Gripa, scăpată de sub control

Dan Stancu Mihaela Năftănăilă

Sâmbătă, 31 Octombrie 2009

Zona Moldovei va fi cea mai afectată de virusul A/H1N1 în perioada următoare, din cauza apropierii de Ucraina, unde situaţia deceselor şi a cazurilor grave de gripă este alarmantă.

În România, gripa porcină va afecta în special în judeţele Moldovei, atenţionează oficialii din Ministerul Sănătăţii (MS). Situaţia este în strânsă legătură cu valul de îmbolnăviri din Ucraina, unde zeci de oameni au murit, unii din cauza virusului A/H1N1, alţii din cauza unei „pneumonii misterioase”, iar alte sute sunt în stare gravă în spitele.

Autorităţile ucrainene au decis închiderea tuturor şcolilor şi interzicerea întrunirilor publice. În anumite zone ale Bulgariei s-au luat decizii similare. Planul european de pandemie prevede ca, a tunci când situaţia o impune, să se treacă inclusiv la închiderea gra ni ţe lor. Măsura nu e deocamdată avută în vedere de autorităţile române.

Şcoli fără apă curentă

„Estimarile noastre spun că Moldova va fi puternic afectată în următorul interval de timp, ţinând cont şi de relaţia cu Ucraina”, a declarat medicul

Adrian Streinu-Cercel, secretar de stat la Ministerul Sănătăţii.

În plus, în Moldova multe şcoli de la sate nu au apă. „La toate acestea se adaugă şi reuniunile publice. Ne aşteptăm să apară focare noi, mai ales că în această zonă asistenţa medicală are de suferit”, a spus şi epidemiologul Amalia Canton, director general la MS.

Confruntată cu primele patru cazuri mortale de gripă nouă, Ucraina a anunţat ieri o serie de măsuri drastice la nivel naţional, unice în Europa, scrie AFP.

Astfel, guvernul de la Kiev a decis închiderea tuturor instituţiilor de învăţământ timp de trei săp tămâni şi anularea adunărilor publice pentru aceeaşi perioadă.

33 de decese în Ucraina, urgenţă la sud de Dunăre

Treizeci şi trei de persoane bolnave de pneumonie au decedat luna aceasta în patru regiuni din vestul Ucrainei, iar autorităţile au precizat că patru dintre ele sufereau şi de gripă nouă. „Se poate spune că Ucraina a intrat în zona

de epidemie de gripă A/H1N1”, a declarat ministrul sănătăţii, Vasil Kniazevici. Cauza exactă a decesului celorlalte victime va fi dificil de stabilit, întrucât acestea s-au pre zentat prea târziu la medic şi nu au mai putut fi supuse unor analize concludente. Situaţia din Ucraina va fi monitorizată la faţa locului şi de experţii ECDC şi ai OMS.

Peste Prut, a fost confirmat, joi seară, cel de-al 18-lea caz de gripă A/H1N1. Asta după ce, la sfârşitul săptămânii trecute, un bărbat bolnav de gripă nouă a decedat după ce s-a prezentat prea târziu la medic.

Autorităţile din oraşul Nicopole (nordul Bulgariei) au declarat stare de urgenţă din cauza pandemiei de gripă, a anunţat postul public de televiziune, citat de publicaţia „Sofia Echo”. Printre măsurile adoptate se numără închiderea tuturor instituţiilor de învăţământ din oraş şi din localităţile din apropiere, dar şi interzicea organizării de reuniuni publice. Decizii similare au anunţat şi autorităţile din Iambol şi Triavna.

Experţii Ministerului Sănătăţii din România spun că, în ciuda extinderii cazurilor de gripă nouă în jurul nostru, deocamdată nu se impun măsuri drastice precum închiderea graniţelor. „În contextul crizei economice nu ne-am putea permite să luăm această măsură, iar pentru moment situaţia nu o impune”, a precizat medicul Amalia Canton.

O strategie a Centrului European pentru Controlul Bolilor

Trans misibile (ECDC) include însă şi astfel de măsuri, în special pentru ţări care au graniţe la limitele UE. Procedura poate fi extinsă şi în interiorul

ţărilor din UE. „Monitorizăm situaţia din Ucraina însă nu putem comenta deciziile luate de statele membre legat de închiderea graniţelor”, ne-au decalrat oficialii ECDC.

Dacă s-ar pune problema ca România să adopte o astfel de măsură, Comitetul pentru gripă din cadrul MS ar trebui să facă această propunere către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT). „Decizia finală ar urma să fie luată de guvern”, a precizat Amalia Canton.

"Pentru moment, nu se pune problema închiderii graniţelor. Dacă se va ajunge aici, Ministerul Sănătăţii va face propunerea către CSAT.",
Amalia Canton, epidemiolog, director în Ministerul Sănătăţii

ÎNTÂRZIERE

Vaccinul de import, la nivel de intenţie

În ceea ce priveşte producţia de vaccin, industria farmaceutică „turează motoarele la maxim”, în ţări precum Suedia sau Marea Britanie. România abia acum ia în calcul varianta unei comenzi externe, vaccinul românesc fiind disponibil abia în decembrie.

„Am luat legătura cu câţiva producători şi aşteptăm nişte răspunsuri, urmând ca Autoritatea Naţională pentru reglementarea Achiziţiilor Publice să-şi dea acordul în vederea organizării unei licitaţii”, a precizat Amalia Canton, director în MS.

La nivel internaţional, cel puţin 5.700 de persoane au murit din cauza virusului A/H1N1 în 195 de ţări şi teritorii, a anunţat Organizaţia Mondială a Sănătăţii în bilanţul publicat ieri. Continentul american, în special emisfera nordică, înregistrează cele mai multe decese, respectiv 4.175. În Europa au fost 211 decese.

Sursa:Evenimentul zilei

Viaţă sănătoasă cu peşte în cetină şi pâine din tărâţe

Andreea Dogar

Sâmbătă, 31 Octombrie 2009

Producători din toată ţara s-au strâns la acest sfârşit de săptămână în curtea Muzeului Municipiului Bucureşti

pentru a le aduce orăşenilor alimente naturale, fără E-uri sau conservanţi, certificate drept produse ecologice. Ionela Paliştan, din comuna Palanca, judeţul Bacău, a venit la „Târgul pentru o Viaţă Sănătoasă” cu peşte în cetină, crescut în păstrăvăria ei din faţa casei. Deoarece aveau izvoare în apropiere, mulţi oameni au sfătuit-o pe ea şi pe soţul său să îşi facă o păstrăvărie. Acum au patru bazine cu apă de izvor, în care cresc 8.000 de păstrăvi. „Ne-am învăţat să-l afumăm. Am mai pus condimente naturale

şi am văzut că bucureştenilor le plac”, povesteşte Ionela. Peştii sunt preparaţi cu sare, piper şi foi de dafin.

Bucureştenii, amatori de peşte afumat

„Mai pun eu ceva, dar nu pot să spun, că e secret”, explică ea. Soţul ei afumă apoi păstrăvii la un foc făcut cu lemne de fag şi de prun, care îi dau peştelui o aromă plăcută, iar după aceea îi îmbracă în hârzoave (cetină).

Pâinea care nu se strică

Este maro şi zgrunţuroasă, dar producătorul Cristian Albeanu spune că este foarte bună pentru sănătate. Pâinea produsă la Hârşova este fabricată din tărâţe de grâu şi zer, după o reţetă care s-a folosit încă din antichitate în Egipt sau Galileea.

Ea este deshidratată la o temperatură mai mică de 40 de grade, astfel încât să se păstreze vitaminele. Nu este coaptă, pasteurizată sau prăjită şi are avantajul de a putea fi păstrată chiar şi trei ani de zile fără să se strice.

Deşi are un gust neutru, pâinea este bună pentru dezintoxicare, pentru curăţarea toxinelor din sistemul digestiv sau pentru slăbit, iar Albeanu recomandă să fie mâncată cu iaurt sau cu ciorbă.

Produse ecologice de la târg:

Vin fiert cu ginseng, scorţişoară, miere şi gutui 3 RON paharul
Păstrăv afumat în brad 10 RON bucata
Sirop din muguri de brad 30 de RON / litru
Suc de mere 10 RON sticla
Patramă de oaie 25 de RON / kg
Cârnăciori de oaie şi de viţel 30 de RON / kg
Brânză de burduf 30 de RON / kg



Caş de oaie afumat 25 de RON / kg
Telemea de oi 22 de RON / kg
Urdă dulce 15 RON / kg
Turtă dulce 4 RON
Ciubuc 3 RON
Acadele 3 RON
Ţuică de prune de Morăreşti, de 35 de grade şi patru ani vechime 30 de RON sticla
Miere coktail (cu fructe uscate şi seminţe) 9 RON borcanul
Miere ecologică de de salcâm, tei sau zmeură 20 de RON borcanul

La târg veţi găsi şi căciuli din astrahan sau din nutrie, blănuri de capră sau de miel, ceramică sau cimpoaie fabricate de meşterul popular Marin Preduşel.

CITIŢI ŞI:

Meşterul-cântăreţ, bucureştean săltăreţ

Păstrăvul în cetină te face boier de-o zi

Producătorii autohtoni pot fi întâlniţi de astăzi până duminică, în curtea Muzeului Municipiului Bucureşti (Piaţa Universităţii, vizavi de Spitalul Colţea).

Programul

târgului

Mâine, Şcoala de dans Cara Dans vă invită la concurs, între orele 12:00 şi 13:00. În incinta muzeului va avea loc un concurs de dans pentru amatori, unde puteţi câştiga un abonament de doua persoane la Cara Dans.

De la ora 13:00 va avea loc o demonstraţie de Zumba, noul trend în fitness, pe muzică latino, cu paşi uşor de urmărit.

Târgul pentru o Viaţă Sănătoasă se va desfăşura şi în lunile următoare, în acelaşi loc, în fiecare ultim week-end din lunile noiembrie şi decembrie (27-29 noiembrie, 18-20 decembrie).

Sursa: Evenimentul zilei

Porţile de fotbal, „asasinii” tăcuţi din curtea şcolii

Sorin Semeniuc

Vineri, 30 Octombrie 2009

Aparatele sportive de pe terenurile şcolilor din România fac victime printre elevi. Chiar dacă regulamentele le impun profesorilor să supravegheze copiii, morţii sunt găsiţi vinovaţi.

Aproape în fiecare an, porţile de fotbal din curţile şcolilor şi liceelor din România ucid sau mutilează pe viaţă copii, fără ca cineva să fie tras la răspundere. Botoşani, Sibiu şi Argeş sunt câteva dintre judeţele în care astfel de accidente au lăsat, în ultimii ani, neconsolaţi mai mulţi părinţi.

O astfel de dramă s-a petrecut în Botoşani, în anul 1998. Soţii Molie au rămas atunci fără Cristian, la 8 zile după ce acesta intrase la liceu. Au vrut să ştie cine sunt vinovaţii şi au epuizat toate căile de atac din justiţie, au fost în audienţă la ministere, dar fără un rezultat reparatoriu.

La sfârşitul lunii trecute, soţii Molie au primit o lovitură care i-a şocat: Curtea Europeană a Drepturilor Omului le-a respins acţiunea, pe motiv că decesul a survenit în urma unui accident.

„Ce-a căutat, golanul?”

„Era un copil deosebit. Voia să se facă economist sau poliţist. Împărţea bucata de pâine cu sora lui. Avea grijă de cel mai bun prieten al lui, care era aşa, mai sărac”, spune mama lui Cristian, Vali Molie.

Pe 24 septembrie 1998, într-o zi de joi, în jurul orei 15.00, Cristian Molie, un băiat de 15 ani, proaspăt intrat la Liceul Economic din Botoşani, se afla în pauza de dinaintea orei de educaţie fizică.

Împreună cu doi colegi, s-a dus pe terenul de sport şi a vrut să facă tracţiuni la bara unei porţi mobile de fotbal, care era deplasată în centrul terenului. „Îi plăcea foarte mult sportul şi voia să devină atlet. Tracţiunile erau şi o probă la educaţie fizică şi nu aveai unde să te antrenezi în altă parte”, povesteşte mama băiatului.

În timp ce băiatul şi un coleg de-al său se balansau, poarta s-a mişcat şi a căzut. În fracţiuni de secundă, neşansa lui Cristian a făcut ca poarta să-i cadă pe cap.

„Copiii mi-au povestit că, iniţial, s-a ridicat, apoi s-a aşezat şi a început să-i curgă sânge din tâmplă, ca dintr-o fântână arteziană. A intrat în comă. Când a fost anunţat, directorul şcolii nici nu s-a dus la faţa locului. A spus doar: «Ce-a căutat, golanul?». Până a venit Salvarea, profesoara de sport i-a pus o minge sub cap, deşi nu avea voie să-l mişte. La spital nu l-a însoţit nimeni, aşa că în scripte a fost trecut, până am ajuns eu, tânăr necunoscut”, rememorează mama.

După o rapidă evaluare a doctorilor din Botoşani, Cristian a fost mutat la Iaşi cu o ambulanţă zdruncinată de gropile unui drum îngrozitor. La spital, doctorul de gardă a amânat analizele necesare până a doua zi, când urma să vină medicul de la tomograf.

„Eu nu mai luasem salariul de patru luni. M-am aşezat în genunchi în faţa lui, dar n-a contat”, spune mama tânărului, care crede că situaţia s-ar fi schimbat dacă ar fi putut să dea o şpagă. Cristian a murit două zile mai târziu.

„Societatea are regulile ei”

Au urmat 11 ani în care Vali şi Viorel Molie, ea profesoară, el jurist, au căutat vinovaţii. Acuzele principale ale părinţilor au fost îndreptate împotriva conducerii liceului şi a profesoarei de sport, Lăcrămioara Bălan, care n-au vegheat ca respectiva poartă să fie fixată şi nu au avertizat elevii de pericolele la care se expun când folosesc aparatele sportive. Cei doi nu au fost sancţionaţi administrativ, iar profesoara s-a mutat, între timp, la altă şcoală.

Ion Huţanu, director al liceului atât la momentul accidentului, cât şi în prezent, explică acum că toţi elevii şi personalul unităţii semnaseră instructajul de protecţia muncii. „Evenimentul s-a produs în pauză, când elevii nu aveau voie să intre pe terenul de sport. S-au dus acolo şi s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Noi nu putem asigura paza şi securitatea a 1.000 de elevi în acelaşi timp.

Societatea are nişte reguli pe care trebuie să le respectăm, altfel ne asumăm nişte riscuri. Regret evenimentul, şi eu sunt părinte şi ştiu cât de greu se creşte un copil, dar, ca om, rămân cu conştiinţa curată. Este un caz nefericit. Ulterior incidentului, am luat aceleaşi măsuri, să fie făcut instructajul, să aibă acelaşi conţinut şi să fie semnat de toată lumea”, spune Huţanu.

Chiar din primele zile de după accident, părinţii au avut neplăcuta surpriză ca şeful poliţiei, de la acea vreme, să le spună: „Ce mai vreţi, oricum fiul dumneavoastră este vinovat!”.

„Au venit doi poliţişti care le-au luat declaraţii copiilor şi le-au dictat să scrie că li s-a făcut instruire. Eu am vorbit apoi cu doi dintre ei care mi-au spus că nu li s-a făcut această instruire şi i-am dus în faţa procurorului, unde şi-au schimbat declaraţiile. N-a contat. Cazul a fost clasat. Mortul este vinovat”, povesteşte tatăl.

Nu mai cred nici în CEDO

Viorel Molie a contestat soluţia până la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după ce au mers în van în audienţe la Ministerul Justiţiei şi la cel Educaţiei.

O mare speranţă şi-au pus soţii Molie într-o acţiune depusă, în 2002, la CEDO. Luna trecută, însă, au primit sentinţa care le-a răscolit rana: acţiunea în care cereau găsirea vinovaţilor printr-o anchetă temeinică, pe baza principiului conform căruia statul are obligaţia să protejeze viaţa cetăţenilor, a fost respinsă.

Curtea a decis că ancheta a fost făcută corect. „Nişte fraze ridicole care mă fac să nu mai cred în CEDO”, spune tatăl băiatului.

Atât în timpul cercetărilor din ţară, cât şi la Curte, anchetatorii şi statul s-au prevalat de instrucţiuni ale Ministerului Educaţiei, emise în 1978 şi 1986. Acestea prevăd că pe terenurile de sport pot fi utilizate atât porţi fixe, cât şi mobile

, dar că e obligatorie fixarea la sol a aparatelor, care trebuie verificate periodic de profesori.

Parchetul a decis însă că porţile mobile nu trebuie fixate, pe motiv că sunt mobile, iar judecătorii CEDO şi-au însuşit punctul de vedere al procurorilor români.

„Nu e corect! Nu e drept! Directorul şi profesoara nici nu ştiau că trebuie să verifice aparatele. În noaptea de după accident, s-au grăbit să fixeze poarta mobilă de gard. Un alt băiat îşi rupsese mâna, tot la acea poartă. Oare dacă judecătorii de la Strasbourg păţeau ce am păţit noi mai luau aceeaşi decizie? E strigător la cer”, încheie revoltată Vali Molie.

"Copilul meu a avut neşansa unui profesor incompetent. Mii de copii puteau păţi ce i s-a întâmplat lui, dar pe el a căzut păcatul. Îmi reproşez continuu că nu l-am avertizat, dar de unde să ştiu?",

Vali Molie, mama victimei

ALBA

Vinovat a fost găsit copilul care a murit

Un copil în vârstă de 12 ani, din Teiuş, şi-a pierdut viaţa pe 26 august 2006, după ce o poartă de handbal a căzut peste el. Potrivit purtătorului de cuvânt al Inspectoratului de Po liţie al Judeţului Alba, Iulia Haţe gan, copilul, împreună cu alţi câţiva prieteni, a intrat în curtea liceului teoretic din localitate, cel mai probabil sărind gardul, deoarece şcoala era în chisă, inclusiv uşa de acces în incinta acesteia (era vacanţă).

Copiii s-au jucat, s-au prins de bară şi s-au balansat. Bara s-a rupt şi a căzut peste minorul de 12 ani. Acesta a decedat pe loc, având creierul zdobit. Iulia Haţegan a precizat că cercetările au fost preluate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, procurorul care s-a ocupat de caz înaintând dosarul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale.

Purtătorul de cuvânt al Parchetului de pe lângă Tri bu nalul Alba, Olivian Oană, a declarat că procurorul de caz a decis ne în ceperea urmăririi penale în baza articolului 10, litera b, din Codul de Pro cedură Penală. „Acest lucru înseamnă că fapta nu este prevăzută de legea penală, de oa rece decesul a survenit în urma cul pei victimei”, a declarat Olivian Oană. (Mihaela Moraru)

ARGEŞ

Măsuri post-mortem, din bani europeni

În urmă cu un an şi jumătate, un elev de 14 ani, de la şcoala din Miceşti- Argeş, a ajuns, în stare gravă, la Spitalul Judeţean Argeş, după ce o po artă de pe terenul de handbal a că zut pe el.

Niciun cadru didactic nu a fost tras la răspundere pentru acest incident, însă s-a trecut imediat la modernizarea terenului de sport, iar o comisie de la Inspectoratul Şcolar Judeţean (ISJ) Argeş a inventariat toate locurile periculoase de joacă din incinta unităţilor şcolare.

„A fost un incident nefericit, care ne-a făcut să luăm măsuri. Cu ajutorul

unor fonduri europene, am schim bat porţile de fier cu unele din fibră de carbon, care nu sunt aşa de dure. Am dat şi dispoziţie ca terenul de handbal să fie închis în afara orelor”, spune primarul comunei Miceşti, Dumitru Voicu.

„ISJ are tot mai puţine responsabilităţi de ceea ce se întâmplă în şcoli. E treaba directorului şi a profesorului de sport ca elevul să-şi desfăşoare activitatea în siguranţă,” a declarat Şeful ISJ Argeş, Gabriel Bratu. Aproape jumătate din proiectele depuse de primarii argeşeni pentru bani europeni sunt pentru modernizarea ba zelor sportive din şcoli. (Dan Badea)

IAŞI

Anchetatorii nu s-au obosit să cerceteze

În iunie 2003, Mihai Motoc, 10 ani, elev în clasa I la o şcoală din Hâr lău, judeţul Iaşi, a plecat cu nişte prieteni să joace fotbal pe Stadionul Tineretului. La un moment dat, poarta mobilă de metal de care s-a agăţat băiatul, când a sărit după o minge, a căzut peste el şi l-a lovit la cap.

A murit pe loc, aşa că paramedicii nu au putut decât să constate decesul. Mama băiatului nu a permis autopsierea trupului, întrucât nu existau suspiciuni privind cauza decesului. Nici anchetatorii nu s-au mai obosit să cerceteze împrejurările în care s-a produs accidentul şi să găsească vinovaţii.

„Figurează la noi o lucrare referitoare la acest caz, dar nu s-a continuat pentru că a fost un autoaccident”, a declarat prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău, Ghenadie Ciobanu.

„În Iaşi, au mai murit aşa doi copii, înainte de Revoluţie. Oricât de bine ar fi fixate, dacă fac balans, în timp, porţile cedează. Copiii sunt de vină. Noi facem protecţia muncii, profesorul de sport şi unul dintre directori verifică semestrial baza sportivă”, spune Ştefan Humă, profesor de sport la Şcoala „Ion Simionescu”, din Iaşi. (Sorin Semeniuc)

OLT

NUP pentru că nu s-a descoperit o infracţiune

Un tânăr din judeţul Olt, Onuţ Gheorghe Iordache, 20 de ani, a decedat pe 15 august 2002, în urma unui accident stupid. El juca fotbal împreună cu mai mulţi prieteni pe terenul de sport al Şcolii Generale nr. 1 din oraşul Balş. La un moment dat, una dintre cele două porţi instalate la mar ginea terenului s-a prăbuşit pe ste el.

Victima a suferit leziuni toracice şi craniene care, în ciuda asisten ţei medicale, i-au provocat decesul. După aproape un an, în iunie 2003, procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Balş au confirmat propunerea organelor de poliţie, care au considerat că nu e cazul să se înceapă urmărirea penală.

În motivaţie se arată că oamenii legii au considerat că fapta nu este prevăzută de legea penală drept infracţiune. (Mugurel Manea)

SIBIU

Trei ani de anchetă, niciun vinovat

Un elev de 13 ani, din Cisnădie, ju deţul Sibiu, a murit în octombrie 2006, după ce poarta de fotbal din curtea şcolii s-a răsturnat peste el. Timp de trei ani, nu s-a găsit niciun vinovat. Bogdan era în pauza dintre ore. Trei colegi s-au agăţat de poartă şi au răsturnat-o din greşeală chiar peste el. A fost transportat de urgenţă la Spitalul din Sibiu, dar a murit după trei ore, la terapie intensivă.

Inspectoratul Şcolar General Sibiu a demarat o anchetă administrativă, în care viza eventuale sancţiuni împotriva conducerii şcolii. „S-a constatat că doamna profesoară de sport avea toate prelucrările privind normele de dificultate a muncii semnate, profesorul de serviciu era la post în momentul respectiv, iar orarul era respectat.

Din punct de vedere tehnic, inspectoratul nu a găsit niciun fel de neajuns”, spune Aurel Onişor, director educativ al Şcolii 3 din Cisnădie.

Totuşi, directoarea recunoscuse încă de atunci că poarta de fotbal era montată pe teren de mai bine de 40 de ani şi că de alţi 20 stătea nefixată. Ulterior, după consumarea tragediei, primăria şi conducerea şcolii au renovat în totalitate terenul de sport, l-au asfaltat şi au montat porţi noi.

„Pe linie penală nu s-a finalizat nicio anchetă, pentru că familia nu a făcut plângere împotriva conducerii şcolii. Este un caz regretabil care şi acum ne creează amintiri amare”, mai zice Aurel Onişor. (Bogdan Brylynski)

FACSIMIL

Litera legii: responsabili sunt directorii şi profesorii de sport

Regulamentul privind desfăşurarea orelor de educaţie fizică, cuprins într- un document al Ministerului Învăţământului din 1986 (facsimil), incriminează conducerea unităţilor şcolare şi pe profesorii de sport în cazul producerii unor tragedii.

„O deosebită atenţie se va acorda siguranţei fixării în sol a porţilor de handbal şi fotbal, a stâlpilor de volei, a panourilor de baschet şi a celorlalte instalaţii existente în curţile şcolilor. Conducerea şcolilor va interzice utilizarea instalaţiilor respective dacă nu sunt temeinic fixate la sol. (…)

De amenajarea şi întreţinerea bazelor sportive răspund în mod direct conducerile de şcoli şi profesorii de educaţie fizică”, se arată în setul de instrucţiuni, folosit de soţii Molie în procese.

Sursa: Evenimentul zilei

Românii care au pus Universul pe hârtie

Dan Arsenie

Joi, 29 Octombrie 2009

Fără manuale, telescoape sau prea mult sprijin, cei cinci elevi români de la Olimpiada de Astronomie şi Astrofizică s-au întors în ţară cu un noian de medalii. Şi cu o mândrie: sunt pe locul trei în lume şi primii din Europa. Cu toate astea, în ţara lor toată lumea îi confundă cu astrologii, iar posibilităţi să cerceteze stelele şi în facultate nu prea există. "Astrofizica este o ştiinţă în permanentă şi rapidă dezvoltare", spune Ioana Zelko, medaliată cu aur la competiţia găzduită anul acesta de Iran. Pe Ioana am găsit-o în Liceul Internaţional de Informatică.

Tot aici, în aceeaşi clasă cu adolescenta cu care am discutat, învaţă Marius Constantin, celălalt medaliat cu aur din lotul României.

Astăzi, Ioana purta tricoul de olimpică. La Teheran, nu l-a purtat. La ceremonia de deschidere a fost în costum popular, iar, în rest, a fost nevoită să pună burkha pe cap şi să-şi acopere întreg corpul, conform tradiţiei musulmane.

"Suntem autodidacţi, elevi şi profesori"

Cu toate că vorbim despre o ştiinţă în dezvoltare, România a renunţat să mai ţină pasul cu ea în urmă cu ani buni. "Materia nu mai e în programă. A fost, dar s-a scos prin anii '90. Acum, suntem pregătiţi de profesorii de fizică şi matematică", explică Ioana, care tocmai a trecut în clasa a XII-a.

Urmează o întrebare firească din partea mea, legată de cum şi cine îl învaţă pe un pasionat de astronomie. "Suntem autodidacţi, atât ei, cât şi noi (n.r. profesorii, respectiv elevii)", vine sec răspunsul, alături de o argumentaţie: "Profesorul îmi oferă totul atunci când îmi aduce cartea care trebuie".

De aici, începe cantitatea de pasiune a fiecăruia. Numai că drumul spre performanţă nu este asfaltat nici măcar din acest loc. Şi asta pentru că, odată cu abandonul astronomiei, s-au pierdut şi specialiştii. Aşa se face că, în ultimul timp, cărţi româneşti de calitate în acest domeniu nu s-au mai tipărit. "Avem lucrări foarte bune, cum sunt cele ale domnilor Chiş, Ureche sau Sandu, dar ele au apărut acum ceva timp şi nu mai corespund nivelului actual", după cum explică chiar medaliata de la Teheran.

Profesorii cu telescoape, elevii cu mintea deschisă

Înainte de plecarea în Iran, lotul s-a pregătit la Călimăneşti, unde s-a ajuns mai mult cu eforturi personale decât ministeriale. "Au venit profesori cu telescoape. Petru Crăciun, de la Fălticeni, a venit cu două, domnul Bica, de la Oradea, a adus încă unul şi ne-am pregătit la observare", spune adolescenta, pentru care viitorul e sintetizat în trei iniţiale, pe buzele multora din generaţia ei: SUA.

"Îmi place România, mai ales că am avut ocazia să plec şi mereu de-abia aşteptam să mă întorc. Aş vrea să fac cercetare, dar să nu mă rog întruna de Guvern, aş vrea să mă fac profesor, dar să nu fiu nevoită să fac mereu grevă"

Ioana Zelko

Drumul spre America

Astăzi, eleva va primi rezultatele SAT-ului (Scholastic Aptitude Test - o probă standardizată pentru admiterea la colegiile şi universităţile americane) şi urmează să aplice la marile universităţi de peste ocean.

Ar vrea să facă cosmologie (acest profil nu există în mediul nostru universitar) sau fizică pură, iar primul dintre puţinele elemente care ar face-o să privească înapoi spre învăţământul românesc este "a doua sa mamă", profesoara de fizică de la liceul ei, Rodica Ionescu. "Mi-a plăcut fizica din clasa a şaptea, pentru că am realizat că explică lumea. Când profesoara din gimnaziu a văzut că m-a învăţat tot ce mă putea învăţa, m-a dus la doamna Ionescu. Dânsa ne pregăteşte pe toţi la fizică, într-un fel extraordinar", povesteşte Ioana.

"Lumea ne confundă cu astrologii"

Astronomia este o ştiinţă care are parte de o popularizare redusă în România. În faţa acestui val al ignoranţei, Observatorul Astronomic a propus o serie de evenimente menite să atragă publicul spre aceast extrem de interesant domeniu. Dar efortul lor nu este dublat de nimeni, astfel încât "lumea ne confundă cu astrologii", după cum exemplifică chiar Ioana.



Ignoranţa se vede şi la un alt nivel. India, ocupanta locului secund la competiţia din acest an, îşi alege olimpicii din 20.000 de elevi. Noi din 100, aşa că ar trebui să ne uităm la performanţa Ioanei şi a colegilor ei ca la o minune. Una care se va repeta cu greu dacă nu investim în aceşti tineri pentru care şcoala nu înseamnă doar un simplu drum la şcoală şi înapoi acasă.

Cinci elevi, patru medalii şi un premiu special

România a avut cinci reprezentanţi la Olimpiada Internaţională de Astronomie şi Astrofizică, găzduită anul acesta de capitala iraniană Teheran.

Ioana Zelko şi Marius Constantin, de la Liceul Internaţional de Informatică Bucureşti, au cucerit medaliile de aur. Ultimul este un obişnuit al marilor premii, fiind laureat cu aur şi la Olimpiada de Fizică din acest an, găzduită de Mexic.

Argint la Teheran au primit doi elevi din Constanţa şi Bârlad, Miruna Oprescu (liceul "Ovidius") şi Vlad Dumitru Mărgărint (liceul "Gh. Roşca Codreanu"). Miruna a primit şi un premiu special, pentru cea mai clară redactare a unei teze la proba teoretică.

În fine, Kruk Sandor, de la Colegiul Naţional băimărean "Vasile Lucaciu", a primit o menţiune, la mică diferenţă de bronz. În urma acestui rezultat, România a ocupat locul trei, după Iran şi India.

Fabrica de olimpici din Dristor

Deşi înfiinţat în urmă cu 14 ani, liceul privat în care învaţă Ioana Zelko a ajuns o adevărată concentraţie de olimpici. Numai anul trecut, 19 elevi de la Liceul Internaţional de Informatică au cucerit medalii la Olimpiadele mondiale.

În ultimii zece ani, liceul se poate lăuda cu circa 140 de medalii la olimpiadele internaţionale, potrivit directorului Ahmet Aki. Pe lângă elevii care plătesc taxa de şcolarizare (3250 de euro), ajung aici şi cei mai buni elevi din întreaga ţară. Tactica este racolarea elevilor care se remarcă la competiţiile din gimnaziu şi oferirea de burse complete. Aşa a ajuns să studize aici Ioana, ai cărei părinţi, ambii funcţionari, nu şi-ar fi permis să plătească taxele.

Tot astfel a ajuns aici Marius Constantin, "transferat" din Corabia şi cazat la internatul liceului.

Sursa: Evenimentul zilei

Ce ne ucide

Alina Vătăman

Miercuri, 28 Octombrie 2009

Sexul neprotejat, alimentaţia defectuoasă, excesul de alcool, igiena precară şi tensiunea arterială sunt principalele cauze ale mortalităţii la nivel mondial, se precizează într-un raport dat publicităţii, astăzi, de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS).

Cei cinci factori sunt responsabili de aproximativ un sfert dintre cele 60 de milioane de morţi premature câte se înregistrează anual la nivel mondial, arată acelaşi raport.

În timp ce alimentaţia precară este mai mult o caracteristică a ţărilor sărace, obezitatea şi numărul persoanelor supraponderale sunt reprezentative naţiunilor dezvoltate. Deşi ar putea părea paradoxal, obezitatea cauzează mai multe decese la nivel mondial decât greutatea sub limită, spun reprezentanţii OMS.

Raportul intitulat "Riscurile Sănătăţii Globale" a fost întocmit în urma observării a 24 de categorii de risc major din punct de vedere al sănătăţii, iar concluzia a fost aceea că, în cazul în care se poate identifica cauza exactă a lor, guvernele lumii vor avea posibilitatea să elaboreze politici eficiente în domeniul sanitar.

"Odată cu îmbunătăţirea stării de sănătate, câştigurile pe mai multe planuri pot fi majore. Reducerea mortalităţii în ţările sărace, de exemplu, poate contribui la creşterea veniturilor, care, ca o consecinţă, va reduce inegalităţile la nivelul sănătăţii", se menţionează în raport.

Documentul mai subliniază faptul că, deşi cei mai mulţi factori de risc pentru sănătate, cum ar fi fumatul, obezitatea sau excesul ponderal sunt asociaţi cu ţările unde nivelul de trai este unul ridicat, mai mult de trei sferturi dintre bolile cauzate de aceştia afectează ţările sărace sau în curs de dezvoltare.

"Factorii de risc sunt tranzitorii: bolile infecţioase au început să piardă cât mai mult teren şi, în acelaşi timp, se schimbă şi obiceiurile care ţin de activitatea fizică, alimentaţie, consumul de alcool şi tutun", se arată în raportul OMS.

Organizaţia a întocmit, totodată, o listă a celor mai mari factori de risc care stau la originea mortalităţii premature:

• tensiunea arterială - responsabilă pentru 13% dintre decesele anuale la nivel mondial

• fumatul - determină 9% dintre decesele anuale în întreaga lume

• nivelul de glucoză din sânge - cauzează 6% dintre decesele anuale

• sedentarismul - responsabil de 6% dintre morţile din întreaga lume într-un an

• obezitatea - cauza a 5% dintre decesele anuale la nivel mondial

Reprezentanţii OMS au concluzionat că, dacă aceste cinci pericole nu ar fi existat, speranţa de viaţă ar fi fost mai mare cu zece ani.

Sursa: Evenimentul zilei

Complotul marilor companii împotriva alimentaţiei sănătoase

Alina Vătăman

Miercuri, 28 Octombrie 2009

Problema obezităţii a devenit un fenomen din ce în ce mai grav şi generalizat la nivel mondial. Situaţia este cu atât mai îngrijorătoare cu cât, în ultimii ani, s-a constatat că nu numai adulţii sunt afectaţi de această boală, ci din ce în ce mai mulţi copii au început să resimtă efectele alimentaţiei defectuoase şi ale sedentarismului.

În acest context, marile companii producătoare de alimente au venit pe piaţă cu noi oferte despre care spun că ajută la combaterea obezităţii. Etichetele verzi ne anunţă că produsele de pe rafturi sunt eco, lanţurile de magazine de tip fast-food au fost obligate, prin lege, să afişeze valorile nutriţionale ale tuturor alimentelor pe care le comercializează şi tot legea a interzis

vânzarea în apropierea şcolilor de produse considerate “pericol” pentru sănătatea copiilor.

Cu toate acestea, există câteva secrete pe care marile companii din industria alimentară le ţin bine ascunse, pentru a-şi putea menţine afacerile pe val.

Unul dintre ele este reprezentat de publicitate. În ciuda crizei, continuă să fie cheltuite anual milioane de euro pentru promovarea produselor nesănătoase. Încă se face reclamă la hamburgeri, la băuturi dulci şi acidulate, fără a se preciza cât de dăunător este respectivul produs pentru sănătatea consumatorilor.

Păpuşica de lângă hamburger

Pentru a se asigura că nu duc lipsă de cumpărători, lanţurile de magazine de tip fast-food inventează, cel puţin o dată pe lună, tot felul de promoţii, oferind, odată cu meniul complet, care cuprinde, invariabil, porţia de cartofi prăjiţi în foarte mult ulei, şi câte o jucărie care înfăţişează un personaj în mare vogă printre cei mici.

Ultimele studii au arătat tendinţa companiilor de a suporta sume impresionante pentru a diminua “preocupările” din sistemul sanitar cu privire la produsele lor. Potrivit unei analize realizate în Statele Unite, majoritatea cercetărilor de piaţă cu privire la efectele laptelui pasteurizat, al băuturilor carbogazoase sau al apei minerale asupra organismului, comandate de marile companii, au fost favorabile acestora, în comparaţie cu studiile realizate fără niciun sprijin financiar

din partea reprezentanţilor industriei alimentare.

În cazul în care studiul este comandat de producătorii de alimente, acesta seamănă mai mult cu o reclamă decât cu o cercetare ştiinţifică.

În plus, producătorii de alimente considerate nesănătoase (junk-food) donează sume importante de bani asociaţiilor care se ocupă de siguranţa alimentelor. Printre aceştia se numără Coca-Cola, compania care are mare trecere la factorii de decizie din domeniul alimentaţiei şi nutriţiei din Statele Unite, prin intermediul programelor şi evenimentelor organizate de American Diabetes Association (ADA).

Poziţia oficială a Asociaţiei parează însă orice urmă de incriminare care ar putea plana asupra sa:

„Aceste colaborări se desfăşoară numai cu condiţia că toată lumea să înţeleagă că ADA nu susţine niciun fel de acţiune care nu corespunde cu principiile şi mesajele asociaţiei cu privire la alimentaţia sănătoasă”, a declarat preşedintele Martin Yadrick. „Considerăm că este absolut necesar să ne aflăm la aceeaşi masă cu marile companii producătoare de alimente, datorită puternicei influenţe pe care o putem exercita asupra lor”, explică dieteticianul.

Natural înseamnă neprofitabil

Produsele alimentare nemodificate, cât mai naturale, precum legumele şi fructele, nu reprezintă sub nicio formă o sursă de câştig pentru marii producători. Astfel se ajunge ca, în loc de produse sănătoase, obţinute din grâu, porumb sau soia cultivate fără a fi forţate prin îngrăşăminte sau alte chimicale nocive, pe mese să ajungă alimente nesănătoase, bogate în calorii, obţinute din ingrediente modificate genetic.

În plus, alimentele supuse modificărilor sunt mai puţin săţioase decât cele naturale, fapt ce contravine principiilor marilor companii. Merele din grădină, de exemplu, au un conţinut mai bogat de fibre şi vitamine

atunci când sunt consumate în stare naturală, însă, odată prelucrate - nectar sau suc- îşi pierd toate aceste proprietăţi. La fel se întâmplă şi cu pâinea din făină albă, dar şi cu restul alimentelor”moderne”.

Imagine falsă

Mai bine consumăm zahăr decât îndulcitori

Nu a trecut mult timp de când a fost interzisă comercializarea în şcoli a sucurilor carbogazoase sau cu îndulcitori. Imediat însă, marile companii au venit cu oferte practic de nerefuzat: băuturile pentru sportivi sau apele mineralizate. În ciuda reputaţiei lor încă destul de bune, aceste produse ascund cantităţi deloc neglijabile de zahăr şi calorii.

În genereal, băuturile de tip diet nu au o conotaţie pozitivă din punct de vedere nutriţional, ele fiind, de fapt, numai o imagine de marketing. O băutură pe care scrie că nu conţine zahăr, de exemplu, are în compoziţie alte elemente cu mult mai nocive pentru organism decât zahărul. Aspartamul este unul dintre ele, cel mai contestat produs chimic de sinteză, pe care îl găsim în majoritatea băuturilor diet comercializate.

"Este adevărat că aspartamul nu conţine calorii", spune prof.dr. Gheorghe Mencinicopshi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare, "însă afectează grav metabolismul, creând stresul metabolic". Astfel, acest gen de produse, deşi fără calorii, duc, în timp, la îngrăşare, deoarece ele determină, potrivit doctorului Mencinicopshi, un reflex insulinic cefalic (la nivelul creierului), organismul încercând să compenseze lipsa de zahăr. În plus, majoritatea produşilor chimici din componenţa băuturilor de tip diet sunt cancerigeni.

Sănătate cu alimentele fără grăsimi, simplu mit

Specificaţiile şi atenţionările de pe etichetă nu fac produsul mai sănătos. Inscripţionări de tipul ”zero grăsimi” sau ”cereale integrale” pot crea impresia falsă că produsul este 100% la sută natural şi sănătos. Realitatea este, însă, alta. Chiar dacă alimetul respectiv nu conţine grăsimi, există, cu siguranţă, în compoziţia lui un compus care dăunează sănătăţii, cum a fi sarea, zahărul sau grăsimile saturate. În plus, spun nutriţioniştii, astfel de etichete distrag atenţia de la conţinutul bogat în calorii al alimentului.

”Noi nu încercăm ca, prin etichetă, să sugerăm că chipsurile sunt mai sănătoase decât asparagusul”, se apără reprezentanţii unei mari companii producătoare de astfel de alimente şi de sucuri carbogazoase.

În acest ceontext, concluzia nu poate fi decât una singură: Mâncaţi cu moderaţie, consumaţi cât mai multe fructe şi legume proaspete şi ignoraţi produsele fast-food.

„O dietă cât mai naturală este calea spre sănătate”
prof.dr. Gheorghe Mencinicopshi

Sursa: Evenimentul zilei

Cum va „fierbe“ Pământul la o climă mai caldă cu 4 grade

Ambasada Marii Britanii a furnizat, în exclusivitate pentru „Adevărul“, cele mai noi concluzii cu privire la efectele încălzirii globale

„Încălzirea globală nu afectează doar urşii polari, aşa cum mulţi sunt tentaţi să creadă. Este o problemă majoră ce influenţează accesul la resurse vitale şi care poate avea consecinţe extrem de grave chiar asupra relaţiilor dintre guverne“, susţine ambasadorul Marii Britanii, Robin Barnett.

Dacă analizăm situaţia Europei de Sud-Est, se pot observa trei riscuri majore la care este supusă populaţia din această regiune în condiţiile în care temperatura medie globală ar creşte cu 4 grade Celsius: secete frecvente, scăderea dramatică a resurselor de apă şi izbucnirea unor incendii devastatoare. Schimbările cauzate de încălzirea climei sunt detaliate de către cercetătorii britanici la nivel global.

Pădurea amazoniană

Mari suprafeţe din pădurea amazoniană ar putea dispărea fie din cauza secetei, la care vegetaţia nu ar mai face faţă, fie din cauza extinderii unor incendii. Aceste consecinţe depind în cea mai mare parte de cât de mult se vor reduce precipitaţiile anuale din bazinul fluviului Amazon.

Creşterea nivelului apei

Zonele joase de coastă vor deveni extrem de vulnerabile la inundaţii. Pentru că populaţia este foarte densă în aceste regiuni, iar biodiversitatea, agricultura şi infrastructura de aici sunt foarte importante, impactul va fi unul dramatic.

Inundaţiile cauzate de creşterea nivelului mării ar putea genera dispariţia unor suprafeţe întinse de pământ şi de terenuri agricole, precum şi a rezervelor de apă potabilă. Migraţia forţată a multor oameni va fi inevitabilă.

Resursele de apă

În contextul creşterii demografice accelerate, exceptând încălzirea climei, în 2080 aproape 3 miliarde de oameni dintr-o populaţie globală de 7,5 miliarde ar putea trăi în zone cu acces limitat la apă (mai puţin de 1.000 de metri cubi pe cap de locuitor în fiecare an).

Prin reducerea semnificativă a rezervelor de apă din râuri însă, schimbarea climei ar însemna lipsa apei pentru aproximativ un miliard dintre cele 3 miliarde de oameni.

Producţia Agricolă

Schimbarea climei generează scăderea productivităţii agricole şi implicit a producţiei de alimente. Astfel se poate amplifica inechitatea, la nivelul consumului, între ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare. În acest context, sute de milioane de oameni de pe Glob riscă să moară de foame. În 2050 ar putea fi cu peste 24 de milioane mai mulţi copii subnutriţi.

Ciclul de carbon

La o temperatură medie globală cu 4 grade Celsius mai mare, concentraţia dioxidului de carbon din aer ar putea să crească cu peste 70%. Cu cât procesul de reducere a emisiilor de carbon este întârziat, cu atât stabilizarea concentraţiei de CO2 va fi mai dificilă.

Consecinţele asupra României

Robin Barnett, ambasadorul Marii Britanii, susţine că atât inundaţiile masive, cât și secetele prelungite din ultimii ani arată deja existenţa unor dezechilibre majore ale climei.

„Scăderea treptată a cantităţii de precipitaţii a pus în pericol de deșertificare aproape 30% din teritoriul României. Acest lucru trebuie privit în perspectivă, în condiţiile în care, în ultimii 40 de ani, aproape jumătate din terenurile arabile din lume au devenit neutilizabile din cauza secetei. Creșterea temperaturii nu va însemna doar agravarea acestor probleme, ci și greutăţi în asigurarea hranei și a accesului la sursele de apă sau valuri de migraţie masivă“, adaugă el.

Sursa: Adevarul

Medicamente pe cale de dispariţie

Simona Diaconu

Luni, 19 Octombrie 2009

Majorarea termenului de decontare pentru medicamentele compensate şi gratuite, precum şi introducerea taxei de clawback vor lovi în pacienţi şi în producători deopotrivă, deoarece vor limita accesul la medicamente. Practic, există riscul ca unii producători să iasă de pe piaţa românească, iar unele medicamente să dispară din farmacii.

Medicii şi farmaciştii avertizează că în cel mult două luni sistemul sanitar va intra în colaps. Ca să acopere lipsa de fonduri pentru sănătate, Guvernul a luat aceste măsuri, fără să consulte şi piaţa.

“România a alocat numai 3,2% din PIB sănătăţii în 2009, fiind pe ultimul loc în Europa. Principala soluţie este alocarea de resurse financiare la un nivel rezonabil pentru 2010. Nu trebuie să uităm că în 2009 s-au antamat deja 2,8 miliarde lei din contul anului viitor. Această sumă ar trebui bugetată suplimentar în 2010”, a precizazat pentru evz.ro directorul de relaţii externe al Merck Sharp&Dohme, Sorin Popescu.

Criza a redus veniturile românilor, astfel că numărul celor care îşi permit să se trateze a scăzut. Astfel că, în a doua jumătate a anului 2009, numărul pacienţilor trataţi s-a redus faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, apreciază Sorin Popescu.

Efect nedorit

În acest context, introducerea taxei de clawback nu va avea efectele benefice scontate de Guvern, ci ar putea limita şi mai mult accesul la medicamente. Astfel, impunerea taxei va lovi toţi producătorii, fie că vorbim de producători internaţionali sau locali, producători de generice sau de medicamente originale, dar şi pacienţii, căci măsura ar putea conduce la ieşirea unor producători de pe piaţa internă, dar şi la dispariţia unor medicamente, consideră Dragoş Dinu, fostul şef de la A&D Pharma.

De asemenea, producătorii interni, între care şi Antibiotice, vor avea de suferit. De asemenea, Terapia Ranbaxy, Sicomed, Actavis, Sandoz, Vimspectrum şi Richter Gedeon deţin unităţi de producţie în România.

“Guvernul român nu a inventat taxa de clawback, însă a interpretat-o greşit. Această taxă se aplică în majoritatea cazurilor doar depăşirii cheltuielilor statului cu medicamentele faţă de buget şi în niciun caz volumului vânzărilor în farmacii, care cuprind doar parţial fonduri publice şi includ marje care nu au legătură cu producătorii.

România are deja cele mai mici preţuri din Europa pentru medicamente, preţuri care nu ţin cont nici măcar de nivelul real al cursului de schimb valutar. Statele care au adoptat taxa de clawback nu au impus astfel de măsuri contraeconomice”, apreciază Sorin Popescu.

Consult în lipsă

De aceeaşi părere este şi Dragoş Dinu, care spune piaţa nu a fost consultată cu privire la introducerea noului bir, care în momentul de faţă nici nu poate fi aplicat.

“Lipsa acută de fonduri a condus la introducerea acestei taxe. În formula actuală, nu este aplicabilă, pentru că legea nu are norme. Producătorii ar putea încerca să negocieze, dar nu au un interlocutor în acest moment”, a explicat pentru evz.ro Dragoş Dinu

Dincolo acestea, taxa mai are un defect: a fost instaurată în timpul anului, ceea ce dă peste cap strategiilor tuturor firmelor din industria farmaceutică. Preşedintele Colegiului Farmaciştilor, Dumitru Lupuleasa, a explicat pentru evz.ro că o astfel de măsură trebuie impusă la începutul anului fiscal, pentru a avea un minim de predictibilitate în industrie.

Impozit de 11% pe vânzări

“Clawback” este un sistem prin intermediul căruia toţi producătorii de medicamente, care vând produse pe piaţa românească, vor plăti un impozit de 5% până la 11% din veniturile realizate în urma vânzării produselor. Grila de contribuţie va fi progresivă, adică scăderea efortului financiar public pe măsura creşterii volumelor de medicamente achiziţionate.

Măsura va fi aplicată tuturor producătorilor sau deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor de la 1 octombrie 2009, pentru veniturile provenite din relaţia cu instituţiile publice de sănătate, şi anume pentru vânzările de medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, pentru cele compensate, precum şi pentru cele care sunt achiziţionate de către spitale.
Sursa: Evenimentul zilei

Sistemul nervos, “atacat” de producătorii de medicamente

Simona Diaconu

Marţi, 27 Octombrie 2009

Cele mai multe medicamente intrate pe piaţa românească anul trecut şi în primele luni ale acestui an sunt folosite pentru tratarea afecţiunilor sistemului nervos. Numai în primul trimestru al acestui an, acest tip de medicamente a generat vânzări de 261,5 milioane de lei, fiind pe locul trei pe piaţa internă din acest punct de vedere.

În funcţie de valoarea vânzărilor, medicamentele destinate cardiacilor au totalizat 377,7 milioane de lei, iar cele pentru afecţiunile tubului digestiv şi ale metabolismului 273,3 milioane de lei, potrivit datelor Cegedim.

În anul 2008 au primit autorizaţie de punere pe piaţă 931 medicamente, potrivit datelor furnizate evz.ro de Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM). În funcţie de grupa terapeutică din care acestea fac parte, cele mai numeroase au fost medicamentele destinate afecţiunilor sistemului nervos (290), bolilor cardiace (169), ale tractului digestiv şi metabolismului (82), precum şi cele destinate bolnavilor de cancer

(71).

De asemenea, anul trecut au fost emise autorizaţii de comercializare pe piaţa românească a 65 de medicamente antiinfecţioase şi a 45 de medicamente destinate unor afecţiuni de tipul anemiilor severe, care pot apărea ca efecte secundare ale altor maladii, cum sunt cancerul sau SIDA.

Mai puţine medicamente noi

Spre comparaţie, în primele nouă luni ale acestui an au fost autorizate spre a fi vândute în România doar 807 medicamente, din care 256 sunt folosite în tratamente ale sistemului nervos, cele mai multe fiind destinate bolnavilor care suferă de Alzheimer.

De asemenea, un număr important de medicamente nou intrate pe piaţă sunt destinate cardiacilor, mai precis 160. Dintre acestea, o mare

parte sunt folosite pentru reglarea tensiunii. Alte 108 medicamente ajunse în farmacii sunt folosite pentru tratarea bolilor care afectează tractul digestiv şi metabolismul.

"Motive comerciale

"

La nivelul anului trecut, cele mai multe solicitări de întrerupere a autorizaţiilor de punere pe piaţă au fost formulate de producători din "motive comerciale", potrivit ANM. Astfel, au fost retrase de pe piaţa românească 140 de medicamente, din care cele mai multe fac parte din grupa antidepresivelor şi a antiepilepticelor (47), urmate de antibiotice (24) şi medicamentele destinate cardiacilor (17).

Cele mai puţine cereri de retragere a autorizaţiilor de vânzare în România au fost formulate pentru medicamentele folosite în tratarea bolnavilor de cancer (8). Alte 8 medicamente din grupa antiinflamatoarelor şi 11 dintre cele destinate tratării afecţiunilor circulatorii au fost retrase de pe piaţa românească.

Numai în primele 9 luni ale anului în curs, producători au solicitat retragerea autorizaţiei de vânzare pe piaţa românească a 119 medicamente. Toate retragerile au fost realizate la cererea producătorilor, fiind, din nou, motivate de dificultăţile financiare.

Cele mai multe medicamente care vor dispărea de pe piaţă sunt antibiotice (40), alte 27 fiind utilizate în tratamentul afecţiunilor cardiace.
Sursa: Evenimentul zilei

Reducerea emisiilor de CO2 trebuie să fie prioritate globală, altfel omenirea e în pericol

Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră trebuie să devină una dintre priorităţile tuturor statelor lumii, pentru că, în caz contrar, omenirea ar putea risca să nu se adapteze la creşterea temperaturii şi extinderea secetei, au spus, vineri, reprezentanţi ai CE în România şi oameni de ştiinţă.

“Chiar dacă am reuşi cumva să îngheţăm emisiile de gaze cu efect de seră, ceea ce este acumulat până în prezent în atmosferă tot va determina schimbări ale climei. Dar dacă nu facem toate eforturile să le reducem există riscul ca specia umană să nu se poată adapta şi, deci, să se ajungă la extincţie”, a avertizat şeful grupului de cercetare pentru schimbările climatice din Administraţia Naţională de Meteorologie (ANM), Roxana Bojariu, la conferinţa “România, pe drumul spre Copengaha”.

Riscurile cu care planeta s-ar putea confrunta, în lipsa unei strategii adecvate de luptă împotriva încălzirii globale, sunt diverse, a precizat şi Stephen Harrison, profesor asociat la Universitatea din Exeter, Marea Britanie. De la riscuri fizice (inundaţii, alunecări de teren, cutremure, uragane şi secetă (Europa de Est este una dintre zonele cu risc mare de secetă puternică pe termen mediu şi lung, potrivit ultimelor scenarii), la riscuri politice (instabilitate şi chiar războaie pentru obţinerea de surse de apă), economice (probleme de aprovizionare, influenţe asupra cursurilor valutare ale ţărilor), sociale (migraţie), de reglementare (taxe mai mari), şi chiar structurale şi comerciale.

“Angajamentul politic este foarte important pentru reducerea emisiilor. Trebuie înţeles clar că efectele se vor repercuta asupra fiecărui cetăţean, de aceea este nevoie de un acord global la Copenhaga”, a precizat ambasadorul Suediei în România, Mats Aberg.

În prezent, Suedia deţine preşedinţia Uniunii Europene, iar obiectivele sale prioritare vizează ocuparea şi obţinerea unui înţelegeri globale post-Kyoto la summit-ul de la Copenhaga din luna decembrie a acestui an.

În mesajul transmis, şeful Directoratului General pentru Mediu al Comisiei Europene, Karl-Friedrich Falkenberg, aprecia că este nevoi de un singur acord cu atribuţii diferite, care să aibă în vedere reducerea mai mare a emisiilor de către ţările industrializate, acţiuni similare din partea ţărilor în curs de dezvoltare, strategie de adaptare pentru ţările vulnerabile, sprijin financiar pentru ţările în curs de dezvoltare, reducerea defrişării şi degradării pădurilor tropicale, dezvoltarea schemei de tranzacţionare a emisiilor.

Pe 21 octombrie, miniştrii de finanţe din Uniunea Europeană nu au ajuns la o decizie comună privind ajutorul pe care să-l acorde statelor în curs de dezvoltare pentru a face faţă schimbărilor climatice, după ce Polonia, România, Ungaria, Slovacia, Letonia, Bulgaria, Lituania, Cehia şi Slovenia, “au vrut să plătească mai puţin decât restul statelor membre”, a spus ministrul englez de finanţe, Alistar Darling, adăugând că “evident, acest lucru nu este acceptabil”.

Darling a rămas însă încrezător că până la urmă va fi realizat un acord în acest sens.

Comisia Europeană consideră că statele în curs de dezvoltare ar avea nevoie de 100 miliarde euro pe an pentru adaptarea la schimbările climatice, iar autorităţile publice din UE ar trebui să contribuie cu sume cuprinse între 2 şi 15 miliarde euro la acest efort global. De asemenea, UE ar trebui să dea între 5 şi 7 miliarde euro în aşa-numitele finanţări rapide între 2010 şi 2013.

Preşedinţia suedeză şi alte câteva state membre, precum Danemarca, Marea Britanie şi Olanda, se aşteptau ca miniştrii de finanţe din UE să aprobe un text comun în care să fie stabilite contribuţia fiecărei ţări UE între 2010 şi 2013, precum şi date mai generale privind alocarea internaţională pe ansamblu după anul 2020. Belgia, Spania şi Austria erau şi ele de acord cu includerea unor cifre privind perioada ulterioară anului 2020.

Polonia şi aliaţii săi au insistat, însă, ca nivelul contribuţiilor pentru finanţarea între 2010 şi 2013 să fie voluntară, propunere respinsă de restul statelor membre. Eşecul în atingerea unui consens la aceste discuţii l-a determinat pe directorul de politici climatice al Greenpeace pe lângă UE, Joris den Blanken, să aprecieze că “posibilitatea unei eşuări în ajungerea la un acord global privind climatul la Copenhaga a devenit foarte reală”.

Sursa: Realitatea TV

ANIVERSARE REGALĂ: ‘Crainicul de glorie’, după 88 de ani

Vlad Stoicescu

Duminică, 25 Octombrie 2009

Pe 25 octombrie 1921, România era pusă faţă în faţă cu un viitor care avea să nu mai vină niciodată. La 88 de ani distanţă, după trei dictaturi teribile şi două decenii democratice trăite ‘original’, Regele Mihai I rămâne ultimul semn al unei normalităţi pierdute undeva între filele cărţilor de istorie.

Fără idealizări inutile: perioada interbelică nu e despre modelul unei Românii perfecte. Este însă povestea unei ţări verticale şi a unor români încă aflaţi pe partea corectă a civilizaţiei. În ziua când ultimul monarh al României împlineşte 88 de ani, EVZ vă oferă tuşele în culori vechi ale sărbătorilor dinastice de demult.

În tunelul invizibil al memoriei, fraza următoare se citeşte aşa: înainte ca România comunistă să-şi incinereze toată tradiţia spirituală, familia regală era punctul din care plecau firele invizibile ale solidarităţii şi speranţei. Sună uşor patetic şi inutil. Din paginile roase de timp ale ziarelor interbelice transpare însă o forţă ciudată şi aproape necaracteristică. Ne întoarcem în urmă cu 88 de ani.

101 lovituri de tun sună de peste timp

Este 25 octombrie 1921, iar noaptea s-a aşezat deja în tăcere pe zidurile Castelui Peleş. E aproape 7 şi patruzeci de minute când liniştea e pulverizată de ţipătul scurt al unui nou-născut. Regina Maria îl îmbrăţişează pe Principele Carol. Doctorii Lauros, Romalo şi Manicatide sunt tensionaţi, încercând să se asigure că totul e în ordine cu Principesa Moştenitoare Elena. Doamnele de onoare ale suveranelor zâmbesc corect-protocolar şi invocă divinitatea. Familia Regală are un nou moştenitor: micul Principe Mihai.

Peste doar câteva ore, la Bucureşti, 101 lovituri de tun anunţă Capitalei că Dinastia păşeşte spre viitor. Nimeni nu are de unde să ştie că, peste doar 26 de ani, Mihai va fi forţat de o istorie ambiguă să părăsească ţara. Nimeni nu are de unde să ştie că, peste şase decenii, fostului monarh nu se i va permite să revină în ţară. Nimeni nu are de unde să ştie că, 88 de ani mai târziu, România va scrie în regim telex despre aniversarea celui descris în termenii următori de ziarul „Universul”, în octombrie 1921:

“Ce vremuri îl întâmpină pe prinţul Mihai! Zile de prefacere socială, zorile unei alte lumi, aurora unei democraţii bine înţelese. Lupte omeneşti pot să mai vină încă, frământări sociale nu vor lipsi generaţiunii noastre, închegări noi se vor pune la cale, cetăţi vor pieri şi alte cetăţi se vor aşeza pe locul lor. În tot cazul, generaţia care se ridică şi în mijlocul căreia va zâmbi imaginea noului prinţ, va avea o misiune importantă de îndeplinit.

Ea va trebui să realizeze şi Unirea sufletească a poporului românesc, îndrumându-l spre o educaţie care să-l pună în deplină înţelegere cu democraţia şi spiritul de pace ce e probabil că vor domni pe pământ când cei mai tineri din generaţiunea noastră vor fi îmbătrânit sau vor fi trecut pragul morţii de demult. Steaua prinţului Mihai va lumina pe cerul acelei generaţii de români care se ridică acum. La înălţimea şi în lumina acelei generaţiuni, noul prinţ va avea o cale nouă de străbătut. Fie ca cerul să binecuvânteze România noastră. Fie ca oamenii din vremurile viitoare să evoce amintirea celor de azi, mai cu drag decât ne aducem noi aminte de cei vechi!”.

“Astăzi Pronia Cerească a hărăzit Dinastiei un nou vlăstar. Principesa Moştenitoare Elena a României a dat naştere unui fiu, care a primit numele

Mihai. Sunt încredinţat că întreg poporul român, care, atât în clipele de bucurie, cât şi în cele de grele griji, a fost totdeauna sprijinul Tronului şi Dinastiei va sărbători cu însufleţire fericitul eveniment împreună cu Mine şi Familia Mea. Dragostei poporului Meu prea iubit, încredinţez pe principele nou născut”
Mesajul Regelui Ferdinand, publicat în Monitorul Oficial din 27 octombrie 1921

“Acesta este primul vlăstar al familiei regale născut pe pământul României Mari şi sunt încredinţat că Pronia cerească ni l-a trimis ca pe un crainic de glorie şi chezaş de fericire. Toate ursitoarele vor veni la leagănul micului Prinţ să-l menească a fi frumos ca tatăl său, erou ca bunicul său şi înţelept ca marele său unchi”
Duiliu Zamfirescu, preşedintele Camerei Deputaţilor, “Universul”, 27 octombrie 1921

“Fericiţi că atât starea Augustei Sale Mame, cât şi a micului Principe sunt satisfăcătoare, le urăm călduros o grabnică restabilire şi o viaţă lungă şi fericită”
generalul Coandă, preşedintele Senatului, “Adeverul”, 27 octombrie 1921

ANII REGALI

Cronicile indiscrete ale unei monarhii discrete

Aniversările regale n-au făcut niciodată în perioada interbelică prea multă vâlvă mediatică. Ziua rotundă a monarhiei a rămas, până la instalarea pe tancuri a regimului comunist, 10 mai. Zilele de naştere ale regilor de la Bucureşti sau ale membrilor Dinastiei nu treceau însă complet

neobservate. Aici e timpul unei cronologii sumare: Ferdinand I s-a născut pe 24 august 1865, Carol al II-lea pe 15 octombrie 1893, iar Mihai I pe 25 octombrie 1921. De altfel, luna octombrie mai revendica o zi mediatizată de presa epocii: 29, data aniversării Reginei Maria, născută în 1875.

EVZ a căutat în ziarele interbelice urme ale aniversărilor regale şi vă oferă câteva pasaje reprezentative. Concluzia minimă: Ferdinand I s-a bucurat de cea mai mare atenţie în epocă, beneficiind, la aniversarea a 60 de ani de viaţă, de prima pagină în “Universul”. De atlfel, ziarul condus de Stelian Popescu oferea cea mai mare atenţie aniversărilor regale, în vreme ce “Adeverul”, concurentul “de stânga”, se mulţumea de obicei să consemneze sumar momentele de sărbătoare monarhică. Nici Mihai I n-a fost neglijat de presă, ultimul rege al României primind chiar, în octombrie 1941, la aniversarea de 20 de ani, o primă pagină extrem de măgulitoare, sub titlul “Regele speranţelor româneşti”.

FERDINAND I

24 august 1920 – „Te Deum la Mitropolie cu prilejul aniversării zilei de naştere a regelui Ferdinand care a împlinit 55 de ani. La solemnitate au luat parte membrii guvernului în frunte cu domnul general Averescu. Serviciul religios a fost oficiat de arhiereul Platon, vicarul mitropoliei, înconjurat de întregul cler mitropolitan. După oficierea serviciului divin, domnul general Răşcanu, ministru de război, adresându-se armatei compusă din două companii ale Regimentului 1 Grăniceri, ce se aflau înşirate în curtea mitropoliei, a rostit o scurtă cuvântare, arătându-le soldaţilor însemnătatea zilei. Soldaţii au izbucnit în urale”

24 august 1925 – M.S. Regele împlineşte 60 de ani

24 august 1926 – „Aniversare regală, M.S. Regele împlineşte 61 de ani. Cum naţionalismul românesc e împletit cu devoţiunea faţă de Suveran, tara doreşte Regelui Sau deplină sănătate, domnnie fericită şi viaţa lungă”

CAROL AL II-LEA

15 octombrie 1931 – “Ţara urează Suveranului viaţă lungă, sănătate şi noroc de sfetnici capabili, spre a putea învinge toate marile greutăţi prin care trece. Poporul romÂn are dreptul să fie liniştit şi să spere, deoarece linia fericită începută de Regele Carol şi glorios continuată de Regele Ferdinand urmează în condiţiunile de bunăvoinţă şi hotărâre necesare consolidării marelui aşezământ ieşit din războiul plătit cu sacrificii imense. Omagiul cel mai simţitor care se poate aduce Regelui în această zi este o cât mai mare solidaritate naţională şi o selecţiune cât mai serioasă a celor chemaţi, sub Augusta Sa conducere, să corespundă intenţiunilor Sale, identificate cu aspiraţiunile întregului neam”. În aceeaşi zi, “Ministerul instrucţiunii face cunoscut direcţiunilor şcolare de toate categoriile că, fiind a 38-a aniversare a zilei de naştere a Regelui, cursurile şcolare vor fi suspendate. În dimineaţa zilei, elevii vor lua parte la tedeumurile ce se vor oficia la toate bisericile din ţară”.

16 octombrie 1933 – “A 40-a aniversare a naşterii Suveranului – Regele Carol al II-lea a deschis ochii sub cerul României din primul moment, a venit în contact cu viaţa din plaiurile noastre, a cunoscut şi a văzut de copil eforturile marilor Săi predecesori, eforturi menite să pună statul român în rândul ţărilor cu veche civilizaţie. Într-un gând, poporul urează Suveranului ani mulţi, fericiţi şi să găsească calea cea bună pentru

binele Dinastiei şi al poporului”.

MIHAI I

25 Octombrie 1933 – “Voevodul Mihai a împlinit 13 ani. Încă un an s-a adăugat la vârsta copilărească a vlăstarului regal. Poporul nostru, în care dragostea de copii e adânc înrădăcinată ca la orice popor sănătos, crescut în legea familiei şi a unei virile filiaţiuni, roagă Cerul să dăruiască mândrei odrasle viaţă lungă şi norocoasă, braţ nebiruit, minte dreaptă şi luminată sprijinită pe un puternic caracter”

25 octombrie 1938 – “Maria Sa Mihai Mare Voevod de Alba Iulia împlineşte azi 17 ani. Ţara L-a văzut pe Voevod pretutindeni. L-a simţit coborând în inima ei cu conduri de legendă şi Îl iubeşte ca pe un cocon frumos, privindu-L cum creşte lujer domnesc din sevele pământului ei. Ţara ştie că opinca ei şi creştetul statului sunt legate de verticala aceluiaşi destin. De aceea astăzi, când Prinţul pleacă pe optsprezece ani, vârsta romană a togei candide şi a elanurilor neînfrânte, ea e fericită şi tine să-I ureze după datină, cum urează de două mii de ani prinţilor şi voevozilor săi: Întru mulţi ani Măria Ta!”

25 octombrie 1941 – “În zilele cele mai dure ce i-a fost dat să îndure odată cu prăbuşirea hotarelor, în ceasurile dureros de penibile când vedea năruindu-se uriaşa operă a făuritorilor unirii, în clipele de amară suferinţă, poporul român primea cu bucurie şi nădejde vestea suirii pe Tron a tânărului şi curatului nostru Suveran, Regele Mihai I. Împlineşte azi 20 de ani de viaţă, mai mult de un an de domnie şi, odată cu fiinţa Sa din acest început al bărbăţiei, Regele Mihai I apare ca expresiunea nădejdilor româneşti, raza speranţelor unei naţiuni care din unitatea sa deplină şi-a format crezul pe care nimeni nu-l poate da uitării. Sprijinit de căldura dragostei Augustei Sale Mame, cu concursul sfetnicilor Săi, în frunte cu Mareşalul Antonescu, bazându-se pe spiritul de jertfă al întregului neam, încredinţat de iubirea şi respectul tuturor românilor, Îi uram Regelui Mihai viaţă lungă şi fericită, domnie rodnică şi binecuvântată, a cărei mulţumire să se întindă peste toate plaiurile românismului, amintindu-şi de opera înfăptuită de mult regretaul Său înaintaş Ferdinand Întregitorul de Neam”

Sursa: Evenimentul zilei

„Şocul din decembrie o să vă facă zob”

Andreea Marinescu

Duminică, 25 Octombrie 2009

ÎN CONCERT. Dezgustat de ultimele două decenii, trubadurul Tudor Gheorghe ne arată prin cântec, la sfârşit de an, ce credeam că vom deveni şi ce am ajuns.

Când septembrie se pregătea să părăsească toamna, Tudor Gheorghe şi-a luat chitara sub braţ şi a început să colinde ţara cu „Anotimpurile mele, Vara-Toamna”. A luat startul pe scena Sălii Palatului din Capitală, apoi a început să străbată ţara în lung şi în lat, într-o serie de 20 de concerte care fac parte din „Stagiunea Permanentelor Frumuseţi”, ce va avea punct final la Brăila, pe 23 noiembrue.

Într- un interviu acordat EVZ, Tudor Gheorghe vorbeşte despre faptul că a tăcut 10 ani, pentru că aşa a vrut, şi despre începuturile sale, când era hulit de colegii de breaslă. Artistul spune că încă mai sunt foarte mulţi tineri care-i ascultă muzica şi nu-i condamnă pe cei care preferă manelele. Pentru sfârşitul anului, Tudor Gheorghe promite un spectacol de zile mari

, care, zice artistul, o să ne facă zob. Este un spectacol în care „voi omagia, în felul meu, cei 20 de ani scurşi degeaba”.

EVZ: Un nou turneu marca Tudor Gheorghe...
Tudor Gheorghe: Prin seria asta de spectacole, care are un titlu foarte frumos - „Stagiunea Permanentelor Frumuseţi” - am considerat că trebuie să aduc cât de cât un echilibru într-o perioadă în care televiziunea şi posturile de radio mediatizează nişte aberaţii poetice şi muzicale care nu au nimic în comun cu spiritul românesc. Mă refer la spectatorii tineri. Ei vin la spectacole şi înţeleg poezia adevărată şi starea muzicală pe care nu o întâlnesc în altă parte.

Mai sunt interesaţi tinerii de muzica dumneavoastră?
În proporţie de 75%-80% dintre cei care umplu sălile la concertele mele sunt tineri, ceea ce e un lucru extraordinar. Mulţi vin la aceste spectacole speciale pentru că sunt făcute cu orchestră simfonică, cu cor academic, dar vin şi la spectacolele cu taraf, ca să asculte muzica populară pe care eu le-o propun. Ce propun eu este altceva decât ce se aude pe posturile de televiuziune de gen, să spunem. Pe mine nu mă interesează deloc tinerii care caută muzica aceea comercială. Eu sunt un artist de nişă, am un public al meu şi cred că piaţa este deschisă pentru toate gusturile. Sunt oameni care ascultă cu bucurie manele... nu am nimic împotriva lor, care ascultă etno, hip-hop. Numai că oamenii care vin să asiste la spectacolele mele sunt diferiţi faţă de restul.

„Stagiunea Permanentelor Frum useţi” înseamnă concerte în peste 20 de oraşe ale ţării. Cum faceţi faţă?
Am concerte din două în două zile, e obositor, dar profesionistul nu are voie să se vaite. Se vaită vedetuţele care spun: „Vai, am avut în această vară 60 de concerte”. Pentru ei, concerte înseamnă trei cântece cântate într-un club, iar alte două cântate în altă parte. La mine, concertul înseamnă două ore de stat pe scenă şi de comunicat o idee, iar fiecare serie nouă de spectacole înseamnă o altă idee. Asta este şi uimitor: sălile concertelor mele sunt mereu pline, pentru că eu le propun spectatorilor mei alte căi, alte cărări, mai puţin cunoscute. Întâi am început să cânt cu o chitară şi am făcut primul

meu recital: „Menestrel la curţile dorului”. Pe urmă am cântat cu cobza, am cântat cu un taraf tradiţional folcloric, cu formaţie de muzică uşoară şi am avut un succes extraordinar, mai ales la tineri. Pe urmă am făcut aceste „Anotimpuri...” cu orchestră simfonică şi cor academic, am cântat cu un cor de preoţi, cu un cor de copii. „Am realizat în tăcere şapte spectacole”

Cum vă amintiţi perioada de dinainte de ’89, când aţi fost şi cenzurat?
Mi s-a interzis un spectacol cu poezia domnului Caragiale şi apoi alte câteva... Definitiv am fost oprit în ’86, spre iarnă, iar de atunci nu am mai apărut pe scenă până în ’90. Să-mi închidă gura a fost o jignire adusă demnităţii mele artistice, nici măcar nu am fost supărat pe cei care m-au interzis. Eram supărat la un moment dat pentru că au avut ideea stupidă de a nu mă lăsa să ies pe scenă, dar s-au răzgândit şi mi-au interzis să mai apar singur pe scenă. În piese de teatru aveam voie. Iar aici urmează cel mai interesant element, de care un artist poate să fie mândru. Din 1992 până în 2002 am tăcut pentru că am vrut eu, nu am vrut să mă amestec cu toate zoaiele care începuseră să mă înconjoare, fiecare a crezut că, dacă e democraţie, poate să facă ce vrea...

Cum v-aţi dat seama că este momentul să reveniţi pe scenă?
Am realizat în tăcere, în toată perioada asta, şapte spectacole pe care le-am intitulat „Tudore, deschide poarta” şi le-am dat drumul brusc, în fiecare an. Atunci, oamenii s-au speriat şi s-au întrebat cum reuşesc, dar eu le aveam deja construite. Am făcut tot ce am făcut până acum pentru că mi-am văzut de treabă. Iar şocul care o să vă facă zob va fi în decembrie, la Sala Palatului, un spectacol care o să vă aducă aminte de cu totul altceva. E felul meu de a omagia cei 20 de ani scurşi degeaba până azi.

Un proiect diferit?
Este un spectacol, o analiză foarte dură făcută de mine tuturor evenimentelor care au venit de după ’89 şi până în 2009, despre ce am crezut noi că o să devenim şi ce-am ajuns, cine e de vină... o să vedeţi la concert. Pe scenă vor fi peste 150 de oameni, orchestră şi coruri. Este o modalitate nouă de a mă supăra şi va fi un spectacol cu trimitere profundă către Pink Floyd. Am compus şi muzica, şi versurile cântecelor din acest concert.

MARATONISTUL

Artisul recunoaşte că, la început, nu ştia să cânte şi că folosea chitara ca pe o recuzită

Toată lumea vă ştie cu cobza sau cu chitara în mână. Aţi încercat şi alte abordări muzicale?
Nu, nu am vrut să încerc. Toate acestea au fost doar artificii în jurul ideii pe care voiam să o transmit. De pildă, am făcut un spectacol de reabilitare a poeziei pentru copii, „Diligenţa cu păpuşi”. Normal că lângă mine a trebuit să am un cor de copii. După aceea, am făcut un spectacol care se chema „Iisus în celulă” şi în care am vorbit despre poezia care s-a scris în închisorile comuniste, unde am cântat din poeţii mari ai neamului, Nichifor Crainic şi Radu Gyr, poeţii pe care generaţia tânără nu a avut cum să-i cunoască. Eu nu fac spectacole doar de dragul de a face ceva.

Sunteţi foarte legat de poezie...
Acum am ideea de a face o serie de concerte, fiecare dedicate unui singur poet şi în care să surprind poezia în stare pură... Mircea Micu, Grigore Vieru, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu sunt nişte oameni care merită să mă aplec asupra poeziei lor. Asta spuneam... poezia românească are atâta frumuseţe, nu are nevoie de artificii, dar din când în când ea trebuie prezentată într-o haină de gală. „Menestrel la curţile dorului”

Anul acesta, împliniţi 40 de ani de când v-aţi lansat...
Eu am terminat Institutul de Teatru în ’66, m-am dus actor la mine, la Craiova, deşi aveam posibilitatea să rămân în Bucureşti, unde deja fusesem angajat. La Giuleşti lucram lângă actori mari ca Ştefan Mihăilescu Brăila, Cornel Vulpe, Ştefan Bănică, dar am ales să merg la Craiova. Şi trei ani nu prea am mai jucat. Mă aşteptam ca acolo să fiu primit cu covorul roşu, ca un artist, nu aveam decât 20 de ani. Am fost cel mai tânăr absolvent al Institutului de Teatru din toate timpurile. Atunci a trebuit să găsesc o modalitate de a le demonstra colegilor, regizorilor şi mie însumi că nu sunt lipsit de har. Şi am recurs la această modalitate extraordinară de a aduce poezia prin cântec la forma ei primară. Aşa s-a născut primul meu spectacol care avea să debusoleze multă lume, „Menestrel la curţile dorului”.

Şi cum aţi reuşit să câştigaţi publicul?
Pentru că era pentru prima dată când se întâmpla aşa ceva în România şi nimeni nu mai văzuse un asemenea spectacol. Apoi, nimeni nu a crezut că este posibil ca un singur om cu o chitară să stea pe scenă două ore şi niciun spectator să nu plece din sală. Nu se mai întâmplase asta niciodată. Atunci am fost hulit, am fost înjurat de muzicologi, care spuneau că nici nu ştiam să cânt la chitară. Şi aşa era, nu ştiam să cânt. Mai târziu, le-am explicat că eu foloseam chitara ca pe o recuzită, eram un actor care voia să spună ceva. Eu am făcut un pas îngrozitor înapoi, m-am întors la esenţa cântecului popu lar. În ’71 am făcut un spectacol care se numea „Şapte balade”, un spectacol care astăzi nu s-ar mai putea realiza, pentru că nu mai există ritmul interior al oamenilor de atunci. Acel spectacol dura o oră şi 50 de minute, în care eu cântam numai şapte cântece. Mai are cineva, astăzi, răbdarea de a asculta 20 de minute un cântec? De aceea am căutat alte modalităţi de comunicare.

PROFESIONIST. Trubadurul nu are videoclipuri, însă are mereu sălile pline
Foto: Agerpres

PROFIL DE TRUBADUR

Un om, o chitară şi o sală plină

• Tudor Gheorghe s-a născut în Podariul Doljului, pe 1 august 1945, într-o familie de ţărani. Copilăria şi adolescenţa i-au fost marcate de arestarea şi condamnarea tatălui său, care era cântăreţ în biserică.
  
  
• A absolvit Liceul „Nicolae Bălcescu” din Craiova, apoi Institutul de Teatru Bucureşti, în 1966, la clasa Actorie.
  
  
• A debutat pe scena Naţionalului craiovean, cu rolul paznicului tânăr din „Cocoşul negru”. A jucat roluri de comedie sau dramă alături de mari actori craioveni. A putut fi văzut în „Visul unei nopţi de iarnă”, de Tudor Muşatescu, „D-ale carnavalului”, de I.L. Caragiale, sau „Doamna nevăzută”, de Calderon de la Barca.
  
  
• În 1969, iese la rampă cu primul său recital - „Menestrel la curţile dorului”. Pentru prima dată în România un om, o chitară, farmecul şi poezia ţintuind în sală sute de spectatori: peste două ore fără pauză.
  
  
• A copilărit la ţară, nu a fost membru de partid, pentru că tatăl său a fost condamnat politic 22 de ani, la Aiud. În anii ’70, românii din America l-au rugat să rămână acolo, însă i-a refuzat pe motiv că pe mama sa o durea piciorul. Regretă că oamenii au pierdut muzica de la ţară şi lăutarii.

ÎNCEPUTURI. Tânărul actor, pe vremea când începea să simtă gustul succesului
Foto: Agerpres

CALENDAR 2009

Caravana va poposi în alte 11 oraşe



Sursa: Evenimentul zilei