface apetitul pentru lectura. Si mai intotdeauna simteam un acut sentiment de frustrare ca nu pot sa cumpar carti atatea cate imi doream.
Carti... Carti... Carti... Le voi dori mereu din tot sufletul. Nu! Nu vor inlocui viata reala, dar vor fi mereu acea portita de evadare spre lumi noi, aproape ireale dar parand cumplit de reale uneori.

Comentand pe marginea unei teme date.... si pe alaturi...

Dupa cum povesteam in ultimul meu articol, tocmai am terminat o serie de articole inscrise intr-o campanie de promovare a lecturii. Dincolo de amanuntele mai mult sau mai putin "strict tehnice", legate de campania in sine, speram sa port o discutie (sau mai multe...), prin siruri interminabile de comentarii, pe marginea acelor articole sau doar pe unele dintre ele. Comentariile insa au intarziat sa apara... din pacate... Sa nu se creada ca nu am incercat sa provoc discutii. Desi, din pacate, nu am avut curajul, sau mai bine spus tupeul, de a spune direct ceea ce gandeam si doream, am facut nenumarate aluzii mai mult sau mai putin directe privind dorinta mea de a "fi comentata".
Din pacate, uneori simteam ca ma lovesc, cel putin aparent, ca de un zid. Mi se spunea de pilda ca, in principiu vorbind, blogul este ceva mai intim si mai personal, asa ca toate comentariile sunt, oarecum, mai putin binevenite. Si totusi mi-as fi dorit ca, macar in aceste conditii, sa transform acele articole de pe blog in adevarate forumuri, insa nu stiu cat am reusit asta.
Altii imi replicau ca, in principiu vorbind, nu posteaza nimic pe internet, desi doresc sa scrie, eventual sa publice. Si totusi... care e diferenta? Poti scrie oriunde pentru altii, fie pe hartie, fie pe net, comunicarea cu ceilalti fiind prezenta oriunde.
Erau si motive de a nu comenta legate de lipsa acuta de timp, unele din ele perfect justificate, asa ca nu pot reprosa nimic in acest caz. Dar era uneori si teama, absolut nejustificata, de a expune o parere, oricat de simpla, de sumara ar fi fost aceasta.
Poate ca ma repet... Nu inteleg retinerea unora care citesc un articol de a-si exprima parerea. Poate ca unele articole nu pot fi comentate asa usor. Dar sunt unele care se cer a fi comentate, mai mult sau mai putin... si se pot comenta, chiar depasind abordarea initiala a temei.
Sper sa prind si acea zi in care voi vedea un numar mai mare de comentarii... Fie si doar pe unele din articolele postate. Pentru ca inca mai cred ca se poate...

S-a sfarsit!... Dar va continua!...

7 saptamani... Da, timp de 7 saptamani m-am implicat intr-o campanie de promovare a lecturii. Am facut-o din pasiune; marturisesc ca imi place enorm sa citesc, chiar daca nu prea am timp intotdeauna asa cum mi-as dori sau sunt nevoita sa citesc multa literatura de specialitate in detrimentul beletristicii. Am facut-o din pasiune, desi premiile in carti puse in joc, desi nu foarte mari, nu sunt deloc de neglijat.
Am luat, ca premiu, de doua ori carti in valoare de 100 ron... Deci 200 ron in total. E mult? E putin? Desigur, as fi putut si mai mult. Dar, pentru inceput... e ceva destul de consistent. Important este ca am castigat experienta. In plus, am castigat si curajul de a merge mai departe, cu mult mai mult curaj si cu o alta "strategie", pentru a castiga tot mai mult. Poate nu urmaresc doar castigul in sine, ci si posibilitatea de a-mi demonstra (si nu doar mie...) ca... se poate.
Inca mai astept rezultatul final. Si inca mai astept clipele acelea in care cineva de pe net, oricare ar fi acel "cineva", va avea curajul de a discuta cu mine si cu toti ceilalti pe... o tema data.

Off-topic sau spam?

Nu o data am postat cate un articol avand in minte tendinta clara de a obtine comentarii, uneori cat mai multe comentarii cu putinta, insa.... doar comentarii cat de cat legate de tema in cauza. Uneori constat cu surprindere ca apar si comentarii... off-topic, cel putin aparent fara nici o legatura cu subiectul articolului in cauza. De regula, tratez astfel de comentarii cu oarece indiferenta. Insa nu intotdeauna, caci chiar aceste comentarii, in anumite contexte, nu au nici o valoare pentru mine, ba mai mult mi se pare ca incurca. E adevarat, oameni buni... e destul de penibil sa deschid o discutie pe o anumita tema (poeziile lui Eminescu, de pilda...) si sa primesc pe post de comentarii rugamintea... de a ma uita pe un alt site, in ideea ca as putea face schimb de link-uri cu acesta. Si.. pentru Dumnezeu, stimatii mei vizitatori, potential cititori si... comentatori, pentru off-topicuri gasiti niste date de contact pe blog: o adresa de mail, un id de mess... Asa ca folositi, va rog, mai degraba varianta mess-ului sau adresa de mail daca va "mananca degetele" sa faceti comentarii absolut nici o legatura cu subiectul lansat in discutie. E penibil sa puneti un comentariu cu doleantele voastre pe un articol oarecare, doar pentru ca varianta asta va este mai la indemana.
Asa ca... comentati va rog... dar la locul potrivit si referitor la subiect, daca se poate...

Nichita si jocul cuvintelor...

Nu mi-a placut dintotdeauna literatura contemporana. Poate ca, asa cum imi spunea mai deunazi un prieten, am asteptat, aproape inconstient, ca orice scriere recenta sa treaca de proba timpului. Sau poate ca, indiferent de momentul aparitiei unei scrieri, imi placea doar ceea ce puteam intelege, doar ideile pe care mintea mea le putea reproduce prin imagini.
Dar poate ca tocmai de aceea mi-a placut o poezie ca aceasta:

Si-am zis verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
si-am zis para de un mar,
minciuna de adevar,
si-am zis pasare de peste,
desclestare de ce creste,
si secunda-am zis de ora,
curcubeu de aurora,
am zis os de un schelet,
am zis hot de om intreg,
si privire-am zis de ochi
si ca-i boala ce-i deochi.
Frunza verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
ca am zis doar un cuvant
despre intregul pamant,
si de bine-am zis de morti
si de sase-am zis la sorti,
si am zis unu de doi
si zapada de noroi,
si am vrut sa fac cu gura
focul ce-l facea arsura
ca n-am fost trezit, ca dorm
pe un cal cu sa de domn,
alergand pe-un camp de noapte,
de la unu pan’ la sapte -
de la sapte pan’ la zece
mi-a cazut o viata rece,
de la frunza pan’ la umbra
mi-a cazut o viata dubla
ca pamantul si cu luna,
noaptea cand stau impreuna.
Si-am zis verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
pe care ma tin calare
cu capul la cingatoare,
cu calcaiul la spinare
si cu ochiul in potcoave,
si cu inima-n silabe
de ma duc mari, ma duc
ca toamna frunza de nuc,
ori ca iarna frunza alba
de la floarea de zapada…
Frunza verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
potcovit pe luna plina
cu miros de la sulcina,
inhamat pe soare plin
tot cu miros de pelin,
si tinut de gat cu mine
tot in dragoste de tine,
ca mi-a fost crescut pe umar
de din doi in doi un numar,
tot din trei in trei o iarba
si din patru-n patru-o salba,
si din cinci in cinci un pom,
si din sase-n sase-un om.
Frunza verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
vad in fata mov si verde,
coloarea care ma perde,
corcov vad cu veselie,
coloarea ce nu se stie,
mai aud si-un sunet sus
care nu a fost adus
in timpan de oameni vii,
in a fi si a nu fi,
cand imi cade umbra lunga
pe sub ochii grei cu punga.
Si-am zis aripa de pene
ca sa zbor cu ea prin vreme,
si-am zis mar ca sa zic samburi,
si-am zis pom ca sa zic scanduri,
si-am zis nord ca sa zic suduri
si dulceata ca să sudui,
si-am zis inima la piatra
si cantec la tot ce latra,
si potcoava
la octava,
si uscata la jilava,
tot le-am potrivit pe dos
pe un fluieras de os,
din osul de la picior
care-mi cantă cu fior,
si din osul de la mana
fluierand o saptamana,
din osul de la arcada
recea lumii acolada
peste doua oase mari
unde stau ochii polari.
Si-am cantat din coasta mea
din vertebra ca o stea,
de-a-ncalecare pe-o sa,
pe o sa de cal maiastru,
foaie verde de albastru.

Sau sa fi fost pasiunea mea pentru jocurile de cuvinte? Caci se pare ca acest magician al cuvintelor, numit Nichita Stanescu, s-a jucat cu frazele si cuvintele in sine cu o usurinta mult mai mare decat aparenta usurinta de a respira... Caci aproape cu fiecare respiratie mintea lui asocia cuvintele in versuri.
Pe Nichita se pare ca l-am descoperit cu adevarat destul de tarziu. Si se pare ca va mai trece destul de multa vreme pana sa spun ca-l voi descoperi cu adevarat si in intregime. Si poate ca Nichita isi va arata mereu cate o "fata" noua, o ipostaza noua, fata de oricine ce reuseste sa-i citeasca poeziile... si nu numai... Caci toate cuvintele rostite de el pe hartie ii oglindesc, parca, intreaga sa vitalitate transmisa si celorlalti in timpul vietii sale si dincolo de ea.
Nu stiu daca a fost mereu inteles si apreciat cum se cuvine... Poate ca tocmai de aceea aparent a "ratat" castigarea premiului Nobel pentru literatura, asa cum acest premiu il "ratase" candva si Blaga. Sau poate ca aceasta "ratare" ar fi putut fi evitata printr-o promovare ceva mai agresiva a scrierilor sale... Dar poate ca suntem aproape condamnati sa nu stim sa ne promovam eficient propriile valori? Cine poate sti?
Pana vom reusi sa ne promovam valorile pana nu este prea tarziu, sa nu uitam sa le vedem si sa le intelegem... Fie ca aceste valori poarta un nume, fie ca se pierd in masa mare a aparentului anonimat, toate aceste valori ne apartin... Fie ca se numesc Eminescu, Sadoveanu, Blaga sau Nichita Stanescu... intr-un cuvant... spirit romanesc contopit in eternitatea spiritului universal.

Poezie...

Inca mai discut cu amicul meu de pe Infinitaria despre poezii. Tocmai mi-a trimis o noua serie de poezii si texte de proza... Cum imi este greu sa fac aprecieri asupra textelor, as vrea sa "supun dezbaterii publice", cum s-ar spune, aceste texte. Le voi posta pe rand, unul cate unul.
Iata un nou fragment de poezie:

Oglinda imi vorbeste cu glas stins ;
Se-arata
Luminos-indepartata,
Melancolic-surazatoare,
Primavaratec-deznadajduita,
Matinal-somnoroasa,
Vie si stearsa.
Oglinda, oglinjioara,
Prietena mea cenusie
Ca o patura scamosata,
Unde naiba te vei duce ?
Unde iti vor arde oasele ?
Unde te vor scuipa strainii ?
Cum imi vei tarsai amintirea ?
Papusarul tau a obosit
Tot asteptand
Caderea definitiva a cortinei.
A obosit
Atarnandu-si seara de seara
Masca in cui.
Indrazni-va oare
Sa si-o sparga de peretele realului ?
Indrazni-va oare
Sa te ascunda ?
Nu vreau sa-mi pierd identitatea.
Templul sacru numit Eu
Nu vrea sa simta bucuria falsa
De fotografie, a lumii.
Nu vrea sa-si sparga capul
De trepte linse de alte
Mii de talpi
Alcatuind Colectivul,
Monstru la fel de sacru,
La fel de crud ca o constiinta fumeganda.
Scrum de tigara, cuvinte precum « convingeri »,
Precum « socializare »,
Aruncate pe un ton profesoral.
El ucide persoana .
El ucide Eul .
El arde copertile subiectivitatii !
Ba nu !
Spargeti oglinda,
Distrugeti treptele,
Sfasiati pardesiul celor multi
Inchideti, in fine, robinetul !
Individul va triumfa.

Deci... Ce parere aveti? Astept in continuare comentariile voastre.

120 de ani dintr-o eternitate

120 de ani... o cifra oarecare... Si totusi o cifra care poate spune multe...
15 iunie... Acum 120 de ani, trecea in nemurire un spirit genial... Un spirit ce vroia, parca, sa cuprinda intreaga intelepciune a poporului din care prinsese viata si a lumii intregi, lume din care avea sa faca parte pe de-a-ntregul.
15 iunie... Acum 120 de ani pierea un OM, aproape uitat de contemporanii sai. Adorat si hulit deopotriva, spirit neinteles pe deplin decat, poate, dupa contopirea cu eternitatea si poate ca nici atunci...
15 iunie... 15 ianuarie... Se pare ca ne amintim adesea doar atunci de EL... Poate pentru ca, in restul timpului, EL este doar o lectie din manualul de literatura romana... Sau poate tema de critica literara... Poate pentru ca incepem sa-l citim mai putin din placere si mai mult pentru ca suntem obligati sa o facem (si poate ca nici atunci...)...
Si totusi orice privire azvarlita peste paginile scrise de el intr-un secol de mult apus aduce in fata ochilor imagini extrem de actuale. Pentru ca o sclipire de geniu lumineaza peste timp si spatiu, fara sa tina cont de limitele unei existente obisnuite.
Ca om a avut o existenta scurta in aceasta lume, o existenta scurta, dar intensa si extrem de controversata, atunci si peste ani. Ca spirit de geniu lumineaza puternic infinitatea spatiului si timpului. Si pentru ca trebuia sa aiba un nume, i s-a spus pur si simplu: Eminescu.

Poezie...

Dintre prietenii mei care posteaza pe Infinitaria discut cu foarte putini in afara blogului. Dar acei "putini" sunt de o calitate deosebita in ceea ce priveste capacitatea lor de a scrie.
Mai adineauri, unul dintre ei, care a renuntat de ceva vreme de a mai scrie pe blog, din motive ce il privesc doar pe el (si ii respect optiunea, mai ales ca si-a exprimat candva optiunea de a scrie si publica candva carti...), mi-a pus in fata o poezie, rugandu-mi sa-mi spun parerea despre ea. Stiu parerea sa despre poezie, iar aceasta parere nu este una prea "roza". In plus, capacitatea mea de a interpreta lucid si clar poezia este limitata, uneori, de starea mea sufleteasca din momentul respectiv. De aceea incerc sa supun atentiei si aprecierii cititorilor acestui blog poezia cu pricina. Iat-o:

S-a faptuit o crima.
O gramajoara de constiinta,
Un ghemotoc de uitare.
Tarana uscata va plange,
Incolacind si sugand viata
Din aerul tepos.
Firicele uscate de sange
Mangaie iarba duios.
Cug corbii domol ;
Mustele in valuri clocotesc ;
Trupul danseaza sub ele
Un dans nebun, grotesc.
Nemiscarea carnii tipa mut si des.
Nimeni nu te vrea aici,
Chiar si aerul te-alunga ,
Mirosuri cad, mirosuri fug.
Pleaca !
Aici s-a faptuit o crima.

Precizez ca poezia ca atare ii apartine lui. Si se pare ca nu este singura.
Deci.... ce parere aveti?

Ridurile - le acceptam sau incercam sa facem sa dispara din viata noastra?

Ridurile... Acele cute ale pielii, fine, produse de actiunea musculaturii fine situate imediat sub piele, aparute in diverse zone, deranjeaza in special daca se formeaza si se accentueaza la nivelul fetei. "Deranjul" este in principal de natura estetica, mai accentuat daca apare la femei si la persoane tinere. De aceea se impune prevenirea aparitiei lor, iar daca totusi "inevitabilul" s-a produs, trebuie luat in calcul tratamentul ridurilor.
Aparitia lor poate fi prevenita, daca se actioneaza asupra factorilor de risc pentru aparitia lor. Acesti factori de risc constau in:
* expunerea indelungata, agresiva, la radiatiile ultraviolete, fie ca e vorba de soare sau solar, expunere care poate duce la degradarea colagenului din piele, cu imbatranirea, uneori prematura, a pielii si ridarea sa pronuntata. Acest fenomen este mai intens la persoanele cu tenul foarte deschis, ne-"protejat" de pigmentul melanic.
* temperaturile scazute produc scaderea circulatiei sanguine la nivelul pielii, scaderea productiei de sebum (substanta grasa ce protejeaza pielea) si scaderea eliminarii toxinelor prin piele, cu acumularea lor la acest nivel, fenomen accentuat de curentii de aer.
* temperaturile ridicate, mai ales in atmosfera uscata, duc la deshidratarea pielii, fenomen mai accentuat daca se asociaza si o circulatie mai intensa a curentilor de aer, iar deshidratarea pielii duce implicit la aparitia de riduri.
Ce este de facut? In primul rand, evitarea sau diminuarea expunerii la factorii de risc. Daca totusi nu este posibil intru totul, pielea trebuie ajutata sa se "apere", prin creme cu factor de protectie solara cat mai ridicat, a unor creme grase in anotimpul rece sau a unor creme cat mai hidratante in anotimpul cald, precum si evitarea expunerii la curenti de aer puternici. Hidratarea pielii se poate face si prin aplicarea unui prosop umed si cald sau folosirea saunei umede.
Daca totusi ridurile se incapataneaza sa apara, atunci se poate actiona in sensul tratarii lor. Tratamentul ridurilor se poate face printr-o gama extrem de larga de metode, incepand cu simplele "terapii" cosmetice si ajungandu-se pana la tratamente chirurgicale destul de sofisticate, a caror indicatii trebuie respectate intocmai. In orice caz, tratamentul ridurilor nu trebuie sa se opreasca dupa aplicarea unei metode terapeutice, ci trebuie sa continue pentru prevenirea aparitiei ulterioare de noi riduri.
Desigur, metodele terapeutice se pot asocia intre ele, cu rezultate mult mai bune decat aplicarea unei singure metode de tratament. Asocierea a doua sau trei metode terapeutice pot duce, uneori, la rezultate spectaculoase.

Acest post este moderat de doctor estetician Iancu Morad si incurajeaza utilizatori blogului sa comenteze/intrebe medical

Mai multe informatii despre Dr. Iancu Morad: http://www.dr-iancu.com

"Aprovizionarea" cu carti

Sunt "condamnata" adesea sa citesc enorm si am adesea un sentiment de frustrare ca nu reusesc sa parcurg si sa asimilez toata informatia existenta in jur si, adesea, extrem de necesara. Daca se mai adauga la necesitatea de informare profesionala si cititul "de placere", din pasiune, totul se complica enorm, avand in vedere ca sunt cititor extrem de pasionat, inrait chiar.
Daca problema timpului si a energiei necesare lecturii se rezolva oarecum (caci cititul, fiind aproape ca un "drog", gasesc aproape mereu timpul necesar, valorificand orice clipa libera ivita, renuntand chiar la anumite activitati mai putin importante in acel moment), se pune problema procurarii materialului pentru lectura (carti, presa scrisa...)... ceea ce este o problema reala uneori si extrem de stringenta.
Cea mai la indemana "sursa" de carti ar fi biblioteca personala: aici cartile te asteapta neconditionat sa le deschizi si sa le citesti. Necazul este ca teancul de carti este citit in totalitate, intr-un final, si singura modalitate de a citi ceva, rezumandu-te doar la cartile proprii, este sa reiei lectura acestora... iar si iar...
In cazul in care vrei (si trebuie...) sa citesti carti noi, mereu altele, este sa le procuri din alta parte. O varianta (gratuita sau cu costuri extrem de mici, simbolice...) ar fi o biblioteca publica sau bibliotecile prietenilor, rudelor sau cunostintelor... Numai ca si aici exista o limitare... legata de problema financiara, in primul rand, a achizitionarii cartilor si de spatiul limitat, adesea destul de redus, de depozitare. Asa ca, mai devreme sau mai tarziu, si in cazul acesta se vor epuiza posibilitatile citirii unor carti noi, mereu altele. Imi amintesc de vremurile cand, eleva fiind, cea mai importanta sursa de carti, pe langa biblioteca personala, era biblioteca publica municipala, mult mai mare ca biblioteca scolii sau biblioteca mea de acasa, librariile neavand suficient de multe carti noi pentru a le putea cumpara. Cititor pasionat fiind, profitand de faptul ca nu prea aveam altceva de facut in timpul liber (televiziune, cluburi, discoteci, fiind ca si inexistente, iar cele 3 cinematografe din oras nereusind nici ele sa-mi ocupe intreg timpul liber, oricat as fi vrut...), citeam enorm, in asa fel ca, in cativa ani, gaseam cu greu o carte noua, necitita inca. Asa ca aveam doar doua variante: ori reluam lectura cartilor citite candva, ori duceam o adevarata lupta pentru cautarea, totusi, a unor carti inca necitite, urmarind in disperare cartile aduse inapoi la biblioteca de ceilalti cititori pentru a vedea daca vreuna din ele se merita a fi citita.
In timp, am redescoperit o noua sursa de carti noi: librariile si tarabele cu carti de la colturile strazilor. Avantajul? Mereu gaseam carti noi, altele si altele, relativ ieftine la inceput, dar din ce in ce mai scumpe pe masura ce timpul treceam. Si totusi... Cumpararea cartilor a devenit cea mai convenabila modalitate de achizitionare a lor; indiferent cat ar fi fost de scumpe, gaseam mereu bani pentru ele... putin cate putin, treptat-treptat, cartile noi, asteptand sa fie citite, se adunau intr-un teanc la indemana pe o masuta sau la capul patului, urmand ca, pe masura ce erau citite, sa-si ocupe locul in biblioteca.
Acum aproape singura modalitate de a pune mana pe o carte noua este... sa o cumpar, fie de la o librarie sau taraba de oriunde din oras, fie din magazinele virtuale mai nou aparute pe Internet. Cumpar si real si virtual, cele doua modalitati de a cumpara avand si avantaje si dezavantaje. Cumparand de la librariile "clasice", "reale", pot vedea cartea asa cum arata ea in realitate, o pot pipai, o pot rasfoi, hotarandu-ma apoi daca o cumpar... sau poate nu. Ar fi insa si un dezavantaj: in orasele mici, de provincie, ajung mai putine carti ca in orasele mari, universitare. Motivul? Orice magazin de carti, fie librarie mai mare sau mai mica, fie doar taraba, este o... unitate comerciala, interesata de a vinde cartile. Ori in orasele mici cumparatorii fiind destul de putini si, adesea, cu posibilitati financiare mai mult sau mai putin limitate, se aduc aici doar cartile care se pot vinde cu siguranta si relativ usor si repede. Asa ca, cel putin uneori, am luat in considerare cumparaturile virtuale. Acestea au avantajul ca, avand "piata de desfacere" mai larga, practic in toata tara, gasesti pe ele aproape orice carte aparuta pe piata, cu conditia ca aceasta... inca sa mai fie "in stoc", neepuizata. In plus, chiar daca, eventual, platesti si "taxele de transport", economisesti timpul si banii necesari deplasarii... intr-un oras mai mare de unde sa-ti poti cumpara cartea necesara, uneori, imperios.
In ultimul timp, cel putin, s-au diversificat posibilitatile de a "pune mana" pe o carte noua. Conteaza doar bunavointa de a o avea si de a o citi.....

Alte zambete

Doua fantome se intalnesc la poarta cimitirului:

- Iesim la o plimbare? intreaba una.

- Sigur, dar asteapta o clipa...

- De ce naiba ai luat piatra funerara cu tine?

- Pentru ca nu-mi place sa ma plimb seara fara buletin.



Autobuzul pleaca din statie , dupa el alerga o doamna si striga:

- Oameni buni, opriti va rog autobuzul! Intarzii la lucru!

Pasagerii il roaga pe sofer sa opreasca. Doamna se urca si spune bucuroasa:
- Ufff, am reusit... Acum, biletele la control, va rog!

Intre doctori :

- Cum a mers operatia ?

- Care operatie, nu era autopsie ??



- Chelner, puiul pe care tocmai m-i l-ai adus nu este bine prajit.

- Si cum ati inteles asta, domnule?Inca nici nu l-ati incercat.

- Imi mananca din cartofi!



Un om intra in dormitor, cu o capra in brate. Sotia era intinsa pe pat, citind o carte.

Omul spune: - Uite draga asta este vaca cu care fac sex cand tu ai migrene.

Sotia raspunde: - Daca n-ai fi asa de prost poate ai realiza ca aceasta este o capra.

La care omul zambeste: - Daca n-ai fi asa de proasta ai realiza ca vorbeam cu... capra...



- Parinte, am pacatuit... Am fost la o petrecere, unde am intalnit o tanara, insa o voce imi zicea:

"Fa-o! Uite cum arata!", dar o alta voce imi zicea: "Ai copii si nevasta acasa... n-o face!".

- Si ce-ai facut, fiule?

- Pai n-am facut-o, dar am pacatuit cu gandul...

- Fiule, trebuie sa te duci acasa si timp de o saptamana sa bei cate trei galeti cu apa pe zi.

- De ce trei galeti, parinte?

- Pentru ca asa bea un.. bou!

Era tarziu dupa miezul noptii. Un tip si o tipa erau foarte ocupati unul cu celalalt in apartamentul ei, situat la etajul 1 al unei cladiri. Deodata se aud pasi pe scara.

- E sotul meu, spune tipa speriata, fugi repede pe balcon si sari in gradina, sa nu te gasesca aici!

Zis si facut. Dezbracat cum era, tipul iese pe balcon si sare in gradina si apoi incepe sa astepte, in speranta ca tipa ii va arunca si hainele, ca sa se duca si el acasa. Dar nu se intampla nimic. Era dupa ora 3 noaptea, era frig si tocmai incepuse sa ploua. Tipul era inghetat si disperat. Tot asteptand si asteptand, incep sa mijeasca zorile si la un moment dat vede pe strada un grup de oameni care faceau jogging. Ce se gandeste el: ia sa ma iau si eu dupa ei si sa alerg, ca astfel ma mai incalzesc si poate chiar reusesc sa o zbughesc acasa la mine. Alearga el ce alearga, pana cand unul din grupul de jogging se uita la el si il intreaba:

- Nu va suparati domnule, Dvs. intotdeauna faceti jogging asa, in pielea goala?

- Da! zice tipul, asta la mine e o regula; eu nu alerg decat in pielea goala.

- Da? se mira primul, si intotdeauna alergati asa, cu prezervativul pus?

- A nuuu, zice tipul, asta numai cand ploua!

Un barbat suna la pompieri si zice speriat:
- Domnule soacra mea vrea sa se arunce de la etaj!!
- Si care e problema?
- Nu se deschide fereastra!!!



Un ardelean care tusea ca naiba se duce la medic. Doctorul il consulta si il intreaba cu o voce grava:
- Fumati?
Dupa cateva momente de ezitare, ardeleanul raspunde:
- Mai bine aa bea ceva.

Doi pensionari stau de vorba in Cismigiu. Primul spune:
- Eu de cand am iesit la pensie, n-am mai facut sex.
Celalalt:
- Nici eu.
- Stii ceva? Eu cred ca astia ne pun ceva in pensie.

"In seara fiecarei zile se organizeaza o licitatie de vinuri.
In prima seara, francezul:
- Doamnelor si domnisoarelor! Va prezint faimosul vin Chateau Latour!
Din soi nobil, crescut pe dealurile Pauillac-ului, strugurii culesi bob
cu bob. Doamnelor, daca il bea barbatul, garantat ii creste cu 25%.
Nebunie generala, cumpara fetele cate 10-20 de sticle o data.
A doua seara, spaniolul:
-Doamnelor si domnisoarelor! Din vestitul soi Manto Negro, un vin de
colectie cum nu mai gasiti nicaieri in lume! Daca il bea barbatul,
garantat ii creste cu minim 50%.
Isterie generala, se vand cate 100 de sticle o data.
A treia seara, olteanul:
- Doamnelor, va prezint zaibarul pandurilor. Doamnelor, acest vin este o
adevarata nebunie! Crescut in spatele casei, boabele sunt zdrobite cu
piciorul de cei mai aprigi barbati din lume. Daca il bea barbatul i-o
face ca pepenele!
Sala este pur si simplu innebunita!
Femeile cumpara cate 2-3 vagoane de zaibar fiecare.
Americanca, pragmatica de felul ei, intreaba:
- Domnu' oltean, ca pepenele de lunga sau de groasa?
- De dulce, doamna, de dulce..."

Personalul primariei unei localitati descopera ca un renumit avocat din localitate nu a facut niciodata vreo donatie catre primarie. Persoana care raspundea de acest lucru se deplaseaza la domiciliul avocatului sa-l convinga sa faca o donatie.

- Domnule avocat, cercetarile noastre arata ca aveti un venit de peste 500.000 dolari pe an, dar nu ati facut vreodata vreo donatie. Nu ati vrea sa ajutati intr-un fel comunitatea?Avocatul rumega un timp ideea si apoi raspunde:

- Cercetarile dv. au aratat si ca mama mea este pe moarte, dupa o boala lunga, iar pensia pe care o are este de patru ori mai mica decat pretul medicamentelor pe care ar trebui sa le ia pentru a-i mai usura chinurile?

Jenat, reprezentantul ingaima:- Pai... nu...

- Sau, continua avocatul, ca fratele meu, veteran lasat la vatra, este orb si condamnat sa-si duca viata intr-un scaun cu rotile? Reprezentantul incearca sa-si ceara scuze, dar avocatul continua:

- Sau a¿ sotul surorii mele a murit intr-un accident de circulatie, spuse el ridicand vocea, lasand-o cu trei copii si fara nici un ban? Umilit, infrant complet, omul murmura:

- Nu am stiut, imi pare nespus de rau...

- Atunci, ii taie vorba din nou avocatul, daca lor nu le dau nici un ban, ce te face sa crezi ca v-as da voua?

Trei barbati povestesc:
Primul: Mai, cand simt ca relatia mea nu mai merge perfect, imi trimit nevasta 2 saptamani la tratament la bai in Grecia. Face acolo tratamente cu namol, cu ape naturale, cu ultraviolete si cand se intoarce arata intinerita, zambeste mai mult, este radioasa! Si noi suntem un cuplu mai fericit!
Al doilea: Mai si eu, o data pe an imi trimit sotia la o statiune de munte in Austria . Face acolo tratamente naturiste, diete naturiste, aer curat, apa de munte, ozon. Se intoarce dupa doua saptamani mult mai radioasa, cu pofta de viata, si noi suntem un cuplu mai fericit.
Al treilea: Ba, ... nu stiu. Eu unul imi regulez singur nevasta!



Trei prieteni ies la o bere si intre alte treburi, vorbesc despre cele mai bune pozitii in timpul actului sexual.
Unul dintre ei zice: Mie-mi place cel mai mult 69!!!!!
Altul: nu se compara cu pozitia misionarului cu femeia legata de pat!
Ultimul zice: - Nu e nimic mai provocator decat RODEO SALBATIC!!!!!
Ceilalti doi prieteni il privesc surprinsi "rodeo salbatic?!!" Ce-o mai fi si asta?

El explica: Sa vedem... spuneti-i sotiei sa se aseze in patru labe ... si incepeti prin spate, stil capra.... O data ce lucrurile se incalzesc, lipiti-va pieptul de spatele ei si soptiti-i delicat la
ureche: "POZITIA ASTA O INNEBUNESTE PE SECRETARA MEA!!!" Dupa aceea,
incercati sa va mentineti deasupra mai mult de 8 secunde.

Sot si sotie se intorceau acasa. Intra in bloc si urca scarile... ea in fata si el in spate... el ii zice:
- Ai facut un fund cat o masina de spalat!
Ea nu zice nimic... seara, in pat sotul vrea sa faca sex... ea ii raspunde:
- Pentru o rufa asa de mica, crezi tu ca mai pun in functiune masina de spalat? Spala si tu la mana!

O fetita se uita pe gaura cheii in camera parintilor. La un moment dat ea exclama:

"Si cand te gandesti ca pe mine vor sa ma duca la psihiatru pentru ca-mi sug degetul!"

Un manelist la magazin: - Biscuiti este?
- Nu "este'', "sunt''.
- Da' rahat...sunt?
- Da, esti

Un lord ii arunca unui cersetor 5 lire, spunandu-i:

- Bea un gin in sanatatea mea!

- Multumesc, dar eu nu beau, domnule!

- Atunci, ia 10 lire sa-ti cumperi un pachet de tigari!

- Multumesc, dar nu fumez, domnule!

- Atunci, ia 50 de lire, du-te la bordel sa-ti alegi o femeie sa te culci cu ea, ca poate demult nu ti-ai mai putut permite una!

- De astfel de femei n-am nevoie, domnule!

- Atunci, poftim 100 de lire si du-te la nevasta-mea, ca sa vada si ea in ce hal ajunge un barbat care nu bea, nu fumeaza si nu merge la femei....!!!

Un tip se duce la psihiatru:

- Domnu' doctor, in fiecare noapte visez ca imping un tren din Bucuresti in Ploiesti si inapoi. Dimineata ma trezesc extenuat! Ce imi recomandati?

Doctorul se gandeste si raspunde:

- Domnule, te duci acasa si inainte de a te culca, iti imaginezi ca vei impinge trenul doar pana la Ploiesti. De la Ploiesti la Bucuresti, voi aparea eu in vis si-l voi impinge!

Pacientul pleaca multumit. Apare al doilea pacient:

- Domnule doctor, ini fiecare noapte visez ca fac amor cu zece femei...iar dimineata ma trezesc extenuat, ce-mi recomandati?

Doctorul cade pe ganduri....

- Domnule, te duci acasa si inainte sa adormi, iti imaginezi ca vei face amor doar cu cinci femei. Cu celelalte cinci voi face eu amor...cand iti voi aparea in vis... Eu le-as lua pe toate zece de pe capul tau dar...mai am de impins un tren de la Ploiesti la Bucuresti....

Zambete...

Spermatozoidul nou nascut, neinitiat isi intreaba tatal:

"Tati, io ce trebuie sa fac?"

Tatal: "Mai, fiule, cand simti o presiune venind din spate, inoti repede pana la o pata mare, neagra, aceea e d-na ovul si trebuie sa intri in ea". Micul spermatozoid simte presiunea, inoata repede si ajunge la o pata mare, neagra si o intreaba:

"Dumneavoastra sunteti d-na ovul?"

"Nu, eu sunt d-na carie."



Adam si Eva se plimbau prin Paradis. Eva intreaba:

- Adam, ma iubesti?

Adam rabufneste:
- Am vreo alternativa?



Trei tipe stau de vorba:

Prima: -Sa vezi ce am gasit in buzunarele sotului meu aseara! Fotografii porno...

-Si ce ai facut cu ele?

-Nici nu am stat sa ma gandesc, le-am aruncat pe foc.

A doua: - Asta nu-i nimic, eu am gasit in buzunarele sotului meu prezervative...

- Si ce ai facut? Le-ai aruncat pe foc?

- Ei as, le-am gaurit si le-am pus la loc.
Cea de a treia lesina.

Declaratie de dragoste

Pasiune teribila Te iubesc, Mi-e dor de tine... vreau sa te vad. Imi doresc sa te ating, sa iti simt fiecare vibratie. Vreau sa te am si sa fii sclava mea. Vreau sa te perpelesc in calduri, vreau sa te tavalesc in tot patul, vreau sa te fac sa transp iri . O sa te am si iti promit ca zece zile nu ai sa iesi din casa. Ai sa fii doar al meu si ai sa ma simti in fiecare particica a corpului tau! Te sarut, Gripa N1H1

Ce inseamna "bucla"?

Pentru cei care nu cunosc conceptul de "buclă" va ofer aici explicaţiile clarificatoare pentru a înţelege ce se întâmplă atunci când se spune despre un program de calculator că "intră în buclă ("looping").

Directorul unei firme (tine minte: "Directorul") îi spune secretarei:
- Vom pleca pentru o săptămână în străinătate la un congres şi sper să ne simţim bine împreună. Fă toate pregătirile necesare pentru călătorie...

Secretara îşi sună soţul:
- Voi pleca cu şeful la un congres, în străinătate, pentru o săptămână. Te rog, dragul meu, ai grijă de tine în acest timp.

Soţul îşi sună amanta:
- Nevastă-mea pleacă în străinătate pentru o săptămână. Hai să ne petrecem săptămâna asta împreună, prinţesa mea...

Amanta, care este învăţătoare la o şcoală particulară, îşi anunţă copiii:
- Pentru că săptămâna viitoare am de rezolvat o problemă, voi lipsi de la şcoală. Deci săptămâna viitoare nu veniţi la şcoală.

Unul dintre copii, pentru că îşi iubeşte foarte mult bunicul, fuge la el şi îi spune:
- Bunicule, săptămâna viitoare nu trebuie să merg la şcoală. Mi-ai promis că dacă vom avea timp liber vom merge la munte împreună.

Bunicul, (care este "Directorul" din debutul aceastei istorioare) îşi iubeşte foarte mult nepotul. Ca urmare o sună pe secretară şi îi spune:
- Nepotul meu m-a rugat să-mi petrec săptămâna viitoare cu el, aşa încât nu vom mai merge la congresul din străinătate. Te rog fă demersurile de anulare a călătoriei.

Secretara îşi sună soţul:
- Directorul şi-a anulat călătoria aşa încât vom rămâne împreună, dragul meu...

Soţul îşi sună amanta:
- Nu ne mai putem petrece săptămâna viitoare împreună pentru că soţia mea nu mai pleacă în călătorie.

Amanta îi anunţă pe copiii de la şcoală :
- Problema pe care o aveam s-a rezolvat aşa încât săptămâna viitoare toată lumea vine la şcoală.

Copilul îi spune bunicului:
- Bunicule, săptămâna viitoare mergem la şcoală aşa că, îmi pare rău dar nu mai pot să-ţi ţin companie.

Bunicul director îşi sună secretara :
- Nepotul meu tocmai m-a sunat să-mi spună că nu mai poate petrece săptămâna viitoare cu mine. Ca urmare continuă pregătirile pentru plecarea la congres...

Sfaturi pentru parinti... de la copilul lor

- Nu ma rasfata. Stiu foarte bine ca nu mi se cuvine tot ceea ce-ti cer. Dar incerc totusi.
- Nu-ti fie teama sa fii ferm cu mine. Asta ma aseaza la locul meu.
- Nu folosi forta cu mine. Asta ma obisnuieste cu ideea ca doar forta conteaza.
- Nu fii inconsecvent. Asta ma pune in incurcatura si ma face sa incerc sa scap nepedepsit.
- Nu-mi face promisiuni. S-ar putea sa nu le poti tine. Asta ma va face sa-mi pierd increderea in tine.
- Nu raspunde provocarilor mele atuncic and spun sau fac lucruri care te supara. Voi incerca atunci sa capat si mai multe "victorii".
- Nu te supara prea tare cand iti spun "te urasc". Nu cred ce spun dar vreau sa te fac sa-ti para rau pentru ceea ce mi-ai facut.
- Nu ma face sa ma simt mai mic decat sunt. Voi incerca sa-ti demonstrez contrariul, purtandu-ma ca o persoana "importanta".
- Nu face in locul meu nimic din ceea ce as putea face singur. Asta ma face sa ma simt ca un copil mic si voi cauta sa te folosesc in serviciul meu.
- Nu-mi menaja "relele obiceiuri", acorda-mi cat mai multa atentie. Altfel nu faci decat sa ma incurajezi sa le continui.
- Nu ma corecta in public. Voi fi mult mai sensibil daca imi vei vorbi bland intre patru ochi.
- Nu incerca sa discuti comportamentul meu in febra conflictului. Din anumite motive auzul meu nu este foarte bun in acel moment, iar cooperarea mea chiar mai slaba.
- Nu incerca sa-mi tii predici. Voi fi surprins sa constati cat de bine stiu ce este bine si ce este rau.
- Nu ma face sa simt ca greselile mele sunt pacate. Trebuie sa invat ca pot face greseli fara sa simt ca nu sunt bun de nimic.
- Nu ma cicali. Daca o faci, va trebui sa ma protejez prin a parea surd.
- Nu ma pedepsi prea tare. Ma sperii usor si atunci s-ar putea sa spun minciuni.
- Nu uita ca imi place sa experimentez. Invat din asta.
- Nu baga prea mult in seama indispozitiile mele. S-ar putea sa profit de faptul ca imi acorzi prea multa atentie cand sunt bolnav.
- Nu ma respinge cand pun intrebari cinstite. Daca o faci vei constata ca nu te mai intreb si caut informatiile in alta parte.
- Nu-mi raspunde la intrebarile prostesti si lipsite de sens. Altfel voi incerca mereu sa te agat mereu cu astfel de intrebari.
- Nu incerca niciodata sa pari perfect sau infailibil, pentru ca ma vei face sa simt ca nu te voi putea ajunge niciodata.
- Nu te teme ca petrecem prea putin timp impreuna. Conteaza cum il petrecem.
- Nu te teme daca eu sunt speriat. Arata-te curajos!
- Poarta-te cu mine ca si cu prietenii. Tine minte: invat mai bine de la un model decat de la un critic.
- Nu uita ca nu pot creste fara incurajari si intelegere.

SI IN AFARA DE ASTA, TE IUBESC FOARTE MULT.

TE ROG, IUBESTE-MA SI TU IN SCHIMB!

Cartile... Le citesc, dar... cum le aleg?

Citesc enorm... Citesc fie din placere, fie din obligatie... Si totusi citesc ori de cate ori gasesc o clipa libera.
Aparent se poate spune ca citesc dezorganizat. Si asta pentru ca citesc aproape tot ceea ce imi "pica in mana". Practic nu am preferinte... sau aproape ca, cel putin in aparenta, nu am preferinte. Si asta este si bine si rau. Este bine pentru ca, citind aproape, orice am o gama larga de carti pe care le pot citi, o gama aproape inepuizabila. Necazul este ca, avand o gama asa de larga de preferinte de lectura, am mereu senzatia ca nu reusesc si nu voi reusi niciodata sa citesc tot ceea ce imi doresc. Si poate ca este bine asa, caci aceasta maniera de alegere a cartilor imi mentine vie pasiunea pentru lectura.
Citesc enorm... Citesc aproape orice imi pica in mana... Si totusi de cele mai multe ori aleg cartile, desi criteriile de alegere sunt extrem de numeroase si de variate.
Uneori aleg cartile dupa autor: fie clasic, fie contemporan, orice autor a carui carte (sau carti) citita in prealabil ma face sa-i citesc si celelalte carti. In plus, conteaza si autorii "bine cotati" la un anumit moment, sau care prezinta referinte pozitive fie din partea specialistilor, fie din partea prietenilor sau cunostintelor.
Alteori aleg cartile a caror ecranizare mi-a placut (in cazul cartilor ecranizate). Am avantajul, in acest caz, ca, citind o carte, in general proza sau dramaturgie, am senzatia vizionarii unui "film", in care personajele cartii se misca in jurul meu ca intr-o viata aproape reala. Ulterior ma zbat sa citesc si celelalte carti din creatia aceluiasi autor sau cartile apartinand aceluiasi curent literar sau aceleiasi perioade.
Citesc aproape orice: proza, poezie, teatru; depinde doar de starea sufleteasca in care ma aflu. Conteaza, insa, de cele mai multe ori, sa pot sa "vizualizez" ceea ce a vrut autorul sa ilustreze prin cuvinte... Dar mai conteaza si maniera in care sunt atrasa nu doar de ideile prezentate ci si de "jocul de cuvinte", adesea genial, care se concentreaza adesea si in textele cele mai scurte.
Citesc enorm... Citesc aproape orice... Dar asta nu inseamna ca nu aleg... Si, de regula, am invatat sa aleg bine... desi "esecurile" nu ma descurajeaza sa merg mai departe cu lectura.