| Marinela Raţă | Duminică, 28 Februarie 2010 |
"Nu sunt o fiinţă înregimentabilă, sunt încapăţânată", îmi explică de ce nu are nicio şansă în politică. Le admiră pe cele care au răzbătut, care "au dat dovadă de pragmatismul necesar pentru a nu se lăsa îngenunchiate". Femeia de afaceri care a adus Oriflame în România nu crede că bărbaţii politicieni sunt misogini: "Există doar vânători care identifică slăbiciunile prăzii". Cu toate acestea, Tatoiu spune că, în politică, e mai bine ca femeile să fie regizorii din spatele actorilor.
Evz.ro: Spuneaţi la un moment dat, într-un interviu, că femeile nu judecă normal trei zile pe lună. Totuşi, bărbaţii domină politica şi asistăm la nenumărate decizii proaste.
Monica Tatoiu: Deciziile proaste din politica românească nu sunt şi nu trebuie raportate la sexul decidenţilor. Aceste decizii ţin de ”cultura” politică românească. Binele colectiv este ultimul pe lista de priorităţi în luarea unei decizii. ”Eu şi cei care mă susţin”, precum se întâmplă în demonstraţiile cu gimnaştii din era plăcuţelor, determină în proporţie de 80% decizia luată de cei mai mulţi dintre” gestionarii” destinelor noastre. Aleşi evident de noi, ca reprezentanţi a ceea ce noi suntem de fapt, dincolo de declaraţii demne de pana lui Caragiale.
Sunt politicienii români misogini?
Bărbaţii din România, la fel ca şi cei de pe alte meleaguri, au în genă apetitul pentru vânătoare. Foarte frumos. În alte ţări civilizaţia şi-a pus amprenta asupra relaţiilor dintre sexe şi a introdus filtre, mai mult sau mai puţin eficiente. Nu cred că există bărbaţi misogini. Există doar vânători care identifică slăbiciunile prăzii. Şi prada se victimizează înainte să fie devorată. Trebuie să le demonstrăm însă că avem ceva mai mult îndărătul ochilor cu gene rimelate decât dorinţa de posesie necondiţionată, dar intermediată a tot ceea ce îi defineşte pe ei ca masculi. Inteligenţa, generozitatea, candoarea, compasiunea, în general tot ceea ce pentru ei înseamnă "mama".
"Emanciparea este doar pe hârtie"
Cum aţi descrie atitudinea bărbaţilor politicieni faţă de colegele femei şi invers?
Condescendenţa din partea bărbaţilor. Când sunt alegeri aleg tribuna organizaţiei de femei pentru jurăminte de campanie, mai dansează cu fetele la vreo sindrofie organizată îin scop electoral. Doamnele din poltică au învăţat să exploateze oportunităţile, atâtea câte sunt ele şi câte una să ţâşnească pe vreun culoar de conjunctură aliniindu-se în final cu tot cu bărbaţii din sfera puterii.
Ne-am emancipat în privinţa implicării femeilor în politică? Ce-ar mai fi de făcut?
Există o carte pe care o recomand tuturor femeilor ce-şi doresc accesul la butoanele puterii. Se numeşte “Amante şi regine - Puterea femeilor”, de Benedetta Craveri, 2006, Curtea Veche. Atâta vreme cât în partidele româneşti avem organizaţii de femei pe acelaşi nivel cu organizaţiile de tineret, emanciparea este doar pe hârtie. Politica se face cu bani. Omul politic este un produs al unei investiţii materiale. Câtă vreme bursele lumii nu listează foarte multe companii conduse de femei nu vom vedea femei egale cu bărbaţii în politică, la noi sau în SUA. Ce-i de făcut? Rolul de sfetnic apropiat. Este un joc care generează mai multă adrenalină decât cel direct politic.
Care sunt atuurile femeii în acest domeniu?
Aprige, loiale bărbaţilor politici sau partidelor, pătimaşe, când şi-au pus ceva în minte nu dau înapoi. Asta nu este neapărat benefic pentru o minoritate.
Foto Codrin Prisecaru. Monica Tatoiu şi Anca Boagiu, în 2007
"Ei sunt mulţi şi împreună, ele sunt puţine şi împotrivă”.
Să luăm exemplul a doi candidaţi la postul de deputat sau senator. Nici unul nu are un program pentru care ar merita să fie ales. Însă, unul e bărbat, altul e femeie. Pe cine ati alege şi de ce?
Nu voi mai vota decât proiecte. Votul uninominal, eventual îmbunătăţit, mă va ajuta să şi monitorizez candidatul după alegere.
Ce-i deosebeşte pe bărbaţi de femei în politica românească?
Ei sunt mulţi şi “împreună”, ele sunt puţine şi “împotrivă”.
Numiţi trei femei politician pe care le-aţi vota oricând în România pentru Parlament sau Preşedinţie.
Pentru binele lor niciuna. În contextul actual e mai bine să joci rolul de regizor decât cel de actor.
Atunci, pe cine nu aţi vota...
Mi-am promis ca la următorul scrutin să votez doar proiecte, nu oameni sau partide. Aş vota o femeie, pentru că doar o femeie este preocupată de probleme practice ce ţin de familie şi prunci, care ar veni cu proiecte educaţionale în zona rurală, cu proiecte de stimulare a natalităţii pe segmentul mamelor de carieră, cu proiecte de stimulare a producţiei şi consumului de alimente sănătoase. N-aş vota o persoană care n-a făcut nimic măsurabil înainte să vină să-mi ceară festiv votul.
Prin ce valori credeţi că au promovat până acum femeile în politică?
Supravieţuirea, asocierea, proiecte de tipul “Angela merge mai departe”.
Maria Tereza sau Elisabeta Rusiei, în fruntea României
Ce părere aveţi despre Roberta Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, al treilea om în stat, şi despre Elena Udrea, femeia ministru?
Deoarece femeile în politică sunt o minoritate, imaginea lor reflectată de mass-media este alterată de prejudecăţile cu care se confruntă de regulă minorităţile. Am învăţat la bătrâneţe să am păreri doar despre oamenii pe care îi cunosc personal.
Aţi vedea o femeie preşedinte în România?
România nu va putea avea o femeie preşedinte decât dacă votul nu va mai fi direct sau universal.
Cum ar fi ea?
O femeie cu personalitatea Împărătesei Maria Tereza sau Elisabeta Rusiei, dar nu într-o democraţie standard.
Foto: Arhiva EVZ
Cât de mult contează înfăţişarea fizică la femeile politician de la noi? În ce măsură este acesta un motiv de promovare?
Ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi place. Oamenii frumoşi ,neostentativ şi fără vulgaritate invită la deschidere în comunicare. Un politician frumos face rating aşa cum o floare colorată este polenizată mai uşor.
Ce părere aveţi despre felul în care se imbracă, se machiază, se prezintă la nivel de imagine, femeile din politica românească. Există cineva care vă place?
Deşi nu este neapărat un politician, doamna Maria Băsescu mi-a plăcut întotdeauna pentru că are o distincţie a bunului simţ care îmi aduce aminte de mama.
Dar care vă displace?
Nu îmi permit să judec pe nimeni, pentru că nu am calitatea necesară unui critic pentru rubrica asa da sau asa nu. Imi repugnă ostentaţia, bogaţia etalată fără jenă într-o ţară în care un procent semnificativ traieşte sub limita sărăciei. Mama m-a invăţat că plăcerea şi munca nu trebuie amestecate. Din acest motiv la muncă porţi pantofi cu toc de maximum trei centimetri şi bot rotund, nu dezgoleşti pieptul şi braţele, nu te machiezi decăt strictul necesar, nu stai picior peste picior, nu porţi pantaloni şi nici îmbrăcăminte strâmtă. De ce? Pentru că fondul să primeze asupra formei. Evident, daca el există!
"Femeilor din politică le lipseşte finanţarea transparentă"
Ce proiecte notabile, din punctul dvs. de vedere, au avut femeile din politica românească?
Legea accesului la informaţiile de interes public (Mona Muscă), Legea tichetelor de creşă (Norica Nicolai), Legea privind indemnizaţia pentru mame în limita a 85% din venit (Lavinia Şandru) şi lista poate continua.
Ce le lipseşte femeilor din România să aibă succesul bărbaţilor în politică?
Finanţare transparentă.
De ce nu avem şi noi, de pildă, o Angela Merkel sau Madeline Allbright?
Pentru că nu ne-o dorim.
Cum s-ar putea autopromova femeile mai mult în politică?
Nu este posibil sa se autopromoveze femeile în politică. Revin cu precizarea că omul politic, femeie sau bărbat, este un produs. Produsele nu se promovează individual. În spatele lor sunt departamente de dezvoltare, financiare, de marketing, de PR, de vanzare. Orice produs pentru a se lansa pe piaţă are nevoie de un investitor. Când vine vorba de femei, conceptul are conotaţii negative. Produsul "barbat poltic" are aceeaşi platforma de lansare. Din nefericire pentru femei, consumatorul target în cazul lor este în faza de educare şi investiţia pentru construcţia nevoii cere resurse pe care criza economică le face foarte scumpe!
"Am vreo şansă în politică? Niciuna!"
Până acum, femeile au fost promovate de partide pentru că trebuie, pentru că aceasta este directiva europeană sau cine a răzbătut în acest domeniu chiar a crezut în ceea ce face?
Le admir mult pe femeile care au dat dovadă de pragmatismul necesar pentru a nu se lăsa îngenunchiate. Ştiu că preţul accesului la putere este foarte mare. Le admir pentru că fac ceea ce eu nu sunt în stare. Nu le invidiez pentru că ştiu ce sacrificii şi compromisuri implică lupta din “arena” politicii, indiferent de ţară.
Ce părere aveţi despre bărbaţii din politica de la noi?
Sunt câţiva oameni care au substanţă. Electoratul nostru nu-i merită. Ma recunosc în electoratul românesc. Nu-mi plac decât barbaţii care punctează doar în prezent. Fiecare popor are nevoie să-şi ducă crucea pentru a putea spera ridicarea la un alt nivel de influenţă.
Foto Arhiva EVZ. Monica şi Victor Tatoiu, la vot
Femeia Monica Tatoiu va mai avea ceva de spus in politică? Aţi mai candida la vreo funcţie?
Nu sunt o fiinţă înregimentabilă. Sunt încapăţânată. Nu ştiu să ţin un secret. Nu ştiu să ascult. Mă interesează mai mult viitorul decât prezentul. Când sunt încolţită prefer sinuciderea supravieţuirii. Am vreo şansă în politică? Niciuna!
STATISTICI
Din cele 16 ministere, doar unul este deţinut de o femeie, cel al Dezvoltării şi Tursimului, condus de Elena Udrea. Din cei 470 de parlamentari, doar 45, adică un procent de 9,5%, sunt femei. Proporţiile se schimbă uşor dacă vorbim separat de Senat şi camera Deputaţilor.
În Camera Superioară a Parlamentului au răzbătut doar opt femei. Restul de 129 de senatori sunt bărbaţi. În procente, femeile reprezintă în Senat doar 5,8%. 11% este însă procentul femeilor în Camera Deputaţilor. Din cei 333 de deputaţi câţi sunt acum, 37 sunt femei.
În Europa, media europeană are prezentaării femeilor în Guvern este de 25%, iar în Parlament de 24%, după cum relevă un studiu din august 2009 al Agenţiei Naţionale pentru Egalitate de Şanse între femei şi bărbaţi. Acelaşi studiu arată că în administraţia publică locală peste 80% din poziţiile de decizie sunt controlate de bărbaţi.
PORTRET
Monica Tatoiu este director general al Oriflame România începând din 1996. În decembrie 2009, într-un interviu pentru revista Unica, Monica Tatoiu dezvăluia că 2010 va fi ultimul an petrecut la conducerea companiei de cosmetice. Femeia care deţine cheia succesului în afaceri nu a reuşit să se impună şi în mediul politic.
A candidat în 2004, din partea Partidului Umanist din România - actualul PC - la funcţia de primar general al Capitalei. Tatoiu s-a remarcat şi ca membru al societăţii civile. În 1995 s-a numărat printre membrii fondatori ai Asociaţiei bursierilor români Fulbright. Are două doctorate, unul în filosofie, altul în matemtică, ambele la Universitatea "Al. I. Cuza" din Iaşi.
A lansat recent volumul "Politic (in)corect. Despre România, dar cu dragoste", în colaborare cu arhitectul Camil Roguski. În 2001 a fost desemnată femeia anului în politică şi afaceri de către grupul media RPG.
Sursa: Evenimentul zilei
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu