Patimiri si iluminari din captivitatea sovietica

• Autor: Radu Marculescu
• Editura: Humanitas
• Colectie: Memorii / Jurnale
• Anul aparitiei: 2010
• Numar pagini: 672

Impresionanta poveste a lui Radu Marculescu a fost relatata nu demult pentru publicul larg de Jurnalul national si de Evenimentul zilei si a fost inclusa intr-un film documentar realizat de Marius Herghelegiu. Dupa 1989, Radu Marculescu si-a impartasit in pagini memorialistice experienta prizonieratului in URSS. Supravietuitor - poate ultimul - al unei batalii decisive pentru al Doilea Razboi Mondial, martor direct al Istoriei si totodata al unor istorii din viata ofiterilor romani si de alte natii in lagarele sovietice - istorii de oroare, dar si eroice sau pur si simplu emotionante -, Radu Marculescu a scris o carte remarcata la aparitia primei editii, in 2000, de Monica Lovinescu si distinsa de Fundatia Culturala Magazin istoric cu Premiul Dimitrie Onciul.
De-a lungul precedentului deceniu ne-au fost puse la dispozitie marturiile prin care vom putea reconstitui, cand va sosi vremea aducerii-aminte, jumatatea de secol ce pare a ne fi desfigurat pe fiecare in parte si pe toti impreuna. Ramasesera insa zone de umbra staruitoare. Una dintre ele este redata acum istoriei cu o marturie de o valoare indiscutabila... prin calitatea nu doar umana, ci si intelectuala a autorului... Patimiri si iluminari din captivitatea sovietica... reprezinta, dupa stiinta noastra, Irimul document de o atare amploare asupra soldatilor si ofiterilor romani prizonieri de razboi in Uniunea Sovietica. Pe langa talent (deoarece are si talent literar), tinuta, demnitate, curaj, Radu Marculescu are si o memorie stapana pe timp. Gratie ei, zeci si zeci de nume pierdute in anonimat redevin acum ceea ce au fost: personaje istorice. Iti vine sa crezi ca autorul-martor a uitat sa imbatraneasca tocmai pentru a ne propune drept modele pe acesti oameni care, in conditii de o extrema vitregie, au "invatat sa-si iubeasca" semenii. Si asta unde? intr-un sistem represiv ca Gulagul, intemeiat pe ura, tradare, delatiune!“ (Monica Lovinescu)