SPIRULINA

Algele vietii

Mai tineti minte "moda" spirulinei? Acum aproximativ sapte ani, numele acesta era pe buzele tuturor celor interesati de medicina naturista. S-au scris zeci de articole, au existat chiar si emisiuni TV pe aceasta tema, in farmacii se facea coada pentru a cumpara tabletele cu remediul miraculos, iar apoi... Tacere. Se pare ca spirulina a cazut in dizgratie la noi in tara. De ce? Cu siguranta nu din motive obiective, pentru ca la nivel mondial cercetarile despre efectele sale terapeutice au ajuns in ultimii ani la un nivel incredibil.
Dar ce este de fapt spirulina? Este o micro-alga, adica o planta acvatica de nici un milimet
ru lungime, incadrata de cercetatori undeva la granita dintre bacterii si regnul vegetal. Creste spontan de milioane de ani in lacurile calde din zonele tropicale ale Americii si ale Africii. Sub numele de spirulina sunt cunoscute, de fapt, doua specii de micro-alge: Arthrospira platensis si Arthrospira maxima, ambele avand compozitie chimica si proprietati medicinale foarte asemanatoare. Pentru prima oara, spirulina a fost folosita in terapie in secolul al 8-lea de catre o straveche civilizatie africana, care a trait pe actualul teritoriu al Ciadului. Cateva secole mai tarziu, ea fost descoperita si folosita la mii de kilometri distanta, in America Centrala, de catre azteci. Ei numeau spirulina "tecuitlatl", o recoltau prin mijloace destul de sofisticate de pe suprafata lacurilor si preparau din ea medicamente pentru tratarea disfunctiilor hormonale, pentru refacerea convalescentilor si a celor care sufereau de malnutritie. Redescoperirea spirulinei ca remediu de catre europeni s-a facut abia in anul 1962 si este meritul unor biochimisti francezi care au ramas uluiti de complexitatea actiunii farmacologice a acestei alge, considerata unul din cele mai vechi organisme de pe planeta noastra. Interesant este ca spirulina e aproape in intregime alcatuita din principii active, adica din aminoacizi, polizaharide, minerale, vitamine, clorofila, enzime. Daca o planta medicinala obisnuita contine pana la 10% principii active, spirulina are o concentratie de substante vindecatoare de peste 70%, fiind o campioana absoluta in acest domeniu. Din aceste motive, sute de studii menite sa obiectiveze proprietatile terapeutice ale acestei alge au fost facute in ultimele trei decenii. Dar inainte de a afla care sunt rezultatele acestor studii, sa aflam cum se administreaza acest remediu:

Administrarea spirulinei

Comprimatele

Sunt forma de administrare cea mai simpla si cea mai eficienta a acestei plante. De regula, comprimatele sunt alcatuite din 500 mg spirulina, la care se adauga substanta suport, numita excipient. Se iau 1-2 comprimate de 4 ori pe zi, in cure de maximum 90 de zile, urmate de alte 20 de zile de pauza, dupa care cura se poate relua.

Cremele cu spirulina

Sunt compuse din substanta de suport, care poate varia foarte mult, de la simpla lanolina, folosita in unguentele terapeutice, la sofisticatele formule pentru hidratare, substanta de suport la care se adauga extractul de spirulina. Crema cu spirulina se aplica atat in scopuri cosmetice, cat si terapeutice, modul de aplicare fiind specificat la "utilizari externe", in cadrul acestui articol.

Boli prevenite cu ajutorul spirulinei

* Imbatranire prematura - spirulina administrata constant protejeaza organismul de efectele radicalilor liberi, stimuleaza procesele de regenerare si ajuta la relansarea hormonala. In prezent este folosita cu un extraordinar succes in foarte multe institute de geriatrie din Europa si din Statele Unite, atat intern, cat si extern. Intern, se administreaza cate o tableta de patru ori pe zi, in cure de trei luni, urmate de alte trei luni de pauza, dupa care tratamentul se poate relua.
* Tulburari de crestere la copii - mai multe studii facute in tari unde, din cauza nutritiei insuficiente cantitativ sau necorespunzatoare calitativ, copiii inregistreaza frecvent intarzieri sau tulburari de crestere, arata ca administrarea de spirulina aduce dupa sine o imbunatatire a dezvoltarii micilor pacienti. Se iau cate 1-2 tablete de spirulina, de trei ori pe zi, inaintea meselor principale. Cura dureaza 30 de zile, urmata de alte 10 zile de pauza, dupa care se poate relua. Spirulina se recomanda doar copiilor peste 3 ani si ajuta la dezvoltarea sistemului nervos si a functiilor cognitive, ajuta la dezvoltarea normala a scheletului, impiedica aparitia tulburarilor endocrine care duc la maturizarea prematura sau intarziata.
SPIRULINA

Lacul Nakuru din Africa. Spirulina se recolteaza din lacurile calde, aflate in zonele tropicale ale Africii si Americii

* Epuizare - mai ales in timpul eforturilor de mare intensitate sau de lunga durata, administrarea spirulinei are efecte mai mult decat salutare. Daca in cazul eforturilor intelectuale indelungate se recomanda 4 g (8 tablete) pe zi, in cazul eforturilor fizice mari se pot lua, fara riscuri pentru sanatate, doze-gigant de 10 g (adica 20 tablete pe zi!), dar nu pentru o perioada mai lunga de trei zile. Spirulina ajuta la oxigenarea corespunzatoare cu sange a celulelor, imbunatateste coordonarea motorie, impiedica aparitia leziunilor musculare.
* Poliartrita reumatoida - un studiu de medicina experimentala facut in Mexic, in anul 2002, a aratat ca administrarea de spirulina impiedica inflamarea si degenerarea tesuturilor cartilaginoase de la nivelul articulatiilor, chiar si in conditiile in care aparitia artritei reumatoide este indusa cu ajutorul substantelor chimice. Se recomanda administrarea a 4-8 capsule de spirulina, in cure de 30 de zile, urmate de alte 15-30 de zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Administrarea spirulinei este foarte importanta, mai ales la inceputul sezonului rece, atunci cand suntem mult mai predispusi la aparitia puseelor reumatice.
* Cancer si leucemie - studiile facute pe animalele de experienta au aratat ca administrarea constanta a acestei micro-alge previne aparitia leucemiei si a bolii canceroase, in general. Spirulina protejeaza maduva de efectele iradierii, ajuta la eliminarea pe cale naturala a celulelor maligne din organism. De asemenea, aceasta alga administrata intern protejeaza organismul de actiunea unor cancerigeni chimici cum ar fi fumul de tigara sau multe dintre E-urile din alimentatie. Se tin cure de 3 luni pe an, timp in care se iau cate 4 g (8 comprimate) de spirulina pe zi.
* Cancer de colon - un pigment albastru continut de catre spirulina impiedica aparitia cancerului de colon, protejand mucoasa intestinala de actiunea factorilor cancerigeni si inhiband cresterea tumorilor. Persoanele care au risc crescut de cancer de colon, datorita tranzitului intestinal lent, al consumului frecvent de carne, al consumului de hrana cu aditivi alimentari sintetici, vor face tratament de cate 2 luni, urmate de o luna de pauza, cu spirulina, din care se iau cate doua tablete, de trei ori pe zi, dimineata, la pranz si seara.
* Cancer buco-faringian - doua studii, unul facut in Germania, in 1998, si al doilea in India, in 1995, au aratat ca spirulina este un excelent mijloc de prevenire si de tratament al bolii canceroase cu aceasta localizare. Se iau cate 8 tablete de spirulina pe zi, pe stomacul gol, in tratamente cu o durata de 6 luni, urmate de alte doua luni de pauza.
* Mutatii celulare produse de iradiere - o echipa de cercetatori de la Universitatea din Ulm, Germania, condusa de dr. W. Klinger, a pus in evidenta exceptionala actiune a principiilor active din spirulina, de combatere a efectelor devastatoare ale iradierii asupra organismului uman. Studiile au aratat ca efectele nocive ale radiatiilor gama asupra maduvei spinarii si asupra sangelui sunt mult mai reduse atunci cand se administreaza spirulina. Persoanele expuse iradierii vor lua pe o perioada de doua saptamani cate 8 g (16 tablete) de spirulina pe zi, trecand apoi, pentru o perioada de trei luni, la o doza de intretinere de 4 g zilnic.

Tratamente interne

* Gastrita - la schimbarea de sezon, adica primavara si toamna, se va face o cura de 30 de zile, timp in care se administreaza cate 4 g de spirulina pe zi. Acest remediu protejeaza mucoasa gastrica, reduce usor secretia acida de la nivelul stomacului si scade reactivitatea organismului la stresul psihic.
* Viroza gripala - mai multe studii facute in Japonia au aratat ca spirulina combate eficient virozele respiratorii, mai ales cele produse de virusii gripali de tip A, categorie din care face parte si virusul ce produce faimoasa "gripa porcina". Principiile active din aceasta alga impiedica replicarea virusilor si stimuleaza sistemul imunitar sa lupte cu infectia, avand in plus darul de a impiedica aparitia unor complicatii bacteriene ale gripei, datorita calitatilor antibiotice. Pentru prevenirea virozei gripale se iau cate 6 tablete (adica 3 g) de spirulina pe zi, iar odata declansata afectiunea, se administreaza 8-10 tablete pe zi, pe o perioada de 10 zile.
* Adjuvant in herpesul genital - studii facute in 2002, sub conducerea dr. Hernndez-Corona Armida, in Mexic, au pus in evidenta faptul ca spirulina inhiba dezvoltarea virusului Herpes simplex tip 2. Pentru vindecarea mai rapida si pentru a preveni extinderea acestei afectiuni se recomanda administrarea a 4 g (8 capsule) de spirulina pe zi, pe o durata de 14 zile. Pentru a avea o eficienta mai mare, tratamentul va fi asociat cu o dieta cu mai putine proteine, cu multe legume si fructe proaspete.
* Adjuvant in infectia cu HIV - un studiu tulburator a fost facut in anul 2004, de catre o echipa de medici condusa de dr. J. Simpore, in Africa, statul Burkina Faso. Echipa de cercetatori a tratat cu spirulina un grup de 84 de copii infectati cu HIV, vreme de doua luni, supraveghindu-i ca stare generala si facandu-le totodata analizele de sange periodic. La cei 63,6% dintre bolnavii de HIV care au raspuns favorabil la tratamentul cu aceasta micro-alga, infectia nu a fost oprita, in schimb au fost inregistrate imbunatatiri considerabile ale starii lor de sanatate, imbunatatiri care s-au mentinut pe o perioada destul de lunga de timp. Ca atare, spirulina este recomandata atat pentru copii, cat si pentru adulti, pentru a reduce suferinta si pentru a ajuta corpul ca, impreuna cu medicatia specifica, sa lupte cu infectia. Se recomanda 3-4 g de spirulina la copiii de 4-8 ani, 6 g de spirulina pentru cei de 8-14 ani si 8 g de spirulina pentru bolnavii peste 14 ani. Un tratament dureaza 2 luni, care vor fi urmate de o luna de pauza, dupa care se poate relua.
SPIRULINA

* Infectii virale in general - indiferent de tipul de infectie virala de care suferiti, administrarea de spirulina va poate ajuta nebanuit de mult. Aceasta este concluzia unui studiu japonez condus de dr. T. Hayashi, din 1996. Studii ulterioare facute in China si in India au confirmat concluzia cercetatorilor niponi. "De vina" pentru efectul antiviral cu spectru atat de larg al spirulinei este o substanta cu nume complicat, aloficocianina, care inhiba replicarea unui numar impresionant de virusi, de la cei care produc gripa, pana la enterovirusi. In faza acuta a bolii se recomanda administrarea a 5 g (10 capsule) de spirulina pe zi, pe o durata de 14 zile. Pentru infectiile cronicizate se iau 4 g (8 capsule) de spirulina pe zi, pe o durata de 60 de zile.
* Astm - un studiu facut in India in anul 2001 a aratat ca administrarea de spirulina bolnavilor cu bronsita astmatiforma si astm bronsic imbunatateste sensibil starea generala a acestora. La aproximativ 45% dintre pacientii care au luat spirulina, frecventa si intensitatea crizelor de astm s-a redus, iar functionarea plamanilor s-a imbunatatit. In aceasta afectiune se recomanda administrarea a cate doua capsule (500 mg) de spirulina, de patru ori pe zi, pe o durata de 45 de zile. Intre doua cure cu spirulina se lasa o distanta de 12-14 zile.
* Rinita alergica - un studiu clinic facut in Statele Unite, sub conducerea dr. T. K. Mao, de la Departamentul de Imunologie al unei universitati din California, a aratat ca spirulina are o eficienta reala in tratamentul rinitei alergice. Mai bine de 30% dintre pacientii alergici tratati cu spirulina au raspuns pozitiv, fata de doar 5% dintre pacientii din lotul martor, care au luat un remediu placebo. Pacientii care au raspuns la tratamentul cu spirulina au avut o intensitate mai mica a reactiei alergice, iar probele de sange au aratat o reactivitate mult mai mica a organismului la alergeni. Se administreaza o doza relativ mica de spirulina, adica 1-2 g pe zi (2-4 capsule), in cure de 8 saptamani, urmate de alte 2 saptamani de pauza, dupa care tratamentul se poate relua.
* Adjuvant in leucemie - teste facute in laboratoarele unei universitati indiene, in cadrul unui studiu din 2004, condus de J. Subhashini, arata ca un principiu activ din aceasta alga, C-ficocianina, inhiba dezvoltarea celulelor maligne si induce apoptoza (moartea programata a celulelor) acestora. In prezent, spirulina este considerata un adjuvant pretios in leucemia cronica, ajutand organismul pacientilor sa lupte cu boala si imbunatatindu-le calitatea vietii. Se tin cure de 3 luni, timp in care se iau 4 g de spirulina pe zi, urmate de pauze de 20-30 de zile, dupa care tratamentul se reia.
* Anemie - spre deosebire de multe alte plante, fierul continut de catre spirulina este foarte usor de absorbit de catre organism. Inainte de a apela, asadar, la sursele sintetice de fier (foarte daunatoare pentru sanatatea tubului digestiv) ar fi bine sa incercati o cura cu spirulina. Se iau cate 2-4 g (4-8 comprimate) pe zi, in cure de 30 de zile, urmate de minimum 15 zile de pauza.
* Obezitate - se face o cura de 90 de zile, timp in care se administreaza cu 30 de minute inainte de fiecare masa cate 3-4 comprimate de spirulina. Acest tratament nu ne face sa slabim oricat am manca, ci ne ajuta sa ne controlam senzatia de foame si pofta de mancare. Aceasta, pentru ca spirulina ajuta la secretia de catre scoarta cerebrala a acelor neurotransmitatori care ne dau senzatia de calm si de multumire, necesare pentru cei care vor sa isi controleze impulsul de a se supraalimenta.
* Dislipidemii - trei studii diferite, facute in Japonia, in China si in India, arata ca C-ficocianina, substanta considerata in prezent cel mai important principiu activ din spirulina, ajuta la reglarea nivelului colesterolului si al trigliceridelor din sange. Se administreaza cate 4 g de spirulina, in cure de 28 de zile, urmate de aceeasi perioada de pauza. Acest tratament, asociat cu o dieta saraca in grasimi animale, hidrogenate si din prajeli, ajuta la scaderea colesterolului pe perioade considerabile de timp, scade riscul de ateroscleroza si de ischemie cardiaca.
* Diabet zaharat tip II - un studiu pe pacienti umani a aratat ca 3 g de spirulina consumate zilnic scad cu pana la 15% nivelul glicemiei si ajuta, de asemenea, la reducerea riscului de afectiuni cardiovasculare (principalul risc al bolnavului diabetic). Se fac tratamente de 6 saptamani cu aceasta micro-alga, tratamente intre care se lasa 2-3 saptamani de repaus.
* Adjuvant in alcoolism, in dependenta de droguri - in timpul curelor de dezintoxicare se iau cate 8 g de spirulina intr-o cura unica, cu o durata de 28 de zile. Spirulina ajuta la secretia normala de neurotransmitatori, reduce intensitatea si frecventa fenomenelor de sevraj, ajuta la o recuperare mai rapida, psihica si fizica, a pacientului.
* Operatii chirurgicale, rani, arsuri - o cura de trei saptamani, timp in care se administreaza zece capsule de spirulina pe zi, stimuleaza cresterea si refacerea tesuturilor afectate local: taieturi, rani post-operatorii, arsuri, tesuturi inflamate etc.
* Imunitate scazuta - un numar impresionant de studii, facute mai ales in Japonia, au aratat ca o cura de 3 luni cu spirulina, timp in care se iau 2-4 g din aceasta alga pe zi, duce la o imbunatatire semnificativa a imunitatii. Sub actiunea acestui remediu celulele sistemului imunitar (macrofagele si monocitele mai ales) sunt activate, creste productia de interferon si de anticorpi, anticorpi care sunt adevarate arme letale in lupta cu microbii si cu celulele maligne. Pacientii care sunt sensibili la infectii, care sufera de afectiuni microbiene cronicizate ar trebui sa incerce macar o data cura cu spirulina.
* Adjuvant in tromboze - se iau cate 4 capsule a 500 mg de spirulina pe zi, in cure de o luna, urmate de minimum doua saptamani de pauza. Aceasta alga impiedica formarea de cheaguri de sange in organism, fara a afecta major capacitatea de cicatrizare a ranilor si, important, fara a interfera cu medicatia anticoagulanta clasica.
* Adjuvant in intoxicatia cu arsenic - un studiu dublu-orb randomizat facut in Iran in anul 2005 arata ca administrarea de spirulina si de zinc in forma asimilabila ajuta la eliminarea mai rapida a arsenicului din organism. Persoanele intoxicate cu arsenic vor lua cate 5 g de spirulina pe zi, in cure de 3 saptamani.

Tratamente externe

* Rupturi musculare, entorse - se aplica de doua ori pe zi, cu miscari foarte usoare, fara a exercita deloc presiune, crema de spirulina pe zonele afectate. Tratamentul se face pana la vindecare si poate fi completat de administrarea interna de spirulina, pentru a accelera procesele de refacere.

FRUMUSETE
SPIRULINA


* Piele sensibila la vant si la frig - se aplica pe zonele expuse crema de spirulina inainte de a iesi afara. Crema nu se da in strat foarte gros, ci trebuie sa fie lasata sa intre progresiv in piele, pentru ca principiile active din spirulina sa isi exercite efectul protector.
* Piele imbatranita prematur - la cura interna cu spirulina, despre care vorbeam la inceputul acestui articol, se adauga aplicatia externa cu crema de spirulina, crema care se aplica pe intreg corpul. Tratamentul se face de 2-4 ori pe saptamana, dupa ce am facut in prealabil un dus cald (nu trebuie sa dureze foarte mult), pentru a fi indepartate celulele moarte, asa incat spirulina sa isi poata face efectul. Crema cu spirulina elasticizeaza pielea si accelereaza procesele de regenerare la acest nivel.


PRECAUTII SI CONTRAINDICATII

Parerea cercetatorilor este practic unanima si anume, ca spirulina crescuta, recoltata, conservata si administrata corespunzator este practic netoxica. Singura rezerva se refera la spirulina provenita din surse nesigure si care poate fi alterata (ceea ce o face extrem de toxica pentru ficat), infestata cu pesticide sau chiar cu metale grele cancerigene. Precautia este necesara si in cazul bolnavilor hepatici, care vor lua acest remediu la inceput, in primele 5-7 zile, in doze mici (nu mai mult de un gram pe zi), marind treptat doza, pana se ajunge la cantitatea normala. Aceasta, deoarece in cazuri foarte rare pacientii pot prezenta o sensibilitate hepatica neobisnuita la spirulina, care altfel este printre cele mai ne-toxice remedii cunoscute.

FOARTE IMPORTANT: Atentie ce comprimate cu spirulina consumati!

O parte din "terenul pierdut" de catre spirulina, cotata pana nu demult ca remediu-forte in Romania, se datoreaza calitatii slabe a produselor care se gasesc in unele dintre magazinele noastre. Am identificat trei probleme legate de calitatea comprimatelor cu spirulina:
1. Faptul ca se foloseste la producerea lor o spirulina veche, oxidata, element tradat de faptul ca pastilele cu spirulina nu au culoarea verde normala, ci nuante de brun sau chiar de cenusiu. Aceasta "spirulina" nu doar ca nu ajuta, ci chiar poate dauna sanatatii. Evitati, asadar, comprimatele cu spirulina care nu au o culoare verde, normala la aceasta alga, care este cea mai bogata in clorofila din intregul regn vegetal.
2. Faptul ca se pun cantitati prea mici de spirulina in comprimate. Cititi specificatiile tehnice obligatorii de pe flaconul de comprimate. Cantitatea normala de principiu activ, adica de spirulina, trebuie sa fie in mod normal de 500 mg (jumatate de gram) per comprimat.
3. Faptul ca unele comprimate cu spirulina pur si simplu nu se dizolva in stomac si se elimina de catre organism fara a fi digerate si asimilate. Este o problema pe care am remarcat-o la unele produse din import, motiv pentru care eu, personal, prefer spirulina produsa de firme de la noi din tara, chiar daca spirulina pe care acestea o folosesc, fiind specifica unui climat tropical, este din import.

Sursa: Formula As

Otetul de mere

Nu mai este nici un secret ca otetul de mere slabeste si vindeca. Singura problema e gustul lui, sec-acrisor, pe care nu toata lumea il agreeaza. In cele ce urmeaza va prezentam cateva bauturi gustoase si eficiente preparate cu otet de mere

Otetul de mere si insusirile lui in curele de slabit

Arde grasimile

Acidul acetic si biosubstantele din otetul de mere absorb grasimea depusa in celule si o transporta mai departe spre ardere. Otetul de mere ajuta la descompunerea albuminei din stomac in aminoacizi. Acestia sunt foarte importanti pentru producerea - la nivelul hipofizei - a unui hormon special, cu actiune lipolitica. Noaptea, la o ora sau doua dupa instalarea somnului, acest hormon deschide celulele adipoase si transporta grasimea, prin sange, catre celulele somatice, in care este arsa. In felul acesta, "pernutele" de gra
sime scad vazand cu ochii.
Alte substante care distrug grasimile sunt: vitamina B6 si C, magneziul si fierul, care toate intra in compozitia otetului de mere. Depunerea grasimilor este stopata deja la nivelul cavitatii bucale.

Stimuleaza digestia

Pectinele existente in otetul de mere combat bacteriile si inflamatiile intestinale, care duc la depunerea grasimilor. Mai mult, otetul de mere stimuleaza digestia.

Taie senzatia de foame

Combinatia de substante active din otetul de mere duce la disparitia senzatiei de foame. Beti deci un pahar de otet de mere (combinat) cu 10-15 minute inainte de masa.
Minimumul zilnic: 1 pahar de otet de mere combinat. Maximumul zilnic: 3 pahare. Chiar daca beti mai mult, efectul ramane acelasi.

Modificati-va modul de alimentatie

Ca sa slabiti "constient" si repede, este foarte important sa renuntati la: faina alba, produsele de patiserie, zahar si la mancarurile grase. Daca se poate, total.

Mierea intensifica efectul otetului de mere

Mierea contine multe substante deosebit de pretioase (enzime, vitamine, substante minerale si microelemente), precum si toti aminoacizii - de importanta vitala - pe care organismul nostru nu-i poate produce el insusi.
In plus, mierea ajuta la digestie. Actiunea otetului de mere este intensificata de miere si invers. Dar substantele acestea, atat de importante, exista doar in mierea curata, de calitate. Combinati deci otetul de mere cu mierea sau cumparati-l preparat ca atare de la apicultori.

Bauturi pe baza de otet de mere
(Retetele - cu exceptia ultimei - sunt pentru o persoana)

1. Otet de mere + suc de pere - curata intestinul

Puneti intr-un pahar 2 lingurite de otet de mere si 1-2 lingurite de miere, turnati deasupra 200 ml suc de pere (natural 100%). Combinatia curata intestinul.

2. Otet de mere + caise - intareste tesutul conjunctiv

Curatati de coaja 5 caise, scoateti-le samburii si pasati-le (in mixer). Adaugati 150 ml suc de mere (preparat in storcatorul de fructe), 2 lingurite de otet de mere si o lingurita de miere si amestecati-le bine. Sucul obtinut are un efect de intinerire: da stralucire parului, intareste unghiile si tesutul conjunctiv si face bine la nervi.

3. Clasic: otet de mere + miere de albine

Otetul de mere

Amestecati 2 lingurite de otet de mere cu 1-2 lingurite de miere si cu 200 ml de apa (eventual minerala) pana ce mierea s-a dizolvat complet. Daca beti preparatul dimineata pe stomacul gol, folositi apa calduta, pentru ca stimuleaza digestia.

4. Otet de mere + suc de ananas - diuretic

Puneti intr-un pahar 2 lingurite de otet de mere si 1-2 lingurite de miere. Turnati deasupra 200 ml de suc de ananas si amestecati bine. Aceasta combinatie are efect diuretic si intensifica irigarea sangvina.

5. Otet de mere + mango - stimuleaza metabolismul

Curatati un mango de coaja si de samburi, maruntiti-l in mixer pana ce obtineti un piure fin. Adaugati: 150 ml suc natural de mere (tulbure), 2 lingurite de otet de mere si o lingurita de miere. Preparatul accelereaza digestia albuminelor si protejeaza celulele. In felul acesta, pielea ramane sanatoasa si neteda.

6. Punch din otet de mere - pentru buna dispozitie

Mod de preparare (pentru 4 persoane): 750 g fructe proaspete, la alegere (ananas, cirese, capsuni) se spala, se taie marunt si se pun intr-un castron (reci). Se toarna deasupra 1/2 l suc de grapefruit (rece) si 1/2 l suc de cirese si se lasa sa se patrunda o ora. Se adauga 1 l de apa minerala de la frigider, 2 linguri de miere, 3 linguri de otet de mere si se amesteca bine.

Alte tratamente cu otet de mere

Extern

* Amigdalita: clatiti gatul la fiecare ora cu o lingurita de otet de mere pusa intr-un pahar de apa.
* Dureri de cap provocate de raceala: amestecati o lingura otet de mere cu un terci obtinut din 2 cartofi rasi. Solutia se intinde pe panza sau un tifon pus in patru, si se aplica pe frunte. Peste 2-3 ore, aplicam o compresa proaspata.
Otetul de mere

* Edem la picioare: turnati in cada apa (circa 30 cm) si adaugati 3-4 pahare de otet din mere. Intrati in ea cu picioarele si calcati apa pana veti simti ca picioarele s-au odihnit. Nu le stergeti. Lasati-le sa se usuce de la sine. Daca aveti dureri puternice, inveliti picioarele cu servetele inmuiate in otet.
* Leucoree: se pun in 2 litri de apa calda 3 linguri de otet de mere si se fac spalaturi in fiecare zi, pana la vindecare. Apoi spalaturile se fac o data pe saptamana, pentru profilaxie.
* Micoza la picioare se trateaza prin ablutiunea locurilor bolnave cu otet de mere.
* Muscaturile si piscaturile de tantari se ung cu otet de mere.
* Transpiratie abundenta noaptea: inainte de a va culca, stergeti-va tot corpul cu otet de mere.

Intern

* Artrita: se bea de patru ori pe zi cate un pahar de apa cu o lingurita de otet de mere. Tratamentul se face timp de doua saptamani, cu o pauza de o saptamana. Apoi procedura se repeta.
* Hemoragie pe nas: se bea otet de mere dizolvat in apa. Sangele se poate opri cu tampoane de vata inmuiate in otet si puse in nas.
* Hemoroizi: la fiecare doua ore, se aplica pe umflaturi un tampon de vata inmuiat in otet de mere, iar dimineata se bea apa cu otet si miere de albine.
* Reteta de slabit: in prima luna se bea in timpul fiecarei mese un pahar cu apa si o lingurita de otet de mere, apoi cate 2 lingurite de otet la un pahar de apa (in a doua luna). Pe zi, trebuie sa se consume 3 pahare. Nu se recomanda sa mancati dulciuri si paine alba.
* Tuse: se amesteca 3 linguri de otet de mere cu o lingurita de suc de aloe si 1/2 pahar de miere de albine. Se iau de 3-4 ori pe zi cate doua lingurite, inainte de masa.
* Varicoza: se toarna otet de mere pe palme si se freaca picioarele de jos in sus, dimineata si seara, in fiecare zi, timp de una-doua luni, sau se invelesc picioarele cu servetele inmuiate in otet, apoi se leaga cu un stergar si se sta in pat sau fotoliu, cu picioarele ridicate, timp de 30 de minute. In timpul acestui tratament, trebuie sa beti de doua ori pe zi un pahar de apa cu 2 lingurite de otet de mere.
* Viermi intestinali: se fierbe in otet de mere cu sare o urzica tanara taiata marunt si se mananca. Viermii intestinali mor si ies din organism.

Sursa: Formula As

Iubire eterna * Exista asa ceva? "Da", ne asigura psihologii si ne ofera retete

Pentru o viata fericita in doi, nu e nevoie de miracole. Important este sa nu astepti mai mult decat iti ofera realitatea si sa stii cum se rezolva, pasnic, conflictele

Dragostea, in cartea recordurilor

De cele mai multe ori, cand paseste pe covorul rosu, pe undeva prin lume, marele actor american Tom Hanks isi tine cu mandrie de brat sotia, pe atragatoarea Rita Wilson. Din prima clipa a stiut ca ea trebuia sa fie "aleasa", povesteste cu entuziasm actorul, astazi in varsta de 53 de ani. Chiar daca aceasta casnicie dureaza de peste doua decenii, "noi ne simtim de parca abia acum am lua startul". Hanks spune ca are o viata de familie perfecta.
Sunt emotionante astfel de declaratii de dragoste, provenite din cuplurile cu mare vechime. Barbati si femei care-si d
uc viata, ani la rand, alaturi de unul si acelasi om; care impartasesc rutina cotidiana, ce poate fi monotona, extenuanta si sacaitoare. Cunosc toate ciudateniile si slabiciunile partenerului. Ii pot descrie corpul centimetru cu centimetru, deslusesc cu exactitate semnificatia fiecarui gest, a fiecarei expresii de pe chipul sau. Au avut divergente si certuri, s-au vazut unul pe altul in situatii neplacute si penibile, s-au suportat reciproc, atunci cand le venea sa lase tot si sa fuga, s-au consolat in momentele triste.
Si totusi - in pofida unor experiente dezamagitoare, a unor deceptii care le sleiesc fortele, aceste cupluri isi salveaza iu-birea. Iar daca ezita sa-i spuna pe nume, vorbesc despre "afinitati sufletesti", "intimitate profunda si prietenie", despre "simbioza", "solidaritate si loialitate neconditionata", ca si despre faptul ca - pur si simplu - nu-si mai pot imagina viata unul fara celalalt.
O asemenea iubire pana la ultima suflare viseaza, desigur, aproape toti barbatii si toate femeile. Ei isi doresc o convietuire care sa functioneze armonios, impreuna cu alesul ori aleasa inimii, si o pasiune ardenta, nestinsa de trecerea anilor. Minunea ca trupul familiar al partenerului sa-i infioare mereu, chiar daca l-au atins deja de mii de ori, si chiar daca e marcat de semnele batranetii.

Cu picioarele pe pamant

Statistica ne trezeste insa la realitate, aratandu-ne cat de greu de indeplinit este acest vis: in Europa, de exemplu, divorteaza anual circa 3.000.000 de cupluri, iar cifra nu include perechile necasatorite care se despart. Peste 40% din cei ce si-au jurat "iubire pana la moarte" la altar sau la oficiul de stare civila, esueaza in primii zece ani.
"Iubirea eterna nu e un miracol la care sa visam cu ochii deschisi, asteptandu-l. Ea ar trebui inteleasa mai curand ca un proiect realizabil, ce poate fi transpus in viata", afirma psihologii, sfatuindu-ne sa adoptam o atitudine pragmatica in raport cu aspiratiile noastre. "O convietuire indelungata si fericita necesita o baza realista. Ceea ce nu inseamna ca dragostea va disparea, ci dimpotriva".
La inceputul ei, orice relatie este o aventura - totul pare posibil, firesc si usor. Fiecare gest de alint porneste din convingerea de a fi gasit iubirea unica, adevarata, nemuritoare. Cuplurile proaspat indragostite isi construiesc o realitate proprie, ca si un mod de comunicare intim si lipsit de inhibitii, ce refuza pasivitatea si jumatatile de masura. Cand unul din cei doi intreaba: "La ce te gandesti acum?" (o intrebare ce revine extrem de des in clasicul film de dragoste "Casablanca"), celalalt isi da osteneala sa raspunda cu onestitate desavarsita si fara a omite vreun amanunt, oricat de nesemnificativ ar fi el. "Indragostitii simt nevoia imperioasa de a-si intelege partenerul in totalitate. Ei cred ca au dreptul sa cunoasca fiecare tresarire afectiva a iubitului sau iubitei", explica specialistii.
Dar aceasta transparenta fara limite a gandurilor si sentimentelor nu functioneaza intr-o relatie pe termen lung. Pur si simplu, o comunicare ce sterge orice urma de discretie "nu este compatibila cu existenta cotidiana". Daca unul dintre parteneri ar pune aceasta intrebare dupa douazeci de ani de casnicie (probabil ca doar femeia ar putea fi aceea), raspunsul n-ar mai fi sincer, ci tactic sau macar plin de tact. "Nu se cuvine sa fie spus tot ce se poate spune", ne avertizeaza psihologii.

O firma prospera

Spre deosebire de relatia romantica de dragoste, convietuirea de lunga durata se sprijina pe o temelie rationala. Ea trebuie sa lase loc pentru evaluari, premeditare si reflectie. Principalele valori care avanseaza in prim-plan sunt: consecventa, echitatea, echilibrul si afirmarea propriei personalitati. Specialistii denumesc aceasta configuratie "iubire bazata pe ratiune" - un concept ce ar putea provoca repulsie romanticilor declarati si proaspetilor indragostiti.
Iubire eterna * Exista asa ceva? "Da", ne asigura psihologii si ne ofera retete

O casa, un pom, un copil... E de-ajuns?

Cu toate acestea, un anume pragmatism - poate ca, in cazul dat, ar fi mai nimerit sa-l numim "intelepciune a vietii" - pare a fi reteta de succes a multor parteneriate durabile. Tom Hanks - vedeta pomenita deja, crede ca o casnicie trebuie "condusa ca o firma prospera". Iata parerea lui: "Sexul si arta culinara nu sunt suficiente pentru 40 de ani. Ai nevoie sa-ti faci un plan de viata. Cum iti imaginezi ultimele momente ale casniciei tale? Ce cale vrei sa urmezi? Unde ti-ai propus sa ajungeti impreuna?".
Aflati in cautarea unor factori general valabili, care sa asigure fericirea si durabilitatea convietuirii conjugale, cercetatorii australieni au constatat ca exista o serie de premise obligatorii. Mai importante decat profunzimea sentimentelor si atractia ar fi, dupa opinia lor, varsta, veniturile sau faptul ca unul din parteneri fumeaza, femeia bea prea mult alcool, ori barbatul nu-si gaseste un loc de munca. Oamenii de stiinta de la Australian National University din Canberra au analizat datele obtinute prin chestionarea a 2500 de cupluri. Ei au ajuns la concluzia ca se inregistreaza relativ frecvent esecuri in casniciile cu diferente de varsta mai mari de noua ani (in favoarea sotului) sau incepute la data cand barbatul nu implinise inca 25 de ani. De asemenea, probabilitatea unui esec creste, daca dorinta sotilor de a avea un copil nu este la fel de puternica. In schimb, cercetatorii australieni au remarcat ca gradul de instruire, apartenenta religioasa si originea joaca un rol foarte important.

Cinci la unu!

Dupa o munca de cercetare de peste doua decenii, timp in care a studiat 3000 de cupluri, psihologul american John Gottman isi sintetizeaza constatarile in urmatoarea sentinta: "Durabilitatea unei casnicii rezulta din capacitatea cuplului de a-si rezolva conflictele, inevitabile in orice relatie".
Gottman, care a predat la Universitatea din Seattle, iar in prezent conduce un institut de consiliere, deosebeste trei tipuri de convietuire:
* Casnicia constructiva, in care partenerii apeleaza la compromisuri, isi discuta problemele cu calm si ajung la o solutie multumitoare pentru ambele parti.
* Relatia in care se evita conflictele, unde sotul si sotia accepta deosebirile de pareri existente intre ei, foarte rar incercand sa le solutioneze.
* Parteneriatul impulsiv, cu certuri dese si violente, urmate de impacari.
N-are importanta cu cat temperament si cu ce strategie isi abordeaza un cuplu conflictele, spune Gottman. La fel de nesemnificativa este si sursa scandalului: daca el a pornit de la vasele nespalate din chiuveta, de la bugetul casnic zguduit de cheltuieli neprevazute ori de la dorinta unuia dintre soti de a face mereu dragoste, dupa filmul politist de duminica seara. Fericirea si stabilitatea unei casnicii sunt cuprinse intr-o formula matematica simpla: un raport de cinci la unu. "Atata timp cat exista intre sot si sotie de cinci ori mai multe interactiuni si sentimente pozitive decat negative, casnicia e stabila", a constatat specialistul.
Dati-va intalnire la o cina cu lumanari aprinse pe masa! Planificati-va o scurta vacanta romantica! Chiar si sfaturile prietenilor sau ale psihologilor de ocazie, bine intentionate, fie si destul de simpliste, vor detensiona, poate, unele momente de incrancenare, dar nu vor reusi sa desfiinteze divergentele fundamentale.
Iubirea - o vesnica dilema intre instinctul de luare in posesie si nevoia de libertate, intre sperante si deziluzii, intre idealul romantic si cotidianul adesea monoton si lipsit de poezie. Cine gaseste o modalitate de a le tine in echilibru va trai, cu siguranta, o iubire eterna.

Apetitul sexual in scadere

Grijile financiare, teama de a pierde locul de munca, mai mult stres afecteaza si viata amoroasa. Criza economica pune la incercare si iubirea, ca si convietuirea in cuplu. "Cu cat oamenii resimt atmosfera de la serviciu ca fiind mai stresanta si mai tensionata, cu cat citesc si aud mai multe vesti descurajante, cu atat mai pronuntata este tendinta lor de a se retrage intr-o fericire personala", spun psihologii. Mai ales la persoanele singure, aceasta dorinta ramane adesea nerealizata. Din cei necasatoriti, 61% dintre femei si 47% din totalul barbatilor se plang de "lipsa acuta a unui sentiment de siguranta si protectie". Aceasta reiese dintr-un sondaj de opinie efectuat de agentia matrimoniala Elite-Partner, care a chestionat in luna mai peste 10.000 de persoane singure si aproape 60.500 de perechi, in legatura cu temerile, dorintele si problemele intervenite in relatia de cuplu, in vremuri de criza.
Iubire eterna * Exista asa ceva? "Da", ne asigura psihologii si ne ofera retete

Foto: Photoland / Corbis (3)


"Cand ma cert cu partenerul meu, deseori e vorba de bani", recunosc 12% dintre barbati si 18% dintre femei. Tema financiara se repercuteaza asupra relatiilor, in special in grupa de varsta 30-44 ani. Femeile reactioneaza mai sensibil la ingrijorarea provocata de lipsa banilor, deoarece, in general, ele sunt cele care administreaza bugetul familiei. Numeroase femei nu sunt convinse ca partenerii lor o vor scoate la capat cu bine, in conditii de criza. Ele nu-si pot da seama cat de stabil este locul lor de munca. In schimb, barbatii fac fata cu mai mult calm unor asemenea adversitati sau isi refuleaza temerile.
Teama de a pierde locul de munca si surplusul de stres din existenta cotidiana tempereaza dorinta de a intemeia o familie. Din trei persoane singure, una admite ca ezita sa aduca acum copii pe lume. In grupa de varsta 30-45 ani, ponderea creste chiar la 35%. Desi in perioadele dificile creste nevoia oamenilor de apropiere fizica, "mare parte dintre ei se multumesc cu simple mangaieri", subliniaza psihologii. De o "prejudiciere a activitatii sexuale", de prea putin sex, se plang in primul rand femeile, in proportie de 12%, dar si barbatii, 11%.


INTERVIU

Eternul dans al vietii

* Doi sexologi elvetieni, Doris Christinger si Peter Schrter, autorii unei carti de mare succes, "Despre a lua si a te lasa luat", dezvaluie modul in care cuplurile cu viata lunga stiu sa pastreze sau sa reaprinda flacara pasiunii *

- De ce se pierde atat de usor pasiunea prezenta la inceputul iubirii? Statisticile sunt necrutatoare: aproape fara exceptie, magia se transforma in banalitate.

- Proaspat indragostitii simt exercitandu-se asupra lor o forta de atractie de-a dreptul magnetica. Ei flirteaza si isi fac curte reciproc. Aceasta energie se transforma suta la suta in voluptate si pasiune. Mecanismul functioneaza atata timp cat iubitul sau iubita sunt fiinte inca necunoscute, pline de mister, un fel de ecran pe care poti sa-ti proiectezi aspiratiile si nostalgiile proprii. In cele din urma insa, jocul cu iubirea inflacarata sfarseste prin a obosi. Asa stau lucrurile, asta se intampla oricarui cuplu.

- Exista vreo sansa de a nu lasa focul sa se stinga?

- De regula, cuplurile care au deja o anumita vechime isi inabusa pasiunea printr-o prea mare apropiere. Ele pot aprinde iarasi flacara numai daca isi mentin viu erotismul, alternand ca intr-un joc apropierea si distanta, dar inainte de toate, sporind profunzimea intimitatii lor.

- Cum se face asta?

- Permitandu-si reciproc impartasirea celor mai intime ganduri si sentimente. Trebuie sa-si povesteasca unul altuia fanteziile lor secrete, sa vorbeasca deschis despre dorinte si temeri.

- Asemenea confesiuni n-au mai degraba un efect contrar? Nu sperie sau nu dezamagesc?

- Posibil, insa acest risc trebuie asumat. Numai o comunicare sincera, o deschidere sufleteasca totala, poate crea o calitate noua a comuniunii intr-un cuplu. Alta cale nu exista.

- Sa intelegem ca dvs. recomandati unui barbat sa-si dea pe fata obiceiul de a se uita la filme porno, daca pana acum a facut-o pe ascuns?

- Mare parte dintre barbati vad regulat filme porno, dar foarte putini o marturisesc. Daca un barbat extrage multa energie sexuala din peliculele de acest gen, el ar trebui s-o spuna sotiei sale, deoarece inseamna ca acest lucru face parte din personalitatea lui.

- Iar femeia trebuie sa accepte aceasta parte a personalitatii sotului?

- Daca e inteleapta, ea va accepta interesul lui pentru filmele porno. Barbatul si femeia ar trebui sa discute despre nevoile lor, care nu sunt aceleasi, sa-si spuna reciproc ce anume le trebuie, pentru a se provoca sexual. Astfel vor crea o baza care, la randul ei, stimuleaza pasiunea. In felul acesta, partenerii accepta nu numai deosebirile dintre ei, ci si natura diferita a feminitatii si a masculinitatii. In general, barbatii isi imagineaza sexul altfel decat femeile, intocmai asa cum il vad in filmele porno. Femeile viseaza mai curand la romantism, apusuri de soare si la sentimentul de a fi ocrotite.

- In cartea dvs. pledati pentru ideea ca oamenii sa revina la "masculinitatea autentica" si la "feminitatea autentica". Ce intelegeti prin asta?

- Femeile si barbatii ar trebui sa-si aminteasca de energiile lor primordiale. Femininul si masculinul sunt cele doua energii arhetipale. Ele constituie fundamentul atractiei dintre sexe si, in consecinta, al iubirii pasionale.

- Cum descrieti cele doua tipuri?

- Masculinul se caracterizeaza prin insusiri precum curajul, disponibilitatea de a-si asuma riscuri, promptitudinea, responsabilitatea, claritatea gandirii si a expresiei, agresivitatea. Femininul vrea in primul rand sa primeasca si sa ofere iubire. E stapanit de dorinta unei daruiri absolute.

- Barbatul ca luptator si cuceritor, femeia ca fiinta altruista si blanda - nu vi se pare o viziune putin desueta?

- Daruire inseamna sa te deschizi total catre propria ta pofta de viata si voluptate, sa iubesti neconditionat si in acelasi timp sa-ti afirmi temperamentul vulcanic si propriile dorinte. Acesta este eternul dans al vietii. Functioneaza ca la tango - barbatul conduce, iar femeia il urmeaza. Repartizarea clara a rolurilor nu presupune insa o lupta intre sexe, caci ambii actioneaza intr-o comunicare continua, fiecare bucurandu-se de pozitia sa.
Cu cat partenerii se deosebesc mai mult prin esenta lor sexuala, cu atat exista intre ei o atractie mai exploziva. Aceasta creeaza o premisa optima pentru iubirea patimasa, caci intr-o asemenea relatie, partenerii nu se plictisesc niciodata.

- In numeroase relatii moderne, rolurile arhaice se estompeaza, de pilda, atunci cand femeia face cariera, iar barbatul se ocupa de copii si de gospodarie. O astfel de diviziune a muncii pune in pericol pasiunea?

- Aceste cupluri trebuie sa bage de seama, sa nu se produca o egalizare prea mare intre sexe. Daca femeia isi manipuleaza in permanenta barbatul cu autoritatea ei, facand din el un baietandru efeminat, ori daca se transforma intr-un surogat de mama, amandoi vor tinde sa devina niste fiinte asexuate. Intr-o relatie de acest gen, orice scanteie se stinge.

Sursa: Formula As

Frunzele de marar

Este probabil zarzavatul cu cea mai lunga "cariera" din lume, folosirea sa ca adaos in mancaruri, dar si ca medicament, fiind mentionata intr-un papirus egiptean vechi de peste 4000 de ani.

Descoperiri arheologice foarte recente, facute langa un lac din Elvetia, au aratat, insa, ca aceasta planta era cunoscuta si folosita in Europa cel putin cu 7000 de ani inainte, fiind cultivata la o distanta de sute de kilometri de tarmul Mediteranei, unde creste spontan. Interesant este si ca acest zarzavat a "migrat" foarte de timpuriu din sudul Europei catre Asia indepartata. Mararul a fost intens folosit si in medicina tibetana (Unani), si in cea indiana (Ayurveda), unde era administrat ca tonic digestiv, antiinfectios si antiinflamator. In Antichitate, romanii pretuiau in mod special mararul, care era un remediu de prim ajutor
contra tulburarilor digestive si a durerilor de cap ce apareau dupa petrecerile prea imbelsugate. In medicina populara romaneasca, sucul proaspat sau decoctul obtinut din tulpinile de marar se dadea contra bolilor de inima si contra tusei, dar si pentru diverse "boli femeiesti" ori pentru "boli de pantece". O parte din secretul frunzelor sale fine, de un verde ambrat, este constituit de uleiul aromat pe care il contin, o substanta cu proprietati terapeutice exceptionale. Uleiul aromatic din marar actioneaza in special asupra sistemului digestiv si a celui nervos, dar are si alte actiuni, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza:

Modalitati de preparare si de administrare a mararului

Pentru a obtine sucul de marar, se mixeaza (cu ajutorul mixerului electric) o mana de frunze proaspete, la care s-au adaugat 6-10 linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora sa macereze si se filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspat obtinut din frunze de marar de obicei nu se administreaza singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De regula, se ia de 2 ori pe zi cate un sfert de pahar (50 ml) de suc de frunze de marar, diluat in alt sfert de pahar de suc de morcov.

Infuzie

Se pun la macerat trei lingurite de frunze uscate sau o mana de frunze proaspete de marar, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata, care se foloseste intern (2-3 cani pe zi).

Mararul ca adaos in mancare

Adaugat in hrana de zi cu zi, mararul este deopotriva un condiment si un conservant excelent. Pus in ciorbe sau in tocanite, el prelungeste "termenul de valabilitate" al acestora cu cel putin 24 de ore, deoarece uleiul volatil pe care il contine impiedica declansarea proceselor de fermentatie. Pus in salate, in sandviciuri sau in sosuri, le face mai digerabile si le intensifica gustul. In medicina Ayurveda se face din frunze de marar tocate fin si din iaurt (putem obtine acest amestec prin mixare) un sos racoritor, care se consuma in zilele calduroase, dar si atunci cand consumam hrana picanta, uscata sau fierbinte.

Tratamente interne

* Hipoaciditate, indigestie - se consuma cantitati moderate (1 lingurita) de marar verde tocat inainte de masa sau la felul intai. In doze medii si mici, mararul este un excelent stimulent al secretiei de sucuri gastrice si de bila, ajutand la procesul digestiv. Interesant este ca, in doze mari, mararul are efectul opus, inhiband secretia de sucuri gastrice si fiind foarte util in tratarea gastritei hiper-acide.
* Gastrita hiperacida - se pun 2-4 lingurite de marar taiat marunt in 250 ml de iaurt (de preferinta de tip Bifidus) si se amesteca folosind mixerul electric, dupa care se lasa 40 de minute sa se intrepatrunda componentele. Se consuma acest remediu pe stomacul gol, de doua ori pe zi. Asupra majoritatii suferinzilor de gastrita acest remediu are efecte calmante ale durerii, reduce secretia acida, normalizeaza digestia si apetitul.
* Balonare, colita de fermentatie - substantele volatile continute de marar impiedica dezvoltarea in exces a bacteriilor din intestin, prevenind formarea de gaze si aparitia colicilor abdominale. Se face o cura cu o durata de o luna, timp in care se consuma la fiecare masa cate o lingurita de frunze proaspete de marar tocate marunt.
Frunzele de marar

Ca sa fie eficient, trebuie sa fie proaspat

* Colita de putrefactie - inainte de fiecare masa se consuma o salata de varza, de castraveti sau de salata verde, in care se adauga 2 lingurite de marar tocat si o lingurita de otet de mere. Tratamentul se face vreme de 1-2 luni si are un efect de reglare a florei intestinale foarte rapid si sigur.
* Candidoza digestiva - se consuma zilnic jumatate de litru din preparatul cu marar si iaurt Bifidus, descris la gastrita hiper-acida. Se face o cura de 30 de zile cu acest remediu care, desi pare foarte simplu, are o actiune extrem de complexa. Frunzele de marar contin substante aromatice cu un efect antifungic foarte puternic, in timp ce iaurtul Bifidus reface flora digestiva normala, ceea ce duce la inhibarea dezvoltarii tulpinilor agresive de Candida.
* Diskinezie biliara - substantele amare si uleiul esential continut de frunzele de marar stimuleaza varsarea bilei in colecist. Se consuma cate 50 ml de suc de marar, de doua ori pe zi, in cure de 2 saptamani. Tratamentul are si efecte antiinflamatoare asupra vezicii biliare, ceea ce il recomanda si ca adjuvant in colecistita.
* Sughit, spasme digestive - la nevoie, se mesteca indelung cateva tulpini de marar. Este un remediu folosit cu succes inca din evul mediu, cand era administrat in timpul banchetelor pentru a preveni disconfortul mesenilor. Explicatia eficientei sale este existenta unor substante in marar cu efecte antispastice puternice. Daca tratamentul acesta nu da totusi rezultate, se poate recurge la unul mai puternic: se opareste o lingurita de seminte de marar cu o cana de apa clocotita, se lasa la infuzat vreme de 10 minute, apoi se filtreaza si se consuma infuzia astfel obtinuta, cat de calda posibil. Efectul calmant digestiv si antispastic al acestui remediu este foarte rapid.
* Adjuvant in cistita si in nefrita - consumarea a 50 ml de suc proaspat de marar (obtinut prin metoda descrisa in acest articol), de 2-3 ori pe zi, in cure de doua saptamani, are un foarte bun efect antibacterian si antifungic asupra aparatului urinar. Conform unor studii recente, sucul de frunze de marar este si un puternic diuretic si stimulent al activitatii rinichilor, ajutand la prevenirea si la combaterea calculozelor renale.
* Infectie cu stafilococ auriu - un studiu facut de o echipa de cercetatori din India si din Argentina, sub conducerea dr. Gurdip Singh, a pus in evidenta o puternica actiune antibiotica a frunzelor si a semintelor de marar. Ca adjuvant in infectia cu Staphylococcus aureus, se administreaza sucul din frunze, cate 100 ml pe zi, in doua reprize, in cure de 2 saptamani. Suplimentar, se administreaza si uleiul volatil de marar (se gaseste in magazinele naturiste), cate 4 picaturi, de trei ori pe zi. Ambele remedii au efecte antibiotice puternice, avand o eficienta demonstrata si contra altor bacterii, cum ar fi Bacillus cereus sau Pseudomonas aeruginosa.
* Alaptare, refacere rapida dupa nastere - frunzele de marar proaspete, mestecate zilnic de femeile care au nascut de curand, sunt un excelent tonic fizic si nervos, ajutand la recapatarea apetitului, stimuland secretia lactica, imbunatatind calitatea laptelui, favorizand resorbtia tesuturilor aparute "in plus" in timpul graviditatii. Pentru a spori secretia de lapte, un remediu simplu si uluitor de eficient este sandiviciul cu marar, adica painea unsa cu unt si presarata cu putina sare si cu mult marar tocat fin. Se consuma acest "medicament" dimineata si seara. Efectele de stimulare a lactatiei sunt cel mai adesea impresionante.
* Postmenopauza - frunzele de marar contin mici cantitati de estrogen, hormonul feminin care incetineste foarte mult procesele de imbatranire, catifeleaza pielea, face ca pilozitatile sa creasca mult mai lent, ajuta la mentinerea fermitatii tesuturilor si previne uscarea mucoasei vaginale. Salatele asezonate cu mult marar sunt asadar recomandate in aceasta perioada a vietii, cand, in general, zarzavaturile si legumele proaspete sunt mai necesare ca oricand.
* Osteoporoza - dupa varsta de 40 de ani, consumul de marar verde, dar si de alte alimente cu efecte usor estrogene, cum ar fi uleiul de masline, graul germinat sau semintele de fenicul, este o excelenta premisa pentru prevenirea pierderii de substanta osoasa. Macar de doua ori pe an, primavara si la sfarsitul verii, faceti o cura cu salate de cruditati, pe care sa le asezonati cu marar din belsug (minimum 20 de grame pe zi).
* Obezitate, retentie de lichide - mararul verde are efect diuretic puternic si regleaza apetitul alimentar, fiind recomandat in mod special atunci cand vrem sa slabim. Se face o cura cu suc de marar, din care se administreaza cate 50 de ml, de doua ori pe zi, cu 5 minute inaintea mesei de pranz si a cinei. Cura dureaza 2 luni si se poate relua dupa o pauza de 3 saptamani. Atunci cand simtiti apropierea iminenta a unui "acces de foame", mestecati foarte lent si indelung cateva fire de marar proaspat. Are efecte calmante psihice si regleaza apetitul.
* Dureri de cap - in medicina traditionala a popoarelor europene nordice, mararul este renumit pentru efectele sale echilibrante asupra sistemului nervos. Mestecarea catorva tulpini verzi de marar combate eficient durerile de cap (inclusiv cele insotite de ameteala si de varsaturi), reda acuitatea si claritatea simturilor celor surmenati.
* Adjuvant in insomnie - flavonoidele si unele oligoelemente continute in marar stimuleaza productia asa-numitilor "hormoni ai somnului" (de fapt sunt niste neurotransmitatori eliberati de catre scoarta cerebrala). La masa de seara se recomanda, asadar, o salata de cruditati in care sa punem macar 30 de grame (o legatura) de frunze de marar proaspete, tocate foarte fin.
* Raceli (viroze respiratorii) - se recomanda administrarea sucului de marar, cate 100 ml pe zi, consumat in mai multe reprize. Are efect usor febrifug, diminueaza senzatia de vertij, durerile musculare si articulare din timpul gripei. In plus, previne suprainfectiile bacteriene si usureaza respiratia, decongestionand caile respiratorii. O reteta de medicina populara care da efecte foarte bune contra racelii este mujdeiul facut din 2 catei de usturoi zdrobiti, o jumatate de lingurita de otet, 3 linguri de apa si o legatura de marar taiat foarte marunt. Desi are nume de aliment, mujdeiul cu mult marar este un adevarat medicament. Incercati si va veti convinge de acest lucru.
Frunzele de marar

Arma lui secreta: uleiul aromat, cu proprietati exceptionale

* Astm bronsic - kampferol este numele unei substante (o flavonoida) continuta de catre frunzele proaspete de marar si care are efecte antiinflamatoare si antihistaminice exceptionale. Bolnavilor de astm bronsic, de bronsita alergica si de alergii respiratorii in general le este recomandata cura cu marar, din care se consuma cate 30-40 de grame zilnic, vreme de 4-6 saptamani. Cura diminueaza inflamatia cailor respiratorii, ajuta la decongestionarea acestora de secretiile in exces, diminueaza sensibilitatea alergica a organismului pe ansamblu.
* Valori ridicate ale colesterolului negativ (LDL) - un studiu de medicina experimentala facut in anul 2006 in laboratoarele Universitatii "Isfahan" din Iran a demonstrat ca administrarea de doze repetate de marar duce in 6 saptamani la o reducere a colesterolului din sange cu peste 10%. Ca atare, se recomanda introducerea acestui zarzavat proaspat in alimentatie, consumand minimum 30 de grame de marar, in cure cat mai indelungate.
* Prevenirea cancerului - consumul zilnic de zarzavaturi din familia Apiaceae, din care fac parte alaturi de marar si patrunjelul, telina, morcovul si leusteanul, tine boala canceroasa la distanta. Aceasta datorita flavonoidelor, substantelor aromatice si a clorofilei continute de aceste zarzavaturi, care previn mutatiile celulare, inhiba cresterea tumorilor si declanseaza apoptoza (programul de auto-distrugere) a celulelor maligne.
* Adjuvant in cancerul pulmonar, in cancerul cavitatii bucale - anumite substante (monoterpene) continute in frunzele de patrunjel si, mai ales, in frunzele de marar, previn actiunea cancerigena a unor gaze si suspensii toxice, cum ar fi cele eliminate de autovehiculele cu ardere interna, de gropile de gunoi sau de tigarile aprinse. Aceste "otravuri" pe care le respiram, vrand nevrand, zilnic, sunt responsabile in foarte mare masura de multitudinea formelor de cancer al cailor respiratorii, care afecteaza in prezent milioane de oameni din intreaga lume. Cele doua zarzavaturi sunt eficiente insa nu doar in prevenirea, ci si in tratarea afectiunilor tumorale care afecteaza respectivele segmente. Se recomanda consumul zilnic a cate 20-30 de grame de marar si aceeasi cantitate de patrunjel verde, in cure de minimum 3 luni.

Tratamente externe

* Respiratie cu miros neplacut, gingivita - poate parea greu de crezut, dar mararul este stramosul... pastei de dinti. Cu 2000 de ani in urma, parintele medicinii, Hipocrate, recomanda ca dupa fiecare masa sa fie mestecate indelung in gura cateva tulpini de marar. El spunea ca acest remediu nu doar improspateaza respiratia, ci si curata dintii, mentine sanatatea gingiilor si previne inflamatiile mucoasei bucale. Cercetarile moderne ii dau dreptate lui Hipocrate, efectele antibiotice si antiinflamatoare ale substantelor continute de frunzele proaspete de marar justificand din plin utilizarea acestuia ca produs pentru mentinerea igienei cavitatii bucale.
* Adjuvant in blefarita si in conjunctivita - se umezeste o bucata de tifon cu infuzie combinata de marar. Compresa astfel obtinuta se pune peste ochii cu pleoapele inchise, tinandu-se vreme de 1-2 ore (din timp in timp, compresa se mai inmoaie in infuzie pentru a fi pastrata umeda). Tratamentul are efecte antibacteriene si antiinflamatoare, reduce senzatia de jena si de mancarime la nivelul ochiului.

Precautii si contraindicatii

Frunzele de marar

Frunzele de marar se vor consuma cu moderatie (maximum 5 grame pe zi) in perioada sarcinii, fiind in schimb indicate in perioada de dupa nastere. Administrarea mararului se va face in doze care vor creste gradat, o cantitate mare de marar consumata de o persoana care nu este obisnuita cu acest tratament putand duce la deranjamente digestive, la inapetenta, la dureri de cap. Pentru a obtine efectele terapeutice scontate, consumati doar mararul proaspat. Tulpinile de marar pastrate in borcanele cu apa isi pierd rapid proprietatile terapeutice, desi isi mentin mai multa vreme culoarea verde. Daca doriti sa pastrati mai mult timp mararul inainte de a-l intrebuinta, puneti-l in pungi de plastic si tineti-l in frigider, dar nu mai mult de 4 zile.

Sursa: Formula As

Hipertensiunea arteriala

Cea mai raspandita boala cardiovasculara afecteaza peste jumatate de miliard de oameni. Pe timpul sezonului cald, bolnavii de hipertensiune sunt cei mai afectati. Daca n-ati gasit pana acum rezolvare suferintelor dvs., apelati fara preget la remedii naturale aflate la indemana, pentru a va ameliora starea de sanatate

Hipertensiunea arteriala (HTA) este o afectiune vasculara generala a organismului, care consta in cresterea presiunii arteriale peste valori considerate unanim ca fiind normale, si de la care creste riscul aparitiei unor complicatii cerebrale, cardiace, renale etc. Incepand cu anul 1993, ca urmare a numeroase studii si anchete, Organizatia Mondiala a Sanatatii propune sa se considere ca valori normale ale tensiunii arteriale (TA), presiunile sanguine situate intre 110 - 140 mm coloana de mercur (Hg) pentru TAs - sistolica, si intre 54-90 mm Hg, pentru TAd - diastolica. Astfel, o persoana este diagnosticata azi cu HTA daca valorile presionale
depasesc 140 mm Hg (TAs) si/sau 90 mm Hg (TAd), inregistrate de 3 ori, la interval de o saptamana (HTA forma usoara sau medie), sau la valori de peste 180/ 110 mm Hg, de la prima masuratoare (HTA severa). HTA este oscilanta, daca apar cresteri moderate, pe fondul unor valori tensionale normale, si este paroxistica, cand cresterile sunt mai mari si brutale. HTA este poate cea mai raspandita boala cardiovasculara in intreaga lume, fiind afectati peste jumatate de miliard de oameni. Riscul afectiunii creste cu varsta (dupa 60 de ani, cu peste 40%) si este mai mare in tarile dezvoltate (10-20%), existand colectivitati primitive, in care boala este rara sau necunoscuta. Spre exemplu, in Occident, unul din 5 locuitori sufera de HTA, iar la noi in tara se estimeaza a fi 1,5 milioane de hipertensivi.
Se considera ca 50% din pacienti sunt nediagnosticati, iar 50% din hipertensivii diagnosticati nu urmeaza nici un tratament, ceea ce face din aceasta afectiune o problema de sanatate publica. HTA este un factor de risc pentru alte boli, fiind o cauza importanta de deces. Chiar si cresteri mici ale TA duc la reducerea sperantei de viata, de la 77 la 70 de ani. Afectand populatia aflata in plina activitate, HTA altereaza profund calitatea vietii si are serioase implicatii socio-economice, pe care medicina naturista le poate ameliora semnificativ.

Nu putem trai ignorand legile naturii

Cunoasterea cauzelor care duc la aparitia HTA este importanta, deoarece combaterea lor elimina, diminueaza simptomele sau chiar impiedica aparitia bolii. Conform literaturii de specialitate, principalele cauze ar fi: ereditatea (in familiile de hipertensivi); consumul excesiv de sare (peste 10 g pe zi); supraalimentatia si consumul de grasimi animale (solide, saturate, cu risc aterogen); obezitatea si sedentarismul; consumul de cafea (inclusiv bauturile de tip Cola, ce contin cofeina si care produc vasoconstrictie arteriala); alte substante excitante, ca alcoolul, fumatul; consumul cronic al unor medicamente (anticonceptionale, cortizon, antiinflamatorii etc); stresul, factori psiho-emotionali (anxietate, teama), tipul comportamental B (persoanele mai agresive, care vor sa castige cu orice pret pe plan social, profesional etc. sau conditiile socio-culturale (situatii dificile de viata, tensiune in familie, relatii interpersonale necorespunzatoare pe termen lung).
La nivelul arterelor, acesti factori determina reducerea diametrului si a elasticitatii peretilor, fenomen care in timp devine foarte greu reversibil si genereaza numeroase simptome neplacute: dureri de cap, mai ales la ceafa (cefalee), care apare foarte frecvent noaptea, catre dimineata; vajaieli in urechi; tulburari de vedere (puncte optice negre, "muste zburatoare", "incetosari") sau chiar orbire tranzitorie; amorteli, furnicaturi, senzatie de frig la maini si la picioare; pareze, slabiciuni trecatoare, astenie fizica; palpitatii, dureri in regiunea inimii, uneori anxietate; urinat putin si des (polakiurie nocturna); uneori tulburari cerebrale (lapsusuri, momente de absenta, uitare, ameteli) etc. Boala poate evolua cu complicatii grave (accident vascular cerebral, infarct miocardic, hemoragie, afectare renala), cu consecinte foarte serioase asupra calitatii si duratei vietii. De aceea, nu putem ignora legile naturii si e necesar ca cei afectati sa-si armonizeze modul de viata si tipul de comportament, pentru a-si recastiga sanatatea si bucuria de a trai, care li se cuvin.

Fitoterapie

Plantele medicinale nu scad brusc tensiunea arteriala (de aceea ele nu pot inlocui medicatia hipotensoare), dar nici nu au efecte adverse, si daca sunt administrate in paralel cu medicamentele, un timp suficient de lung (minimum 6-9 luni), mai ales sub forma de pulbere si in asociere cu o dieta curativa adecvata, ele isi vor insuma efectele. Fitoterapia poate influenta ritmul cardiac si vasodilatatia arteriala si capilara, iar atunci cand boala nu are drept cauze leziuni organice (renale) ajuta la reducerea importanta a dozelor de medicamente (in formele avansate) si chiar le elimina complet (in hipertensiunile usoare).
Hipertensiunea arteriala

Hipertensiunea usoara se vindeca prin fitoterapie

* Talpa-gastei (Leonurus Cardiaca) produce relaxarea vaselor sanguine care alimenteaza cordul, fiind cunoscut ca un adevarat miracol in terapia bolilor cardiovasculare. Datorita alcaloizilor si uleiurilor volatile pe care le contine, are actiune antispasmodica si sedativa. Acum este inflorita si se poate recolta usor de pe marginea drumurilor, a padurilor si poienilor sau pe langa garduri si terenuri necultivate.
* Paducelul (Crataegus Oxycantha) este un hipotensor bland si eficient, de aceea este considerat un elixir in bolile cardiovasculare. Diminueaza extrasistolele cardiace, este vasodilatator coronarian puternic, diuretic bun si calmant al sistemului nervos. Florile de paducel, asociate cu valeriana, vascul si talpa-gastei isi potenteaza efectul medicinal.
* Vascul (Viscum Album) este cunoscut inca din medicina medievala ca reglator cardiac. Este un hipotensiv puternic, diuretic usor si calmant. La administrarea preparatelor de vasc trebuie respectate strict dozele indicate (max 1-2 g/24 h), deoarece produce intoxicatii in cantitati mari.
* Teiul (Tillia Specie), datorita actiunii sedative, intra in compozitia ceaiului calmant impotriva tulburarilor cardiace. Scade tensiunea arteriala prin efectul calmant si diuretic puternic al florilor sale galbene, cu aroma binecunoscuta.
* Coada-calului (Equisetum Arvense) se utilizeaza in asociere cu celelalte plante pentru efectul diuretic pe care il produce.
* Isopul (Hyssopus Officinalis) scade presiunea sanguina, datorita hesperidinei (o glicozida flavonica care are efect vasodilatator puternic). Este o planta sfanta, amintita in psalmii lui David, care favorizeaza eliminarea apei din tesuturi si scade fragilitatea capilara.
* Anghinarea (Cynara scolymus) scade colesterolul din sange, decongestioneaza ficatul si vezica biliara si este diuretic. Se foloseste in insuficienta cardiaca si diminueaza hipertensiunea.
* Patlagina (Platange Lanceolata) este usor hipertensiva, scade colesterolul si, datorita mucilagiilor, are proprietati emoliente.
* Traista-ciobanului (Capsella Bursae Pastoris) are actiune vasodilatatoare coronariana si regleaza tensiunea arteriala.
Aceste plante de leac se gasesc usor la Plafar sau in farmacii, simple, sub forma de tincturi sau pulberi, in diverse formule, si se administreaza conform indicatiilor de pe prospect. Acasa se pot face si amestecuri de plante cum ar fi:
A: coada-calului 20 g, talpa-gastei 20 g, anghinare 10 g, paducel 20 g, sunatoare 10 g (administrate sub forma de macerat la rece, lasat timp de 12 ore, 2 lingurite la 400 ml apa). Se strecoara si se bea a doua zi, in 4 reprize).
B: tei 20 g, vasc 10 g, isop 20 g, patlagina 20 g, traista-ciobanului 10 g (se amesteca si se administreaza ca la punctul A).

Dieta

Urmareste eliminarea factorilor de risc aterosclerotici si a excitantelor mai sus amintite. Dintre alimentele recomandate zilnic amintim: patrunjel - 30 g, mere - 200 g, varza - 100 g, tarate de grau in mancare - 50 g, paine integrala. Doctorul Jean Valnet recomanda bolnavilor de HTA si fragi, masline, struguri, orez, secara si alge ("Tratamentul bolilor prin legume, fructe si cereale"). La meniul zilnic, se mai pot adauga: fasole verde pastai, spanac, sparanghel, ardei gras verde, rosii, usturoi (1-2 catei pe zi, in cure de 10-15 zile), castravete, dovlecei, soia, praz, telina, papadie, porumb, pere, pepene galben, caise, prune.
Sucuri proaspete (in cure de cate 10 zile/luna) din: 1. mere (300 ml) cu morcov (200 ml) si apa (300 ml); 2. varza (100 ml) si apa (100 ml); 3. morcov (100 ml) cu portocale (100 ml); 4. castravete (100 ml) cu grapefruit (100 ml) si apa (100 ml); 5. aloe vera (40 ml) cu (50 ml) apa. Sucurile se beau cu inghitituri mici, dupa apetenta si preferinta fiecaruia, cel mai bine dimineata.
Alimente interzise: grasimi animale, unt, margarina, smantana, cafea, exces de sare si condimente.

Relaxarea reduce HTA

Hipertensiunea arteriala

Gandurile relaxante pot reduce tensiunea arteriala

Un studiu inedit publicat in prestigioasa revista de medicina interna "The Lancet" (SUA) arata ca exercitiul yoga de relaxare - Shavasana, practicat 30 minute pe zi, scade semnificativ valorile TA, fiind cel putin echivalent unei clase importante de medicamente anti-HTA: inhibitorii simpatici (in care intra spre exemplu clonidina, alfametil-dopa, rezerpina, alfa si beta-blocantele), dar fara a avea in schimb reactiile adverse binecunoscute ale acestora. Dintr-un grup de 20 de pacienti hipertensivi, care au practicat execitiul de relaxare, minimum de 3-4 ori pe saptamana, dupa 3 luni: 9 persoane nu au mai avut nevoie de medicamente, 7 le-au redus cu 60%, iar 4 si-au pastrat medicatia alopata, dar si-au eliminat totusi migrenele si depresiile. Metoda utilizeaza si un relaxometru care inregistreaza activitatea sistemului nervos simpatic, prin 2 electrozi aplicati pe piele. Cand tensiunea creste, se induce la casti o muzica linistitoare, amintind bolnavului ca trebuie sa se relaxeze. Tehnica: intr-o tinuta lejera, intinsi pe un pat drept, cu bratele pe langa corp si picioarele putin departate, in modul cel mai simplu se dau mental comenzi de relaxare corpului, pe segmente, pornind de la talpile picioarelor si pana in crestetul capului.
Dupa prof. Dr. L. Gherasim, "tehnicile de relaxare bazate pe autosugestie, concentrare asupra unor ganduri relaxante si exercitii respiratorii pot reduce tensiunea arteriala, in special la indivizii cu stres mental crescut. Succesul tratamentului nefarmacologic necesita insa aderenta bolnavilor la schimbarea modului de viata, cei mai indisciplinati bolnavi fiind cei care ar beneficia cel mai mult de el". (Medicina Interna, vol. II, Editura Medicala).

Presopunctura

Se vor masa timp de 10 minute urmatoarele puncte, in sensul acelor de ceas:
* Mlastina vantului - la coltul insertiei parului de la baza cefei, stanga si dreapta;
* Valea luminoasa - la jumatatea arcadei (boltei), pe interiorul talpii piciorului.

Sursa: Formula As

Marian Munteanu - "Rugaciunea e ca apa pentru un om insetat"

Dialoguri in pridvor

Face parte dintr-o familie de intelectuali cu radacini moldave si aromane. Tatal sau, Vladimir Munteanu (1930-1992), de profesie inginer, era originar din sudul Basarabiei (Chilia Noua, judetul Ismail), iar mama, Maria Munteanu, profesoara de limba romana, este nascuta in 1940, in Piatra Neamt, fiind descendenta, pe linie materna, a unei vechi familii de origine aromana (Moga). Bunicul sau pe linie paterna, Teofan Munteanu, invatator si ofiter al armatei romane, a fost detinut politic (1940-1956) in lagarele de concentrare de la Vorkuta si Norilsk (Siberia).
Nascut la 19 iunie 1962, in comuna Gradistea, jud. Giurgiu, Marian Munteanu p
reda, de zece ani, cursuri de etnologie, antropologie, folclor si istoria religiilor, la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, este membru al Asociatiei de Stiinte Etnologice din Romania (ASER) si editor al revistei de etnologie CERC (Cercetari Etnologice Romanesti Contemporane). A publicat mai multe volume, din care cel mai important este Folclorul detentiei. Formele privarii de libertate in literatura poporana (Editura Valahia, 2007-2008).
Idol al Pietei Universitatii in evenimentele din 1990, transfigurat de multime in erou, Marian Munteanu duce azi o existenta discreta, departe de luminile rampei, desi a avut un capital de imagine pe care foarte multi l-ar fi convertit in bani sau pozitii publice. A avut cateva afaceri, pe care le-a cesionat, iar astazi e profesor asociat la Universitatea Bucuresti, consilier al unei edituri si prim-vicepresedinte al unei fundatii culturale. Spune ca nu-l intereseaza pozitia de lider, considerand ca altele sunt prioritatile sale: cercetarile etnologice si profesoratul. Apare rar la televizor sau prin ziare, mai ales cu prilejul vreunei comemorari a mineriadei din 13-15 iunie 1990. Discursul sau nu e vehement, nici intransigent si poarta in el umbra unui mare semn al mirarii.
Intalnirea noastra a avut loc la sediul Fundatiei "Euxinus", undeva in centrul Capitalei. L-am gasit destins, plin de verva, ironic, dar nu rautacios, cu un umor molipsitor, dar si serios preocupat de tot ce tine de identitatea romanitatii.
Vreme de cateva ceasuri, pe terasa umbrita de cativa pomi a biroului sau cu mobilier vechi din lemn sculptat, am zabovit asupra unei realitati care nu a interesat pana acum nici un reporter: credinta fostului lider al Pietei Universitatii.

"Sfintii sustin popoare intregi prin rugaciunile lor"

- Aveati cu 20 de ani mai putin, aveati plete, erati student, instituiati "zona libera de neocomunism" in Piata Universitatii si puneati mii de oameni in genunchi sa rosteasca "Tatal Nostru"...

- Nu-i puneam eu... Cand se rostea o rugaciune, fie de Parintele Galeriu, fie de altcineva, oamenii se asezau in genunchi, fara sa li se ceara neaparat acest lucru. Unii o faceau din credinta, altii, poate, doar din respect...

- Sunteti un om carismatic. Dar iradierea dvs. mai ascunde ceva: ardoare sufleteasca si credinta in Dumnezeu. De unde va vine credinta?

- Dintotdeauna... de la parintii mei, de la bunicile mele... La noi in familie, la fel ca la aproape toti romanii, credinta este resimtita in mod natural, firesc, fara ostentatie... nu e ceva neobisnuit. De fapt, nici nu pot gandi lumea fara Dumnezeu. Pot sa inteleg ca unii oameni sunt atei, dar, vorba lui Voltaire, asta e credinta lor.

- In general, omul modern pare mai relaxat in relatia lui cu Dumnezeu...
Marian Munteanu - "Rugaciunea e ca apa pentru un om insetat"

Imaginea sperantei


- Da, si asta nu este deloc o calitate. Nu numai sanatatea fizica, performanta intelectuala sau succesul profesional sunt importante, ci si componenta sufleteasca. Mai ales, as spune, aceasta din urma, care le potenteaza pe toate celelalte (reciproca nefiind deloc valabila). De aceea, cred ca este nu numai binevenit, ci si vital pentru o societate sa aiba un segment cat mai puternic de credinciosi practicanti. Pentru ca acestia contribuie in mare masura la sanatatea sufleteasca, la echilibrul intregii comunitati. Asa cum, la o scara mai inalta, ne tin marii marturisitori. Sfintii sustin, in chip tainic, popoare intregi prin rugaciunile lor.

- Fiecare om a simtit, macar o data in viata, interventia divina asupra sa. Ati trait si dvs. o asemenea intamplare?

- Mai bine sa va spun o poveste legata - nu atat de mine, cat de un mare parinte al nostru, vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist. Eram la o liturghie oficiata chiar de dansul. De obicei, stau mai retras in biserica, evit primele randuri. Si de aceasta data, imi gasisem un loc mai in spate. Datorita unor evenimente din tinerete, am ceva probleme la coloana vertebrala, si nu prea pot sta in picioare multa vreme. Asa ca, daca nu pot rezista, plec. La un moment dat, simteam ca ma prabusesc si ma gandeam sa ies, dar, nu stiu cum, am reusit sa ma mobilizez si am ramas pana la capatul slujbei. Cand Patriarhul a trecut prin dreptul meu, indreptandu-se spre iesire, l-am salutat si dansul m-a binecuvantat. Apoi a trecut mai departe, a facut cativa pasi, purtat de oamenii inghesuiti in jurul sau, dar s-a intors catre mine si mi-a zis cu blandete: "Mariane... Ai stat pana la sfarsit. Sa stii ca te-au tinut credinciosii!". Si mi-a facut semn cu degetul spre multime. Apoi a plecat. Am ramas inmarmurit. Ii vad, parca, si acum zambetul cand rostea acele cuvinte...

- Problemele dvs. cu coloana vertebrala vi se trag de la bataia sora cu moartea pe care v-au dat-o trupele "mineresti", in iunie 1990. Tot atunci ati fost inchis nevinovat. Astazi pareti detasat de acele zile negre si ii priviti cu ingaduinta pe cei care v-au nedreptatit. I-ati iertat pe tortionarii dvs. de atunci?

- N-am de ce sa-i iert. Mai intai sa-si ceara ei iertare. Si daca-si cer, trebuie s-o ceara romanilor, pentru raul facut unei tari intregi, nu mie. Eu nu-i condamn. Sunt niste nefericiti. Si-au distrus vietile traind urat, in rautate. Nu-i destul ca ii blestema lumea?

"Dumnezeu m-a scos din moarte"

- Ati stat inchis aproape doua luni in 1990, timp in care vi s-a fabricat un dosar de "subminare a puterii de stat". V-ati simtit parasit de Dumnezeu atunci?

- Absolut deloc.

- Dar detentia nu e o experienta tocmai placuta, ca sa nu mai vorbim de maltratarea fizica sau tentativa de omor...

- Eram, intr-un fel, "pregatit" pentru asta. Am avut bunici si profesori care au fost detinuti politici, iar multi, foarte multi dintre oamenii ale caror carti m-au format ca om si intelectual au trecut prin experienta detentiei. Astfel, a fost, oarecum, firesc sa ma preocupe chestiunea privarii de libertate, asupra careia am poposit inca din anii de studentie... Chiar si prima mea lucrare a fost "Poezia Rezistentei", un studiu despre capodoperele create in temnitele comuniste. Asa ca i-am fost recunoscator lui Dumnezeu pentru ca, trecand prin inchisoare si alte necazuri, am ajuns sa ma apropii mai mult de intelegerea ideii de libertate si, poate, sa intrezaresc cate ceva din rosturile acestui dar dumnezeiesc. Desigur, experienta mea nu se compara cu a celor inchisi in lagarele de concentrare comuniste, dar m-a ajutat sa inteleg ce se intampla in sufletele oamenilor aflati dupa gratii.

- Nu v-a fost teama?
Marian Munteanu - "Rugaciunea e ca apa pentru un om insetat"

"Ingerul" din balconul Universitatii / Foto: Agerpres


- Nu. Cu doar cateva zile inainte de a ajunge la Jilava, fusesem in moarte clinica (in dimineata zilei de 14 iunie '90), eram inca in spital, cand m-au arestat. Dar, desi eram destul de "framantat" - la propriu - eram viu, si pentru asta ii multumeam lui Dumnezeu. Caci, mai cu seama dupa anumite incercari incepem sa intelegem cu adevarat valoarea vietii.

- Se spune ca puscaria este o experienta spirituala deosebita. Ti-l descopera, in toata pute- rea cuvantului, pe Dumnezeu. In timp ce erati batut, inchis, prigonit, i-ati simtit prezenta in vreun fel?

- Legat de acest lucru, imi amintesc o intamplare... La Jilava, detinutii puteau primi carti de citit. Cerand si eu niste carti, printre care si Biblia, mi s-a comunicat ca regulamentul penitenciarelor din Romania "democrata" interzicea in mod expres lectura cartilor religioase! Am profitat de o vizita a celor de la Crucea Rosie Internationala si, la interventia dansilor, am primit Biblia. Mi-am dat seama ca nu o mai citisem niciodata cu atata bucurie ca atunci. Cred ca au schimbat si regulamentul penitenciarelor cu acel prilej, asa ca am, si din acest punct de vedere, o multumire ca n-am trecut degeaba pe-acolo.

"Toata tevatura care se face azi cu politia politica este o grava greseala"

- Cu numai un an inainte de fenomenul Piata Universitatii, ati fost ridicat de Securitate si anchetat mai multe zile, pentru ca mergeati la Petre Tutea. Nici atunci nu v-ati temut?

- Ba da, dar pentru familie si in special pentru batranul meu profesor... Pastram acasa conspecte ale prelegerilor pe care mi le tinea in orele cand il slujeam, aveam grija de dansul. Mi-era frica sa nu-mi gaseasca notitele la perchezitie si sa le foloseasca impotriva batranului - desi era clar ca garsoniera lui Petre Tutea era oricum plina de microfoane. Cand mi-au dat drumul, le-am ars, si acum imi pare rau. Sigur ca era un pericol, fusesem avertizat, de altfel, de unii "tovarasi", sa nu merg la dansul, dar am preferat sa-mi asum acest risc. Apoi, dupa ce am fost retinut prima data, mi-am dat seama ca, de fapt, nu erau cu adevarat interesati sa ma inchida... Era o practica nenorocita, de a-si justifica "activitatea" si, bineinteles, lefurile, inventand tot soiul de asa-zise "pericole". Asa faceau, asa era "sistemul". Nascoceau "probleme" care, nu-i asa, trebuiau apoi "rezolvate"... Ca aia din agricultura care legau mere prin copaci, sa zica sefii ca "s-a depasit planul". Cine credeti ca avea nevoie de milioanele de asa-zise "dosare", "interogatorii", "note informative"? Un maldar monstruos de hartii, absolut inutile - culmea! - chiar si pentru propriul lor mecanism. Da' pentru unii dintre ei nu erau deloc inutile, ca-si mai rotunjeau nitelus salariile...
Marian Munteanu - "Rugaciunea e ca apa pentru un om insetat"

Cu PF Teoctist


- Au incercat sa va racoleze ca informator?

- Da, bineinteles, de cateva ori, si inainte de a fi "ridicat", si dupa. Habar n-am daca aveau legatura unii cu altii. Dar mi-am amintit ce-mi spunea tata, inca de cand eram mic: "Tine minte, orice s-ar intampla, sa nu semnezi nimic...". Si de cate ori mi-au pus foaia in fata, parca imi rasunau in urechi cuvintele lui taica-meu... si n-am semnat. Am tinut cont de sfatul parintesc, ca altfel, daca era dupa mine, mi-era absolut indiferent. Nu dadeam doi bani pe hartiile comunistilor. "Angajamente"? Ha, ha, in fata cui? A lor? Nu conta ce semnai in fata unora ca aia, singurul lucru important era sa nu faci rau cuiva. Eu, unul, n-am semnat, dar asta nu ma impiedica, ba chiar ma obliga sa spun ca toata tevatura care se face azi cu "politia politica" este o grava greseala. De pe urma "dosariadei" politice, singurii care au de castigat sunt cei cu adevarat raspunzatori de ororile comunismului, caci se pierd in masa nivelatoare a asa-zisilor "informatori". Si, ca de obicei, se mai agita si unii care vor sa fie si ei bagati cumva in seama. N-ati remarcat cati dintre acesti agitatori au fost dovediti si au recunoscut ca au fost turnatori? Oare cine i-o fi pus sa se agite? Constiinta? Sa fim seriosi.

"In prezenta parintelui Cleopa, simteam o mare bucurie"

- Ati avut privilegiul de a va apropia de cativa dintre marii nostri duhovnici: parintele Staniloae, parintele Cleopa, parintele Argatu. In ce fel v-a marcat relatia cu ei din perspectiva duhovniceasca?

- Intalnirile acestea m-au marcat profund, le datorez enorm. Nu stiu insa in ce masura am fost eu in stare sa pun in lucrare ce am invatat de la dansii... Dar le sunt si le voi fi intotdeauna recunoscator.

- Ne puteti spune o invatatura primita de la unul dintre acesti parinti?

- Fondasem "Miscarea Pentru Romania", o organizatie educationala de tineret, si eram acuzat de "legionarism", "extremism" etc. Eram destul de afectat de minciunile si etichetele vehiculate, campania era strivitoare... Nu stiam ce sa fac, asa ca am mers la parintele Staniloae si i-am cerut sfatul. Parintele mi-a spus: "Trebuie sa aplici metodele ortodoxiei". M-a descumpanit un pic, dar am insistat: "Care metode, parinte profesor?". La care dansul mi-a raspuns: "Nu-i baga in seama". (rade) Iar de la parintele Cleopa, am invatat cu totii - daca nu ce este rabdarea, macar cate ceva despre importanta rabdarii...

- Ce simteati in prezenta parintelui Cleopa?

- Bucurie. O bucurie izvorata din harul unui om care te ajuta sa intelegi si sa pretuiesti cu adevarat aceasta stare, nu numai in preajma sa, ci si, printr-o anume rezonanta, in obisnuitul vietii tale, alaturi de semenii tai. Fiecare noua zi ar trebui sa fie pentru noi un prilej de bucurie. Sa fim recunoscatori pentru ceea ce avem, atat cat avem, si, mai ales, sa pretuim binele pe care il datoram atator oameni. De multe ori, nu bagam in seama, trecem prea usor peste lucrurile bune care ni se intampla si ne lasam dominati de rau...

- Daca am trai mai intens credinta, am sesiza mai usor bucuriile de toata ziua?

- Sunt convins. Sunt multi oameni asa, in adancul fiintei lor, mai multi decat ne inchipuim.

- Nu sunteti prea optimist?

- Deloc. Normalitatea este inca dominanta. Dar e tacuta, linistita, nu se manifesta. Exista foarte multa bunatate, chiar si intr-o societate ca a noastra, care pare destul de zdruncinata de egoism, de agresivitate...

"Gradina Maicii Domnului"

- Ca unul care cunoasteti poporul roman, in virtutea cercetarilor dvs. etnologice si culturale, in ce fel credeti ca si-a pus amprenta ortodoxia pe romanitate?

- Dar si romanitatea a marcat ortodoxia. Toate comunitatile etnice, inclusiv cea romaneasca, "si-au pus amprenta" pe ortodoxie. Dupa cum bine se stie, ea a acceptat si si-a asumat specificitatile diferitelor popoare care o compun, lucru firesc pentru o religie a libertatii. Ortodoxia nu-ti stirbeste cu nimic demnitatea de om liber. Aici se afla, neindoielnic, una din sursele puterii sale si, probabil, tot din acest motiv, unii nu prea o iubesc. Caci exista si oameni carora, din pacate, le vine greu sa le accepte semenilor lor dreptul la libertate.
Marian Munteanu - "Rugaciunea e ca apa pentru un om insetat"

La Sihastria, cu parintele Cleopa


- Cum credeti ca ne-am pus amprenta pe ortodoxie?

- Cred ca am marcat-o de la inceputurile crestinismului. Inca de-atunci a existat o puternica participare a celor pe care unii ii numesc protoromani (eu ii numesc tot romani), unii traitori in Macedonia, altii in Dobrogea, peste tot, care au imbratisat cu bucurie aceasta credinta. Sa nu uitam ca apostolii au fost goniti din Atena, pe cand in Macedonia, Vestea cea Buna a fost primita cu bucurie, cum bine subliniaza Parintele Staniloaie. Printre primele comunitati crestine a fost cea a locuitorilor din Macedonia, colonie romana, de care se vorbeste in Faptele Apostolilor. O comunitate romaneasca, deci, parte a romanitatii orientale. La fel, sa ne amintim de rolul romanilor in ultimele veacuri, cand la nordul Dunarii dainuia acel "Bizant dupa Bizant", despre care vorbeste lamuritor Nicolae Iorga. Apoi, mai aproape de zilele noastre, dialogul dintre Vatican si Biserica Ortodoxa a fost relansat, deloc intamplator, prin intalnirile si conlucrarea dintre Papa Ioan Paul al II-lea si Patriarhul Teoctist. Nu-i putin lucru...

- De ce spuneti ca nu intamplator?

- Sunt convins ca Roma cunoaste foarte bine rolul jucat de acest popor in istoria crestinismului. Insusi Papa Ioan Paul al II-lea a declarat aici, la Bucuresti, ca traditia incununeaza Romania cu titlul de "Gradina a Maicii Domnului", in discursurile sale avand grija sa puncteze repere esentiale ale istoriei si culturii noastre: Stefan cel Mare, Eminescu... Vaticanul stie ca romanitatea orientala a insemnat mult mai mult decat statele romanesti, a insemnat populatia vorbitoare de limba latina din Carpatii Padurosi panta in Muntii Eladei si de la Adriatica pana dincolo de Nistru. Astia-s romanii! Ca, ulterior, datorita unor straturi de migratii, unele populatii au preluat limba cuceritorilor, este o alta discutie. Dar aceste straturi stau pe un fundament de traditii, de obiceiuri, de mod de viata, de mod de gandire - lucrurile acestea nu s-au schimbat, in adancul lor. Ele se mentin, rezista, subzista.

- Ati vrea sa stergeti ceva din trecutul dvs. inaintea lui Dumnezeu?
Marian Munteanu - "Rugaciunea e ca apa pentru un om insetat"

Acasa la parintele Staniloaie


- Dar am si facut-o, nu demult. Facem asta de cate ori ne spovedim, ne "stergem" pacatele, nu? Pentru pacate exista solutie: pocainta si nerepetarea lor. Altceva n-as vrea sa sterg nimic. In plan profesional, social sau personal, desigur, sunt multe greseli pe care mi-as fi dorit sa nu le fi facut. Dar, uneori, si greselile, cel putin unele dintre ele, au un rost al lor. Mai invatam cate ceva...

- Spuneati, la inceputul interviului, ca nu va considerati un crestin practicant. Totusi, obisnuiti sa va rugati?

- Da.

- Ce inseamna, pentru un intelectual, rugaciunea?

- Rugaciunea este, cred, pentru oricine, ca apa pentru un om insetat. E leacul ce-l avem pentru cea mai amenintatoare uscaciune dintre toate, uscaciunea sufletului. Asa cum trupurile noastre nu pot trai fara apa - suntem precumpanitor apa, nu-i asa? - la fel, sufletul nostru are nevoie de rugaciune. Altfel, ne uscam si pierim.

Sursa: Formula As

Un mister inca neelucidat: moartea lui Hitler

Adolf Hitler si-a aranjat funeraliile inca din 1938, dupa cum reiese dintr-o scrisoare a sa.

Ca si faraonii anticului Egipt, fuhrerul visa la un monument grandios, pe masura ambitiilor sale de marire. Isi alesese ca ultim loc de odihna orasul Munchen, unde arhitectul Hermann Giesler urma sa-i construiasca un templu. Un sarcofag de aur, decorat cu pietre pretioase din Urali, avea sa fie instalat in centrul salii principale, astfel incat sa fie expus soarelui. Dar visul unui loc de veci care sa devina "sfant" pentru rasa ariana nu i s-a implinit.

De sarbatoarea Sfintei Walpurga

Ramasitele lui au fost descoperite intr-un crater de bomba in curtea Cancelariei Imperiale. Acestea au fost in
gropate de opt ori, pana ce, in cele din urma, au fost distruse in intregime prin foc. Asta isi si dorise! Sacrificiul prin ardere de tot, pentru a putea renaste ca Pasarea Phoenix! Prima "inmormantare" (dupa dispozitiile lui Hitler, cadavrele trebuiau arse) a avut loc la 30 aprilie 1945, data cand s-a sinucis impreuna cu sotia sa de o zi, Eva Braun, dupa ce si-a ucis cei doi caini de care era nedespartit. Era o zi mare, sarbatoarea Sfintei Walpurga (710 - 779 d.Hr.), de fapt, un festival pagan, a carui traditie se pierdea in negura timpului, care celebra zeul Soare, in cinstea caruia erau aprinse ruguri. Vrajitoarele organizau un grandios sabat pe Varful Brocken din Muntii Harz, renumit pentru fenomene spectrale misterioase. Hitler stia cu siguranta semnificatia acestei sarbatori, cel putin prima parte a ei, cu festivalul solar, dar, dupa unii autori, ar fi stiut si despre sabatul vrajitoarelor. Se spunea ca cine isi lua viata in timpul Walpurgiei, isi incredinta sufletul diavolului! Nazistii construisera pe o culme din apropiere un amfiteatru de piatra, pentru a putea privi in noaptea Walpurgiei jocul magic de lumini si pentru a astepta rasaritul soarelui ce marca reintoarcea luminii.

Clubul Bohemian

Chiar daca despre Hitler s-a scris ca era posedat de diavol (dupa ce niste ocultisti se straduisera in acest sens), cu siguranta se stie doar ca a facut parte din "Clubul Bohemian". Acesta se dorea o fratie solara de tip atonist, tragandu-si principiile din Fratia lui Aton, al carei initiator si Mare Maestru ar fi fost faraonul Akhenaton (1352-1336 i.Ch.), sotul frumoasei Nefertiti. Din Clubul Bohemian facea parte elita nazista, care, purtand zvastica solara - dar cu sensul de rotatie invers decat simbolul antic -, se dorea a fi un ordin secret de razboinici, intrunindu-se o data pe an, la solstitiul de vara, pe 21 iunie, cand se refacea legamantul si se reafirma dorinta suprema de a aduce intreaga lume sub un unic conducator si o singura religie. Membrii fratiei urmau sa fie incinerati dupa moarte, purificati cu focul divin al lui Aton, iar urnele depuse intr-un templu atonian. Chiar si centrul Berlinului urma sa fie refacut dupa planul orasului Akhenaton, intemeiat de faraonul "eretic".

Inmormantari repetate

Soldatul rus Ivan Ciurakov a gasit cadavrul lui Hitler pe 4 mai 1945, fara sa-l poata identifica, din cauza arsurii partiale care-l mistuise.
Un mister inca neelucidat: moartea lui Hitler

Faptul ca alaturi se aflau si corpurile unei femei si a doi caini i-a dat de banuit, si Ciuracov a scos cele doua cadavre pentru a fi identificate, dupa care le-a ingropat inapoi. A doua zi, au fost scoase din nou si mutate la o clinica din Buch, unde s-a efectuat o examinare a ramasitelor. In urma interogatoriilor, rusii aveau indicii ca cele doua corpuri apartin lui Hitler si Evei Braun, dar din cauza starii avansate de descompunere, adevarul nu se putea stabili cu certitudine. Asa ca le-au reingropat, de data asta in sicrie improvizate. Cand SMERSH, contrainformatiile armatei sovietice, si-a facut un birou in orasul Finov, unde stationa Armata a III-a, ramasitele lui Hitler si ale Evei au fost dezgropate si reingropate in Finov. La 17 mai, generalul Mesik, venit special de la Moscova, a reexaminat ramasitele. A luat cu el maxilarele ambelor cadavre si a dat dispozitie ca restul sa fie ingropat. Acestea au mai fost reingropate de inca doua ori, dupa cum Armata a III-a sovietica isi schimba cartierul general. Intr-un final, cele doua sicrie au ajuns in Magdeburg, langa casa de pe Westenstrasse nr. 36, unde au ramas pana la 5 aprilie 1970.

Stradaniile SMERSH

Au existat probleme de identificare a cadavrelor inca de la inceput, cand se aflau intr-o stare mai buna. Serviciile secrete sovietice au impanzit Berlinul si imprejurimile inca din primele zile de dupa capitulare, pentru a descoperi martori. Stalin fusese instiintat de demisia lui Hitler de catre maresalul Gheorghi Jukov, care trimisese un raport catre liderul sovietic la data de 1 mai 1945. Raportul continea si "zvonul" ca liderul nazist se sinucisese la 30 aprilie. Numai ca martorii, cu toata stradania SMERSH, nu s-au gasit atat de repede, iar cei facuti prizonieri ori nu stiau, ori nu voiau sa vorbeasca. Colonelul Vasili Garbusin, adjunctul comandantului SMERSH, isi instruise toti ofiterii pentru gasirea ramasitelor lui Hitler si depistarea martorilor credibili. Printre acestia, cea mai importanta era Kete Hoiserman, asistenta medicului stomatolog al liderului nazist. Aceasta a fost capturata si a dat informatii despre unde ar putea fi fisele dentare ale fuhrerului. Mai mult, a recunoscut lucrarile din aur ale lui Hitler si ale Evei Braun de pe cadavrele prezentate de rusi. Acest lucru s-a petrecut la data de 8 mai 1945, dupa care ofiterii SMERSH au preluat responsabilitatea asupra ramasitelor. Numai ca, in raportul de autopsie, scrie ca examinarea cadavrelor s-a facut la ordinul "camaradului Teleghin", membru marcant in Consiliul Militar al Frontului 1 Bielorusia, la 3 mai 1945! Or, soldatul care gasise cadavrele a raportat data de 4 mai, cand nu s-a facut nici o autopsie, deoarece se stia ca trupul lui Hitler fusese deja identificat. Era vorba despre o dublura.

Dublurile lui Hitler

Cel mai tare i-au derutat pe rusi dublurile lui Hitler. Trupul unei dubluri, Gustav Weler, a fost exhumat de rusi la 2 mai 1945.
Un mister inca neelucidat: moartea lui Hitler

Gustav, dublura lui Hitler

Se temeau ca isi pierdeau timpul cu cadavrele acestora, in timp ce liderul nazist cauta vreo portita de scapare. Existase un astfel de plan, cu destinatia Argentina sau Spania, pe calea aerului sau cu un submarin. La 10 iunie 1945, la o conferinta de presa, maresalul Jukov declara: "Noi nu suntem in posesia ramasitelor pamantesti ale lui Hitler. Nu va pot spune nimic legat de locul unde ar putea fi acesta!". In iulie 1945, Stalin insusi declara intr-o conferinta de presa la Potsdam: "Corpul lui Hitler nu este in posesia noastra!". De ce ar fi mintit? Asta a vrut sa afle si Elena Revskaia, care servise ca traducatoare pentru una din unitatile SMERSH, insarcinata cu depistarea lui Hitler, viu sau mort! Intalnindu-l pe maresul Jukov la Moscova, Elena i-a spus despre descoperirea celor doua cadavre, plus ale celor doi caini, in groapa de obuz din curtea Cancelariei Imperiale. Jukov a fost sincer uimit. Nu stiuse nimic. Doar Iosif Stalin fusese informat. Acestuia i se inaintase un raport amanuntit, la data de 16 iunie 1945, despre toate actiunile SMERSH, legate de descoperirea lui Hitler viu sau mort. Conducerea sovietica insa nu a emis nici un comunicat cu privire la acest subiect, lasandu-si armata si serviciile secrete sa-l caute in continuare pe Hitler, despre care existau deja zvonuri ca fusese vazut prin America Latina. Principalul motiv pentru care nu s-a recunoscut identificarea cadavrului a fost tocmai incertitudinea ca l-au descoperit pe adevaratul Hitler. Lucrarea dentara de aur a lui Hitler nu prezenta o garantie, pentru ca, se stie, cand un lider isi alege o dublura, aceasta trebuie sa sufere toate interventiile chirurgicale pe care le are "originalul". Cu Eva Braun nu si-a batut nimeni capul, pentru ca din datele obtinute se stia ca aceasta ar fi acceptat sa se sinucida si alaturi de o dublura, doar ca sa ofere o sansa de scapare mult iubitului fuhrer.

"Mitul"

Un mister inca neelucidat: moartea lui Hitler

Cu Eva Braun

Stalin n-a fost nici pe departe multumit de ancheta SMERSH si a ordonat o alta, in 1946, cu numele de cod "Mit". O echipa speciala a NKVD (politia secreta a lui Stalin) a fost insarcinata sa-l caute pe Hitler pornind din Germania, la noua luni dupa ce acesta fusese "gasit". S-a cercetat din nou groapa din curtea Cancelariei Imperiale din Berlin. Cu acea ocazie, s-a gasit o bucata de craniu cu o gaura de glont in partea parietala stanga. Corespundea cu raportul din 8 mai 1945, unde se stipula ca "o parte din craniu lipseste". Investigatorii au mai gasit urme de sange pe canapeaua din bunker, unde existau marturii ca Hitler si Eva Braun se sinucisesera. Bucata de craniu si materialul de canapea imbibat cu sange au fost trimise la Moscova pentru analize. Acestea inca sunt tinute intr-un sertar de la Arhivele Statului. Maxilarele luate de generalul Mesik sunt pastrate in arhiva FSB.

Scrisoarea secreta

La 13 martie 1970, seful KGB, Iuri Andropov, a inaintat o scrisoare doar pentru ochii lui Leonid Brejnev, secretar general al Comitetului Central al PCUS.
Un mister inca neelucidat: moartea lui Hitler

Aceasta este ultima fotografie cunoscuta cu Hitler in viata. Cu cateva zile inainte de a se sinucide, la intrarea in buncar, evaluand distrugerile aliatilor

Scrisoarea era "preparata" dupa tehnologii de spionaj si continea cateva inserari pe deasupra textului batut la masina. Decriptata, scrisoarea continea urmatorul mesaj: "In februarie 1946, la baza militara sovietica din Magdeburg, o unitate speciala a KGB a efectuat ingroparea cadavrelor lui Hitler, Eva Braun, Goebbels, a sotiei acestuia si copiilor, in total 10 trupuri. In prezent, tabara militara sovietica trebuie sa predea campusul autoritatilor germane. Luand in considerare posibilitatea ca autoritatile germane sa efectueze actiuni de constructie, groapa ar putea fi depistata. Propun ca ramasitele sa fie exhumate si distruse prin incinerare. Procedura va fi executata in secret total, de catre o echipa speciala a KGB, si va fi documentata". Brejnev s-a sfatuit cu Kosaghin si Podgornai, oficialii din fruntea conducerii PCUS - presedintele Consiliului de Ministri si presedintele Prezidiului Sovietului Suprem -, si a trimis acordul la 16 martie 1970. La 5 aprilie, in zori de zi, echipa speciala a KGB a exhumat ramasitele pamantesti pomenite in scrisoare, le-a incinerat, iar cenusa a fost amestecata cu cenusa de carbune si aruncata in raul Bideritz. Asa s-a "implinit" visul ocult al lui Hitler.

"Dansul fricii"

"Inspirat de opera lui Wagner (Rienzi, in special), Hitler devenise obsedat de puterea cuvantului", este de parere Alan Bullock, un istoric care a facut multe cercetari despre viata oculta a liderului nazist. "Era sigur ca va cuceri Pamantul prin puterea discursului. Cand se adresa maselor, avea insa grija sa inspire teama", subliniaza Bullock, care crede ca Hitler fusese instruit sa foloseasca aceasta stratagema oratorica. Care a dat exact roadele scontate. Nici un german nu mai indraznea sa-si exprime opozitia fata de politica lui Hitler, atata timp cat vedea masele extaziate la discursurile lui. Numai ca ceea ce parea a fi adeziune totala - fapt care i s-a si reprosat poporului german - era, de fapt, ceea ce psihologii numesc "dansul fricii", manifestarea plina de efuziune a maselor in fata unui potential agresor, de teama de a nu-i deveni victime. Cine il invatase pe Hitler aceasta "tehnica"?

Grupul Thule

Dietrich Eckart este principalul "banuit", pentru ca, prin 1923, se lauda la Munchen ca il initiase pe Hitler in "doctrinele secrete" care ii deschisesera micului artist neinteles centrii universali ai puterii.
Un mister inca neelucidat: moartea lui Hitler

Un soldat sovietic le arata aliatilor locul unde au fost gasite presupusele ramasite ale lui Hitler si ale Evei Braun

Despre Eckart s-au scris multe: ca era satanist, mare saman, mare initiat in magie neagra si membru al societatii secrete Grupul Thule. El insusi se prezenta ca atare, de aceea este si greu sa fie combatut. Cert este ca era un ofiter care cocheta cu ocultismul, dar pe vremea aceea erau la moda intrunirile de spiritism, un mijloc mai degraba de divertisment pentru inalta societate europeana. Paul Roland, un alt scriitor care s-a ocupat de viata oculta a nazistilor, nu a descoperit marile realizari paranormale ale Grupului Thule, despre care s-a scris atat. "E adevarat, un grup format din Rudolf Glauer, Konrad Ritzler, Alfred Rosenberg si Dietrich Eckart, membri ai Thule, incerca sa-l transforme pe tanarul Hitler, care era extrem de patimas din fire si inclinat spre excese, chiar isteric, intr-un Mesia al Intunericului", scria Roland. La intrunirile lor, mesele se miscau, aparitiile ectoplasmatice infiorau damele invitate, iar spiritele starnite trimiteau mesaje celor prezenti, adica, dupa parerea lui Roland, "ingredientele oricarei sedinte de spiritism din acea vreme". Cand participa si Hitler, mesajele spiritelor anuntau aparitia unui nou lider care va inscauna rasa ariana la nivel mondial. Iar tanarul fanatic chiar asta visa.

Lancea destinului

Un mister inca neelucidat: moartea lui Hitler

La Muzeul Hofburg din Viena se afla un artefact care a jucat un rol important in viata lui Hitler: un varf de lance in care este incrustat unul din cuiele folosite la rastignirea lui Iisus. I se spunea si "Lancea Sfantului Mauriciu". Aceasta a fost in posesia "sfintilor imparati romani", incepand cu Carol cel Mare, iar din 1273, a fost folosita in ceremonia de incoronare. Hitler era convins de puterile miraculoase ale sulitei, mai ales ca era sustinut in credinta sa de catre profesorul Karl Haushofer, care a avut o mare influenta in crearea ideologiei lui Hitler. Acesta l-a sfatuit pe viitorul fuhrer sa aduca artefactul la Nurnberg, pentru a fi "aproape de inima miscarii naziste, pentru a-i conferi putere". Sulita a fost returnata Austriei dupa razboi, de catre generalul american George Patton. Tot Haushofer l-a alimentat pe Hitler si cu istoria arienilor, urmasi ai gigantilor atlanti, rasa care ar trebui sa conduca intreaga omenire. Dar se pare ca nimic real sau ocult nu l-a ajutat pe Hitler sa-si indeplineasca telurile grandioase, el fiind doar un "exponent al timpului sau", dupa cum il considera cei mai multi istorici.

Sursa: Formula As