Dupa cum rezulta din dosarul cercetat recent la CNSAS, la intoarcerea sa din lagar Pastior a fost pus sub urmarire de Securitate si, fiind amenintat cu inchisoarea pentru homosexualitate si pentru "poezii antisovietice", a terminat prin a semna un angajament ca informator, sub numele "Otto Stein". Cu toate acestea, deocamdata cel putin, in dosar, in afara angajamentului, nu s-a gasit nici o nota informativa semnata de poetul german nascut in Romania.
Reproducem mai jos interviul pe aceasta tema acordat de Herta Muller ziarului Frankfurter Allgemeine Zeitung in editia de sambata 18.09.2010. Aici, Herta Muller marturiseste ca aflarea vestii a cutremurat-o, ca a resimtit-o ca pe o palma. Incercand sa-si explice cum s-au petrecut lucrurile, evocand presiunea la care ajunsese sa fie supus Pastior inainte de semnarea angajamentului, Herta Muller afirma ca il judeca pe bunul ei prieten cu aceleasi criterii cu care ii judeca pe toti informatorii aflati in propriu-i dosar, dar ca, in acelasi timp, daca Pastior ar mai fi in viata (a murit in 2006), l-ar lua in brate pentru toate prin cate a trecut.
Problema grava este ca ne va fi mereu extrem de greu sa tragem linia de demarcatie intre oameni adusi, intr-un moment al vietii lor, la disperare (ca Pastior) si cei care au pasit pe drumul angajamentului si al turnatoriei cu inima usoara sau chiar cu pasiune. Judecata noastra va fi mereu ingreunata de scrupule multiple. Dar ceea ce s-a intamplat cu Pastior nu face decat sa arate inca o data ce monstruozitate istorica ne-a fost dat sa traim.
Multumim doamnei Herta Muller, redactiei FAZ si domnului Alexandru Al. Sahighian, traducatorul interviului, pentru posibilitatea pe care ne-au dat-o de a pune la dispozitia publicului din Romania acest document. (Gabriel Liiceanu)
Herta Muller - Interviul luat scriitoarei de cotidianul Frankfurter Allgemeine Zeitung si aparut in editia din 18 septembrie 2010
Cand si cum ati aflat ca Oskar Pastior a lucrat din 1961 pana in 1968 pentru Securitatea romana? Si care a fost prima Dv. reactie?
Atunci cand dupa moartea lui Oskar Pastior s-a facut ordine in locuinta lui, printre nenumarate hartii s-au gasit si cateva notite: ca la venirea lui aici, in 1968, li s-a destainuit fara rezerve autoritatilor germane."Am facut tabula rasa", scrie el. Mi-am zis inca de-atunci c-o fi avut ceva de destainuit. Continutul era enigmatic. In urma cu cateva saptamani am aflat apoi de la Stefan Sienerth, un istoric din Munchen, originar si el din Transilvania, despre informatorul Oskar Pastior. Descoperise dosarul lui. Drept care Fundatia Oskar Pastior a decis sa clarifice lucrurile. Ernest Wichner s-a dus la Bucuresti la CNSAS pentru a citi dosarul.
Prima mea reactie a fost spaima. Era o palma, si furie. Pe masura ce Sienerth, iar acum Ernest Wichner imi relatau cu precizie crescanda detaliile, ma treceau toti fiorii. Dosarul e un tablou sumbru al anilor '50 si '60. Inchisorile erau ticsite. Reintors din lagar, Pastior muncea intr-o fabrica de lazi, acolo fusese salahor, acum putea in sfarsit sa urmeze facultatea la Bucuresti. Voia sa se reintoarca la normalitate, sa-si ia - cu o indaratnicie istovita, de neclintit - viata in propriile maini. Dar din nou viata i-a fost confiscata. Dosarul arata cum il pandeau de pretutindeni. Mai multi profesori de la facultate il iscodesc si ei. Stradaniile principalului sau urmaritor vor culmina cu un denunt. Rapoartele acestuia sunt atat de infame ca te-nfiori. Era homosexual, ca Pastior. Te-ntrebi daca nu cumva e vorba de o razbunare din motive personale. Dupa ce-a supravietuit lagarului de munca, Pastior a ajuns dusman al statului fiindca cei cinci ani de chin l-au facut sa scrie vreo sapte poezii despre cele patimite acolo - avea o mare nevoie launtrica sa le scrie. Aceste poezii despre lagar au fost latul in care l-au prins: "antisovietice" - atat, si era de-ajuns. Pentru a scapa de arestare, Pastior a semnat angajamentul de informator. Reintors din lagar, nu a ajuns sa fie un om liber, ci prada. A doua mea reactie la informatorul Pastior a fost de compasiune. Si cu cat sucesc mai mult detaliile pe-o parte si pe alta, cu-atat mai mult ea se transforma in tristete.
Oskar Pastior insusi nu v-a povestit asadar niciodata nimic despre asta? Nici chiar in discutiile pe care le-ati avut lucrand la Leaganul respiratiei?
Mi-a spus ca dupa intoarcerea acasa din lagar si in toti anii de dupa aceea a trait zi de zi ca un om haituit, de frica sa nu-l aresteze ca homosexual. Mereu erau prinsi homosexuali pe care el ii stia. Asta mi-a spus-o deseori. Dar niciodata ca din cauza unor poezii despre lagar ajunsese sa fie luat la ochi. Nu vorbeam decat despre miile de amanunte ale vietii cotidiene din lagar. Si asta intr-adevar era mai mult decat de-ajuns. Era atat de istovitor pentru el, incat deseori imi faceam griji ca nu va reusi sa reziste acestei precizii pe care el insusi si-o impunea. Dar amintirile erau pentru el o necesitate ￢ precizia aproape monstruoasa a imaginilor din lagar ii bantuia creierul de saizeci de ani. Acum putea in sfarsit marturisi ca lagarul inca i se mai zvarcoleste in cap. Intr-atat de mult isi dorea ca aceasta ticalosenie sa fie odata descrisa.
Ati fost prieteni foarte apropiati. Ii reprosati tacerea?
Da, bineinteles. Ar fi trebuit s-o spuna. Nu i-au lipsit ocaziile de a o face, au existat tot timpul, de fiecare data. Tacerea lui a fost pesemne o decizie limpede. Si cred ca aceasta decizie era de un ordin general si ca data cu mult dinaintea prieteniei noastre. Iar lucrurile cu pricina n-aveau nimic de-a face cu mine si cu perioada traita de mine in Romania: eram un copil de sapte ani atunci cand Pastior a devenit informator. Cine stie, poate ca la oribila enormitate a lagarului n-a vrut s-o mai adauge si pe cealalta.
In mai 1968 Oskar Pastior s-a prezentat in fata autoritatilor germane si a marturisit in mod explicit activitatea sa de informator al Securitatii. Stiti cumva daca, in general, mai tarziu a vorbit cu oricine altcineva despre asta, de pilda cu fratele lui?
Cand judecam ce a facut Oskar Pastior e important sa stim ca la imigrarea lui in Germania li s-a destainuit autoritatilor. A trebuit sa se elibereze de aceasta povara distructiva ca sa poata respira liber, ca sa-si gaseasca un nou inceput. L-a silit s-o faca scarba pe care-o resimtea. Dar e foarte probabil ca majoritatea informatorilor n-au facut asa ceva la venirea lor in Germania, ba unii din ei, ajunsi in Vest, chiar au continuat sa fie in "serviciu comandat". Poate ca spovedania lui Pastior a fost una de conformitate administrativa, dar e absolut cert ca toate astea l-au chinuit neincetat. Iar pe femeia care fusese arestata - doar aparent, cum reiese azi din dosar, din cauza poeziilor lui Pastior despre lagar-, pe aceasta femeie Oskar Pastior a cautat-o si vizitat-o in Germania imediat dupa sosirea lui aici, si a vorbit cu ea despre cele intamplate. Una din notitele lui o consemneaza. Si la fel cu spovedania lui administrativa, acest fapt este si el important in felul cum il judecam pe informatorul Pastior. Perfidia cu care l-au lasat sa creada toata viata ca poeziile lui despre lagar ar fi dus la arestarea femeii - aceasta perfidie e de-a dreptul diabolica. E limpede ca un om ca Pastior n-a putut niciodata sa se debaraseze de asa ceva! Sunt sigura ca el si-a dus absolut singur toata povara si ca n-a vorbit cu nimeni despre asta.
Cum va explicati ca in dosarul lui nu exista nici un raport informativ, ceea ce este totusi foarte neobisnuit? Ar fi posibil ca, practic, el sa nici nu fi scris vreodata un astfel de raport?
Este posibil. Cine stie daca totusi de undeva nu mai apar si asemenea rapoarte. Poate ca insa a ramas cu desavarsire pasiv, in speranta ca ofiterul lui operativ sa-l piarda treptat din vedere. N-ar fi putut iesi cu totul dintr-asta decat cu pretul arestarii sale. Nu mi-l pot inchipui pe Pastior ca pe un turnator zelos - pentru el asta era calvar curat. Este omul cel mai scrupulos pe care-l cunosc. Era prea scrupulos sa spuna ca vinovatia lui era moderata, si avea prea putine motive sa spuna ca era grea. Asta explica poate si tacerea lui.
Faptul ca s-a aflat de activitatea lui de informator va modifica perspectiva asupra operei sale literare?
Imi spunea ca in lagar limba pe care-o vorbea i s-a sfaramat. Ei da, acum stiu ca limba lui Pastior s-a sfaramat nu doar o data, ci si o a doua oara. Simti din textele lui cum existenta e pusa la stramtoare. Si-a recuperat eul propriu travestind si dezgolind cuvintele. Vulnerabilitatea umorului lui Pastior, amuzamentul cu gustul amaraciunii - acum stiu ca la cantarul lor trag doua greutati.
Ceea ce stim acum va schimba imaginea despre omul Oskar Pastior?
O intregeste. Pe informatorul Oskar Pastior il judec dupa aceleasi criterii ca si pe ceilalti informatori din dosarul meu. Numai ca ajung la un alt rezultat. Daca ar mai trai Pastior, de cate ori m-as duce la el as insista de fiecare data sa-si citeasca dosarul si sa scrie el insusi despre asta. Dar de fiecare data as face-o strangandu-l in brate.
Herta Muller 2010
In romaneste de Alexandru Al. Sahighian
Sursa: Hotnews
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu