Sunt deja mai mult de trei ani de când scriu această pagină care poartă titlul generic „(Des)făcătorii politicii”. Am încercat, în acest timp, cu mai multă sau mai puţină intuiţie, cu mai multă sau mai puţină obiectivitate, cu mai mult sau mai puţin talent, să înfăţişez cititorilor motivele, interesele sau consecinţele acţiunilor sau vorbelor politicienilor. Vă mărturisesc că este prima dată când am sentimentul că politicienii români, atât cei din opoziţie, cât şi cei de la putere, şi-au pierdut complet busola şi fac, aşa cum se zice în popor, numai „nefăcute”. În aceste condiţii, ce mai rămâne de des-făcut?
Bursa VulnerabilitĂŢii Baronilor
Acum două săptămâni, preşedintele Băsescu a urecheat Guvernul (în absenţă) la un talkshow TV, iar ceea ce a urmat a fost amplificarea exponenţială a criticilor prezidenţiale de către presă şi opoziţie. Săptămâna trecută a stat sub semnul chemării la ordin, la Cotroceni, a întregului guvern şi, în paralel, sub scandalul proiectului guvernamental de modificare a Constituţiei. Să le luăm pe rând!
Sunt de părere că gestul preşedintelui de a chema Guvernul la Cotroceni nu e de blamat. Chiar dacă protocolul sau prerogativele părţilor nu au fost respectate în litera lor, întâlnirea a lansat un semnal corect şi onest: preşedintele este solidar cu guvernul pe care l-a numit şi nu se derobează de partea de responsabilitate care îi revine în privinţa situaţiei gene-rale a ţării. Se pot spune multe rele despre Traian Băsescu, dar nimeni nu-l poate acuza de laşitate. S-a declarat preşedinte-jucător şi va fi preşedinte-jucător până la capăt, chiar dacă asta ar însemna prăbuşirea României. Problema nu stă însă în acţiunea preşedintelui, ci în re-acţiunea PDL. Presa s-a grăbit să scrie despre tripleta BVB şi să insinueze că cei trei sunt remaniabilii dintr-un guvern în care numai Emil Boc este de neclintit.
Să observăm, mai întâi, că „tripleta BVB” este, în primul rând, o „aducere din condei” jurnalistică. Între cei trei lideri PD(L) nu există afinităţi deosebite. Ba, mai mult, după cum ciripeau păsărelele din Modrogan, la un moment dat, domnii Blaga şi Videanu se aflau pe poziţii total divergente. Fireşte, în politică, se poate spune că amiciţiile şi adversităţile se schimbă de azi pe mâine, dar cred că enunţarea unui conflict între o „tripletă BVB” omogenă, pe de-o parte, şi Traian Băsescu şi apropiaţii săi, pe de altă parte, e lipsită de subtilitate şi duce către clişeu şi nu către înţelegerea unei realităţi fluide şi dinamice. Nu exclud posibilitatea ca această antagonizare să fi fost impusă în presă de diverşi inşi din linia a doua a PDL, poate chiar apropiaţi ai lui Traian Băsescu. Nu cred însă că preşedintele însuşi are interesul să genereze o percepţie de tipul „TB vs BVB”. În primul rând pentru că ar fi greu şi ilogic să se bată cu toţi trei deodată. Să presupunem că tripleta s-a făcut vinovată de rebeliune în faţa stăpânului şi nu vrea să-şi facă mea culpa. Sunt însă, oare, cei trei la fel de vulnerabili? Sunt ei suficient de uniţi, prin interese sau bază electorală? Logica ne spune că într-o asemenea situaţie pedeapsa ar fi mai eficientă dacă ar fi diferenţiată. În fond, asupra lui Vasile Blaga nu planează acuzaţiile de corupţie şi/sau învârteli care sunt legate de Adriean Videanu, iar lui Radu Berceanu nu i se poate nega competenţa sau măcar autoritatea în Ministerul Transporturilor, chiar dacă ne-a spus direct că în acest an nu vom vedea niciun metru de autostradă nouă. Pe scurt, cei trei au cam aceleaşi puncte tari în ceea ce priveşte anvergura politică şi experienţa administrativă, dar au puncte slabe total diferite.
Faptul că în această săptămână au apărut interviuri ample în presa scrisă cu cei trei sugerează o coordonare şi arată, prin poziţiile afişate, o atitudine de non combat şi de deferenţă vizavi de preşedinte.
Există în PDL, în acest moment, personalităţi mai competente sau mai solide politic pentru a prelua portofoliile celor trei? Categoric, nu! Precedentele Pogea şi Barbu au demonstrat-o cu vârf şi îndesat, iar serviciile pe care le-a făcut Vasile Blaga PDL-ului şi lui Traian Băsescu prin preluarea MAI de la Dan Nica sunt greu de contestat sau de uitat.
În concluzie, „tripleta” este doar o „încadrare” falsă a mass-mediei. Dacă stăm să judecăm obiectiv evoluţiile din ultimele două luni, cele mai contraperformante persoane din guvern au fost Mihai Şeitan, Daniel Funeriu şi Mihail Dumitru. Dacă facem o comparaţie între aceşti miniştri şi „tripletă”, rezultă că Guvernul a fost atacat acolo unde nu trebuia, pe partea lui (relativ) solidă administrativ. Ceea ce rezultă este că în urma acestor atacuri Traian Băsescu a preluat o parte din nemulţumirile populaţiei faţă de Guvern (e drept, cu pierdere de capital politic) şi dă aceluiaşi guvern un răgaz pentru a pune în aplicare măsurile de reducere a cheltuielilor bugetare înainte de o posibilă remaniere.
Modificarea ConstituŢiei - tehnica piciorului În uŞĂ
Deşi opoziţia politică (inclusiv persoane inteligente şi prestigioase) susţine că demersurile lui Traian Băsescu vizează întărirea puterii personale şi/sau distragerea atenţiei de la gravele probleme economico-sociale ale ţării, consider că acestea sunt doar efecte colaterale ale intenţiilor preşedintelui. Sunt extrem de rari oamenii care au forţa interioară de a rezista beţiei puterii, mai ales când în jurul lor sunt aplaudaci, iar sistemul politic e departe de a fi democraţia ideală. La vârf, oamenii politici intră într-un soi de tunel aerodinamic în care simţurile sunt orientate doar „în faţă”, către proiectele sau intenţiile proprii, iar legătura cu ceea ce este în „spate” sau „lateral”, respectiv cu realitatea de zi cu zi a poporului, se estompează până la dispariţie.
Traian Băsescu, prin formaţia sa cvasi-militară, este foarte vulnerabil în faţa tentaţiilor de acest tip. Aşa cum am mai scris, el este convins că misiunea pe care o are este de a reforma clasa politică şi, prin extensie, întreaga Românie. Ca atare, el va lupta cu toate forţele pentru ca reforma instituţională (pe care mai mult sau mai puţin o agreează toate forţele politice) să fie înfăptuită cât mai aproape de viziunea sa. Pentru Traian Băsescu este la fel de important ca în următorii doi ani (în care puterea sa se va putea exercita la maximum) să se redreseze şi economia, dar să se pună în aplicare şi modificările constituţionale.
Repet, referendumul de la alegeri a fost categoric şi un instrument de tactică electorală, dar în primul rând a fost un obiectiv politic real.
Revenind la evenimentele săptămânii trecute, preşedintele a forţat uşa Parlamentului prin proiectul de Constituţie depus de Guvern. Traian Băsescu va profita, astfel, de un efect de bulgăre de zăpadă început încă din campania pentru referendum. Adversarii preşedintelui au încercat de fiecare dată fie să nuanţeze, fie să supraliciteze propunerile lui Traian Băsescu, sperând la mici avantaje tactice. A lipsit însă, de fiecare dată, opoziţia pe fond. Singurii care au respins categoric unicameralismul au fost maghiarii. Acum, realegerea lui Traian Băsescu a accelerat rostogolirea bulgărelui, a luat în siaj parlamentari şi consilieri mai slabi de înger şi, cel mai important, a trimis dezbaterea la instanţa cea mai puţin competentă, adică la „popor”. Încă înainte de dezbaterile din Parlament, „poporul” va şti că şeful statului (care, fiind la ultimul mandat, nu mai are niciun interes personal) doreşte pentru România un sistem mai simplu şi mai tranşant, în timp ce adversarii săi susţin, mai mult sau mai puţin, actuala stare de lucruri. De aceea pentru preşedinte nu e esenţial ca actualul guvern să fie performant. (Evident, dacă ar fi, cu atât mai bine!)
Dar adevăratul adversar al lui Traian Băsescu este timpul. Dacă schimbările constituţionale se vor face rapid, însă situaţia economică se va înrăutăţi, atunci viitoarele alegeri ar putea îngropa PDL-ul, brusc şi catastrofal. Dacă situaţia economică se îmbunătăţeşte, dar schimbările constituţionale trenează, şeful statului se vede în situaţia de a pierde sensul propriului său proiect politic.
În aceste zile, se observă tendinţa ca scena politică să fie dominată de o luptă din ce în ce mai directă şi mai puţin elaborată. Politicienii, atraşi în rostogolirea bulgărelui de zăpadă, acţionează mai degrabă instinctiv, spontan, iar rezultatele vizibile la nivelul cetăţeanului obişnuit sunt zigzaguri de neînţeles, „nefăcute”.
Sursa: Saptamana financiara
