INFRASUNETELE

- Arma invizibila, care opreste violenta stradala. Si uneori si viata -

Imaginati-va ca va plimbati linistiti pe strada cand, dintr-o data, sunteti prinsi brusc intr-o manifestatie. In doar cateva clipe, o multime dezlantuita va inconjoara. Incercati sa scapati, dar degeaba: sunteti paralizati intr-o adevarata maree umana. Se aud sirenele masinilor de politie care se apropie si, in scurt timp, un baraj este asezat in fata manifestatiei. Urmeaza o liniste stranie, pentru ca jandarmii ce se opun multimii nu au nici scuturi si nici bastoane. Ei tin in mana niste obiecte ce seamana cu o portavoce, amplificatorul in forma de palnie, folosit la adunarile publice. Brusc, simtiti ca nu mai puteti respira. Capul se face g

reu si cadeti in genunchi. Apucati de o ameteala cumplita, incercati sa va ridicati, dar sunteti cuprinsi de o groaza nebuna, ca nu va mai puteti misca. Incercati sa va pastrati calmul, dar vedeti cum in jur oamenii cad ca mustele, fara sa opuna nici un fel de rezistenta. Cand toti manifestantii zac pe jos, politia incepe sa faca arestari.
Cateva ore mai tarziu, incepeti sa va reveniti incet-incet si incercati sa intelegeti ce a putut provoca tulburarile pe care le-ati simtit. Nimeni nu a fost lovit de vreun glont de cauciuc si nimeni nu a inhalat gaze lacrimogene. Cu toate acestea, oamenii au cazut cu totii pe jos, ca paralizati de un rau invizibil. Raspunsul este simplu: ati fost victima unei noi arme: infrasunetele.

Sunetele care nu se aud

De zeci de ani, deja, fortele de politie si autoritatile militare din intreaga lume cauta fara incetare noi metode, eficace si fara riscuri, pentru a putea stapani dezordinea civila. Obiectivul principal al acestor cercetari este evitarea de catre fortele de ordine a violentei fizice in timpul manifestatiilor de strada. Dupa parerea unor cercetatori, infrasunetele ar putea fi solutia perfecta pentru aceasta problema. Dar ce sunt de fapt infrasunetele si cum poate aceasta arma sa afecteze organismele de la distanta?
In primul rand, trebuie sa ne reamintim ca un sunet trebuie sa vibreze intre 16.000 si 20.000 de ori pe secunda pentru a fi perceptibil. Frecventa vibratiei defineste inaltimea sunetului: cu cat materialul vibreaza mai incet, cu atat sunetul este mai grav. Infrasunetul este o unda acustica puternica, de frecventa ultra-joasa, sub 16 Hertzi. Ea nu poate fi asadar perceputa de o ureche umana, dar poate fi in schimb resimtita din plin de catre corp sub forma unor vibratii ce provoaca simptome extrem de neplacute: ameteli, dureri de cap si stare de voma, pana la ruperea organelor interne si moartea.

De ce i s-a facut rau lui Walt Disney?

Infrasunetul este produs in mod natural in timpul cutremurelor de pamant, al eruptiilor vulcanice sau de catre trasnete. Undele sonore pot atunci sa se propage la kilometri distanta, fara sa fie oprite de catre pietre, cladiri sau alte bariere. In afara acestor puternice fenomene naturale, de multe ori ne confruntam cu infrasunete si in viata cotidiana urbana. Motoarele masinilor, instalatiile de aer conditionat sau trenurile produc frecvente ultrajoase, iar locuitorii oraselor se plang adesea de "poluare infrasonora". Efectele variaza de la tulburari de somn si irascibilitate, pana la tendinte sinucigase.
Se spune ca intr-o zi lui Walt Disney i s-a facut rau, in timp ce privea un desen animat in care o jucarie automata batea la toba. Sunetul acesteia (60 de Hertzi) fusese inregistrat, incetinit si apoi amplificat, pentru a "imbraca" scena. Sunetul final obtinut (12 Hertzi) a provocat dureri de cap puternice tuturor celor de fata.
Oamenii de stiinta studiaza de mult timp frecventele sonore. Dar in timp ce ultrasunetele (frecventele de peste 20.000 de Hertzi) si-au gasit foarte repede utilizari, studiul si aplicatiile infrasunetelor au fost mult timp tinute secret.

Primele experimente

Primele studii ale infrasunetelor au fost facute in timpul primului razboi mondial, dar au trebuit sa vina anii '60, pentru a exista interes si pentru efectele lor asupra oamenilor.

Emitator de infrasunete

 

In perioada aceea, NASA a studiat influenta infrasunetelor asupra astronautilor, in momentul decolarii unei rachete. Aceste cercetari au fost intreprinse la o baza militara din Ohio. Intr-o cabina presurizata, au fost supusi la infrasunete oameni care, desi aveau o constitutie fizica excelenta, au resimtit cu totii "vibratii ale custii toracice, senzatii de sufocare asociate cu schimbari de ritm respiratoriu".
In scurt timp, in 1965, s-a cautat posibilitatea de a folosi infrasunetele ca pe o arma. Cercetatorul francez Vladimir Gavreau a demonstrat ca toate fiintele omenesti expuse la frecvente sonore ultra-joase simt o gama de efecte fizice paralizante. El a facut experiente cu tuburi de orga, producand note de aproximativ 4 Hertzi, si a inventat astfel "laserul acustic". Fasciculele mici de infrasunete puteau provoca, in mod instantaneu, ameteli, greata, un sentiment de dezorientare si dureri de cap la cei impotriva carora erau dirijate. Cand nivelul de infrasunete se intensifica, subiectii simteau o teama imensa si aveau tulburari de vedere.
Gavreau pretindea ca un emitator foarte puternic de infrasunete ar fi fost capabil sa darame pereti si sa ucida pe oricine se gasea intr-o raza de 8 kilometri. In anii '60, armata franceza a devenit interesata de "arma secreta". Dar productia de arme cu infrasunete puternice s-a dovedit, in scurt timp, irealizabila. Desi usor de fabricat, ele trebuiau sa fie extrem de mari, pentru a putea ucide. In schimb, un emitator cu infrasunete de talie redusa ramane, in continuare, o arma redutabila. Utilitatea ei? Scaderea rezistentei morale in timpul interogatoriilor de la politie sau provocarea de stres si confuzie printre dusmani. Gavreau reusise chiar sa faca o arma de mana individuala, ce putea duce la un lesin sau o criza de epilepsie.

Oare cine au fost cobaii?

Violenta politiei, inlocuita de violenta sunetelor

 

In 1976, un proiect ce viza interzicerea dezvoltarii unor noi arme de distrugere in masa a fost initiat de catre Natiunile Unite. In spatele acestei dorinte bruste de reglementare, mai multi observatori au descoperit, de fapt, teama ca cercetarile asupra infrasunetelor si progresele mari in domeniul acusticii sa nu deschida un nou camp de experimentare prea tentant. Pe scurt, acest subiect merita o supraveghere speciala.
Si chiar avea de ce. Multi specialisti din anii aceia erau convinsi ca armele cu infrasunete fusesera deja testate, in mod ilegal, pe un public neavertizat. Multe zvonuri pomeneau de folosirea unor aparate cu infrasunete de catre armata engleza, in Irlanda de Nord a anilor '70.

O arma foarte utilizata

Cresterea exponentiala a investitiilor in domeniul armelor non-mortale (in 1995, doar Statele Unite investisera 41 de milioane de dolari in ele) a devenit, din pacate, consecinta unei demodari a armelor traditionale. In prezent, aparatele cu infrasunete fac parte si ele din cohorta de arme non-mortale disponibile pe piata: pistoale paralizante, electrosocuri si alti iritanti chimici.

 

Unele inventii, utilizand infrasunete, sunt deja inregistrate la oficiul de brevete american. Printre ele se gasesc generatoare si transmitatoare de sunete capabile sa altereze constiinta sau sa excite sistemul nervos.
Numeroase forte de ordine din America considera ca infrasunetele sunt mult mai bune decat gazele lacrimogene, din cauza unei maniabilitati superioare. Eficacitatea infrasunetelor a fost validata chiar de catre Pentagon care, intr-un document confidential, a recunoscut ca infrasunetele de mare putere puteau sa scoata din lupta orice dusman.
Ultimele progrese in materie de armament cu infrasunete dau de inteles ca oamenii de stiinta militari studiaza intensiv aceasta tehnologie a frecventelor joase. In prezent, se vorbeste despre un prototip care, combinand un aparat cu infrasunete cu o lumina stroboscopica, ar fi capabil sa provoace crize de epilepsie si o totala dezorientare senzoriala. Calcand, pur si simplu, in picioare indicii concordanti despre testele cu infrasunete, culesi de catre presa si oamenii de stiinta, autoritatile militare continua sa nege existenta armelor infrasonore si se ascund in spatele unei "cumintenii" cat se poate de suspecte: ele afirma ca proprietatile infrasunetelor sunt departe de a fi dovedite.

Vinovat era ventilatorul

Specialist in aplicarea industriala si militara a roboticii, cercetatorul francez Vladimir Gavreau a vazut cum experimentele sale au fost afectate de un efect repetitiv, ce a avut loc in 1957, chiar in laboratorul sau. Toti membrii echipei sale au fost cuprinsi, dintr-o data, de ameteli puternice. Intrigati, ei au observat ca inchizand gurile de aerisire ale incaperii raul le disparea pe loc. Oare motorul ventilatorului degaja cumva un gaz toxic? Negasind nici o urma, Gavreau a hotarat sa isi indrepte cercetarile spre tonalitatea zgomotului produs de catre ventilator.
Rezultatul a fost nul: intensitatea era asa de slaba, incat nici un instrument de masura nu era capabil sa o aprecieze. Cei mai incapatanati membri ai echipei, care au insistat sa isi continue activitatea in apropierea ventilatorului, s-au imbolnavit grav. Acest aparat era vinovatul, dar nu se stia de ce. Gavreau a inteles atunci ca el emitea o unda prea joasa pentru a putea fi masurata, dar care, amplificata de catre tevile de aerisire, avea o incidenta fiziologica asupra corpului omenesc. Nu ii mai ramanea decat sa reproduca acel fenomen la scara mica, pentru a obtine o redutabila arma cu infrasunete.

Un raport la Parlamentul European

Parlamentul European dispune de un serviciu caruia i se poate cere sa evalueze o problema stiintifica si repercusiunile sale. Acest serviciu, aflat la Luxemburg, se numeste STOA ("Scientific and Technological Options Assessment" sau "Evaluarea optiunilor tehnologice si stiintifice") si a emis un raport intitulat "O apreciere a tehnologiei in materie de control politic".
In cadrul acestui document, expertii STOA puneau in garda Parlamentul European impotriva unei eventuale utilizari de catre fortele de ordine a armelor provenite din tehnologia militara si numite, in mod abuziv, dupa parerea comisiei, "non-letale". Printre armele citate si avand drept scop risipirea multimilor, recapatarea controlului in timpul revoltelor din inchisori sau interogarea suspectilor fara a lasa urme fizice, se gasesc si cele cu infrasunete. Comisia a insistat asupra faptului ca orice utilizare a lor in Europa trebuia facuta cu o maxima transparenta. Acest lucru tinde sa dovedeasca ca aceasta tehnologie a fost deja testata sau continua sa fie, dar in secret.

Supliment de ancheta:
Critici

In ciuda faptului ca au fost acordate importante fonduri financiare dezvoltarii armelor cu infrasunete, multi oameni de stiinta considera aceste eforturi drept zadarnice.

 

Intr-un comunicat facut in 1999, la un colocviu al societatilor de acustica europene si americane organizat la Berlin, fizicianul german Jurgen Altmann a negat toate afirmatiile legate de aplicarea militara a infrasunetelor. In timpul propriilor sale experiente legate de sunetele joase, el nu observase nici unul din efectele atat de mult popularizate asupra organismului uman. "N-am observat semne evidente, nici de stari de voma, de ameteli, si nici defecatii necontrolate, desi am lucrat cu frecvente sub 170 de decibeli". In plus, Altmann a ridicat problema orientarii precise a acestor unde infrasonore. El apreciaza ca asemenea lungimi de unda se difuzeaza mult prea repede pentru a putea fi canalizate intr-o anume directie sau ca, dimpotriva, sunt prea lungi pentru a avea un efect distant precis. Anumite cadre militare afiseaza acelasi scepticism fata de viitorul infrasunetelor, dar din alte cauze. Martin Stanton, colonel in armata americana, trimis in anii '80 ca ofiter de infanterie in Somalia aflata in plin razboi, sustine ca cei care folosesc armele pe baza de infrasunete sunt la fel de amenintati de efectul lor ca si cei impotriva carora sunt indreptate.

Aplicatii pozitive

Persoanele implicate in industria filmului au inteles repede ce avantaje pot trage de pe urma infrasunetelor. In 1985, societatea de productie Universal Pictures a utilizat procedeul botezat "sensurround", pentru a crea atmosfera sonora din filmul "Cutremur de pamant". Infrasunete emise de niste dispozitive gigantice faceau sa vibreze scaunele spectatorilor dandu-le senzatia ca se afla in inima cataclismului.

 

Infrasunetul este, de asemenea, un mijloc de aparare naturala: lingvistii si biologii presupun ca un numar de specii animale, mai ales primatele, emit strigate de frecvente joase, menite sa afecteze creierul si organele interne ale dusmanilor. Samuraii japonezi sunt celebri pentru strigatul lor ("kay!"), care paralizeaza adversarul, printr-un efect vibrator ce afecteaza sistemul sanguin. Aceleasi vibratii pot avea, insa, si un efect terapeutic, atunci cand sunt indreptate asupra unui loc precis de pe corp. S-ar putea ca si efectul vindecator al dansului calusarilor nostri sa se explice tot prin strigatele pe care le scot cand joaca, si prin tropaitul picioarelor.

 

• Andrei Cheran

 Sursa: Formula As

„Modestia şi firescul unui mare scriitor. Despre Petru Popescu, din nou”

Scriitorul Alexandru Petria a trimis redacţiei AgenţieideCarte.ro un articol scris după ce romancierul Petru Popescu l-a sunat de la Hollywood. „Săptămâna trecută, când TVR 1, la Telejurnalul de seară, dădea din greşeală o ştire transmisă şi cu o zi în urmă, despre căldura geotermală folosită la încălzirea apartamentelor din Beiuş, mâncam cozonac şi mă gândeam la cât profesionalism a mai rămas în televiziunea publică. Jonglam cu raţionamentul ironic că probabil ziariştii de la ştiri s-au molipsit de la cei care se ocupă de programarea filmelor la televiziunea publică, unde reluările au intrat în obişnuinţă.
La un moment dat, fiind cu ochii pe ecran, mi-a sunat mobilul. „Sunt Petru Popescu, de la Hollywood”, a rostit o voce destul de fermă, clară. Cu bucata de cozonac în gură, surprins, am bâiguit ceva sigur destul de penibil. Scrisesem nu demult un text despre receptarea sa şi vroia să mă cunoască şi să-mi mulţumească. Am povestit pe îndelete. Era curios cum este perceput de cei mai tineri, dacă ei prizează „Prins” sau „Dulce ca mierea este glonţul patriei”. M-a întrebat care roman de-al lui îl prefer, nu neapărat valoric. „Înainte şi după Edith”, i-am răspuns cu adâncă subiectivitate, ceea ce l-a surprins, dar mi s-a confesat că ţine la această carte primită nedrept. M-a întrebat de familie, dacă am copii, unde învaţă, şi altele, şi altele, o groază. Modestia şi firescul răzbăteau prin telefon de la mii de kilometri, un firesc şi-o modestie ce sunt specifice veritabililor oameni mari. Şi Popescu este un om ale cărui cărţi strălucitoare se vând în milioane de exemplare. Nici un strop de înfumurare, de simptome ale vertijului gloriei, de abordare a vieţii dinspre stratosferă spre sol. S-a interesat dacă ar merita să înceapă o continuare la „Supleantul”, story-ul lui de dragoste cu Zoia Ceauşescu. Merită, i-am zis, fără nici o îndoială. S-a interesat de romanul meu, „Zilele mele cu Renata”, şi nu doar din politeţe. I-am făgăduit că o să-i trimit un exemplar, însă l-am prevenit că este extrem de sulfuros, mai sulfuros decât „Înainte şi după Edith”, volumul lui structurat pe un erotism greu, ceea ce l-a amuzat. Cuvintele multe schimbate cu Petru Popescu au fost ca o strângere călduroasă de mână.
După acest dialog, sunt convins că mi-am câştigat un prieten. Aşa simt. În decembrie sau februarie, romancierul mi-a mărturisit că o să vină în România şi că doreşte să ne întâlnim. M-am oferit să-i organizez o întâlnire cu cititorii la Bistriţa. Până atunci, am căzut de acord să realizăm un interviu.
De ce am scris despre această întâmplare? Din două motive. După ce scriitorul Petru Popescu m-a cucerit de demult, acum m-a cucerit prin felul lui de-a fi şi omul Petru Popescu- ar fi primul. Al doilea- a fost unul dintre puţinele momente gazetăreşti în care am avut confirmarea că nu scriu degeaba, că merită să perseverez, că rândurile mele bucură pe cineva, că sunt utile în realitatea imediată.
N-am observat dacă ziariştii de la Telejurnal şi-au cerut scuze pentru gafa cu Beiuşul. Nu m-ar mira să n-o fi făcut. Aici, recunoaşterea unei erori sau slăbiciuni este considerată îndeobşte o multiplicare a erorii şi slăbiciunii. Nu un semn al tăriei de caracter şi valorii. Într-un interviu, Petru Popescu a recunoscut că a plecat din România şi pentru că i-a fost frică de Ceauşescu, nu doar fiindcă era conştient că o să urmeze o exacerbare a cenzurii în literatură. Câţi abonaţi ai vieţii publice româneşti sunt capabili de-o asemenea despuiere bărbătească a adevărului? Şi câţi dintre ei sunt cunoscuţi în lume precum Petru Popescu?”
ALEXANDRU PETRIA 

Sursa: Agentia de carte

Maestrul Victor Rebengiuc, distins cu “BENE MERENTIS”, în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru Clasic de la Arad

În perioada 10 – 23 octombrie 2010, la Arad se va desfăşura ediţia a XVI-a a Festivalului Internaţional de Teatru Clasic, organizat de Teatrul Clasic „Ioan Slavici“ Arad, cu sprijinul Consiliului Local Municipal Arad şi al Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional. Manifestare culturală de mare amploare, care marchează viaţa culturală din vestul ţării în fiecare toamnă, festivalul de la Arad se va bucura, în acest an, de prezenţa unor personalităţi de marcă ale culturii româneşti. La evenimentul care va marca deschiderea ediţiei din acest an fiind invitat şi ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional, dl. Kelemen Hunor.
Începând cu acest an, organizatorii Festivalului Internaţional de Teatru Clasic de la Arad vor acorda, la fiecare ediţie, DISTINCŢIA BENE MERENTIS, unei mari personalităţi a teatrului românesc. Prin acest gest, teatrul şi publicul arădean fac o reverenţă în faţa celor care îşi dedică întreaga viaţă artei teatrale româneşti şi care au devenit adevărate simboluri ale teatrului din ţara noastră.
Pentru acordarea primei DISTINCŢII BENE MERENTIS a fost constituit un juriu special, format din Valer Blidar – preşedintele Grupului ASTRA – ARIS – SIRV – TRISTAR, prof. univ. dr. Lizica Mihuţ – rectorul Universităţii „Aurel Vlaicu“ Arad, Rodica Tălmaciu – directorul Filarmonicii de Stat Arad, prof. univ. dr. Dumitru Şerban – preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici din România şi Laurian Oniga – directorul Teatrului Clasic „Ioan Slavici“ Arad. Membrii juriului au decis ca DISTINCŢIA BENE MERENTIS a Festivalului Internaţional de Teatru Clasic de la Arad să revină, în acest an, maestrului VICTOR REBENGIUC, domnia sa fiind astfel omagiat pentru profesionalismul şi dedicaţia sa dovedite de-a lungul unei cariere artistice impresionante.
DISTINCŢIA BENE MERENTIS va fi înmânată maestrului Victor Rebengiuc de cunoscutul om de afaceri Valer Blidar, domnia sa susţinând inclusiv din punct de vedere financiar acestă disctincţie, în nume personal. Astfel, dl. Valer Blidar devine un adevărat Mecena al artei teatrale româneşti, sprijinul domniei sale pentru această artă fiind întotdeauna necondiţionat şi venit din toată inima.
Programul FESTIVALULUI INTERNAŢIONAL DE TEATRU CLASIC, EDIŢIA A XVI-A


Duminică, 10 octombrie 2010
Ora 19,00

Deschiderea oficială a festivalului – „Oranjeria castelului“
DECERNAREA DISTINCŢIEI BENE MERENTIS MAESTRULUI VICTOR REBENGIUC
„Festinul imperial“
Teatrul Karromato Praga / Republica Ceha
În colaborare cu Filarmonica de Stat Arad si Liceul de Arta „Sabin Dragoi“ Arad
Operă comică pentru marionete cu muzică live inspirată după opera „Der Schauspieldirektor“ de W. A. Mozart

Luni, 11 octombrie 2010
Ora 19,00
(pe scena Filarmonicii de Stat Arad)
Teatrul Naţional Bucureşti
„Dialoguri şi fantezii în jazz“
cu Ion Caramitru şi Johnny Răducanu
- reprezentaţie organizată în parteneriat cu Filarmonica de Stat Arad -

Marţi, 12 octombrie 2010
Ora 19,00
Teatrul Mic
„Doamna noastră din Pascagoula “
de Tennessee Williams
Regia artistică – Florin Fătulescu

Miercuri, 13 octombrie 2010
Ora 19,00
Teatrul Naţional Bucureşti
„Legenda Marelui Inchizitor“
de F. Dostoievski
Regia – Radu Penciulescu
Joi, 14 octombrie 2010– sala Studio
Ora 19,00
Teatrul Clasic „Ioan Slavici“ Arad
„Năpasta“
de I. L. Caragiale
Regia- Valentin Voicilă

Sâmbătă, 16 octombrie 2010– sala Studio
Teatrul Clasic „Ioan Slavici“ Arad
Ora 19,00
„Cerere în căsătorie“ – PREMIERA
de A. P. Cehov
Regia – Florin Covalciuc

Duminică, 17 octombrie 2010
Ora 19,00
Teatrul „Jokai“ Bekescsaba
„O scrisoare pierdută“
de  I. L. Caragiale
Regia – Laurian Oniga

Marţi, 19 octombrie 2010
Ora 19,00
Teatrul „Nottara“ Bucureşti
„Platonov“
de A. P. Cehov
Regia – Vlad Massaci

Miercuri, 20 octombrie 2010
Ora 19,00
Teatrul Naţional Chişinău
„Amorul dănţuie şi feste joacă“
după William Shakespeare
Regia – Alexandru Vasilache

Joi, 21 octombrie 2010
Ora 19,00
Teatrul Naţional Cluj
„Visul unei nopţi de vară“
de William Shakewspeare
Regia – Sorin Militaru

Vineri, 22 octombrie 2010
Ora 19,00
Teatrul Clasic „Ioan Slavici“ Arad
„Cântecul lebedei“
după A. P. Cehov
Regia – Mihai Măniuţiu

Sâmbătă, 23 octombrie 2010
Închiderea Festivalului Internaţional de Teatru Clasic
Deschiderea Festivalului Internaţional de Teatru AMIFRAN
Spectacol în coproducţie TCIS Arad / Compania Teatrando La Roche sur Yon (Franţa) / AMIFRAN

Sursa: Agentia de carte

Selectia "Formula AS"

Carlos Fuentes, "Toate familiile fericite", traducere si note de Eugenia Alexe Munteanu, Editura "Curtea Veche" (e-mail: redactie@curteaveche.ro), 368 pag.

Dintr-o tara cu o suta de milioane de locuitori, Carlos Fuentes (n. 1928) este socotit cel mai bun prozator. Si nu o spun doar mexicanii lui, ci toata lumea hispanofona si nu numai, care i-a pus in palmares prestigioase premii literare si decoratii. Ar fi fost indreptatit sa primeasca, de mult, si Nobelul, daca la Academia Suedeza ar fi p

revalat valoarea operei (ca si Vargas Llosa, Fuentes are o orientare politica spre centru dreapta). Din generatia marilor scriitori latino-americani ce au cucerit universalitatea incepand din anii '60, prieten bun cu Garcia Marquez, pe care l-a sprijinit in momente dificile, el s-a format sub alte auspic

ii. Fiu de diplomat, a trait de mic in Europa si SUA, devenind un spirit cosmopolit si deschis diversitatii. Dupa ce s-a specializat in studii internationale la Geneva, a avut el insusi o cariera diplomatica, in organisme internationale si ca ambasador al Mexicului in Franta (1972-1976). Poliglot, cultivat si cu o disciplina de munca riguroasa, Carlos Fuentes a reusit sa-si urmeze si vocatia de scriitor, creand, din a doua jumatate a anilor '50 si pana la senectute, o vasta opera (romane, nuvele, eseuri - majoritatea traduse si la noi), ca o fresca vie a societatii mexicane. Caci subiectul tuturor cartilor lui de fictiune sau eseistice este identitatea mexicana, asa cum numai din interior se poate intelege. Dincolo de cliseele reiterate exasperant (revolutii, mariachi, poncho, sombrero, droguri, techila), am inteles de la Carlos Fuentes complexitatea societatii mexicane si a devenirii ei istorice, dar si imaginarul national ce o hraneste. Si m-am lamurit citindu-l si de ce, alaturi de poetul si eseistul Octavio Paz (mort in urma cu doi ani, acesta a primit Nobelul in 1990, de stanga fiind), Fuentes e perceput ca un colos al literaturii contemporane din Mexic. Fiindca reuseste sa fie surprinzator cu fiecare noua carte, inventand alte structuri prin care sa dea "o realitate verbala partii nescrise a lumii". O face cu inepuizabila pasiune, sesizand de fiecare data altfel complicatul hibrid intrupat de conationalii lui: cruzime si compasiune, violenta si fraternitate, bucurie de a trai clipa si cult al mortii, credinta si faradelege. Mai mult: rebeliune anarho-comunista si traditii conservatoare, emancipare si inradacinare, spirit libertar si conventii rigide - un cocktail tare, al carui gust paradoxal iti ramane. Mai ales ca scriitorul nu e nici nationalist, nici stangist, nici "realist-magic", ci doar preocupat pana la nuante subtile de intelegerea unei identitati aparte si de transpunerea ei in fictiuni pe care talentul le face convingator-emotionante. Cartea pe care v-o recomand azi e si ea un portret fara concesii al Mexicului contemporan, facut prin intermediul a 16 povestiri despre relatii de familie: parinti si copii, relatii conjugale si adulterine, bunici si nepoti, frati, stapani-servitori etc. Ele alcatuiesc impreuna o comedie umana si se leaga prin neputinta si furia personajelor fata de ordinea stabilita, fata de tiparele sociale si etice in care au fost inchise cu sau fara voie. Istoriile de familie independente au intre ele cate un "cor", o voce colectiva, ca in tragedia greaca, ce da ecouri sociale dramelor particulare. Intr-un interviu dat publicatiei spaniole "El Pais" la aparitia cartii, autorul isi explica acest artificiu compozitional: "Toate faptele individuale pe care le povestesc sunt dominate de marele cor, asemanator celui din Grecia antica, si care are rolul sa avertizeze: "Nu sunteti numai voi, suntem si noi aici". Am vrut sa dau o mare rezonanta acestei voci a mizeriei, violentei, insatisfactiei, permanentelor revendicari, care e cea a majoritatii mexicanilor". Inovatia e ca aceste coruri poematice sunt concepute precum cantecele rock sau hip-hop cu care se identifica tineretul de azi si functioneaza fiindca octogenarul Fuentes simte bine spiritul timpului. Toate familiile fericite e o exorcizare a raului din societatea mexicana, dar si o meditatie originala asupra conditiei umane la inceput de mileniu. In interviul din care am citat, Carlos Fuentes ne sugereaza aceasta cheie de lectura: "Nu exista in cartea mea un prezent absolut, ci e in ea un prezent literar in care trecutul si viitorul au o realitate. Asa as vrea sa o cititi: nu ca pe o culegere de povestiri, ci ca o radicalizare a timpului prezent, in care sunt continute trecutul si viitorul".

 

• Adriana Bittel

 Sursa: Formula As

Cristian Fodor - "De fiecare data cand am cantat departe de tara, romanii imi cereau mai ales cantece cu mesaj patriotic"

Visul mamei

- Unul din cele mai frumoase cantece ale tale, pe care lumea il canta la concerte impreuna cu tine, este "Mandra-i mama cu feciori". Se potriveste cu viata ta?

- Sunt singurul baiat in familie. Mai am doua surori si am fost, din acest motiv, alintatul casei. Dar inima mea batea mai cu spor pentru tata. Putea mama sa-mi spuna orice, sa-mi dea si luna de pe cer, ca tot nu ma culcam si nu ma linisteam pana cand nu-l auzeam pe tata cantand. Sunt foarte legat de mama, insa tata era cel care ma lua in brate cand eram prunc. Poate fiindca eram ficior si-i purtam numele mai departe. Dragostea pentru muzica populara el

mi-a sadit-o. El a fost cel care m-a leganat in copilarie si mi-a cantat sa adorm. Tata a fost acela care m-a legat pentru totdeauna de cantec, de muzica, el insusi fiind un bun interpret de muzica populara din zona Carasului. Era resitean. Dar cea care mi-a ghicit darul pentru cantat a fost mama. Imi lasa radioul deschis si atunci eram cumintenia intruchipata. Ascultam fascinat programele de muzica populara sau usoara, nu conta. Din ziua in care m-a auzit fredonand, in patut fiind inca, o melodie de-a Mirabelei Dauer - "In gradina lui Ion" - cred ca mama si-a dat seama ca are un flacau pe cinste si pot acum sa inteleg visul ei, dorinta ei secreta, ca mai tarziu, la batranete, sa ma vada la televizor cantand muzica populara si apoi sa planga de fericire. Ma bucur ca visul i s-a-mplinit.

Tata cel intelept

- Ai strabatut usor in muzica populara?

- Greu a fost pana m-am pornit pe cantat, ca pe urma am curs devale ca apa. Copil fiind, cantam la toate serbarile din gradinita si din scoala, apoi la concursuri si festivaluri, la Orastie. Si tot mereu castigam. Cantam si la fluier, la acordeon, am cantat si in sarbatori, la bisericile si manastirile din apropierea Hunedoarei. Niciodata nu m-am dat inapoi cand era vorba de cantat. Cred, insa, ca numai in jurul varstei de 15 ani lucrurile s-au mai conturat, si abia atunci am putut sa spun ca mi-am gasit drumul cu adevarat. Pana atunci am cantat de toate, muzica populara, muzica usoara. Dar s-a intamplat ca, de la un moment dat, sa simt ca atunci cand cant sau cand ascult muzica populara traiesc alte emotii, mult mai puternice decat atunci cand cantam muzica usoara. Poate ca asta mi se trage si de la tatal meu, care mi-a spus mereu, ori de cate ori a avut ocazia, ca muzica populara este aceea care ne reprezinta pe noi, romanii, si ca ar fi foarte bine sa continui pe acest drum, mai ales ca aveam o voce mai potrivita pentru ea.

Fecior mandru din Ardeal

 

Asa ca am abandonat, incetul cu incetul, muzica usoara, si am continuat doar cu muzica populara. La 15 ani am cantat impreuna cu tata la un festival, la Sibiu, unde am luat premiul intai, iar la 18 ani, am aparut deja la televiziune. In toata aceasta perioada, am luat multe premii, dar trofeul cu care ma mandresc cu adevarat este "Floarea din gradina", un festival organizat de Radiodifuziunea Romana si televiziunea nationala. Am fost ultimul interpret care a luat acest premiu, dupa aceea, concursul nu s-a mai organizat. Ca student la Facultatea de Stiinte Economice din Alba Iulia, am cantat apoi in Ansamblul Studentesc "Dor", cu care am participat la numeroase concursuri. Aici l-am cunoscut pe profesorul Vasile Repede, caruia-i datorez faptul ca mi-a slefuit stilul si m-a invatat adevarata arta a interpretarii cantecului popular.

- Iubitorii muzicii populare din Ardeal spun ca ai fi urmasul lui Nicolae Furdui Iancu. Te regasesti in aceasta afirmatie?

- Nu stiu daca sunt neaparat urmasul lui, cantam amandoi cantece ardelenesti si noi, ardelenii, avem voci barbatesti puternice si un repertoriu foarte mobilizator pentru cei care asculta cantecele noastre. Mi-ar placea sa pot fi cu adevarat urmasul lui, este un om si un artist deosebit, care a sustinut intotdeauna valorile autentice ale artei folclorice. Suntem prieteni foarte buni. A si cantat, de altfel, la nunta mea si m-a chemat intotdeauna la actiunile pe care le organiza in satul lui natal, Poiana Sohodol, mai ales la intalnirile fiilor satului.

Mirele cantaret

- Daca tot ai vorbit despre nunta ta, oare ti-ai cucerit si sotia cantand?

- Bineinteles, ca doar muzica este marele meu atu... (Rade) Chiar daca la inceput n-a prea crezut in mine, in sensul ca nu ma mai auzise cantand, cand m-a vazut mergand spre microfon, eram la o nunta, a crezut ca sunt un oarecare nuntas, caruia i-a venit cheful sa cante, cum se intampla dupa o anumita ora la asemenea petreceri.

Chimirul, fala barbatilor de pe Mures

 

Dar a fost destul sa incep prima melodie si si-a dat seama ca nu sunt de lepadat. I-am oferit un CD cu melodiile mele si am rugat-o sa ma sune numai dupa ce il asculta. M-a sunat dupa o saptamana, desi, cum mi-a marturisit mai tarziu, ascultase toate cantecele imediat dupa ce a ajuns acasa de la nunta. Cred ca in saptamana aceea s-a hotarat soarta noastra. De doi ani suntem impreuna si sunt un om fericit. Dumnezeu a randuit in asa fel incat sa gasesc persoana care sa ma inteleaga si sa ma ajute in cariera, sa nu-mi puna bete in roate si sa nu ma impiedice prin nimic. Viata de artist cere uneori sacrificii pentru familia intreaga, nu doar pentru cel care apare pe scena. In lumina reflectoarelor nu se vede, din pacate, efortul care se afla in umbra succesului. Pe scena nu trebuie sa se vada decat partea frumoasa a lucrurilor. In spatele zambetului oricarui artist este insa cineva care are grija de camasa lui, de costumul care trebuie sa fie impecabil la fiecare cantare, de intreaga lui infatisare, de confortul lui interior. In cazul meu, sotia mea este acest ajutor nepretuit. Desi este ocupata, fiind profesoara de limba si literatura romana la un liceu in Hunedoara, este mereu in spatele meu, pentru ca totul sa fie perfect, ori de cate ori apar in public. Ma sustine foarte mult si asta imi da incredere atunci cand trebuie sa cant. Ma bucura faptul ca am gasit in ea si in parinti sprijinul total pentru a-mi desavarsi cariera.

- Banuiesc ca doamna profesoara este si primul tau critic, nu-i asa?

- Bineinteles, chiar daca ea nu canta, este un bun observator al fenomenului folcloric din zona Hunedoarei. M-a sfatuit intotdeauna sa aleg in repertoriul meu doar cantece autentice. Am cules din satele din jurul Orastiei peste cincizeci de cantece, doine de jale, de dor, cantece de joc, invartite, tarini, dar si cantece satirice, ironice, care se potrivesc cu anumite situatii din viata oamenilor si care sunt gustate mult la petreceri. Cele mai multe sunt din zonele Geoagiu si Costesti, doua zone distincte din regiunea Orastiei. Daca pe Valea Costestiului si in satele ce duc spre Sarmisegetusa Regia, adica Orastioara de Jos si de Sus, Bucium, Beriu, Gradiste, se canta mai ales invartitele si batutele, dincolo, urcand spre Techereu, Almas, Zlatna, Campeni, adica mai aproape de Tara Motilor, se canta mai mult invartite, cantece de joc si tarine, specifice motilor. Multe alte cantece pe care le am in repertoriu sunt din Valea Geoagiului.

Lauda vioristilor

- In satele transilvanene se mai pastreaza muzica autentica sau gustul oamenilor s-a "manelizat" si pe-aici?

- Pana prin 2002, am colindat si eu satele din zona Orastiei, pentru a cauta folclor autentic. Din pacate, nu am gasit mare lucru, ii rugam pe cei mai batrani sa-mi cante ceva si de

scopeream ca, de fapt, ceea ce cantau nu erau decat cantece invatate de la televizor sau de la radio, multe din ele nefiind macar din zona noastra. Am intalnit tare putini cantareti si cunoscatori de folclor adevarat, necontaminat. Am observat, in schimb, cu bucurie ca cei care au pastrat mai bine specificul zonei sunt lautarii, vioristii, cum li se mai spune pe la noi. I-as pomeni pe Eugen Vlad din Costeni, care stie perfect folclorul zonei Geoagiu, si pe Nelutu Urs din Castau. Ei sunt cei mai buni din zona Orastiei. Melodiile lor, pe care le-am inregistrat si eu, pastreaza cel mai bine autenticitatea zonei. De fapt, ca fenomen general, melodia unui cantec nu se pierde asa de repede ca textul, ce se poate adapta prea usor la tot felul de imprejurari.

Legamant cu traditia

- Spuneai ca mergi sa canti si la nunti. Cum te descurci daca-ti cere nanasul sa canti si-o manea?

 

- Nu e nunta la care sa nu mi se ceara, fie in numele vreunui obicei local sau ca dedicatie, de exemplu, sa cant o melodie adaptata, cu texte minore. Se creeaza momente destul de delicate, dar eu refuz, intr-un mod cat se poate de elegant, spunandu-le ca sunt certat cu interpretul care canta acel cantec, si ca nu pot sa-l cant. Sigur ca, dincolo de aceste aspecte, intotdeauna trebuie sa tin cont de locul in care cant, de atmosfera, de momentul in care a ajuns nunta, de oamenii prezenti. Daca nunta este inspre Banat, voi canta mai mult invartite, hategane, daca e la Petrosani, se cer mai mult jiene, sarbe. Trebuie sa ma adaptez la situatie, dar asta nu inseamna ca trebuie sa cedez si sa fiu doar un lalaitor la comanda cuiva. Exista un asa numit scenariu al nuntii traditionale la romani, pe care-l respect. In ceea ce priveste textele cantecelor pe care le interpretez, pot sa va spun ca cele mai multe dintre ele sunt vechi, culese de mine pe teren, impreuna cu profesoara mea de muzica din liceu, Silvia Muntean din Orastie, care m-a sprijinit foarte mult. O parte dintre ele le-am mostenit de la regretatul Iulius Borza, fost director al casei de cultura din Geoagiu, si se regasesc pe CD-ul "Mandra cu ochii tai dragi". Pentru alte melodii am ales versuri, poezii de dragoste sau satirice din culegeri vechi, de folclor. Dar noi nu cantam doar la nunti si petreceri. Nu uitati ca mai sunt si concertele la care suntem invitati, foarte apreciate de public, festivalurile de muzica populara, inregistrarile pentru radio si televiziune. Sunt multi oameni in tara asta, buni cunoscatori ai fenomenului folcloric, care reusesc sa sprijine traditia autentica. Din pacate, nu poti trai doar din muzica. Ar fi foarte bine daca muzica ti-ar asigura o viata fara lipsuri, poate candva asa a fost, dar acum nu mai este asa. Traim vremuri in care putini artisti, din orice domeniu ar fi ei, reusesc sa supravietuiasca decent, doar din arta pe care o fac. Nu trebuie sa faci din cantat o meserie, tocmai pentru a putea fi liber ca artist. Muzica populara trebuie facuta doar din pasiune, din placere, din respect pentru folclor, nu trebuie vazuta ca o afacere in sine. Daca ai griji materiale, poti sa devii dependent de gustul publicului, schimbi lucrurile autentice de dragul popularitatii, al castigului imediat si pierzi ceea ce a fost unic, curat, deosebit. De aceea spun eu ca e bine sa ai o alternativa financiara, care sa-ti permita sa faci muzica adevarata. Eu mi-am pastrat coloana vertebrala pana acum si nu am promovat decat folclor autentic din zona Orastiei, folclor care m-a si consacrat de altfel. Chiar daca am cantat in toate zonele tarii, mai putin in Dobrogea, si am ajuns sa cant si la nunti desfasurate la mii de kilometri de casa, in Germania sau Belgia, am cucerit publicul tocmai prin cantece autentice din zona in care m-am nascut.

Leac pentru dor de casa

- Mai vor romanii din strainatate folclor? Nu s-au molipsit de gusturile moderne ale celor printre care traiesc?

- Cei care m-au chemat acolo au, in general, cam toti radacini in zona Hunedoarei si m-au chemat pentru a-si alina dorul de casa cu cantecele mele. Intr-un fel, am fost mesagerul tarii in casele lor.

 

Sigur ca as putea canta si cantece din alte zone, din Moldova, de exemplu, sau din Oltenia, dar ar trebui sa fiu naiv sa cred ca mi s-ar potrivi mie mai bine aceste cantece, decat unuia care este de acolo si cunoaste exact toate detaliile stilistice ale interpretarii. Chiar daca vocea ma ajuta, sunt sigur ca nu pot prinde chiar toate dedesubturile specifice zonei. Ceea ce m-a impresionat insa, de fiecare data cand am cantat departe de tara, a fost ca romanii de acolo imi cereau mai ales cantece cu mesaj patriotic - "Noi suntem romani", "Asa-i romanul", "Treceti batalioane romane Carpatii". Acelasi lucru mi s-a intamplat si in Covasna si Harghita. Am cantat la Zabala, si mi-am dat seama cat de patrioti sunt romanii de acolo si cat de mult au ei nevoie de un mesaj de solidaritate al nostru, al celorlalti.

- Ai fost directorul Casei de cultura din Geoagiu, esti acum consilier la prefectura Hunedoarei, cu alte cuvinte cunosti exact situatia folclorului din aceasta zona a Transilvaniei. Exista programe de sprijinire a tinerilor care doresc sa promoveze folclorul autentic?

- Programe exista si exista si multa daruire la cei care se ocupa de ele. Tinerii talentati sunt indrumati spre Scoala Populara de arta, pentru a fi formati de specialisti. Eu nu sunt egoist in relatia cu cei mai tineri. Stiu cat este de greu sa te afirmi, sa iesi in lume, sa razbesti. Unora le-am dat cantece de-ale mele, pe care nici macar nu le inregistrasem inainte, ca sa se prezinte cu ele la concursuri. Pe cei cu adevarat inzestrati ii sfatuiesc, in primul rand, sa viziteze cele mai curate zone din punct de vedere folcloric de aici, din apropiere: Tara Hategului, Tinutul padurenilor, al momarlanilor, Tinutul Zarandului. Ca sa vada arta populara adevarata acasa la ea, adica in acele putine zone in care oamenii au tinut neabatut, ca pe o lege, la pastrarea traditiilor.

Cer senin

Minunea ca tinerii cu studii mai canta folclor

 

- Toamna bate la usa. Te gaseste cu planuri de viitor?

- Am incheiat un contract de parteneriat cu Asociatia Culturala "Germisara", Geoagiu, ce are ca scop tocmai promovarea obiceiurilor si traditiilor din zona Geoagiu, dar si construirea unei manastiri in apropierea localitatii. Nu este prima actiune de acest fel. Impreuna cu Valentin Crainic si Ovidiu Olar am inregistrat un CD cu colinde traditionale de pe Valea Geoagiului, acesta fiind singurul de acest tip din judet. Ne-au ajutat marele folclorist Ioan Bocsa, dar si profesoara mea de muzica din liceu, care m-a sprijinit de atatea ori, doamna Silvia Muntean. Banii obtinuti i-am donat pentru constructia bisericii "Bunavestire" din Geoagiu, aflata inca in lucru.
Altfel, imi doresc sa fiu sanatos si sa ma bucur impreuna cu cei dragi de fiecare clipa petrecuta impreuna. Armonia din familie, bucuria petrecerii timpului in mijlocul naturii, cantatul in fata iubitorilor de muzica populara, cantatul de unul singur, toate acestea imi dau puterea si bucuria de a incepe senin fiecare zi.


Fotografii din arhiva interpretului

 

• Otilia Teposu

 Sursa: Formula As

Cand stiinta se intalneste cu medicina naturii - Farmacist Clara Elena Popescu - "Treptat, plantele medicinale vor deveni prima optiune in tratamentul bolilor"

- manager general "VITALIA K" -

"Romania nu poate fi la nesfarsit un importator de medicamente"

- Stimata doamna, cum ajunge un farmacist diplomat, asemenea dvs., maestru al medicamentelor alopate, sa se ocupe de produsele naturale?

- Nu mi-a fost usor ca farmacist, dupa ce toata viata am lucrat in sfera medicamentelor alopate, sa ajung sa cred in proprietatile terapeutice ale suplimentelor alimentare, in general, si ale plantelor medicinale, in special. A fost o "convertire" gradata, care a inceput in urma cu aproape sapte ani cand, pur si simplu, o mare parte a industriei romanesti a medicamentelor a fost

blocata, iar noi am fost obligati sa gasim o alternativa. Nu cred ca Romania poate fi la nesfarsit un importator de produse, mai ales de medicamente facute de altii. Or, normele actuale din industria farmaceutica, pe alocuri aberant de restrictive, au dus la inchiderea majoritatii fabricilor romanesti de medicamente, printre care si Vitalia K, firma noastra avand in momentul respectiv zece ani de activitate in domeniu. Pana la urma, tot raul a fost spre bine. Valul tratamentelor naturale (care a cuprins intreaga Europa, deci si tara noastra) este din ce in ce mai puternic, iar eficienta lor este sustinuta de cercetari stiintifice tot mai serioase. Pentru firma noastra am descoperit astfel un domeniu de activitate mult mai vast decat cel al medicamentelor alopate. Ca farmacist, eu nu am crezut si nu cred ca o boala, fie ea si de gravitate medie, trece doar cu cateva ceaiuri ori cu cateva picaturi dintr-o tinctura. "Convertirea" la naturism, despre care vorbeam, s-a facut in momentul in care am avut la dispozitie mijloace terapeutice cu o eficienta reala, cum ar fi extractele standardizate de plante, corect alese, dozate si conditionate, astfel incat sa aiba efectul scontat. Ceea ce incerc eu sa fac cu aceasta firma este sa introduc calitatea in domeniul, inca destul de pestrit, al tratamentelor naturale, care au un potential enorm, dar care trebuie puse in valoare prin rigurozitate si cunoastere stiintifica.

- Cand ati infiintat aceasta firma, v-ati gandit ca veti concura pe piata cu marii producatori internationali?

- Termenul de concurenta este destul de greu de asimilat pentru mine, care - recunosc - sunt de formatie farmacist, mult mai putin om de afaceri si practic deloc comerciant. Asa ca privesc lucrurile dintr-un punct de vedere foarte diferit de cel al "concurentilor" mei, de pe piata suplimentelor nutritive.

Gheara diavolului

 

Ceea ce ma preocupa pe mine este ca extractul de planta din capsule sa fie corect dozat, sa aiba concentratia de substante active potrivita si sa fie administrat in doze suficiente, astfel incat sa aiba efecte benefice asupra sanatatii. Sa fiu sincera, nu am reusit sa ma gandesc prea mult la concurenta, mai ales la cea a producatorilor internationali, iar aceasta, evident, este o greseala. Noi, romanii, nu stim sa ne prezentam produsele. Sa va dau un exemplu din "ograda" proprie: firma noastra, Vitalia K, produce capsule cu planta numita gheara-diavolului (Harpagophytum procumbens), extraordinara in afectiunile articulare si in cele inflamatorii, in general. Aceste capsule contin 500 mg de extract de gheara-diavolului, adica echivalentul a circa 1500 mg de planta uscata. Insa extractul, spre deosebire de planta uscata, este perfect asimilabil de catre organism, are efect rapid si sigur, ca sa nu mai vorbim de bogatia sa in principii active. Aproape toata concurenta noastra nu vinde extractul, ci planta macinata, pusa in pastile, despre care se scrie ca au 600 sau chiar 1000 mg de gheara-diavolului, care insa este mult mai greu de asimilat si mult mai saraca in substante active decat extractul pur. Rezultatul: oamenii aleg pastilele mai ieftine sau cele pe care scrie ca au o cantitate mai mare de planta, fara sa-si dea seama ca un extract este mai eficient de zeci de ori decat o planta macinata. Astfel pierde si terapia naturala, pentru ca pacientii nu obtin rezultatele scontate, iar firmele care au cu adevarat ceva de oferit in acest domeniu raman in umbra. Iar acesta este un punct unde, atat Vitalia K, cat si alte cateva firme romanesti, pierd mult in fata concurentei. Noi facem produse de calitate, care cu adevarat dau efectele terapeutice scontate, dar aparent scumpe (si e important de subliniat, doar aparent) si mai deloc prezentate cum se cuvine.

- Cum v-ati impus pe piata produselor naturale din Romania?

- Impus este mult spus, dar suntem prezenti, ceea ce, in conditiile in care in Romania sunt enorm de multi producatori si mai ales distribuitori de remedii naturale din import, este foarte mult. Iar prezenta noastra a fost si este posibila prin calitatea produselor si prin... sprijinul neconditionat pe care revista dvs., "Formula AS", il acorda producatorilor romani care cu adevarat sunt preocupati de naturism. Practic, noi am inceput sa existam pentru publicul romanesc in momentul in care numele nostru a fost pomenit in paginile revistei dvs. Trebuie sa va spun ca, de ani buni, revista "Formula AS" este, fara doar si poate, vocea din mass-media romaneasca cu cea mai mare autoritate in domeniul medicinii naturale. Mai departe, noi ne-am straduit sa fim la inaltimea ajutorului pe care l-am primit din partea dvs. si sa facem suplimente nutritive de o calitate ireprosabila. Pe urma, am cautat sa largim gama de produse pe care le oferim si sa producem aici, in Romania, remedii cu plante aduse din Asia, din America de Sud, din Africa, cu o eficienta extraordinara. Evident, am prefera sa lucram doar cu plante autohtone, dar in profesia de farmacist, ceea ce primeaza este sa gasesti pentru pacient cel mai eficient remediu si cu cele mai putine efecte adverse. Ca atare, nu ne-am impus nici o limita si am luat si vom lua plante din intreaga lume, pentru a oferi cu adevarat ceva valoros celor aflati in suferinta.

"Un punct forte al firmei noastre este originalitatea unor produse"

- Aveti si retete originale, noi, sau utilizati formule fitoterapice clasice?

- Un punct important al firmei Vitalia K este originalitatea unora dintre produsele noastre, iar aici beneficiez de sprijinul unui medic foarte inzestrat in meseria sa, care a elaborat multe retete de succes ale firmei noastre.

Lavanda

 

Este vorba despre dr. Diana Purdel, din Bucuresti, pe care o apreciez enorm - atat ca om, cat si ca specialist. Vitalia K ii datoreaza multe remedii originale, care si-au dovedit valoarea in practica. Dintre aceste remedii, fara indoiala ca cel mai celebru este "Anxivital Plus", care este inregistrat ca marca originala a firmei noastre. "Anxivitalul" este o combinatie din plante exclusiv romanesti, care impreuna au un efect extraordinar pentru combaterea problemelor legate de stresul psihic, de anxietate, de atacurile de panica. Este o combinatie aparent simpla, de hamei, lavanda, melisa, tei si sunatoare, plante care - luate impreuna si in proportiile potrivite - au efecte calmante psihice extraordinare. Ne contacteaza incontinuu oameni din toate colturile tarii si ale lumii, care au luat acest produs si care ne spun ca le-a schimbat viata in bine, ajutandu-i acolo unde alte solutii sofisticate au dat gres. Si vorbim, in acest caz, de persoane cu diagnostice cum ar fi insomnia cronica, sindrom depresiv-anxios, atac de panica etc. Pentru alte afectiuni folosim combinatii dintre plantele romanesti si cele straine, retete terapeutice care, de asemenea, si-au dovedit valoarea in practica.

"Exista un decalaj imens intre descoperirile facute in domeniul efectelor terapeutice ale plantelor medicinale si stiinta medicala"

- Credeti ca plantele medicinale mai ascund si alte secrete, inca nedescoperite de cercetatori?

- Este o intrebare care ma face sa zambesc, pentru ca foarte putini isi dau seama cate lucruri extraordinare au descoperit deja cercetatorii la care faceti referire, lucruri pe care nici macar 1% dintre m

edicii nostri nu le stiu. In Europa si in lumea pe care o consideram civilizata, exista un decalaj imens intre descoperirile facute in domeniul efectelor terapeutice ale plantelor medicinale si stiinta medicala. Medicii si farmacistii romani sunt, ca nivel de cunostinte in materie de plante medicinale, cu 20-30 de ani in urma, din acest punct de vedere. Ei nici macar nu au inclusa in programa de studiu fitoterapia, iar in lume, anual se fac mii de studii de laborator, de medicina experimentala si studii clinice despre plantele medicinale. Putini stiu, de exemplu, ca o planta indiana, prezenta si in produsul nostru "L - Dopavital Plus", are efecte extraordinare pentru prevenirea si combaterea maladiei Parkinson, care altfel este atat de dificil de tratat. Nu se cunoaste mai nimic nici despre efectele de reglare hormonala al angelicai chinezesti, prezenta in produsul "Menstrovital Plus", ale carui actiuni (de prevenire si combatere a chisturilor ovariene, a anumitor forme de sterilitate feminina, a tumorilor din sfera genitala) au fost demonstrate stiintific. Pe masura ce am inceput sa cunosc, cu ajutorul colaboratorilor mei - carora le multumesc pentru eforturi, pe aceasta cale - domeniul acesta al cercetarii plantelor medicinale, mi-am dat seama ca noi, medicii si farmacistii, stam pe un munte de cunostinte stiintifice neexploatate. Am creat in medicina un fel de lume surda si muta - culmea! - chiar la descoperirile stiintifice! Ca sa va raspund, totusi, la intrebare, cercetarea in domeniul plantelor medicinale este la inceput. Si acest inceput, daca ar fi cat de cat cunoscut de cei care se ingrijesc de sanatatea noastra, lumea in care traim ar avea acum o alta fata, mai buna. Nu ar mai trebui sa luam kilograme de medicamente cu reactii adverse, nu s-ar mai cheltui sume enorme pe tratamente costisitoare pentru niste boli care ar putea fi atat de usor prevenite sau tratate in faza incipienta cu ajutorul plantelor medicinale.

- De unde va procurati plantele medicinale? Banuiesc ca si aici preferati calitatea!...

- In acest domeniu, tratez lucrurile, din nou, ca un farmacist, si caut ceea ce este mai bun pentru pacient, fara sa ma gandesc decat in al doilea rand de unde provin. Pentru plantele autohtone, avem cativa parteneri foarte seriosi din tara, cu care colaboram foarte bine si de la care achizitionam materii prime de calitate. Pentru plantele exotice, suntem in parteneriat atat cu firmele de unde provin aceste plante, cat si cu anumite laboratoare europene, care ne asigura analizele pentru materiile prime vegetale pe care le folosim, astfel incat acestea sa aiba proprietatile terapeutice necesare.

- Care sunt cele mai eficiente produse ale firmei pe care o conduceti?

- V-am descris deja cateva dintre produsele cu care am obtinut rezultate foarte bune in practica. Un alt remediu de-al nostru, pe care cred ca fiecare cititor al dvs. ar trebui sa-l cunoasca, este "Astragalus", obtinut din planta asiatica Astragalus membranaceus, care are efecte de stimulare imunitara fenomenale.

Astragalus

 

Pentru ca toamna se apropie cu pasi repezi, acest produs va veni in curand in actualitate. Sporeste imunitatea la gripa si la infectiile respiratorii in general, ajuta la prevenirea si tratarea infectiilor urinare, este un adjuvant important, chiar si in cazul bronsitelor si al pneumoniilor bacteriene. Nici nu va dati seama cat de important este sa folosim un asemenea stimulent imunitar, la timpul potrivit. Administrarea de "Astragalus" previne de multe ori imbolnavirile sau boala apare doar in forma usoara, iar odata declansata o infectie, prin tratamentul cu acest produs, ea se va vindeca mai rapid si cu mult mai putina suferinta.
Pentru ca pana acum am vorbit de produse cu administrare orala si care "ataca" doar afectiuni serioase, sa va vorbesc si despre o creatie marca "Vitalia K" pentru uz extern, dintr-un domeniu mai usor. Este vorba de un... sampon, dupa parerea mea revolutionar, cu echinacea si sulf. De ce revolutionar? In primul rand, pentru ca este primul sampon fitoterapeutic de la noi, deoarece are o cantitate enorma de extract de planta in el (culoarea sa verde nu vine de la vreun colorant, ca la celelalte produse cosmetice, ci de la extractul de echinacea). In al doilea rand, deoarece combina doua componente exceptionale, adica echinacea - care extern vindeca scalpul, calmeaza inflamatia pielii si ajuta la combaterea infectiilor, si sulful - care distruge prompt aproape orice ciuperca si bacterie de la nivelul pielii capului. Rezultatul final este un sampon extrem de concentrat, care trateaza infectiile fungice sau bacteriene la nivelul pielii capului, combate eficient matreata si ajuta la regenerarea parului. Dupa parerea mea, acest sampon este un produs unic pe piata romaneasca si nu numai.
O alta categorie exceptionala de produse Vitalia K, tot pentru uz extern, sunt asa-numitele geluri din plante medicinale, cum ar fi cel cu castane - pentru afectiunile venoase, cel cu gheara-diavolului - pentru reumatism, cel de galbenele si coada-soricelului - contra arsurilor si a altor leziuni la nivelul pielii. Sunt, probabil, produsele fitoterapeutice pentru uz extern cele mai concentrate in momentul de fata si au o actiune terapeutica atat de puternica, incat merita sa vorbim la un alt moment despre ele, separat.

"Administrate in doze corecte, remediile vegetale au foarte putine efecte adverse"

- In calitate de farmacist, ce argumente i-ati prezenta unui suferind, atunci cand ar trebui sa aleaga intre un medicament chimic si un produs natural?

- Exista un principiu fundamental in farmacie si medicina: "Primum non nocere", adica "in primul rand sa nu facem rau". Ei bine, oricat s-ar stradui unii si altii sa demonstreze ca plantele medicinale au o multime de efecte adverse si ca ar trebui sa ne temem ca sunt mutagene, cancerigene etc., trebuie spus ca, administrate in doze corecte, remediile vegetale au foarte putine efecte adverse. Iar daca este sa comparam efectele adverse ale plantelor medicinale cu cele ale medicamentelor de sinteza, cu siguranta plantele medicinale ar iesi invingatoare. In tratamentele chimioterapeutice apare frecvent situatia in care un pacient ia un medicament pentru o boala cardiovasculara si apoi mai ia unul, pentru a combate efectele adverse ale primului. In fitoterapia corect aplicata nu veti vedea asa ceva.
Un alt remediu pe care il recomand este pentru prevenirea cancerului, o combinatie de ginseng siberian si ginkgo biloba, prezenta in produsul nostru "Vitacan Ginseng". Ei bine, medicina alopata nu are asemenea medicamente pentru prevenirea bolilor, preventie care este mult mai simpla. Chimioterapia intervine de obicei doar cand boala are simptome sesizabile, deci cand este deja tarziu. Va dati seama, daca am lua un citostatic de sinteza pentru prevenirea cancerului, nu am face decat sa dam tot organismul peste cap. Medicina naturala este mult mai fina, mai blanda cu organismul, decat cea care se bazeaza pe substante de sinteza. Medicina naturala permite interventii, ca tratament principal sau ca adjuvant, in orice faza a bolii, fara a produce apoi tulburari in lant.
Ca atare, sunt convinsa ca, in timp, medicina va evolua spre valorizarea, in primul rand, a remediilor din plante medicinale, iar treptat, aria de prescriptie a medicamentelor de sinteza va fi restransa. Aceste medicamente vor fi folosite, intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat, aproape exclusiv, in terapia de urgenta si in alte domenii limitate, in care, intr-adevar, este nevoie de "lovitura de ciocan" a unor substante chimice nenaturale. In schimb, plantele medicinale, bine preparate si perfect dozate, vor deveni, treptat, prima optiune in tratamentul bolilor. Poate parea o viziune idealista si usor naiva, dar cei care cunosc cercetarile stiintifice tot mai bine aprofundate in domeniul plantelor medicinale stiu ca acel moment, al recunoasterii valorii reale a acestora, se apropie.

"In Romania, profesia de farmacist este pe cale de disparitie"

- Sunteti vicepresedintele Colegiului Farmacistilor din Romania - o breasla care se confrunta cu mari probleme, in special financiare. Ce ne puteti spune despre statutul farmacistilor, in prezent?

- Este o intrebare la care imi este greu sa raspund, desi o aud destul de des. Si imi este greu sa raspund, nu din necunoasterea situatiei, pe care o stiu prea bine, ci din cauza dezamagirii mele legate de acest subiect. Vedeti dvs., profesia de farmacist are ca principal scop ajutorarea semenilor nostri, alinarea suferintelor lor. In prezent, boala si - in mod reflex - vindecarea au devenit probabil cea mai profitabila afacere, iar cand banii primeaza in fata principiilor, rezulta ceea ce a ajuns statutul farmacistilor astazi. Cand spui farmacist, acum te referi la doua categorii. Cel din prima categorie are propria lui farmacie, pe care o gestioneaza dupa principiile dupa care a fost format in scoala, farmacist care este acum pe cale de disparitie. Exista si a doua categorie - tot mai numeroasa - de farmacisti care sunt nevoiti sa se angajeze la un patron care nu are nici o legatura cu domeniul farmaceutic. Acest farmacist este obligat sa faca doar ceea ce i se spune, gestionarea farmaciei fiind impusa pe criterii strict comerciale.

- Totusi, cum s-a ajuns la aceasta situatie?

- Prin promisiuni fara acoperire ale diverselor guverne, care au dat cu ambele maini medicamente gratuite si compensate, pe care apoi au uitat sa le plateasca farmaciilor ce le-au eliberat, acestea din urma ajungand in situatia de faliment. Apoi, prin legi aiuritoare, care impun in laboratorul farmaceutic conditii de preparare a medicamentelor dupa retete magistrale sau oficinale, la niste standarde nejustificat de severe si de costisitoare.
Odinioara, farmacistii erau profesionistii in fata carora, la intrarea in farmacie, pacientii isi scoteau palaria. Erau acei "spiteri" care pregateau in laboratorul propriu al farmaciei - un loc misterios pentru cei din afara - leacuri magice, dupa retetele prescrise de medici, ori dupa formule proprii, care cumulau experienta de sute de ani a inaintasilor. In momentul de fata, in Romania aceste farmacii sunt adevarate raritati, iar profesia de farmacist este pe cale de disparitie!

CATEVA OPINII ALE PACIENTILOR

"Produsul Anxivital Plus m-a salvat de la atacurile de panica"

 

In urma cu un an si jumatate, pe fondul problemelor de la serviciu si din familie, am inceput sa nu mai pot dormi noaptea. In cateva saptamani, am devenit o persoana care nu se mai recunostea pe sine: mereu obosita, nervoasa, care se agita din orice. Apoi, intr-o noapte, inainte de a adormi, am simtit cum inima incepe sa-mi bata cu putere; transpiram, iar corpul mi-a intepenit parca de o spaima inexplicabila. Totul a durat doar cateva minute, dar m-am speriat ingrozitor si, din nefericire, aceasta problema - cu aceleasi manifestari - a inceput sa imi apara si in timpul zilei, in diferite momente. Au urmat cateva luni de cosmar, cu concedii medicale si consultatii la diversi doctori. Pana la urma, mi s-a pus diagnosticul de "sindrom anxios-depresiv", cu atacuri de panica. Am luat si medicamente, am schimbat mai multe retete, dar unele nu aveau nici un efect, in timp ce altele mi-au dat peste cap ciclul menstrual si m-au facut sa mananc in nestire. Cu ceva timp in urma, am citit in numarul 883 din "Formula AS", articolul d-lui Ilie Tudor, in care scria despre un produs nou romanesc - "Anxivital", facut exclusiv din plante medicinale. Acest remediu m-a salvat, pur si simplu, de la atacurile de panica. Acum, cand va scriu, urmez si un tratament la psiholog, dar nu am mai avut un atac de panica de o luna si jumatate si, multumesc lui Dumnezeu, ma simt din ce in ce mai bine.
IOANA SARBU (42 de ani) - Iasi

"Dulcostevina de la Vitalia K m-a ajutat sa inving diabetul"

 

In urma cu doua luni, am aflat printr-o cunostinta de un fel de extract de planta, care ar inlocui complet zaharul, fara sa-i afecteze deloc pe diabetici. Eu sunt diagnosticat cu diabet de mai bine de 8 ani si, pentru ca imi este greu sa tin regim fara dulciuri, a trebuit sa iau medicamente care aproape ca mi-au imbolnavit ficatul. Asa ca mi-am comandat prin posta indulcitorul "Dulcostevina" - atat sub forma de pulbere, cat si de extract lichid. Sotia mea a protestat la inceput, dar cu un pic de rabdare, s-a deprins sa-l foloseasca la prajituri si dulciuri. Dupa doar o luna, in care am inlocuit complet zaharul cu Dulcostevina, mi-am facut analize si glicemia mi-a iesit atat de bine, incat medicul mi-a redus la minimum tratamentul si mi-a zis ca, daca o tin asa, in curand nu mai trebuie sa iau medicamente. Cred ca pentru diabeticii de la noi din tara - tot mai multi, din pacate - acest indulcitor si totodata remediu natural este solutia ideala.
VASILE ATODIRESEI (56 de ani) - Brasov

"Cu Menstrovital am reusit sa ma vindec de ovare polichistice si de sterilitate"

 

De la varsta de 20 de ani sufar de dismenoree si am avut frecvent chisturi ovariene, fiind nevoita sa iau serii lungi de medicamente anticonceptionale. Problemele cele mai mari, insa, au venit in momentul in care am dorit sa raman insarcinata si am suspendat administrarea anticonceptionalelor. Organismul meu parca o luase razna cu totul. Aveam menstre prelungite si foarte dureroase, ciclul menstrual imi aparea si cu intarziere de o luna, iar ovarele s-au umplut de chisturi, asa incat medicul mi-a zis ca este prea riscant sa nu iau anticonceptionale si ca, deocamdata, trebuie sa renunt la ideea de a avea un copil. Eu insa mi-am dorit foarte tare acest copil si m-am hotarat sa merg mai departe pe mana medicinei naturiste. Am tinut un regim vegetarian strict, cu doua treimi din hrana sub forma de cruditati, am facut gimnastica zilnic, chiar daca intr-un ritm moderat, iar in plus am luat un remediu romanesc numit "Menstrovital". Am tinut in total trei cure, fiecare cu o durata de 90 de zile, iar rezultatele au fost uimitoare: menstrele au inceput sa fie normale din punctul de vedere al duratei si al intensitatii sangerarilor, au inceput sa vina intr-un ritm regulat, iar ovarele au inceput sa se "curete de chisturi". Si, cand ma asteptam mai putin, a venit si minunea: am ramas insarcinata, fara nici un alt fel de tratament. In prezent, sunt in luna a cincea, iar sarcina decurge normal. Recomand cu caldura tuturor femeilor care au probleme ca ale mele acest "Menstrovital", care pe mine m-a ajutat sa elimin dismenoreea, sa ma vindec de ovare polichistice si sa raman insarcinata.
MARIA DUMITRESCU (28 de ani) - Ploiesti

Produsele firmei "Vitalia K", din judetul Prahova, sunt omologate ca suplimente alimentare de catre institutiile abilitate. Se gasesc in farmaciile si magazinele naturiste din tara sau pot fi comandate de la distribuitorul autorizat, la tel. 0745/43.58.77, 0788/52.16.06, prin e-mail, la naturavitalia@gmail.com sau vizitand magazinul online www.herbauniversal.ro

 

• Florentin Popa

 Sursa: Formula As

Inceputul sfarsitului - PROSTIE CU DREPTURI DE AUTOR

Inceputul sfarsitului - PROSTIE CU DREPTURI DE AUTOR

- Nici o alta masura de redresare a guvernului Boc n-a starnit atata nemultumire. Considerata exagerata si umilitoare, suprataxarea drepturilor de autor lasa actuala conducere a tarii fara putinii sustinatori pe care ii mai avea. Un adevar exprimat si de opiniile pe care le publicam -

1. Ce motivatie are gestul sinucigas al guvernului de a impozita drepturile de autor?
2. Ce efecte credeti ca va avea aceasta masura asupra lumii culturale si a presei?

TRAIAN T. COSOVEI, poet

"Guvernul Boc a gasit "solutia finala" pentru cultura"

/>

1. Nu cred ca exista motivatie de a pune biruri si taxe enorme pe gestul de a scrie, de a visa. In ce ma priveste, imi pun serioase intrebari legate de functia critica a culturii, cat si despre utilitatea noastra, a oamenilor de arta, intr-un context social, politic, economic ostil. Shakespeare era platit in lire, actorii romani sunt platiti in dispret, iar scriitorii nu sunt platiti deloc. Analfabetismul acesta, impanat cu "succesuri" de opereta, este argumentat de niste jalnice proceduri de urgenta, care imi aduc in amintire situatia tragica a "ultimei solutii" pe care nazistii o foloseau in cel de al doilea razboi mondial. Ciclonul B al taxelor si impozitelor nejustificate a devenit solutia finala pentru spiritul creativ al unei tari care si-a uitat propriile interese vitale in materie de cultura... Pana si disperata sentinta de a-i pune la zid pe manelisti reprezinta o stare de confuzie generala. In aceeasi cusca au fost bagati porumbei si crocodili, dar crocodilii au vile cu vedere la piscina, pe cand poetii... Ticalosia a devenit sport national.

2. Traiesc senzatia ca, in actualele momente, clasa culturala a Romaniei este expusa unei agresivitati cel putin egale cu cea traita in vremea mineriadei, cand intelectualilor li se administrau contondente mustrari, indiferent de culoarea blugilor, lungimea barbilor ori dioptriile ochelarilor. Aceasta politica administrata cu bata, palma sa

u parul imi evoca metodele lui Kim Ir-sen si ale lui Mao Zedong, transpuse pe plai dambovitean. Cel putin aia nu-si batjocoreau profesorii, pur si simplu ii mancau! Ficatul era cel mai apreciat.

DAN STANCA, prozator si jurnalist

"PDL va avea o soarta mai urata decat PNTCD"

 

1.Guvernul este de-o incompetenta crasa, iar rezultatele se vad acum, la spartul targului. Soarta PDL, dupa expirarea mandatului sau, va fi mult mai urata decat cea a PNTCD, de dupa alegerile din anul 2000. Prin felul in care a guvernat, in acest rastimp destul de scurt, a reusit sa fie profund detestat de romani, si nici atitudinea bascalios populista a presedintelui Basescu nu-l mai poate salva. Picatura care a umplut paharul este 0suprataxarea drepturilor de autor. Ca un inecat care incearca sa se salveze pe ultimii metri, PDL vrea sa stoarca bani din orice. De asemenea, nu-l intereseaza modul in care ii umileste pe oameni, punandu-i sa stea la cozi si cheltuindu-le timpul. In fata acestui abuz, nu vad ce mai conteaza motivatia initiala a guvernului.

2. Cel mai probabil, atat artistii, cat mai ales jurnalistii vor ajunge sa lucreze la negru, intr-o mai mare masura decat pana acum. Autorii vor prefera sa fie platiti in mod ilicit, decat sa-si imputineze veniturile si sa-si toceasca nervii la ghiseele institutiilor de stat, urmand calea legala. Este o perspectiva sumbra, pentru ca ne impinge intr-o situatie oricum umilitoare, in afara legii.

LIVIU AVRAM, jurnalist

"Drumul spre bune intentii e pavat cu draci"

1. Ordonanta 58 pe 2010 este expresia antisimetrica a sintagmei "drumul spre iad e pavat cu intentii bune". In cazul de fata, drumul spre bune intentii e pavat cu draci.

 

In mod evident, unica ratiune care a impus aceasta masura este prabusirea celor trei bugete - pensii, somaj si sanatate - dupa aproape doi ani de recesiune, in conditiile in care toate trei sunt alimentate de partea activa a societatii, aflata, la randul ei, intr-o severa contractie. In consecinta, guvernul s-a vazut silit sa identifice cai de alimentare a celor trei bugete. Si le-a gasit in zona contractelor de drepturi de autor, in care se practica, la nivel de masa, o cvasi-evaziune fiscala, aparent legala, careia unii ii zic "optimizare fiscala". Cata vreme subiect al acestei optimizari au ajuns soferi si femei de serviciu - exemple deja clasice -, era de asteptat ca guvernul sa-si stabileasca drept tinta tocmai companiile care o practicau si unde drepturile de autor erau, de fapt, drepturi salariale mascate. Totusi, daca examinam cu atentie istoria extrem de recenta, putem observa ca scandalul public nu a fost declansat de intentia guvernului de a preleva contributii sociale de la contractele de drepturi de autor. Asta inseamna ca niste oameni - angajatori si angajati deopotriva - stiau ca au o oarece musca pe caciula si ca cineva, fortat de imprejurari, a gasit pliciul adecvat. Insa cu adevarat scandalos e felul in care guvernul a imaginat modul de plata a acestor contributii. (Aglomeratia din ziua de 25 august e irelevanta, pentru ca a coincis cu ziua in care si firmele vin sa-si plateasca tot soiul de angarale.) Inacceptabila este pana si ipoteza cea mai usoara descrisa de guvern, adica aceea de a face lunar un transfer bancar si de a trimite prin posta, cu confirmare de primire, dovada platii. Cata vreme ordonanta a identificat destul de precis ceea ce inseamna relatia de dependenta dintre angajat si angajator, era foarte simplu sa puna in sarcina angajatorului efectuarea acestor plati, avand in vedere ca acelasi angajator are tot ce-i trebuie pentru a le face: departament specializat de resurse umane si exercitiul de a efectua lunar plata acestor contributii aferente contractelor de munca si a impozitelor aferente contractelor de drepturi de autor, asociate, indeobste, contractelor de munca. In ceea ce-i priveste pe cei cu venituri realmente independente, e simplu de imaginat un mecanism de regularizare anuala a platii acestor contributii, eventual cu o plata anticipata, efectuata in momentul virarii efective a banilor catre beneficiarul veniturilor. Pentru toate acestea, insa, e nevoie de inteligenta, respect si buna credinta.
De ce s-a ales aceasta solutie? Aici lucram cu ipoteze. Una ar fi ca guvernul a vrut, pur si simplu, sa enerveze o jumatate de milion de oameni. Putin probabil. Alta ar fi aceea ca guvernul este grav tributar mentalitatii ca e suficient sa impuna o reglementare pentru ca oamenii, ca oile, s-o urmeze. Mare greseala: oile nu mai sunt cele de acum 20 de ani. In sfarsit, fara stirea guvernului, niste birocrati frustrati de prin Ministerul Muncii, din care nu-l exclud pe insusi ministrul, sa fi imaginat acest mecanism tocmai pentru a pune guvernul in dificultate. Aceasta este ipoteza cea mai optimista, pentru ca lasa guvernului sansa unei cai rapide de a aseza problema intr-un fagas decent.

2. Cat priveste efectele pe care aceasta masura le va avea, imi este dificil sa le expun, cata vreme ipotezele enumerate mai sus nu-si vor fi primit un raspuns. Daca lucrurile raman asa cum sunt acum, estimez o evidenta reasezare, in jos, a veniturilor creatorilor si ziaristilor, pentru ca multi angajatori vor avea tendinta sa transfere cheltuielile suplimentare generate de ordonanta, in contul angajatilor. Si, mai presus de toate, o greata infinita fata de un stat care nici acum n-a inteles ca oile s-au mai emancipat intre timp.

CATALIN TARCOLEA, muzician:

"Aceasta suprataxa este ilegala, deci nu trebuie platita"

 

1. Guvernul a apelat la suprataxarea drepturilor de autor, pur si simplu, din incompetenta si dintr-o mare ticalosie. Altfel nu se poate explica gestul acesta care, in mod evident, nu va duce la colectarea unor fonduri mai mari la buget, dar care pune lumea pe drumuri, ne umileste pe toti si, finalmente, va duce la prabusirea guvernului. Un jurist cu mare experienta, ca Alexandru Athanasiu, a demonstrat clar ca, prin aceasta ordonanta, guvernul inventeaza si impune o suprataxa, care, in aceasta calitate de suprataxa, nu trebuie platita. Oricine se va judeca cu guvernul pe aceasta chestiune va castiga procesul. Este o suprataxa ilegala si anticonstitutionala. Subliniez ca aceasta suprataxa nu trebuie platita, pentru ca i-am auzit pe multi artisi si jurnalisti la televizor zicand ca nu suma ii indigneaza, ci modalitatea de plata. Ba trebuie sa ne intereseze si suma, daca ea nu are nici o justificare legala pentru a fi incasata de stat. Desigur ca pe urma vine vorba si despre cum a organizat guvernul colectarea suprataxei, care arata dispretul sau suveran pentru contribuabili. Un dispret care se cuvine taxat si de noi, la vot, daca nu altfel.
2. Este greu de anticipat. Totusi, se pare ca se va lucra la negru, intr-o veselie. Romanul gaseste solutii intotdeauna. Pe de alta parte, vor fi manifestatii de protest dintre cele mai insolite. Nu se poate sa-i aduci la disperare pe marii artisti ai acestei tari, asa incat sa ajunga sa declare ca, decat sa plateasca aceasta suprataxa, mai bine nu mai profeseaza.

Pagina realizata de

 

• Claudiu Tarziu

 Sursa: Formula As

Sf. Mare Mucenic Fanurie

Pe 27 august, mii de pelerini iau calea Greciei, pentru a-l celebra pe unul din cei mai iubiti sfinti ai timpului in care traim -

Sunt 32 de grade in Rhodos acum, pe inserat. E cald, dar vanticelul care adie cand si cand face aerul mai respirabil. Grupul de turisti din care fac parte strabate la pas cartierul turc (Tourkik i Sinik), aflat in partea cea mai veche a orasului, numita de greci Collachium, care avea pe la 1522 cam 5000 de locuitori si multe biserici, in special bizantine. Ocupatia turca a lasat destule urme, vizibile si astazi: parti ale vechiului bazar, fantani turcesti, balcoane tipice etc. Cele mai multe biserici fusesera transformate de turci in moschei... Dar, desi oferta turistica este foarte interesanta si-ar merita sa-i dai atentia cuvenita, eu ma af

lu aici numai si numai pentru a ajunge la Sfantul Fanurie, unul din cei mai incercati martiri ai credintei, care m-a ajutat de atatea ori in momente grele ale vietii. Merg pe stradute stramte, incercand sa le deslusesc numele complicate, ii multumesc lui Dumnezeu ca m-ajuta sa ajung la un loc asa de dorit si, din cand in cand, ridic ochii pe cerul care isi stinge albastrul, in speranta ca voi vedea si eu "ivirile" minunate despre care am auzit vorbindu-se asa de mult. Intreb, dar nimeni nu-mi da amanunte, iar localnicii zambesc enigmatici. Povestea spune ca-n anumite seri, sus, pe dealuri, s-ar vedea niste flacari ce joaca printre copaci. Cand apar, batranii din zona spun ca Sfantul Fanurie vegheaza si stau linistiti. Povestea lui e deosebita...

Mama cea pacatoasa

Despre Sf. Fanurie se stiu foarte putine lucruri. Viata lui e tesuta mai mult din legenda. In cartile religioase, spre exemplu, numele lui lipseste, dar il gasim in calendarul bisericesc crestin-ortodox.

Imagine din bisericuta veche

 

Iar cea mai importanta e prezenta lui in lumea de azi, felul grabnic in care implineste dorintele celor ce se roaga la el; puterile lui dincolo de moarte, "trecerea" de care se bucura in fata Tatalui Ceresc. Nu se stie cand si unde s-a nascut. S-au gasit cateva manuscrise in care se spune ca avea 12 frati, ca tatal lui era negustor bogat, iar toata familia lui pagana. Dar tatal este jefuit si ucis si, lipsita de sprijin, familia intra in declin. Pentru a-si tine copiii pe langa ea, mama plateste un pret greu si injositor. Canta noaptea prin carciumi si se prostitueaza, pentru ca cei 13 copii ai ei sa aiba o viata lipsita de griji. Intr-o zi, Fanurie afla adevarul. Cand isi da seama ca baiatul ei preferat ii stie viata, mama se prabuseste la pamant si moare. Innebunit de durere si umilinta, Fanurie isi lasa fratii in voia sortii si pleaca in lume. Rataceste aiurea, pana ce un trimis al lui Dumnezeu, un pustnic vazator cu duhul, care nu mai intalnise fiinta omeneasca de 65 de ani, il gaseste si-l aduce in coliba sa, in varf de munte. Asa avea sa inceapa desavarsirea lui Fanurie, care se apropia de Dumnezeu cu ravna si cu dragoste. A invatat sa se roage, sa posteasca, a invatat milostenia si a invatat sa ierte. Prima persoana pe care a iertat-o a fost chiar mama lui, femeia odinioara bogata, care se prostituase pentru a-si creste copiii.

Minunile

Viata lui Fanurie incepea sa semene cu a unui sfant, desi avea doar 17 ani. Timp de trei ani, a mancat numai o data la trei zile, si atunci doar ce apuca sa prinda cu doua degete, dintr-un vas in care era paine inmuiata in apa. Mai apoi, manca doar sambata, foarte putin. Se ruga zi si noapte, intr-o coliba fara acoperis, pe ploaie sau soare napraznic. Iubea animalele salbatice, le hranea, le ingrijea, iar cateodata, batranul pustnic il gasea dimineata, pazit de vreun sarpe care-i veghea somnul.
Bineinteles ca s-a dat sfoara-n tara, despre existenta in munti a unui tanar frumos, milos, iubitor de oameni, dar mai ales credincios, cu puteri deosebite. Un tanar care-si ranea genunchii, rugandu-l pe Dumnezeu sa-i vindece pe cei bolnavi trupeste si sufleteste, pe cei amarati si saraci. Legenda spune ca, in rugaciunile sale, Fanurie plangea de se faceau rauri de lacrimi la picioarele lui, iar Dumnezeu, induiosat de atata credinta, ii vindeca pe orbi, pe surzi, pe muti si pe paralizati. Apoi, tanarul a coborat din munti, in satele si orasele de campie, a crestinat si a vindecat, de i se dusese vestea peste tot. Faima i-a crescut mai ales cand Fanurie a reusit s-o invie pe fata unui dregator bogat si puternic, moarta de cateva zile.

Sf. Fanurie

 

Vazand minunea, multimea i-a cazut la picioare. Cat de mult il iubea Dumnezeu pe Fanurie?

Ostasul nebiruit al lui Iisus

Numai ca si-n aceasta poveste, ca si in viata, Raul - prezent peste tot unde umbla Dumnezeu - trebuia sa strice creatia Lui. O vorba otravita, soptita la ureche, si Fanurie este arestat, invinuit ca a inviat-o pe tanara, ca sa puna mana pe putere... Avea 19 ani! Au fost adusi cei mai rai calai, iar trei din ei au fost tras

i la sorti, ca sa-i taie capul. A fost supus la chinuri si torturi de neimaginat: au aruncat cu pietre in trupu-i firav, i-au smuls bucati de piele, dintii, l-au intepat cu sulita, apoi au presarat sare pe rani, i-au taiat degetele de la picioare, l-au ars cu carbuni aprinsi, l-au crestat pe fata - in timp ce-l scuipau si-l batjocoreau. Iar Fanurie il ruga pe Dumnezeu sa-i ierte, si-I multumea ca poate suferi si el, precum Hristos pe cruce. Inainte de-a fi decapitat, Fanurie le-a promis calailor ca cine-i va taia capul va merge cu el, in Rai. Si si-a asezat linistit capul pe butuc. Se zice ca n-a curs sange, ci lapte, iar deasupra tuturor a aparut insusi Sfantul Fanurie, imbracat in armura, cu aura de sfant, cu o lumanare aprinsa in mana dreapta si crucea in stanga.

Descoperirea

Rhodosul vechi. Cetati turcesti peste biserici grecesti

 

Pe la 1365, o banda de arabi nomazi necrestinati a pradat Rhodosul, si pe langa alte comori, au gasit in ruinele unei bisericute vechi mai multe icoane. Cum nu-i interesa asa ceva, le-au parasit si au plecat. Calugarii greci, care urmarisera scena, au cautat in moloz si au aflat o icoana intacta, ce parea proaspat pictata si care infatisa un tanar ca de 20 de ani, imbracat militar, tinand in mana dreapta o lumanare aprinsa, iar de jur imprejur erau pictate 12 scene ale vietii si martiriului sau. Chemat in graba, episcopul Rhodosului, Nil (1355-1369), descifreaza inscriptia de pe icoana: "Sfantul Phanourios", de care nici el nu auzise. Se gandeste c-o fi un mare sfant, daca i-a ramas icoana intacta, atata timp, asa ca aproba restaurarea bisericutei si propune convocarea sinodului pentru proclamarea Sfantului. Se zice ca langa icoana erau si doua manuscrise, care povesteau viata si minunile sfantului. Dupa ce turcii au ocupat Rhodosul si au transformat bisericuta in moscheea Peial ed Din Djami, un turc si-a facut acolo grajd pentru nutreturi si animale, iar zi de zi, o fata crestina venea si aprindea o lumanare, desi turcul o ameninta mereu...

Sfantul si turtitele

Crestinii ortodocsi il sarbatoresc pe Sf. Fanurie, patronul lucrurilor pierdute, pe 27 august. El este ocrotitorul preotilor si protectorul Rhodosului, unde vin anual mii de pelerini pentru a se ruga. Sarbatoarea e insotita de un asa numit "ritual al turtitelor" (Phanouropita), o traditie celebrata atat la greci, cat si la ciprioti. In bisericuta pot intra cel mult trei persoane. E mica, joasa, cu pereti igrasiosi, cu icoane aproape sterse. In dreptul icoanei facatoare de minuni a Sfantului arde in permanenta o lumina. Poate aceasta este lumina pe care localnicii o vad uneori jucand printre copacii de pe dealuri. Semnul ceresc ca sunt paziti si iubiti, ca rugaciunile lor sunt ascultate si implinite. In ce ma priveste, eu n-am vazut flacarile jucand pe cer. Le simt, insa, in permanenta atunci cand ma rog si cand sfantul inimii mele imi implineste dorintele.

Ritualul turtitelor

Cei care au nevoie de ajutor in caz de boala, de pierdere, de piedici sau in probleme de suflet pot sa-i ceara ajutor Sfantului Fanurie.

27 august, ziua cand se sfinteste Phanouropita

 

Ritualul dureaza cu totul 10 zile, si se face, de preferinta, in afara postului. Se coc turtite sau cornulete, noua zile la rand, astfel: luni, miercuri si vineri, aluatul va fi de post. Marti, joi si sambata - de dulce, iar duminica se face pauza. Aluatul de post contine: faina, apa, sare, ulei de masline, scortisoara, zahar (se poate adauga gem sau rahat) si se coace. Turtitele se fac dimineata si se impart calde, la trei persoane, care sa-ti spuna "bogdaproste", iar cel care imparte spune in gand: "Sa fie pentru mama Sf. Fanurie". In aluatul "de dulce" se adauga si un ou. Dupa ajutorul primit, se va face o placinta care poate avea ou si branza, si se imparte tot la trei persoane sarace, iar cel ce imparte zice in gand: "Multumesc, Sf. Fanurie, pentru ajutorul primit!". Important: turtele se fac de catre cel care le si imparte; persoana respectiva va citi zilnic, de trei ori, acatistul sfantului, adaugand in text cererea adresata lui; nu va spune nimanui pentru ce face pomana, nu va gusta turtele, nici el, nici altcineva din familie.
In Bucuresti exista doua biserici unde se cinsteste Sf. Fanurie: biserica Mihai Bravu (str. Cercelus nr. 18, sect. 3 - zona Baba Novac) si biserica Dichiu (str. Icoanei nr. 72, colt cu Comanita, sect. 2), unde, in fiecare miercuri, se face slujba la icoana Sfantului, de la ora 16.30.

 

• Ruxandra Constantinescu

 Sursa: Formula As