O cheama Mihaela si a terminat candva facultatea de geografie. A vazut Europa, China si Hong Kong. In rest, este angajata la o firma de soft din Bucuresti, asa ca majoritatea timpului si-l petrece la birou. Are 40 de ani, dar nu suficient de multi incat sa nu mai creada in visuri. Va fi in India intre 29 septembrie si 22 ocotombrie, o mare parte din aceasta excursie fiind planificata pentru regiunea Rishikesh, mai precis intr-un ashram renumit al zonei – Parmath Niketan. Ne va trimite constant poze si ganduri din aceasta zona spirituala a Indiei.
Text scris de Mihaela (cititoare TOTB)Ideea “India” este o idee veche, nici nu are rost sa mai zic de cand. M-au impresionat acum ani de zile scrierile lui Mircea Eliade despre India, istoria ei de peste 5.000 de ani, cartea lui E.M. Forster, “O calatorie prin India” – o incredibila poveste din timpul colonialistilor englezi – , m-a impresionat profund viata lui Mahatma Gandi, apoi o groza de povesti legate de spiritualitate si mistere, de viata si exilul lui Dalai Lama, de saracia ingrozitoare in care indienii traiesc fericiti si impacati, de bogatia incredibila in care traiesc altii…Mereu mi-am pus intrebarea: cum exista contraste asa mari pe acest taram al Globului?
Asadar, m-am gandit sa las deoparte pentru un timp Bucurestiul, scaunul de birou de la serviciu si sa incerc sa aflu plecand pentru o luna acolo, incercand sa traiesc in orase mari, New Delhi, Agra, intr-un ashram dintr-un oras mic, la poalele muntilor Himalaya, in orase ca Badrinath si Kedarnath, la peste 3.500 m altitudine. Stiu ca nu e foare usor, e prima oara cand ma incumet a ajunge acolo, si pentru mine e o experienta noua, nu este o excursie organizata de vreo agentie de turism, nu am ghizi si nici vreun curaj iesit din comun, dimpotriva chiar
Nu sunt jurnalista si nici nu am mai scris cuiva dintr-o calatorie de genul asta, asa ca am sa va rog sa fiti ingaduitori cu mine pe tot parcursul scrierilor mele. Am sa incerc sa va ofer fotografii, pareri, idei, simtiri despre India. O sa incerc sa fiu cat mai mult cu voi, impartasindu-va cat mai multe si incercand sa fiu obiectiva, atat cat se va putea. Cred ca India este o tara inca necunoscuta de multi dintre voi si, bineinteles, si de catre mine, de aceea m-am gandit sa o descoperim impreuna.
Asa ca mi-am luat viza de la Ambasada Indiei pe 2 luni, bilet de avion, cazari prin orasele importante si invitatie la ashramul himalayan, m-am vaccinat regulamentar impotriva febrei tifoide si mi-am luat pastilele pentru malarie. Dupa o calatorie de peste 6 ore jumate cu avionul de la Helsinki, am ajuns in cele din urma in Delhi…
M-a pocnit in cap o caldura de peste 30 de grade, iar eu eram imbracata bine, cu hanorac si ghete, ca de, tocmai plecasem de la 10 grade din Finlanda. M-a asteptat la aeroport un domn pe nume Sandi, vorbisem inca din Bucuresti cu cineva pentru a inchiria o masina pentru zona Delhi, Agra, Jaipur; m-am gandit ca altfel nu am sa reusesc sa ma descurc singura in aglomeratia cea mare si bine am facut! Incredibil de aglomerat, si asta inca de la ora 6 dimineata.
Pe drumul de la aeroport si pana la hotel, m-au trecut tot felul de traspiratii reci si calde…stiam la ce trebuie sa ma astept, dar eram socata, o multitudine de corturi de o parte si de alta a drumului, o groaza de puradei in jurul lor, mai mult dezbracati decat imbracati, unii dormeau intinsi, dar nu in corturi, ci pe langa ele, altii spalau lucruri in niste cazane de fier, mancau pe jos sau isi faceau nevoile, o mizerie greu de descris si cred ca nici nu as avea cum sa descriu, pentru ca primul lucru e sa iti pierzi cuvintele, sa devii mut si sa privesti! Te gandesti apoi…ce caut eu aici?!…pe urma te calmezi si iti continui drumul, linistindu-te singur ca sunt si lucruri frumoase de vazut. Domnul Sandi a inceput sa se scuze oarecum ca nu este permisa in zona constructia locuintelor si de aceea exista corturi in care stau oameni. Dar domnu’ indian nu prea stie de unde vin…de fapt stie, dar spune ca Helsinki este capitala Romaniei
Am ajuns la hotel si mi-am dat inatlnire cu domnu’ indian dupa pranz, pentru ca nu mai eram in stare sa judec…trebuia sa dorm cateva ore si sa incerc sa privesc altfel.
Dupa ora 13, m-am aventurat in masina, nu pe jos…trebuie sa fii cu adevarat curajos sa faci asta in Delhi daca esti singur…spre cateva puncte pe care m-am gandit sa le vad, cum ar fi mormantul lui Mahatma Gandhi, unde pentru a-l vedea, trebuie sa traversezi parcul descult (a fost ingrozitor de fierbinte asfaltul!), Qatab Minar, cel mai inalt minaret de caramida din lume, cu, care se mandresc mult indienii ca are peste 1.000 de ani vechime…remarcabila constructie, intr-adevar!… templul Baha’i in forma de lotus, unde vin si se roaga toate religiile pamantului si moscheea Jama Masjid din Old Delhi, poleita cu aur inauntru si in afara si in care, din nou, trebuie sa intri descaltat si cu baticul lor pe cap indiferent daca esti femeie sau barbat. In moschee, cantareti si credinciosi, majoritatea hindu si musulmani, toti intr-o ruga si intr-o plecaciune. Langa moschee, un lac cu apa sfanta (asa spun ei) si plina cu pesti de toate felurile si culorile, unde lumea se spala pe fata sau bea…uff, mi-e greu sa fac si eu asta, asa ca ma indrept spre iesire.
Toata lumea spune ca este ieftin in India, dar se pare ca nu este chiar asa. Oricum, o cartela de telefon cu 350 rupii credit costa 750 rupii, adica in banii nostri 53 de lei, o masa la un restaurant indian modest m-a costat 500 rupii, adica vreo 35 lei, fructele, insa, in marea lor majoritate, sunt ieftine. Aaaa, si sa nu mai vorbim ca aici totul este pe baza de “tips”, la modul: unul iti deschide usa, unul iti duce bagajul, unul iti deschide usa camerei, unul iti face curat, unul iti rezerva masa pentru micul dejun, unul iti aduce o foaie cu userul si parola de internet si mai pot continua…oricum toti, da toti, vor tips! Si unii chiar stau cu mana intansa pana le dai, deci trebuie sa ai pregatit mereu marunt, un buzunar cu multe bancnote de 5 si 10 rupii
) Doar daca stai in camera cu usa inchisa, poate ai sansa sa nu iti ceara cineva tip…altfel, apar mereu si mereu. “Where are you from?” “Beautiful country!”, asta inainte de a incepe sa le zici de unde esti Faptul ca sunt un strain picat acolo si, pe deasupra, si femeie parca i-a activat pe toti in a-mi cere bani.
Din prima zi am ramas in cap cu un praf incredibil, o caldura pe masura, o multime de oameni saraci care dorm pe strazi, o aglomeratie cum greu iti poti imagina, cateva constructii remarcabile cu o vechime impresionanta, o agitatie cu politie multa din cauza jocurilor olimpice ale Commonwealth-ului, care incep pe data de 3 octombrie, miros continuu de curry (parca si limonada de lamaie avea acelsi gust)…
Probabil ca inca nu m-am dezmeticit; maine ma duc la Agra sa vad Taj Mahalul si apoi Jaipur (orasul roz). O sa va trimit cateva poze.
Sursa: Hotnews
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu