Castelul Iuliei Hasdeu * "Sunt fericita. Te iubesc. Ne vom revedea"

ANTOLOGIE "AS"

Casa cea bizara din Campina

Pe unul dintre dealurile Campinei, taiat in doua de o strada serpuitoare, marginita de pomi, printre case frumoase si ingrijite, de adevarati gospodari, se ridica o constructie bizara, menita sa atraga privirile oricui. Este castelul Iuliei Hasdeu, construit de marele carturar Bogdan Petriceicu Hasdeu, dupa moartea fiicei sale.
In 1893, putinii vecini ai proprietatii Hasdeu se uitau probabil cu uimire la cantitatile de piatra, ciment si fier, mult prea mari pentru o casa obisnuita la vremea aceea in Campina. Un barbat imbatranit inainte de vreme, imbracat in negru, cu o barba stufoasa

<NOSCRIPT> <IMG SRC="http://ps.tv2n.net/ps3/SOURCEID_77__NOCOOKIE_1__TV2NSPID_pse1BaBXCdvb797c__JAVASREN_0__TV2NBTST_NOJS__TV2NBKID_pse1Bl2x28JSlTx79sx79g__PROVIDER_POWERTRAIN-INBANNER__ITM_1/pse1/tv2n_300x250.gif?[timestamp]" BORDER=0 WIDTH=300 HEIGHT=250 ALT="Telemetry"> </NOSCRIPT>

, albita in mare parte, supraveghea indeaproape ridicarea constructiei. Se stia despre el ca este un domn invatat de la Bucuresti si ca existenta lui si a sotiei sale fusesera crunt zguduite prin moartea unicei lor copile, pe nume Iulia.
Trei ani mai tarziu, era terminata cladirea - o constructie bizara, cu turle si cu creneluri, cu o usa masiva din fier, care parca fereca taine de nepatruns.

B.P. Hasdeu - un geniu doborat de moartea prematura a fiicei sale

 

Castelul parea din alta lume si pustiu, in ciuda semnelor de viata din laturile curtii: o ghetarie invelita cu scanduri, un grajd de lemn si doua cotete de gaini, o magazie, niste butuci de vita-de-vie in spatele lor...
Abia un an mai tarziu, dupa ce Academia Romana l-a anuntat pe marele istoric si filolog B.P. Hasdeu ca renunta la intentia de a edita dictionarul Etymologicum Magnum Romaniae, gigantica sa opera de o viata, savantul se retrage aici, la castelul din Campina. Parasit de toti, poate si dintr-o insingurare voita, va sta aici pana la moarte, in lungi convorbiri cu spiritul fiicei sale. In minuscula sala de muzica a castelului exista o fotografie: Hasdeu lungit in pat, privind absent catre nicaieri, cu spatele sprijinit de perne si cu o carte deschisa in mana dreapta. Sa fie un moment de reflectie surprins de aparatul de fotografiat? Notita dintr-un colt al fotografiei este lamuritoare: Cartea o tinea de forma, Hasdeu abia mai putea vorbi. Data: 19 august, dimineata. Sase zile mai tarziu, pe 25 august, tot dimineata, Hasdeu se stingea din viata, purtand in ultima clipire a ochilor sai speranta intalnirii in lumea de dincolo cu fiica sa, Iulia.

O adolescenta geniala

Iulia Hasdeu... Nu exista roman care sa nu cunoasca legenda tesuta in jurul acestei fiinte exceptionale, disparuta la doar 19 ani! La doi ani si jumatate, stia sa citeasca, la patru ani scria, la cinci ani compunea primele poezii, la opt ani isi dadea examenele pentru cursul primar.

Imagini din interiorul castelului

 

Cunostea deja franceza, germana si engleza. La 11 ani termina gimnaziul Sf. Sava, apoi intra la Conservator. La 12 ani, in urma unui conflict intre parintii sai, pleaca cu mama sa la Paris. Dar tatal vegheaza asupra ei. Despartiti de distanta, tata si fiica sunt apropiati prin scrisori. Tatal isi indeamna fiica sa studieze asiduu. Iulia, in 1886, se inscrie la Facultatea de Litere din Paris, fara sa fie intimidata de faima Sorbonei. La doar 17 ani, romanca geniala straluceste in rigiditatea aulica a Sorbonei. Bodgan Petriceicu Hasdeu este mandru, plin de orgoliu pentru inteligenta fiicei lui.
Bucuria, insa, va fi de scurta durata. Doi ani mai tarziu, Iulia este cuprinsa de primele semne ale unei boli necrutatoare: ftizia. Pe 8 ianuarie 1888 ii scrie tatalui ei: "De cateva zile sunt bolnava destul de grav. Da, sunt bolnava, nu te-ndoiesti, nu-i asa? Ceva ma apasa in piept si-mi face extrem de rau, ma doare spatele. Am o tuse seaca, care ma desira si ma sufoca, in unele momente. Nu ies, nu cant la pian, iau siropuri si ma trezesc la ora sase in loc de patru, asa cum faceam de obicei. Iar timpul, aici, e groaznic. Atata vreme cat aerul e imbibat de umiditate, nu pot sa sper vreo imbunatatire a starii mele, care, trebuie sa recunosc, e penibila." Cu greu, din cuvintele retinute de pudoare, Iulia isi marturiseste suferintele.
Calatoriile grabnice in sudul Frantei, in Italia si Elvetia, in goana dupa soare si dupa aerul care sa priasca plamanilor ei hipersensibilizati, sunt zadarnice. In vara anului 1888, Hasdeu, disperat, isi aduce fiica bolnava in tara, mai intai la Bucuresti, apoi la Agapia. Dar Iulia sufera de un rau ireversibil. In luna august, nefericitul tata pleaca repede in Moldova pentru a-si aduce fiica acasa. In jurnalul sau - marturie a zbuciumului unui parinte in pragul disperarii - Hasdeu noteaza: "M-am sculat din pat si am facut o calda ruga catre Dumnezeu, in care am crezut intotdeauna si care nu m-a lasat niciodata. Am plans, am plans si plang". Pe la jumatatea lui septembrie, se pare ca o raza cereasca a coborat de-a dreptul pe chipul copilei.

 

Hasdeu spera si se roaga: "Se milostiveste, oare, Dumnezeu? Ce este fara putinta la Atoatecreatorul? Fie si o minune: "A crede si-a iubi/ Atata ne cere Dumnezeu!"". Dar pe 29 septembrie, Iulia Hasdeu moare. Se implineau 19 ani de cand, in casa din strada Iuliu Maniu nr. 14 din Bucuresti - casa exista si astazi - Hasdeu isi tinuse pentru intaia oara in brate fetita abia nascuta.
Pentru indureratul tata, disparitia ei declanseaza o veritabila prabusire sufleteasca si psihica. De acum inainte, el va trai numai pentru intalnirea cu spiritul Iuliei. Si viata sociala, si creatia sa intra in declin. Hasdeu incepe sa practice spiritismul. Incearca zi de zi sa dialogheze cu fiica sa din lumea umbrelor. Si intr-o zi, Iulia ii raspunde. Din acea zi, destinul lui Bogdan Petriceicu Hasdeu avea sa strabata doar o singura si ciudata cale.
"Trecuse sase luni de la moartea fiicei mele. Era in martie - iarna plecase: primavara nu sosea inca. Intr-o seara umeda si posomorata, sedeam singur in odaie langa masa mea de lucru. Dinainte-mi, ca intotdeauna, era o testea de hartie si mai multe creioane.
Cum? nu stiu, nu stiu, nu stiu; dar fara ca s-o stiu, mana mea lua un creion si ii rezema varful de luciul hartiei.
Incepui a simti la tampla stanga batai scurte si indesate, intocmai ca si cand ar fi fost bagat intr-insa un aparat telegrafic.
Deodata, mana mea se puse in miscare fara astampar. Vreo cinci secunde cel mult. Cand bratul se opri si creionul cazu dintre degete, ma simtii desteptat dintr-un somn, desi eram sigur ca nu adormisem. Aruncai privirea pe hartie si cetii acolo foarte limpede: "Je suis heureuse; je t'aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire" Julie Hasdeu. ("Sunt fericita; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui sa-ti ajunga".)
Era scris si iscalit cu slova fiicei mele." (Bogdan Petriceicu Hasdeu)

Un tata aproape nebun

E aproape o zadarnicie a incerca sa descrii jalea care a insotit ultimul drum al ramasitelor pamantesti ale Iuliei, la Cimitirul Serban Voda (Bellu) din Bucuresti. Inca din timpul vietii, Iulia fusese considerata un copil-minune, o aparitie fenomenala. Moartea nu a facut decat sa-i perfecteze nimbul de genialitate si sa f

aureasca din inteligenta ei un mit. Pentru tatal distrus, Iulia expiase numai fizic, in vreme ce spiritul ei dainuia intact in intreaga lui unitate. Ajungand la paroxism in suferinta-i sfasietoare, Hasdeu era pe punctul de a-si pierde judecata. "Dupa moartea fiicei mele, eu trebuia sa ma impusc sau sa innebunesc, una din doua... Dar puteam, oare, sa innebunesc eu, cand citeam zi si noapte numai scrierile ei, in care o angelica imi vorbea despre credinta si speranta? Puteam oare sa innebunesc, cand corpul ei zacand in groapa, spiritul ei mai viu ca oricand era necontenit in mine?"
De acum inainte, intreaga sa energie, atata cata mai era, va fi canalizata de ideea ca spiritul Iuliei traieste. Un prim pas in aceasta directie este cavoul pe care i-l construieste la cimitirul Bellu. Iata o descriere uimitoare a lui, facuta in 1939: "Si totusi, iat-o! Iulia Hasdeu e intre noi. Pamantul i-a pastrat trupul imaculat si dupa moarte. Nici un vierme n-a profanat crinul. Prin geamul magic din mausoleu, prin care Hasdeu isi vedea zilnic copila imbalsamata, stand acolo ceasuri intregi, la biroul ei, cu relicvele ei scumpe si convorbind cu ea intr-o limba inteleasa numai de dansul, Iulia Hasdeu se vede astazi asa cum a fost acum cincizeci de ani. Sta acolo in sarcofagul ei alb, cu acoperis de cristal, in haina alba, cu chipul alb, pergamentat. Se vad inca fruntea senina si buclele de par castaniu, asa cum au incremenit sub mana pioasa ce i le-a rasfirat pentru ultima oara, nasul mic si drept, gura in zambetul final, cotropit de moarte, cu albul fetei de fildes". (C. Manolache - "Scanteietoarea viata a Iuliei Hasdeu")

Adapost pentru spiritul Iuliei

Nefericitul tata dorea cu ardoare un loc cum nu mai exista altul, departe de curiozitatea si de compasiunea oamenilor, unde sa se poata intalni cu spiritul fiicei lui.

Statuia lui Iisus realizata de sculptorul Casciani, din Paris

 

Bucata de pamant de aproape un hectar pe care o avea la Campina i s-a parut potrivita pentru ridicarea unei constructii. Daca Iulia era atat de prezenta si ii insotea fiecare gand, daca spiritul ei ii raspundea si se putea materializa, insemna ca avea nevoie de un adapost pentru ratacirile nocturne. Hasdeu pretindea ca a proiectat intreaga constructie urmand comunicarile spiritiste ale fiicei sale.
In rezumat, iata descrierea - una dintre cele mai fidele - pe care Caragiale a facut-o castelului de la Campina: Templul este orientat catre rasarit, baza avand forma unei cruci, iar axa principala cazand perpendicular pe meridian. Are doua corpuri cu cate un etaj si un donjon central, sugerand prin aceasta conceptul trinitatii. Pe usa masiva de la intrare, fixata pe un ax de fier, era incrustat blazonul familiei Hasdeu - Pro fide et patria - si dictonul lui Galilei - E pur si muove. In interior, sub domul inalt al donjonului central, in mijlocul salii circulare, se afla un stalp de marmura trandafirie, de care se rezemau doua scari de fier urcand spre braul donjonului, unde era o galerie metalica. La nivelul galeriei, deasupra stalpului de sustinere al scarilor, se afla un podium purtand statuia lui Iisus, din lemn colorat, executata de sculptorul Casciani din Paris. Domul era luminat de trei usi cu vitralii. In spatele lui Iisus, sub o fereastra rotunda, era bustul Iuliei, acoperit de un val alb, subtire. La baza stalpului de marmura se afla fotografia Iuliei din ziua inmormantarii. Corpurile laterale ale castelului aveau cate doua saloane, unul mai mare, altul mai mic. Intr-unul era asezat pianul Iuliei, despre care se spune ca ar fi cantat singur. In celalalt era biblioteca Iuliei si portretul ei in marime naturala. O locuinta in care spiritul Iuliei se putea usor identifica...

Fantoma din fotografie

 

Tanjind mereu dupa intalnirea cu Iulia si voind sa infranga limitele mortii, Hasdeu se dedica total experimentelor spiritiste. In prologul celebrei sale carti despre spiritism, Sic cogito, el afirma ca scrierea lucrarii s-a produs sub dicteu transcendent, la sase luni dupa moartea fiicei, in urma contactului cu spiritul acesteia. Tatal crede ca fiica, de acolo, de sus, il vegheaza si ii dicteaza in intregime comportamentul. El sustinea ca fiica lui avea insusiri spiritiste inainte chiar de a fi murit si se lasa condus de ea. Batran si sensibil, ipostaza de medium il oboseste pana la epuizare, el neputand inregistra mai mult de zece cuvinte din cele comunicate de Iulia. Cu timpul, sedintele de spiritism ale lui Hasdeu gasesc adepti, cu predilectie intre intelectualii vremii. Chiar pictorul Nicolae Grigorescu, care locuia in ultimii ani ai vietii destul de aproape de castel, participa la sedinte. In cadrul lor se fac fotografii inedite, in incercarea de a surprinde si imortaliza misterul. O izbanda o reprezinta imaginea bunicului lui Hasdeu, Tadeu Hasdeu, fotografiat pe o placa sensibila Lumire 6684.
Tot Iulia este cea care mediaza contactul tatalui ei cu spiritele altor rude. Momentele de transa spiritista aveau uneori si efect terapeutic, bietul Hasdeu atingand o stare de beatitudine inaccesibila in alt chip.

Castelul de la Campina in legende locale

Sedus de personalitatea fiicei lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, un obscur ziarist ardelean, Teodor Olimpiu Albini, a avut ideea, demna de presa moderna, de a merge la Campina, trecand muntii cu pasaport, pentru a culege folclor oral legat de castelul inaltat de Hasdeu. Iata cateva spicuiri din "sondajele" sale, preluate peste o jumatate de secol in revista "Cosanzeana", de la Brasov.

Hasdeu si sotia sa, in fata castelului, la scurta vreme inainte de moartea marelui carturar

 

"Noaptea, dincolo de portile ferecate ale Castelului, se aude Iulia cantand la pian. Se mai aud strigatele de "bravo" si aplauzele batranului Hasdeu (la moartea Iuliei avea doar 50 de ani!). Uneori, pianul canta si ziua."
"Nimeni nu calca prin fata castelului. Oamenii trec pe partea cealalta a strazii si se inchina, speriati ca de dracul. Cei aflati prin vecinatate au cerut Primariei ca Hasdeu sa fie fortat sa se mute si casa stafiilor sa fie daramata."
"Ne-am suit in copac si am stat ascunsi toata noaptea. N-am vazut cand a intrat stafia in cladire, dar la cantatul cocosilor, domnisoara Iulia a iesit pe terasa din stanga. Era imbracata in rochie alba, avea flori de margarete in brate si parul prins in coc cu o stea. A doua zi dimineata, cateva fire de margarete au fost gasite de maturatorul de strada langa gardul castelului. Era in septembrie, margaretele disparusera demult. Si d-l vardist spune ca este adevarat."
"Cand vin domnii aia sa faca spiritism cu d-l Hasdeu, lampile din casa se sting. Ieri seara, mama a aprins lampa de patru ori."
"Daca cineva trece prin fata castelului si vrea sa injure, nu poate. Limba i se face de clei."
"Uneori, noaptea, batranul urla ca lupul. Iese la geam, descheiat la camasa de noapte, cu ochii rosi ca rugul si striga: "Vina mafila, Papaliga tatanta", ce stiu, o vorbire de vrajitor..." (Probabil: "Viens, ma fille, papaliga - asa ii spunea Iulia tatalui ei - t'attends!" - in traducere: "Vino, fiica mea, papaliga te asteapta!")

Inventar spiritist

Ce s-a mai pastrat azi din castelul de odinioara? Supus unui "lifting" destul de strident pe alocuri, castelul traieste mai ales prin magia enigmelor pe care le poarta de un secol. O usa masiva, glisanta, da in cea mai mare incapere, unica de forma circulara, sala de lectura. In centrul ei, ca un fel de axis mundi, se afla inca statuia lui Iisus in marime naturala. Este imposibil ca, pasind in incapere, privirea sa nu iti fie atrasa de aceasta statuie, si privind-o, iti dai seama ca ochii lui Iisus te vegheaza. Bratele desfacute parca spun: "Lasati copiii sa vina la mine!", iar la picioarele sale sunt cununa de spini si piroanele.
Din sala de lectura se adancesc in zid trei incaperi inguste: doua biblioteci si un salon de muzica, in care pianina Schiedmayer, care a apartinut Iuliei, supravietuieste amutita. Deasupra ei este o reprezentare a arborelui genealogic al familiei Hasdeu: intemeietorul este Voda Stefan Petriceicu, alungat din Polonia de tatari, apoi, o veriga importanta este Tadeu Petriceicu, strabunicul Iuliei, cel care avea sa se intoarca din bejanie la mosia familiei de langa Hotin. Aici, in satul Cristinesti, se va intoarce intaiul sau nascut, Alexandru, dupa ce studiase in strainatate Dreptul, Stiintele naturii si Literele. Fiul sau, nascut in 1838, la 16 februarie, a fost Tadeu Petriceicu - alias Bogdan Petriceicu Hasdeu. A patra generatie a acestei familii deosebite a fost Iulia.
Castelul de la Campina, in ciuda asocierii lui cu o activitate desfasurata in obscuritate, cu o recuzita specifica, are multa lumina. Toate incaperile, exceptand camera de spiritism, au luminator, iar obloanele de metal ale ferestrelor au oglinzi in exterior. Probabil ca ele captau mai bine lumina si, totodata, in bataia razelor de soare, ofereau o stralucire aparte, vizibila de la distanta.
In castelul-muzeu pot fi vazute astazi biroul lui Hasdeu, unde se afla si masa de corespondenta a Iuliei, adusa de la Paris. Se patrunde apoi in dormitorul lui Hasdeu, incapere zugravita cu cale - floarea preferata a Iuliei. Ochii se opresc pe un tablou: Iulia Hasdeu in ziua mortii - o copie dupa originalul in ulei al profesorului ei de pictura de la Paris, D. Maillart. Revenind in birou, nu se poate sa nu fii intrigat de prezenta unei gauri in perete: pe acolo patrundea in castel, din camera de spiritism, duhul Iuliei.

Frumoasa si geniala - Iulia Hasdeu

 

In camera de spiritism, cateva obiecte originale incearca sa refaca atmosfera initiala incarcata de mister. O masuta de spiritism, cu incrustatii de sidef, trei scaune de forma triunghiulara (din fier si placi de marmura), un vas oriental din bronz, cu animale fantastice. Pe buza vasului se afla un fel de coroana de acelasi diametru, cu un dragon in relief. Cele trei trepiede amintesc de scaunele oraculare din Antichitate, inchinate spiritelor; prin numarul 3, trepiedul reprezinta imaginea focului si a cerului; ele au la mijloc, tot in triunghi, numele Hasdeu, lasand ca baza cele trei litere, DEU, amintind de Deus-Dumnezeu. Literele sunt frante, alcatuite din cate trei linii fiecare, astfel ca numele devine dificil de citit. De ce triunghiulare? Pentru ca 3 e numar mistic, e temeiul, el "exprima o ordine intelectuala si spirituala, intru Dumnezeu, in cosmos sau in om" (Dictionar de simboluri). Si aici, ca si in celelalte incaperi, atarna din tavan o lampa de fier in cruce, care odinioara avea, nu intamplator, si margele de chihlimbar. "Chihlimbarul reprezinta firul psihic ce leaga energia individuala de energia cosmica, sufletul individual de sufletul universal. El simbolizeaza atractia solara, spirituala si divina." Prin grija a doi oameni pasionati, Mircea Colosenco si Jenica Tabacu, au vazut lumina tiparului "Protocoalele sedintelor de spiritism", texte inedite, marturie extrem de fidela a preocuparilor bizare din ultimii ani ai vietii lui Hasdeu. Participantii, datele, practicile, confirmarile sedintelor de spiritism din aceasta odaita se regasesc in notatiile lui Hasdeu.
Pe placi de marmura, de-a stanga si de-a dreapta intrarii in castel, ar fi trebuit sa figureze celebrul credo spiritist, apartinand Iuliei (deocamdata poate fi citita numai placa din stanga):

"Legea religioasa

Crede in Dumnezeu
Crede in nemurirea sufletului
Crede in darul comunicarii cu cei dusi

Legea morala

Iubeste si ajuta...
Iubeste si ajuta neamul
Iubeste si ajuta pe cine te ajuta si te iubeste
Iubeste si ajuta fara a precugeta la folosul tau".
Se regasesc aici simbolurile numerelor 3 si 4, si al figurilor geometrice (patrat, triunghi) pastrate si in templul de la cimitir.
Ca si cavoul Iuliei din Bucuresti, castelul din Campina a pierdut si el din personalitatea initiala. A ramas tiparul credintei lui Hasdeu in lumea spiritelor eterne, comunicarea cu mortii, a ramas pentru fiecare generatie curiozitatea de a descifra simbolurile. Ca orice enigma, Castelul atrage dupa sine si povara legendelor, care se tes departe de civilizatia ametitoare a sfarsitului de mileniu: se spune ca, in urma cu mai mult timp, dintr-un grup zgomotos de vizitatori, un tanar care s-a fotografiat alaturi de statuia lui Iisus, amuzandu-se de situatie si de context, a murit la scurta vreme, in chinuri.
...Cu cat stiinta si curiozitatea oamenilor vor incerca sa dezlege misterele de aici, cu atat vor ramane mai de nepatruns faptele unui parinte marcat de o durere cuprinzatoare cat tot pamantul.

Fotografii de EMANUEL TANJALA

 

• Claudiu Ionescu

 Sursa: Formula As

ECHINACEA

- inamicul gripei si al infectiilor

Este printre cele mai pretioase plante de leac din lume si aceasta, din cauza unei singure calitati terapeutice, dar extrem de puternice: stimulent imunitar. Initial, a fost unul dintre leacurile de baza ale triburilor de indieni americani, care foloseau echinacea pentru a vindeca tot felul de infectii, boli respiratorii si rani. Istoria acestei plante-medicament este, insa, la fel de framantata ca si cea a medicinei naturale. Calitatile sale terapeutice au fost analizate pe la 1900 de catre medicii din Statele Unite si echinacea a devenit in scurt timp unul din cele mai prescrise medicamente ale timpului. Mai mult de o suta de tone de echina

cea erau vandute prin farmaciile din Statele Unite, in fiecare an. Planta era considerata "cel mai bun purificator al sangelui" si era administrata mai ales in cazurile de gripa, de infectii respiratorii recidivante si de infectii reno-urinare, fiind prescrisa, deopotriva, adultilor, batranilor si copiilor. In anii '40, insa, cand a inceput dezvoltarea exploziva a industriei medicamentelor de sinteza, echinacea a cazut brusc in uitare, si uitata ar fi ramas daca nu ar fi intrat pe mana meticulosilor medici germani. Reabilitarea ei i se datoreaza in primul rand lui Gerhard Madaus, medic si cercetator din Bavaria, care a adus in Europa semintele de echinacea, pe care ulterior a cultivat-o si a studiat-o vreme de zeci de ani. Munca sa a fost preluata si de alti cercetatori, asa incat in momentul de fata exista mai mult de 50 de studii, numai despre efectele echinaceei in gripa, iar mai mult de jumatate din aceste studii sunt facute in Germania. De altfel, in aceasta tara sunt eliberate anual mai mult de 2 milioane de retete in care este prescrisa aceasta planta, unul din cele mai vandute remedii naturale din Europa. Dar sa facem cunostinta mai indeaproape cu echinacea.

Descrierea plantei

Echinacea este o planta perena (a carei radacina "dormiteaza" in pamant peste iarna, iesind de la an la an), care creste spontan in marile campii americane, in Europa fiind cultivata. Sub denumirea generica de echinacea sunt cunoscute de fapt nu mai putin de trei specii: Echinacea angustifolia, Echinacea palida si Echinacea purpurea, ultima fiind si cea mai folosita. Echinacea purpurea se mai numeste la noi si "palaria soarelui", fiind uneori intalnita chiar in spatiile verzi, ca planta decorativa, deoarece este inalta (ajunge pana la 1,5 m) si are petalele de un rosu viu, ramanand inflorita mult timp. De la toate speciile de echinacea se recolteaza atat partile aeriene, cat si radacina, toate avand proprietati antiinfectioase, stimulente imunitare si cicatrizante.

Preparate si mod de administrare

In cele ce urmeaza ne vom referi doar la partea aeriana, inflorita, de Echinacea purpurea, care este cel mai frecvent utilizata si cu care s-au facut cele mai multe studii medicale.

Infuzia combinata

"Ceaiul", adica infuzia obtinuta prin simpla oparire a plantei, este probabil formula cea mai nefericita de utilizare a echinaceei. De ce? Deoarece, prin incalzire, mare parte din principiile active imunostimulente sunt distruse. In schimb, folosind extractia la rece, combinata cu cea la cald, vom obtine un preparat cu calitati terapeutice foarte bune. Iata cum se prepara aceasta infuzie combinata: patru lingurite de pulbere se macereaza 8 ore, in jumatate de litru de apa, dupa care se filtreaza, iar preparatul obtinut se lasa deoparte. Planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca o jumatate de litru de apa, dupa care se lasa sa se raceasca si se strecoara. In final, se combina maceratul anterior obtinut cu infuzia, preparatul rezultat bandu-se in 3-4 reprize, pe parcursul zilei. Acest remediu inhiba dezvoltarea unor virusi, elimina ameteala si durerile musculare asociate febrei, calmeaza tusea si accelereaza procesele de vindecare in cazul infectiilor.

Capsulele

Sunt formula cea mai buna de administrare a acestei plante. Se recomanda cele care contin extract uscat de echinacea, foarte concentrat in principii active si foarte rapid asimilat de catre organism. In general, o capsula cu echinacea contine 350-400 mg de extract standardizat. Se iau 3-6 capsule zilnic, pe stomacul gol, in cure de 2-8 saptamani. La noi in tara, in magazinele naturiste, se gasesc capsulele produse de catre firma romaneasca "VITALIA K", a cate 380 mg de extract fiecare, din care se iau, de regula, cate patru pe zi, pentru tratamentul gripei si al infectiilor respiratorii, al infectiilor renale si urinare, al afectiunilor reumatice si al celor alergice.

Unguentele

Sunt obtinute exclusiv pe cale industriala, fiind o combinatie dintre extractul de echinacea si o baza de unguent, de regula hidratanta. Problema este ca multe asa-zise unguente cu echinacea contin prea putin extract de planta, iar ca atare, actiunea terapeutica lasa de dorit. In magazinele noastre naturiste gasim, insa, un unguent cu echinacea produs in Romania, de catre laboratoarele "Charme Cosmetics", numit "ECHINOPLUS", care are o concentratie ridicata de principii active. Se foloseste cu succes pentru tratarea ranilor si arsurilor de gravitate mica si medie, pentru cicatrizarea estetica, pentru tratarea tenului alergic si sensibil la infectii, ca adjuvant in psoriazis, arsuri etc.

Tratamente interne

* Viroza gripala (raceala) - este principala "specialitate" a echinaceei, cel mai bun remediu in aceasta afectiune. Planta se administreaza din primele ore (ideal este din primele 24 de ore) de debut al virozei gripale, studiile dovedind ca administrarea prompta a acestui remediu duce la rezultate pe masu

ra. Intr-unul dintre cele mai recente studii, realizat in Germania, un grup de 180 de pacienti cu viroza respiratorie a fost impartit in doua loturi egale. Primul lot a primit extract de echinacea, iar al doilea lot, de control, a primit un remediu fals (placebo). La majoritatea pacientilor care au luat echinacea, boala a fost mult mai usoara decat la lotul care a luat remediul fals, simptomele fiind mai blande si perioada de vindecare mai scurta (cu 3 zile, in medie). De asemenea, la pacientii care au luat echinacea au aparut mult mai putine complicatii ale gripei decat la lotul martor. Asadar, de la primele simptome de gripa, se recomanda sa se ia echinacea, sub forma de capsule, a cate 350 mg de extract fiecare, de patru-sase ori pe zi, pana la completa vindecare.

 

* Bronsita cronica si acuta la adulti si copii - se tine o cura de doua saptamani cu echinacea, timp in care se administreaza cate patru capsule (350 mg) cu extract de planta pe zi, pe stomacul gol. La copiii intre 1 si 3 ani, doza va fi redusa la un sfert, iar pentru cei intre 3 si 10 ani, doza va fi redusa la jumatate. Un studiu american facut in anul 2003, sub conducerea dr. J. Taylor, a aratat ca administrarea extractului de echinacea scurteaza perioada de vindecare si reduce severitate unor simptome cum ar fi tusea, febra, senzatia de dificultate in respiratie.
* Sinuzita - in tratamentul acestei afectiuni echinacea se foloseste ca adjuvant. Se iau cate patru capsule pe zi, in cure de doua saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza. Zilnic se beau si cate 2 cani de infuzie combinata de echinacea, in fiecare cana de preparat punandu-se si cate 2-3 picaturi de ulei volatil de cimbru (Thymus vulgaris) si de busuioc (Ocimum basilicum). Combinarea tratamentului de stimulare imunitara cu echinacea, cu tratamentul antibacterian cu uleiuri volatile da cele mai bune rezultate in tratamentul sinuzitei.
* Herpes genital si bucal - studiile de laborator arata ca administrarea de echinacea nu doar ca intensifica reactia sistemului imunitar la aceasta infectie, dar combate si direct herpesul, mai exact cele doua tulpini virale care il produc. De la primele simptome se administreaza echinacea sub forma de capsule, cate 4-6 pe zi, pana la completa vindecare. Suplimentar, se poate aplica unguent sau tinctura de echinacea pe leziunile herpetice, pentru a grabi vindecarea.
* Cistite, nefrite, pielo-nefrite - conform organismului guvernamental german de cercetare a plantelor medicinale, cunoscut si sub numele de "Comisia E", echinacea are efecte certe de combatere a infectiilor renale si urinare. In cistita acuta se recomanda administrarea a cate 6 capsule cu extract de echinacea pe zi, vreme de maximum 10 zile, in paralel cu tratamentul antiinfectios. In cistitele si nefritele recidivante sau cronicizate, se iau cate 4 capsule pe zi, in cure de doua saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza, dupa care tratamentul se poate relua, pana la completa vindecare.
* Adjuvant in infectii bacteriene - studii de ultima ora arata ca administrarea de echinacea ajuta la incetinirea sau la stoparea evolutiei infectiilor bacteriene. Aceasta, deoarece anumite principii active din aceasta planta inactiveaza enzimele care ajuta bacteriile sa penetreze membrana celulelor sanatoase, prevenind astfel, intr-o buna masura, raspandirea infectiei in organism. Se tin cure de 14-21 de zile, timp in care se administreaza capsulele de echinacea, cate 4 pe zi, sau infuzia combinata de echinacea (eficienta mai ales pe zona genito-urinara), cate 3 cani pe zi.
* Candidoza genitala - se tine o cura de echinacea cu o durata de 4 saptamani, luata sub forma de capsule, cate patru pe zi. Pe timpul curei, se face o data la 3 zile cate o spalatura cu infuzie amestecata din echinacea (preparata conform retetei prezentate in articol) si coada-soricelului (Achilea millefolium), combinate in proportii egale. Aplicatia externa cu echinacea amplifica imunitatea locala, ajutand organismul sa controleze in mod natural proliferarea candida.
* Adjuvant in otita - se face o cura de 10 zile cu echinacea, luata sub forma de capsule cu extract, cate 4-6 pe zi. Combinarea tratamentului imunostimulent cu echinacea, cu administrarea antibioticelor prescrise de catre medic este, in momentul de fata, formula ideala pentru combaterea infectiilor ORL, inclusiv a formelor recidivante.
* Alergie respiratorie - se face un tratament cu efect imunomodulator, cu echinacea, care se ia in doze progresive. O cura va dura vreme de 8 saptamani, in primele doua saptamani luandu-se cate o capsula pe zi, in urmatoarele doua saptamani doua capsule pe zi s.a.m.d., ajungandu-se in ultimele doua saptamani la doza maxima, de patru capsule pe zi. Cura cu echinacea reduce severitatea simptomelor reactiei alergice, diminuand febra, inflamatia, catarul respirator, mancarimile la nivelul mucoaselor respiratorii. Se recomanda mai ales in alergiile sezoniere, caz in care tratamentul va incepe cu aproximativ o luna inaintea debutului polenizarii.
* Tumori maligne si benigne - studii de laborator facute in Italia, in anul 2003, sub conducerea dr. G. Di Carlo, arata ca administrarea de echinacea ajuta organismul sa lupte impotriva afectiunilor tumorale. Mai exact, echinacea stimuleaza organismul sa produca in cantitati mai mari anticorpii (asa-numitele "arme chimice" ale sistemului imunitar) folositi pentru a stopa dezvoltarea tumorilor. Ca adjuvant in afectiunile tumorale, se recomanda curele cu o durata de 2 de saptamani, timp in care se iau cate 4-6 capsule de echinacea pe zi. O cura va fi urmata de alte 2 saptamani de pauza, dupa care tratamentul se reia, in total facandu-se pana la sase astfel de cure pe an.
* Artrita - o cura de patru saptamani, timp in care se iau cate 3-4 capsule de echinacea pe zi, ajuta la diminuarea inflamatiei articulatiilor, in cazul afectiunilor reumatice. De asemenea, la multi dintre pacientii tratati cu echinacea s-a constatat o rarire a puseelor reumatice, o diminuarea a durerii si a rigiditatii articulare, precum si o incetinire a proceselor degenerative la nivelul articulatiilor.

Tratamente externe

* Arsuri de gradele 1 si 2 - se aplica unguentul de echinacea pe suprafetele afectate, de 2-3 ori pe zi. Se obtine o vindecare rapida si estetica. Aplicatiile cu unguent se vor face doar atunci cand nu mai exista rana deschisa, in caz contrar existand riscul de infectie. Tratamentul cu unguent de echinacea este eficient si in cazul arsurilor solare, al arsurilor produse cu lichide fierbinti sau cu abur.
* Rani care se vindeca greu - se aplica de doua ori pe zi, vreme de cate o ora, comprese cu tinctura de echinacea (o gasim in magazinele naturiste). Dupa aplicatia cu alcool, pielea se lasa sa se usuce la aer vreme de minimum 20 de minute. Atunci cand rana s-a inchis, pentru a favoriza o cicatrizare estetica, se foloseste unguentul cu echinacea. Aplicatiile externe cu echinacea pe rani grabesc viteza de regenerare a tesuturilor distruse, previn infectiile.
* Acnee - se pun comprese cu infuzie combinata de echinacea, pe locurile afectate, in fiecare seara, vreme de 10 zile. Acest tratament are un usor efect degresant, previne infectia tegumentelor, intensifica circulatia sanguina pe zona tratata. Aplicatiile cu echinacea pe fata vor fi facute insa cu mare grija, pe suprafete mici de piele, mai ales la inceput, pentru a depista din timp o posibila reactie alergica (caz in care tratamentul va fi stopat).
* Mastita cronica - se aplica pe zona afectata comprese cu infuzie combinata de echinacea si de tataneasa (combinate in proportii egale), care se tin vreme de o ora pe zi. Ulterior, se pot face si aplicatii cu unguent de echinacea, care are efecte antiinflamatoare si ajuta la regenerarea tesuturilor.
* Adjuvant in psoriazis - se aplica unguentul de echinacea pe portiunile de piele afectate, de 1-2 ori pe zi, pentru ameliorarea simptomelor. Nu se cunoaste inca o explicatie stiintifica a efectului benefic al aplicatiilor externe cu echinacea in cazul psoriazisului. Cert este ca la unii pacienti aplicarea unguentului cu echinacea limiteaza evolutia acestei afectiuni.

Precautii si contraindicatii la tratamentul cu Echinacea

 

Pentru marea majoritate a oamenilor, administrarea de echinacea nu are nici un fel de efect advers. Precautiile si contraindicatiile se refera doar la persoanele care au o predispozitie alergica foarte puternica, mai ales la plantele din familia Asteraceae (Compositae), din care fac parte si galbenelele, crizantema, coada soricelului etc. In cazul cand, la administrarea primelor doze de echinacea, apar simptome de alergie, cum ar fi: mancarimi ale mucoaselor respiratorii, dificultate in respiratie, lacrimari, catar respirator, mancarimi ale pielii, administrarea acestei plante va fi oprita. Alte posibile reactii adverse la administrarea de echinacea pot fi durerile de stomac de mica intensitate, greata sau voma.

ECHINACEA, REMEDIU PENTRU PREVENIREA GRIPEI?

Una din principalele recomandari pe care le fac producatorii de suplimente nutritionale cu echinacea este: pentru prevenirea infectiilor gripale. Trebuie spus insa ca, spre surpriza cercetatorilor, nici unul dintre studiile facute nu a putut demonstra faptul ca echinacea are efecte reale in prevenirea infectiei gripale! In schimb, toate studiile au aratat fara tagada ca echinacea este foarte eficienta in cazul infectiei gripale deja instalate, mai ales daca tratamentul este facut inca de la primele simptome ale unei viroze respiratorii. Concluzia este simpla: folositi echinacea cu incredere pentru tratarea gripei, dar nu si pentru prevenirea ei. Ca preventiv contra gripei puteti folosi o alta planta descrisa de curand in paginile revistei noastre, si anume: ASTRAGALUS (Astragalus membranaceus), care a demonstrat virtuti reale in acest sens.

Capsulele cu extract de echinacea sunt produse la noi de catre firma "Vitalia K", din judetul Prahova, si sunt omologate ca supliment alimentar de catre Ministerul Sanatatii. Le gasim in farmaciile si in magazinele naturiste sau le putem comanda la telefoanele 0745/ 43.58.77, 0788/52.16.06, ori pe internet, scriind la adresa naturavitalia@gmail.com ori vizitand magazinul www.herbauniversal.ro, unde gasiti si alte produse cu echinacea prezentate in acest articol.

 

• Ilie Tudor

 Sursa: Formula As

Dulce e numele tau, razbunare!

Crestineste ar fi ca o femeie mintita, inselata sau parasita, sa-l ierte pe cel care ii transforma viata in infern. Dar cu mult inainte sa-si reaminteasca de cele zece porunci, victimele contraataca, apeland la o arma fioroasa si invizibila: RAZBUNAREA. "Dinte pentru dinte, ochi pentru ochi". Arma cea mai rapida impotriva umilintei de-a fi tradat. O arma pe care femeile o folosesc cu dexteritate chirurgicala, asa cum reiese si din povestile pe care le publicam. Morala v-o lasam dvs. in seama. Razbunarea este un sentiment legitim sau nu? Oare este ea de folos? Va asteptam raspunsurile cu interes

Captuseala descusuta

Sotul meu era privit la firma ca un arbitru al elegantei. Avea cea mai frumoasa masina, cele mai elegante costume, cea mai tanara si mai blonda secretara. Ce alte atributii ii mai reveneau acelei domnisoare de 21 de ani mi-am dat seama abia atunci cand a inceput sa-mi sune barbatul pe telefonul mobil, in toiul noptii. Brusc m-am dezmeticit si mi-a fost clar: s-a terminat totul intre noi. Ma saturasem de aroganta si de aerele lui de cocos. Bineinteles, a negat cu inversunare si a incercat sa schimbe discutia. Urma sa faca o analiza a departamentului sau la conducerea firmei si, cu cea mai mieroasa vo

ce din lume, m-a rugat sa-i calc camasa alba, de gala, si sa-i perii costumul de firma, care-i venea ca turnat. Costumul gri inchis, din stofa englezeasca, mi-a dat o idee. Am descusut captuseala la poale si am cusut-o putin mai jos, asa incat s-a format o cuta destul de mare care dupa cateva miscari, avea sa iasa afara si sa atarne pe sub marginea sacoului asa de cochet. Inainte sa plece la acea sedinta decisiva pentru viitorul carierei lui, mi-a depus pe obraz un sarut plin de recunostinta. Mai tarziu, unul din colegi mi-a povestit cum barbatul meu inlemnise si se facuse rosu ca focul, cand seful cel mare l-a apostrofat in fata tuturor celor adunati in birou: "Va platim chiar atat de prost, de nu v-ati putut permite sa va cumparati un costum decent?".
Ludmila N.

O seara scumpa

Ion (sa zicem), sotul meu de peste cinci ani, mi-a spus intr-o seara, la masa, in timp ce-si taia friptura in farfurie, ca nu mai simte nimic pentru mine si ca e cazul sa divortam. A stabilit si o seara, cand trebuia "sa discutam problema cu calm". Tinea mortis sa nu tulburam cumva armonia dintre noi, sa ramanem, in ciuda despartirii, "buni prieteni". Am simtit ca imi pierd rasuflarea si ca o sa-mi plezneasca inima-n piept. Cu toate astea, am acceptat. Daca sotul meu mult iubit isi dorea o seara linistita pentru discutii, n-aveam de gand sa i-o refuz. Am fixat-o in week-end. Si, avand in vedere ca era vorba de despartire, m-am gandit sa-i gatesc mancarea lui preferata, friptura vanatoreasca inabusita in vin. Am cumparat un muschi de vita frumos, l-am transat, am taiat ceapa si morcovii si am turnat peste ele o sticla intreaga de vin rosu... Sotul meu este oenolog si colectionar. Are un dulap intreg cu vinuri de pret, pe care a cheltuit o avere. Fin degustator, a fost de-a dreptul entuziasmat, simtind aroma carnii. I-a placut la nebunie! Incantarea i-a disparut ca prin farmec, cand, dupa cina, mergand in bucatarie, a descoperit sticla goala, pusa de mine, dinadins, pe bufet. Pe eticheta neagra, scria cu litere aurite: Chateau Lafitte Rotschild, recolta din 1945, piesa cea mai pretioasa din colectia lui. Aproape imposibil de procurat si, in orice caz, de o valoare inestimabila. Ce sa-i faci, divorturile au si ele un pret...
ANTONIA

Un telefon din America

Era profesor de istorie si cu mult mai in varsta ca mine. Cum tocmai trecusem printr-o despartire traumatizanta, mi s-au parut foarte atragatoare maturitatea, calmul si ingaduinta lui.

 

Pana am descoperit ca in realitate era un om slab, ros de ambitii neimplinite, care-si compensa lipsa de succese si prestigiu profesional seducand cate o studenta la fiecare curs. Fusesem si eu una din ele, dar dupa ce acceptase sa ma insoteasca acasa, sa-mi cunoasca parintii, jucand la perfectie rolul unui petitor hotarat. Am asteptat mult timp prilejul sa ma razbun. L-am gasit un an mai tarziu, cand am plecat cu o bursa la Universitatea americana Harvard, selectionata prima dintre candidatii romani. Acolo am fabricat cu ajutorul unui xerox o fila cu antetul universitatii, pe care am scris o invitatie adresata fostului meu profesor, propunandu-i sa participe la un simpozion unde urma sa fie prezenti istorici de talie internationala si, totodata, rugandu-l sa trimita dinainte comunicarea sa in manuscris, in scopul de a-i fi publicata. Am semnat cu numele sefului de catedra, iar ca telefon de la secretariat am dat numarul colegei mele de camera. Dupa vreo saptamana, s-a si grabit sa sune, cu vocea tremurand de emotie. Eram convinsa ca deja se umflase in pene printre confrati: el, invitat la Harvard! Si comunicarea ii va fi publicata! Intr-o a doua etapa, am inceput sa trimit faxuri in tara la universitate, asa incat si la rectorat toata lumea sa afle noutatea. Il intrebam daca doreste o camera dubla ori cu un singur pat la un hotel de cinci stele, care ar fi pretentiile lui in privinta onorariului, daca eventual ar fi disponibil, in cazul cand i s-ar oferi un post de profesor pe o anumita perioada. Pe acest ultim fax am indicat numarul de telefon real al profesorului american, cerand un raspuns neintarziat. Si astazi regret ca n-am putut asista la convorbire.
VERA P.

Rusine pe patru roti

Cand am aflat ca S. ma inseala, am plecat la parinti, apoi m-am intors. Imi promisese solemn ca va pune punct acelei legaturi care ma imbolnavise de umilinta si de durere. Il iubeam cu adevarat. Nadajduisem copilareste ca vom putea sa lasam totul in urma, ca pe un vis urat. Dar se vede ca lupul isi schimba parul, nu si naravul. Intr-o noapte, spre dimineata, am auzit cheia invartindu-se prudent in broasca. Exact ca atunci cand l-am prins prima data cu minciuna! De data asta, am stiut imediat de unde vine. Mania si dezamagirea m-au coplesit, mi s-a facut rau fizic: pulsul o luase razna si cu mare greutate reuseam sa respir. Ce ticalosie fara seaman! Avusesem o rabdare supraomeneasca, ma straduisem sa am intelegere pentru problemele lui, lasasem deoparte propriile mele sentimente si incercasem sa-l iert. Dar acum depasise orice limita. Imi era cat se poate de clar: a venit momentul sa i-o platesc! Fara sa stau mult pe ganduri, m-am furisat in garaj. Capota masinii inca era calda. Am pus mana pe pensula groasa cu care vopsisem un dulap de bucatarie, am inmuiat-o vartos in vopseaua neagra si am scris cu litere de-o schioapa, pe usile galbene ale automobilului: "Sunt mort dupa sex". In aceeasi clipa, inima mea si-a reluat ritmul normal si am simtit cum mi se raspandeste in trup o caldura placuta. Ma razbunasem. Gandul ca peste numai cateva ore avea sa plece la studioul de televiziune unde lucra m-a facut sa zambesc. Locuiam la marginea orasului si avea de strabatut cale lunga. Scrisesem pe usa opusa soferului, eram sigura ca n-o sa vada. Va fi obligat sa-si poarte rusinea pe patru roti, pana la destinatie, facandu-se de rasul tuturor. Cu un pahar de bere in mana, mi-am imaginat scena de zeci de ori. Ce usurare!
CORINA T.

Discurile calcate

Privite retrospectiv, momentele romantice ale unei relatii esuate iti apar ridicole, uneori chiar de un cinism care te infioara. Mi-l amintesc pe Pavel cum scotea pentru mine discurile lui rare si indragite de muzica soul, cum le tragea afara din anvelopele de hartie si, cu religiozitatea colectionarului, imi ingaduia sa le ascult. Numai si numai inregistrari originale, imprimate pe placi groase, de vinil.

 

Si le procura prin anticariate, cu anunturi date in ziar. N-o sa uit cum spunea: "In sfarsit, o femeie care stie sa-i aprecieze pe vechii maestri". Si cum ne sarutam apoi pe canapea, in timp ce le ascultam. Dar a venit apoi ziua lui de nastere, pe care am sarbatorit-o cu rudele, dar si cu cativa colegi, la restaurant. Cand atmosfera s-a-ncins, una din invitatele lui, o colega mai noua, pe care n-o cunosteam, a inceput sa vorbeasca, cu ochii stralucitori, despre calitatea muzicii ascultata pe discuri vechi. Si nu orice muzica, ci exact aceea pe care eu o ascultam in extaz, alaturi de sotul meu. Colega cea noua era pe deplin familiarizata cu piesele muzicale respective. Ajunsi acasa, l-am intrebat si a recunoscut. Mi-a marturisit ca iubea de luni de zile femeia aceea. Fara nici un cuvant, am lasat sa treaca noaptea aceea, dar a doua zi dimineata, dupa ce a plecat la serviciu, mi-am strans lucrurile si am comandat un taxi pe care l-am rugat sa vina peste o ora. Aveam o singura imagine in minte: sotul meu stand pe aceeasi canapea cu noua lui iubita, ascultand cu ea discurile vechi si murmurandu-i la ureche: "In sfarsit, o femeie care...". M-am dus glont in biblioteca, am ales cinci discuri din pretioasa lui colectie de seducator fara scrupule, am luat fierul de calcat si am fixat termostatul la gradatia maxima, cea pentru tesaturi de in. Dupa aceea, am calcat si am tot calcat placile groase si vechi, in invelitorile lor de hartie, pana le-am facut extraplate. Abia atunci, m-am oprit, multumita de victoria mea. Le-am asezat la locul lor in biblioteca, mi-am luat bagajele si m-am grabit spre taxiul care ma astepta.
MARINA A.

Cadoul de ramas-bun

Radu iubeste igiena mai presus de orice altceva: pardoseala de gresie in toate camerele, saltea cu apa contra acarienilor, lenjeria de pat schimbata la doua zile. Medicul meu de familie se scandaliza din pricina alergiilor cutanate cu care ma tot duceam la el in perioadele de stres mai intens. "Cum poti sa arati! Ce-i asta?", striga la mine bietul om, cu spaima nedisimulata, panicat de-a binelea. N-aveam ce face. Sotul meu era rezistent la plangeri. Devenise treptat factorul meu de stres numarul unu. Pana cand, intr-o buna zi, m-am saturat. Insa pe oamenii ca Radu, cred eu, nu poti sa-i parasesti si atata tot. Trebuie sa-i si chinui un pic. Deci, am luat o galeata, un harlet si am plecat la marginea Bucurestiului, in padure, sa caut un musuroi de furnici. Am gasit unul, l-am dezradacinat cu o lovitura zdravana de cazma, apoi am carat prada acasa, pentru ca nu voiam sa plec fara sa las un cadou de ramas-bun in caminul nostru sterilizat cu atata truda. Am luat cate un pumn de pamant, cu furnici cu tot, si l-am presarat pretutindeni: pe salteaua din pat, printre teancurile de rufe calcate, in bufetele din bucatarie, in baie. Si astazi imi face placere sa mi-l imaginez din cand in cand pe fostul meu sot, scaldat in sudoare, cocotat pe un scaun si tipand isteric in telefonul mobil, ca sa-i vina o armata salvatoare de la o firma de curatenie.
O femeie fericita

Razbunarea ei m-a lasat pe drumuri

Ma numesc Dan T., sunt agent imobiliar la o firma, am 32 de ani si mi-am inselat sotia. A fost doar o aventura scurta, absolut fara importanta pentru mine. Suna ca un cliseu, insa e adevarat. Cred ca multor barbati li se intampla asa ceva. Intr-un moment de slabiciune, i-am marturisit totul sotiei mele. Simteam nevoia sa anulez minciuna strecurata intre noi. A fost o mare greseala. Mi-am distrus viata.

 

Timp de cinci zile, Iulia m-a pedepsit cu o tacere de gheata - nici un cuvant, nici o privire. A dormit in camera de oaspeti. Apoi, dintr-o data, parca devenise alta persoana, gungurea intruna cu mine si ma pupa. Mi s-a luat o piatra de pe inima. Eram indragostit de ea ca in prima zi. Imi spuneam intruna ca nu merit o asemenea femeie extraordinara: frumoasa, inteligenta si asa de generoasa, incat mi-a iertat tradarea.
N-aveam de unde sa stiu ca, in acel moment chiar, in mintea ei se urzea planul nimicirii mele totale. Si daca as fi avut vreo banuiala, pur si simplu n-as fi crezut ca o femeie ca ea, sotia mea, ar fi capabila de o manevra atat de perfida.
La firma unde lucrez se obisnuieste ca, la manifestari festive organizate cu diverse prilejuri, sa fii invitat impreuna cu sotia sau sotul. E un deziderat extrem de important al firmei ca angajatii ei sa aiba o viata personala ireprosabila, de aceea se urmareste atragerea si implicarea partenerilor. Si pentru ca ei sa nu vada un fel de adversar ori concurent in munca noastra, in care noi investim enorm de mult timp si care ne tine plecati de acasa. Cu asemenea ocazii, Iulia ma insotise intotdeauna fara pic de entuziasm. Ea lucreaza ca ajutor de stilist la o casa de moda, are un cerc urias de prieteni, oameni spotani si antrenanti, astfel incat o plictiseau de moarte colegii mei, "indivizi impaiati, pusi la cravata si costum".
Dar si asta parea sa se fi schimbat de la conflictul nostru. La o petrecere organizata dupa vacanta de vara, a mers cu mine, stralucind de buna dispozitie. A stat de vorba cu seful meu, a chicotit cu secretara, a dansat cu toti colegii. Si era incredibil de frumoasa. Eu nu-mi incapeam in piele de mandrie. Cand a bagat de seama ca dadusem pe gat un paharel mai mult, desi petrecerea abia incepuse, m-a luat de brat cu blandete, spunandu-mi: "Vino, iubitule, hai sa mergem acasa". Seful meu a fost cam laconic si cam grabit la despartire, dar asta nu mi-a dat de gandit atunci. Avea o multime de musafiri, de care trebuia sa se ocupe.
Insa ceea ce a urmat a fost o intriga mestesugita, care ma uluieste si acum. Te-ai astepta s-o intalnesti intr-un film cu mafioti, iar nu in viata de toate zilele. A inceput foarte subtil: eu aveam o perioada neobisnuit de aglomerata, lucram mult si de aceea n-am observat un amanunt care ar fi trebuit sa ma alarmeze - colegii mei dadeau fuga in pauza de pranz la un local din apropiere, unde eram clienti permanenti, fara sa ma mai intrebe - ca de obicei - daca vreau si eu sa merg. In schimb, am remarcat tonul ascutit cu care ma atentiona secretara: "Sotia dumneavoastra!", cand imi facea legatura cu ea, dar nu i-am dat importanta. Ca de altfel nici intrebarilor insistente si parca ingrijorate ale sefului meu, care - mai nou - se arata foarte interesat de starea sanatatii mele. Am fost orb, fir-ar sa fie, cu totul si cu totul orb!
La nici o luna de la petrecerea cu pricina, am fost retras, pe nepusa masa, din doua proiecte importante, si de asta data am intrat in panica. O justificare oficiala n-a existat, s-a spus doar ca urma sa fiu repartizat in alt sector. Dar unde? Pana atunci, ma ocupasem de cele mai mari si mai valoroase proiecte ale firmei, pentru care gasisem clienti importanti. Nu mai intelegeam ce se petrece. Activitatea mea era mai buna ca oricand. De dimineata si pana seara, alergam sa vad si sa ofer locatii de firme. Ma deprinsesem sa fiu considerat o speranta, un talent in ascensiune, visam la un loc in conducere.
Am cautat raspunsuri, insa nu dadeam decat peste alte intrebari. De ce? Cine uneltea ca sa-mi submineze pozitia? Cine avea interesul s-o faca? Doar eram simpatizat de toata lumea. Sau nu? Brusc, mi-a atras atentia faptul ca, indata ce intram in incapere, discutiile se intrerupeau si eram cercetat cu priviri curioase. I-am povestit Iuliei despre necazurile mele. Ea m-a luat in brate, m-a consolat, mi-a spus ca nu trebuie sa uit cat eram de bun in meseria asta si ca n-am voie sa devin paranoic. Mi-a ridicat moralul.
Totusi, indoielile persistau. In cele din urma, l-am rugat pe seful meu sa avem o discutie clarificatoare. El mi-a vorbit deschis: "Trebuia sa-mi spui singur ca ai probleme, nu sa aflu de la sotia ta. Cand mi-a marturisit atunci, la petrecere, ca esti dependent de alcool, o hiba mostenita pe linie de familie, m-am ingrijorat. Insa ea mi-a dat asigurari ca urmezi, cu regularitate, o terapie. Dar acum imi telefoneaza plangand ca ai inceput sa te si droghezi, iar sub influenta stupefiantelor, devii violent si o maltratezi. Ei bine, ai sarit peste cal. Nu doresc sa ma amestec in problemele tale personale, insa stii bine cat pret punem noi pe un mediu familial intact. Nu cred ca, in starea actuala, vei mai reusi sa dai randamentul obisnuit. E obrazul firmei in joc. Riscul este prea mare".
Am ametit, am vazut negru in fata ochilor. Ce cosmar! "Dar eu niciodata n-am... Niciodata...", m-am balbait pierdut. Apoi mi-am recapatat graiul, am vorbit, incercand cu disperare sa-l conving, am invocat o neintelegere, un complot, m-am oferit chiar sa fac un test antidrog. Seful m-a oprit cu un gest: "E prea tarziu. Undeva s-a produs o eroare si viata ti-a scapat de sub control. Increderea mea este definitiv compromisa. Iti acord un concediu cu plata de doua luni, si intre timp, cauta-ti un alt loc de munca. Promit ca nimic din ce am discutat astazi, aici, nu va trece dincolo de peretii acestui birou". Stiam ca totul s-a terminat. Auzisem, nu o data, de situatii asemanatoare, in care s-au aflat altii. Puteai sa fumezi opiu, sa-ti bati nevasta, sa practici perversiuni sexuale - dar era strict interzis ca secretele tale sa devina publice, sa dea nastere unor zvonuri printre angajatii firmei. Acesta era un pacat de neiertat.
M-am dus in birou sa-mi strang lucrurile. Colegii ma cantareau din ochi, cu un amestec de mila si dispret. Toti erau oameni cu care lucrasem cot la cot. Intr-o secunda am inteles ca erau la curent cu barfele care circulau pe seama mea. Orbit de furie si deznadejde si paralizat de o neputinta pe care n-o mai cunoscusem vreodata, m-am dus acasa. Sotia mea nu era acolo. Toate lucrurile ei disparusera din dulapuri. Imi lasase doar cateva randuri, pe un bilet: "O femeie ca mine nu poate sa fie inselata. Sper ca si viata ta e acum distrusa, la fel ca a mea".
Divortul se va pronunta luna viitoare. Un alt post inca nu mi-am gasit. A venit criza intre timp si oriunde telefonez, usile sunt inchise. Imi vine sa cred ca am fost condamnat fara drept de apel, parca imi scrie pe frunte ca sunt narcoman, alcoolic si bataus de femei. In bransa noastra, barfele se raspandesc cu o viteza ametitoare.
Sunt convins ca nici un barbat nu s-ar fi putut razbuna cu atata cruzime. Mi-e imposibil sa inteleg o asemenea manie nimicitoare, cateodata mai sper ca am sa ma trezesc din somn, am s-o vad pe Iulia culcata langa mine, si totul va fi numai un vis urat. Dar nu, zadarnic incerc sa ma amagesc. Din mandrie ranita, femeia pe care am iubit-o atat de mult, alaturi de care doream sa imbatranesc, mi-a luat tot ce era mai important pentru mine: iubirea ei, casnicia noastra, meseria in care excelam, buna mea reputatie, viitorul. Uneori ma gandesc ca ar trebui s-o ucid. Alteori, ca mai bine ar fi sa-mi pun capat vietii.

 

• Cititor Formula AS

 Sursa: Formula As

Potopul lui Noe a avut loc in Marea Neagra

Putini stiu ca Marea Neagra este o mare foarte tanara. Pe vremuri, in locul ei era un lac cu apa dulce, cu o intindere mult mai mica. Intr-o buna zi, Mediterana a rupt istmul care o separa de acest lac si apele ei au navalit cu o forta nemaipomenita, inundand foarte repede sute de kilometri de asezari. S-a iscat un exod urias, oamenii au fugit departe de mare, raspandindu-si limbile, traditiile si povestile in Europa si Asia. Intre aceste povesti se afla si cea a unui mare potop, ramasa in Biblie sub numele de "Potopul lui Noe"

Urgia

A fost odata ca niciodata, in vremea cand, in Moldova, preafrumoasele de la Cucuteni zugraveau spirale ametitoare alb-rosii, pe oalele de lut, incifrand in ele taina vietii, a mortii si a intregului univers. Pe atunci, mai spre miazazi, stramosii nostri inca mai strabateau campia presarata de dune ce lega Dobrogea de Crimea, prin luncile Nistrului, ale Bugului si ale Niprului, care in vremea aceea se varsau in Dunare. Dunarea insasi serpuia departe, spre rasarit, catre sudul Rusiei actuale, iar Insula Serpilor era un deal, probabil pe malul Nistrului. Pamanturile acestea erau fertile si au fost populate intens, ia

<NOSCRIPT> <IMG SRC="http://ps.tv2n.net/ps3/SOURCEID_77__NOCOOKIE_1__TV2NSPID_pse1BouIkGK9IZMs__JAVASREN_0__TV2NBTST_NOJS__TV2NBKID_pse1Bl2x28JSlTx79sx79g__PROVIDER_POWERTRAIN-INBANNER__ITM_1/pse1/tv2n_300x250.gif?[timestamp]" BORDER=0 WIDTH=300 HEIGHT=250 ALT="Telemetry"> </NOSCRIPT>

r oamenii acestor locuri au ajuns la un nivel ridicat de civilizatie. Inainte fusese o perioada foarte aspra de glaciatiune, dar acum viata inflorea din nou, mai cu seama in aceasta gradina a Raiului. Vremea se incalzise mult si devenise umeda, vegetatia si toate resursele vietii erau din belsug. Ghetarii se topeau, iar nivelul oceanului planetar se ridica pe nesimtite. Mediterana inghitea si ea apele ghetarilor, intr-un ritm mult mai rapid decat acest lac - stramosul Marii Negre. Diferenta de nivel dintre cele doua ajunsese deja la 150 de metri.
Intr-o buna zi, limba de pamant care despartea Mediterana de lacul pontic a cedat, iar apele au navalit cu o forta de neimaginat. Mai intai s-a auzit un muget din departari, care se apropia cu repeziciune. Zgomotul devenea atat de puternic, incat parea ca vuieste intreg cerul, iar pamantul se scutura din tatanile sale. Vuietul se auzea de la 200 de kilometri departare, ceva cumplit, ce nu mai pomenise nimeni, niciodata, din mosi-stramosi. Nu putea fi, in conceptia acelor oameni, decat pedeapsa zeilor. Apoi au venit apele, prabusindu-se in lac cu puterea a 200 de cascade Niagara, dupa ce au sapat in acea limba de pamant, spulberand-o si transformand-o in stramtoare. Cei care erau in preajma nu au apucat sa se dumireasca.

Marea Neagra in sec. 16

 

Au disparut sub ape mii, poate zeci de mii de oameni. Potopul a inaintat repede, inghitind pamanturi, asezari, paduri, cursuri de apa. Segmente intregi de rauri si fluvii au disparut pe fundul viitoarei mari. Cei ce se aflau mai departe, auzind vuietul ingrozitor, si poate apucand sa si primeasca vesti de la vreun mesager ingrozit, care reusise sa scape de urgie, au apucat sa impacheteze repede cate ceva din putinul lor si sa fuga cat mai departe de mare, fie pe uscat, fie cu luntrile, pe cursurile raurilor, in sus. Apele cresteau cu 15 cm pe zi, asa incat exodul a fost aproape spontan. Vestea s-a raspandit departe, tot mai departe, iar cei la care apele nu ajunsesera inca isi faceau si ei bagajele. Au plecat sate intregi, popoare intregi, populand Europa, Asia si ajungand, poate, pana in Africa. Revarsarea a durat aproape doi ani, iar in final au fost inghitite de ape o suta de mii de km patrati de pamanturi. Generatia potopului si urmatoarele generatii au trait cu trauma acestei cumplite pedepse divine, asa cum a fost interpretat cataclismul. Multa vreme, nimeni nu s-a incumetat sa treaca dintr-o parte in alta prin stramtorile nou aparute, Bosfor si Dardanele. Va trece mult timp pana ce grecii vor avea curajul sa patrunda in aceasta mare intunecata, "neprimitoare", plina de mister si de povesti fantastice. Argonautii vor fi cei dintai, porniti in cautarea bogatiilor fabuloase ale Colchidei. Dupa ei au venit negustorii, care au impanzit tarmurile Marii Negre cu colonii. Acestia se vor aventura si mai departe, intrand in nou-formatul Bosfor Cimerian si Marea de Azov, care tocmai luase nastere, dupa ce acoperise cu totul apele Donului. Iar de aici inainte pasim in istorie, pe un pamant statornic, pe care zeii nu il vor mai rascoli cu asemenea cumplite catastrofe.

Doi americani in Marea Neagra

Teoria revarsarii bruste a Mediteranei in Marea Neagra a fost lansata de doi cercetatori americani oceanologi, William Ryan si Walter Pitman. Cercetarile lor au inceput in anii '60, dar puzzle-ul era prea complicat, si abia prin 1990 incepuse sa se dezlege cu adevarat. Echipa lor a cules mostre de sedimente de pe fundul Marii Negre, care incifrasera in ele o istorie plina de surprize. Zonele care au fost inundate au oferit sedimente care apartineau evident unui tinut uscat, inundat brusc de o apa sarata. S-au gasit apoi sedimente specifice apelor dulci, care au fost acoperite brusc de un strat de sedimente aduse de ape sarate, fara nici o tranzitie. Marea fusese inainte un lac de apa dulce si era clar ca acele ape venisera dintr-o data, nu se scursesera treptat, milenii la rand.

Walter Pitman si William Ryan

 

Apa sarata, fiind mai grea, s-a lasat la fund, ducand la crearea "zonei moarte", lipsita de oxigen. La suprafata au ramas apele dulci, alimentate de numeroasele rauri care se varsa in mare. Marea Neagra este asadar o mare vie, pana la adancimea de cca 200 m, iar mai jos de atat, absenta oxigenului impiedica viata sa se manifeste. Dar, in acelasi timp, se conserva tot ce se gaseste pe fundul marii, caci in absenta oxigenului, materiile organice nu se descompun. Asa incat fundul marii este un adevarat muzeu de asezari si epave foarte bine conservate.
Martorii acestui teribil potop au pastrat in amintirea lor evenimentul, pe care il regasim in Biblie ca "Potopul lui Noe". In Vechiul Testament, potopul are insa loc mai tarziu, in vreme ce datarile celor doi cercetatori plaseaza catastrofa acum cca 7600-7500 de ani, deci pe la 5500 i.Hr. Nu poate fi o simpla coincidenta faptul ca Facerea Lumii e plasata, de traditie, tot cam atunci, mai precis in anul 5508! Prapadul a avut dimensiuni apocaliptice, iar dupa incetarea lui se nastea, intr-adevar, o lume noua. In 1998, William Ryan si Walter Pitman au scris impreuna o carte pasionanta, "Potopul lui Noe", aparuta recent si in limba romana, in traducerea Patriciei Serbac, la Editura Dacica. BBC a facut un documentar pe baza acestei carti, iar teoria lor a fost preluata si dezbatuta de lumea stiintifica. Intre cei care i-au sustinut pe cei doi, se numara si Robert Ballard, descoperitorul Titanicului, care in anul 2000 a plecat in cautarea asezarilor neolitice aflate pe fundul marii. Ballard a gasit unelte si resturile unei asezari umane, la 95 m adancime, insa analizele nu au fost suficient de concludente pentru a clasa aceste vestigii drept antediluviene. S-au detectat apoi constructii rectangulare de piatra, la 150 m adancime, cu siguranta facute de mana omului, s-au analizat moluste extrase din aceste asezari, care s-au dovedit a fi de apa dulce, iar cercetarile continua.

Cercetatorii romani: pro si contra

E general acceptat de catre toti cercetatorii faptul ca Marea Neagra si-a extins mult suprafata in perioada post-glaciara. Ceea ce insa nu e acceptat de toti este daca inundarea marii s-a produse treptat, de-a lungul mileniilor, sau brusc, in urma unei catastrofe.

Potopul intr-o reprezentare romantica

 

La noi, biologul Sergiu Haimovici a subscris teoriei lui Ryan si Pitman, aratand ca aparitia speciilor acvatice mediteraneene Spondilus Gaederopus si Sparus Aurata pe litoralul romanesc al Marii Negre nu se poate explica decat prin acest eveniment al revarsarii bruste a Mediteranei. Geologul N. Panin si-a manifestat retinerea in fata teoriei lui Ryan si Pitman, fara insa a o contesta. Cel care a contestat-o insa puternic, cu ecouri in cercurile stiintifice straine, a fost geologul Liviu Giosan, de la "Woods Hole Oceanographic Institution" din Massachusetts. El a facut cercetari in Delta Dunarii si a ajuns la concluzia ca, daca a avut loc un asemenea eveniment, acesta a fost de proportii mult mai mici, nivelul Marii Negre ridicandu-se cu doar 10 metri. Din pacate, istoricii si arheologii nu au luat in seama dezbaterile cu privire la modificarea conturului Marii Negre, desi efectele unei astfel de catastrofe, de proportii mai mici sau mai mari, sunt fundamentale pentru a intelege deplasarea de populatii, aparitia unor culturi noi si disparitia brusca a altora.
Inundarea Marii Negre nu este o descoperire recenta. Recenta este doar teoria revarsarii catastrofice. La inceputul secolului XX, marina tarista ce sonda fundul Marii Negre in NV a descoperit in adanc o vale scufundata, ce porneste din dreptul actualului brat Sf. Gheorghe si se intinde spre est, spre Crimea. Aceasta era vechea albie a Dunarii, prin care fluviul se varsa in mare, mult mai departe decat astazi. La noi, inca de la inceputul secolului XX, se stia ca Marea Neagra fusese un lac cu suprafata mult mai mica si ca raurile care se varsa acum in mare isi aveau gurile de varsare mult mai in interior. Ihtiologul A. A. Brauner arata, la inceputul secolului trecut, ca raurile Nistru, Nipru si Bug aveau, si ele, vaile lor, acum scufundate, care se indreptau spre SE, deci erau afluenti ai Dunarii, iar Insula Serpilor este un rest din vechiul mal al Dunarii. In 1924, T. Poruciuc arata ca grindurile submarine nu sunt altceva decat malurile fostelor albii ale raurilor inundate, iar acum, marea se afla cu mai mult de 50 de metri mai sus decat fostul lac. Insula Serpilor era un deal pe malul Dunarii si pe coasta dreapta a Nistrului. Pe baza sondajelor facute de marina britanica in 1919, C. Bratescu a aratat in 1927 ca fenomenul trebuie sa fie general pe toata coasta de vest si de nord a Marii Negre. Cu alte cuvinte, la un moment dat, marea a fost inundata, nivelul ei crescand enorm, iar malurile locuite au disparut sub ape, pe distante de multi kilometri. In 1936, Gh. Nastase, profesor la Facultatea de Geografie din Iasi si fost cadet in armata tarista, a alcatuit o lucrare pe baza sondajelor facute de rusi, in care descria vaile submerse ale Dunarii, Cogalnicului, Nistrului si Niprului, aratand ca fostul lac era mai jos decat marea actuala cu cel putin 50 m. Alti cercetatori sustineau ca e vorba de o diferenta de nivel de cel putin 100 m, iar vechiul lac avea malurile cu cca 100 km mai la est decat actuala mare. Deci, cercetatorii nostri stiau foarte bine ca Marea Neagra arata cu totul altfel, acum ceva vreme. A fost insa nevoie de tehnologia si fondurile americane ca sa se poata face sondaje, scanari, analize si a se ajunge la concluziile la care au ajuns Ryan si Pitman.

De la legenda la istorie

Povestea unui mare potop este mult mai veche decat Biblia si exista in traditia a numeroase populatii.

 

Cercetatorii s-au intrebat daca a existat candva un potop universal sau e vorba de catastrofe locale, in diferite parti ale lumii. Se pare ca cea de-a doua ipoteza este mai vrednica de crezare. Revarsarea Mediteranei in Marea Neagra a lasat marturii in texte vechi, anterioare Bibliei, la populatii care au trait nu foarte departe de locul catastrofei. Mesopotamienii au o asemenea poveste, foarte asemanatoare cu cea a lui Noe din Vechiul Testament, insa inregistrata cu 3-4000 mii de ani inainte de Hristos si transmisa ulterior in documente. E posibil ca evreii sa fi luat povestea potopului dintr-o sursa comuna cu mesopotamienii, sau sa o fi luat direct de la acestia. Grecii aveau si ei mai multe legende legate de potop, dintre care cea mai interesanta e consemnata de Diodor din Sicilia, in insula Samos. Acesta vorbeste de un potop produs de revarsarea apelor Marii Negre in Mediterana, peste Bosfor si Dardanele, fapt ce a dus si la inundarea partiala a Samosului. Ipoteza a fost sustinuta stiintific de unii geologi, care au aratat ca din pricina topirii ghetarilor, in perioada post-glaciara, nivelul Marii Negre a crescut treptat, ajungand acum 12000 de ani mai sus decat cel al Mediteranei. Un curent puternic de apa dulce a trecut din Marea Neagra peste Bosfor in Mediterana, alimentand-o, pana cand nivelele celor doua mari s-au egalizat. Asta s-ar fi intamplat acum 7500 de ani. Apoi a inceput schimbul de apa si in sens invers, Marea Neagra primind apa sarata din Mediterana. Insa cei doi cercetatori americani pomeniti mai sus au demonstrat ca apa sarata a intrat brusc in Marea Neagra, nu treptat.
Interesant este faptul ca egiptenii nu au nici o legenda care sa pomeneasca despre un potop. Dar acest lucru este explicabil, caci potopul a fost perceput in toate culturile ca o pedeapsa, ceea ce nu putea fi valabil pentru egipteni, care traiau din inundatiile periodice ale Nilului: pentru ei inundatia insemna belsug si viata, nu pedeapsa. In folclorul nostru exista referiri la potop, dar sunt de sorginte biblica. E posibil sa existe insa si la noi povesti precrestine care sa fi inregistrat teribilul eveniment, pe care specialistii in folclor le-ar putea identifica.

Stramosii nostri, la margine de potop

Povestile marilor sunt fara sfarsit

 

Inainte de inundare, pe tarmurile lacului si ale raurilor care se varsau in el, locuiau populatii cu un nivel de civilizatie avansat. Sudul Dobrogei era unit cu Crimea, Donul se varsa direct in lac, caci Marea de Azov nu exista si nici stramtoarea Kerci (vechea delta a Donului a fost descoperita pe fundul marii), Nistrul, Niprul si Bugul se varsau in Dunare care, la randul ei, se varsa in lac la mare distanta de actualul tarm. Oamenii ce locuiau in acele locuri au fugit ingroziti din fata prapadului, ducand cu ei limbile, culturile si povestile lor stramosesti. Intre cei ce au fugit de urgia apelor s-au aflat si stramosii nostri, ce locuiau pe tarmurile fostului lac. Ei erau probabil strans inruditi, daca nu cumva acelasi neam, cu cei ce locuiau in nord-vestul si in nordul lacului, in Ucraina si sudul Rusiei actuale. Lucru straniu, dar arheologii si istoricii nu au luat pana acum in considerare aceasta uriasa descoperire din domeniul geologiei, care ar fi trebuit sa influenteze major cercetarile istorice. Cum catastrofa s-a petrecut destul de recent, la inceputul neoliticului, efectele ei trebuie sa fie vizibile in arheologie. In 1978, Alexandra Bolomey, specialista in arheozoologie, se intreba de ce in Dobrogea lipseste cu totul cultura Cris, raspandita in restul Romaniei, dar si in nordul Bulgariei, Serbiei si Ungariei, iar in Dobrogea, neoliticul incepe doar cu cultura Hamangia, din neoliticul terminal. Ea si-a pus problema daca in Dobrogea nu a existat un fel de potop, datorat, la un moment dat, fie revarsarii Dunarii, fie impreuna cu ea, si a altor ape curgatoare din regiune. Insa o astfel de revarsare nu avea cum sa duca la un hiatus de civilizatie, doar o catastrofa de proportii putea produce asa ceva. Istoricii insa nu au fost receptivi la aceste intrebari.
Incotro au fugit acesti stramosi ai nostri? Spre Europa si Asia, presupun, in mod logic, Ryan si Pitman. Probabil pe cursul Dunarii in amonte, spre centrul Europei, ducand la nasterea culturii Vincea. Apoi, spre nordul si apusul Europei, punand bazele culturii ceramicii lineare. O alta ramura a format cultura Hamangia. O a patra a plecat pe Nipru in amonte, intemeind poate una din ramurile proto-indoeuropene. Apoi spre Asia, o alta ramura a proto-indoeuropenilor s-a intins spre nord-est, pana in Urali, pe langa Marea Caspica. Toharii se vor fi desprins din aceeasi ramura, inaintand pana spre actualul desert Takla Makan, din vestul Chinei. Spre sud-est, fugarii au ajuns in Levant, Egipt si Mesopotamia. Ubaizii si semitii ar putea fi ramuri ale aceluiasi exod post-diluvian, la fel si egiptenii predinastici. Unitatea exceptionala a culturii Vincea, pe o suprafata foarte mare, precum si cea a ceramicii lineare, arata ca e vorba de o raspandire aproape instantanee.

 

Asa s-ar explica, in opinia celor doi specialisti americani, aparitia aproape simultana a culturilor Hamangia, Vincea si cea a ceramicii liniare.
Istoricii nostri au o relatie mai speciala cu timpul, in sensul ca nu reusesc sa tina pasul cu el. Daca ipotezele lansate dincolo de ocean nu au ajuns pana la urechile lor si nici luarile de pozitie ale biologilor si geologilor romani, speram ca aparitia cartii in limba romana o sa determine o reactie din partea lor. Istoria noastra se poate rescrie in urma acestor descoperiri, la fel ca istoria intregii Europe. Ca sa nu gandim mai departe, pana in Levant si Egipt. Misterioasa explozie a indo-europenilor ce s-au imprastiat in Europa si Asia ar putea capata un sens, iar cei ce au trait candva pe malurile fostui lac - in mare masura stramosi ai nostri - trebuie readusi in istorie, cu toate consecintele care decurg dintr-o astfel de luminare a trecutului.

Cartea "Potopul lui Noe", de William Ryan si Walter Pitman, poate fi comandata la Editura Dacica (www.dacica.ro, tel. 021-312.13.42).

 

• Aurora Petan

 Surs: Formula As

Dr. doc. virusolog MIRCEA CIUHRII - "Lumea stiinti fica a inteles ca entomologia a deschis noi drumuri in medicina"

Medicamente de exceptie, din extracte de insecte

L-am cunoscut pe d-l dr. Mircea Ciuhrii prin 1997, cand s-a mutat in Romania, iar de atunci i-am urmarit pas cu pas cariera. Am fost martorul succeselor rasunatoare ale tratamentelor sale in unele boli cumplite, fara speranta pentru pacienti. Mama unui bun prieten, bolnava de ciroza in stadiu avansat, careia medicii nu-i mai dadeau nici o

sansa, traieste si astazi, dupa mai bine de zece ani de la tratament. Draga mea matusa a scapat de ciocurile pe coloana fara operatie, facand un simplu masaj, cu o crema speciala. Chiar mama mea, bolnava de mielom multiplu, dupa un tratament alopat facut in spital, care a slabit-o pana la epuizare, si-a reve

nit cu Imupurin. Multe cunostinte, prieteni si colegi de redactie au folosit, de-a lungul timpului, produsele entomologice ale savantului Ciuhrii, si majoritatea au avut doar cuvinte de lauda la adresa efectelor acestora. Apreciat de pacienti, contestat virulent de medicii din spitale, d-l dr. Mircea Ciuhrii isi continua munca de cercetare in folosul celor care au incredere in produsele sale. Copiii sai, care-l ajuta in activitate, vin cu idei noi si modernizeaza continuu procesele de extractie a substantelor active si de fabricatie a produselor finite. Temeinic studiata stiintific, gama Newtone, fabricata de Veaceslav Ciuhrii, fiul doctorului, el insusi un eminent biolog, a primit de curand aprobarea pentru punerea pe piata farmaceutica a Uniunii Europene. De data aceasta e vorba de produse dedicate afectiunilor pielii, dar si frumusetii.

- D-le dr. Mircea Ciuhrii, sarbatoriti nasterea unei noi game de produse dermato-cosmetice, realizate din extracte entomologice. Ce aduc nou in actul terapeutic aceste creme si geluri?

- In primul rand, ma bucur sa constat ca munca mea este sustinuta de propriii mei copii, care au inteles importanta cercetarilor mele si mi s-au alaturat in aceasta activitate. Chiar daca multa vreme nu le-am acceptat ideile, am inteles ca e vremea modernizarii, iar astfel am ajuns la rezultate extraordinare. Studiile clinice realizate de valoroase echipe de oameni de stiinta din Chisinau si din Germania au confirmat efectele terapeutice ale produselor cu extracte entomologice. De asemenea, specialistii farmacologi au imbunatatit retetele produselor, adaugand ingrediente care ajuta la o mai buna penetrare a substantelor active prin piele si la absorbtia lor, acolo unde este nevoie de ele. De asemenea, substantele biologic active entomologice sunt mai bine conservate, iar cremele si gelurile noastre au un parfum placut.

- Care sunt cele mai valoroase produse dermato-cosmetice ale gamei Newtone si in ce afectiuni pot fi folosite?

SPONDI-LIZ
* Inflamatii articulare, dureri in coloana, spondiloze, monturi, pinteni calcaneeni *

 

Un preparat de succes este Spondi-Liz - un produs natural cu actiune antiinflamatoare si regeneratoare. Formula complexa a produsului ajuta in cazurile suprasolicitarii dinamice si statice a coloanei vertebrale si a principalelor articulatii ale organismului. Acest preparat revolutionar, care contine substante entomologice bioactive, actioneaza prin scaderea inflamatiei articulare si faciliteaza resorbtia osteofitelor (depunerile de saruri de calciu) la nivel articular. Poate fi utilizat pentru reducerea rigiditatii coloanei vertebrale, cresterea mobilitatii articulare, diminuarea durerilor coloanei vertebrale si a tesuturilor adiacente, stoparea formarii osteofitelor la nivelul corpurilor vertebrale ale coloanei.
Spondi-Liz poate fi folosit si in cazul formarii de osteofite, la nivelul membrelor inferioare, pentru combaterea monturilor si a "pintenilor" calcaneeni. De asemenea, reduce - pana la disparitia totala - durerile din spondilozele vertebrale, indiferent de locatia acestora (cervicale, dorsale sau lombare). Durata minima de tratament este de sase luni, apoi periodic, daca mai apare durere sau inflamatie in zona respectiva. Efectul primar este cel de stopare a durerii si de crestere a elasticitatii tendoanelor si ligamentelor. In cure prelungite, prin masaj usor cu crema pe zonele afectate, pana la absorbtia completa in piele, osteofitele de la orice nivel sunt resorbite.

REOTONE
* Reumatism, artroze, luxatii, entorse, artrite *

 

In urma studiilor facute asupra substantelor de origine entomologica continute de preparat am constatat un puternic efect de refacere a tesuturilor articulare, a tendoanelor si a fasciilor musculare. In acelasi timp, actiunea puternic antiinflamatoare ajuta la disparitia durerilor si cresterea mobilitatii la nivel muscular si articular. Acest preparat scade inflamatia la nivel articular si stimuleaza regenerarea articulatiei, actionand si pe tesutul conjunctiv periarticular. Reotone se aplica seara pe locurile dureroase, mai ales pe zona cervicala, coloana, umeri, genunchi, prin masaj usor, fiind un excelent analgezic si antiinflamator, cu efect spontan de scadere a durerii si de crestere a mobilitatii la nivelul articulatiilor. Este recomandat in reumatisme, artroze, luxatii, entorse si artrite (in afara puseului inflamator). Tratamentul se face timp de 3-6 luni, iar in afectiunile cronice sau severe se recomanda cure anuale.

HEZOGEL
* Herpes, Zona Zoster *

 

Hezogel este un produs natural cu actiune antivirala si regeneratoare. Substantele biologic active extrase din insecte au un puternic rol antiviral, actionand asupra virusurilor Herpes simplex (HSV) si varicelo-zosterian. Hezogel opreste multiplicarea virusului herpetic la nivelul veziculelor, al eruptiei tegumentare, dovedindu-si astfel eficienta in stoparea eruptiilor, scurtarea duratei de vindecare (in loc de sapte zile, o sa dureze trei sau patru zile), rarirea recidivelor (daca se produceau lunar, se vor repeta la trei luni sau la sase luni, pana cand vor disparea total) si refacerea tesuturilor afectate de herpes sau Zona Zoster. Este recomandat si in eruptiile herpetice bucale sau genitale. Se foloseste timp de o luna pentru fiecare eruptie. In cazul in care persoana are mai multe eruptii anual, gelul se va folosi de fiecare data cate o luna, chiar daca eruptia trece in cateva zile. Astfel utilizat, Hezogel va scadea treptat cantitatea virala pana sub pragul de declansare a eruptiei, iar pacientul va ramane doar purtator al virusului.

VARIOTONE
* Varice, flebite, tromboflebite *

 

Acest produs natural contine un complex de substante active entomologice cu actiune venotonica de exceptie, care contribuie la activarea circulatiei sanguine si la cresterea elasticitatii vaselor superficiale de sange de la nivelul membrelor inferioare, fiind recomandat in special pentru tratarea varicelor. Actiunea preparatului este deosebit de eficienta in flebite, tromboflebite, chiar si arterite, in cazul unui tratament mai indelungat.
De asemenea, Variotone este benefic si pentru redarea confortului in cazul picioarelor umflate, dureroase si "obosite", reducerea inflamatiilor pe traseul venos, scaderea edemelor, reducerea hiperpigmentatiei tegumentare specifice tromboflebitei, scaderea fragilitatii capilare, disparitia hematoamelor traumatice, activarea circulatiei periferice deficitare. Crema se aplica prin masaj bland pe zonele afectate, intotdeauna de la glezne spre coapse. De asemenea, se poate aplica si la nivelul talpilor. Durata tratamentului variaza intre trei si sase luni, in functie de afectiune si de stadiul acesteia.

GEL H
* Hemoroizi, fisuri anale *

 

Gelul H este produs din extracte naturale cu actiune antiinflamatoare si regeneratoare. Prin actiunea complexa a substantelor active, preparatul are efect antiinflamator, venotonic, antiedematos si cicatrizant. Efectul cumulativ al substantelor naturale determina scaderea dilatatiei vaselor perianale (a hemoroizilor) si refacerea tesutului perianal afectat de fisurile anale. Pentru inchiderea si vindecarea fisurilor anale, produsul contine si substante keratolitice care stimuleaza refacerea mucoasei. Eu am cercetat o viata intreaga procesul de transformare a insectelor si am descoperit ca la un anumit moment al morfogenezei lor, se formeaza keratina, iar intr-un stadiu ulterior, aceasta keratina se dizolva. Am descoperit aceste substante numite peptide, care din punct de vedere biochimic contribuie la distrugerea keratinei. Ei bine, noi extragem aceste peptide prin procedee foarte laborioase, in anumite stadii de dezvoltare a insectelor, le conservam si le includem in componenta cremelor noastre sub forma de substante biologic active.
Gel H este recomandat in tratamentul hemoroizilor (atat externi, cat si interni) si fisurilor anale. Durata de tratament este intre o luna si trei luni si este bine sa se repete anual, mai ales daca factorii favorizanti (obezitatea, lipsa de miscare, statul indelungat pe scaun - cum este cazul soferilor profesionisti si al celor care lucreaza mult la birou) persista. Pentru obtinerea unor rezultate stabile, nu se recomanda stoparea aplicarii produsului dupa aparitia primelor efecte benefice. Rezultatul imediat este cel de disparitie a durerilor perianale si a sangerarilor. Produsul nostru nu are reactii adverse, pe cand in cazul interventiilor chirurgicale de inlaturare sau ligaturare a hemoroizilor pot sa apara complicatii majore.

MICO-LIZ
* Micoze, onicomicoze, pitiriazis *

 

Substanta activa din compozitia acestui produs natural este o enzima extrasa dintr-o specie de insecte, care ajuta la combaterea fungilor responsabili de aparitia micozelor. Mico-Liz are actiune antimicotica, regeneratoare si de stimulare a mecanismului de aparare la nivelul tegumentului. De asemenea, prin actiunea de stimulare a regenerarii tesuturilor cutanate si a fanerelor, produsul exfoliaza pielea si unghiile afectate de micoze, facilitand in acelasi timp vindecarea zonelor afectate, astfel ca pielea se reface fara defecte, iar unghiile cresc normal, nu deformate.
Mico-Liz este recomandat in micoze cutanate si onicomicoze (micoze la nivelul unghiilor): pitiriazis versicolor, tinea pedis, candidoze unghiale si tricofitoze unghiale. Durata tratamentului variaza in functie de vechimea afectiunii si de tratamentele anterioare urmate de pacient. Pentru micozele aparute la nivelul tegumentului, tratamentul se face intre o luna si trei luni, iar pentru unghii se face minimum sase luni.

KERATO-LIZ
* Regenerarea pielii, psoriazis, bataturi, nevi, veruci, cicatrice *

 

Unul dintre preparatele foarte apreciate de pacientii nostri este Kerato-Liz, un produs natural sub forma de crema, cu actiune keratolitica si regeneratoare. Substantele active entomologice prezente in produs contribuie la curatarea straturilor de "celule moarte" numite keratoze, avand totodata un efect de stimulare a regenerarii pielii.
Kerato-Liz reprezinta o noutate in tratarea epidermei. Cu ajutorul unor procese biotehnologice moderne, am reusit sa izolam o enzima care are rolul de formare a tegumentului. Dupa cum se stie, keratina este o proteina foarte rezistenta, cantonata la nivelul epiteliului. Crema noastra dizolva si exfoliaza stratul de celule moarte superficiale de la nivelul tesutului cutanat si permite regenerarea completa a pielii, prin intermediul unei substante active, care faciliteaza refacerea structurii normale a epidermei.
Kerato-Liz este indicat in: regenerarea tesutului cutanat; inlaturarea crustelor psoriazice, pana la disparitia lor totala; eliminarea formatiunilor cutanate (bataturi, keratoze seboreice, nevi, veruci); refacerea normala a pielii in cazul cicatricelor rezultate dupa traumatisme, interventii chirurgicale, arsuri sau in cazul sechelelor post-acneice.
Durata tratamentului variaza intre una si sase luni, in functie de problemele fiecarui pacient si de gravitatea afectiunii. Este important de mentionat faptul ca eficacitatea preparatului creste daca este aplicat pe zonele afectate in mai multe straturi, imediat dupa baie, cand porii sunt deschisi.

PARADONTO-LIZ
* Paradontoza *

 

Substantele bioactive de origine entomologica prezente in preparat ajuta la refacerea tesutului gingival afectat de paradontoza, avand actiune antiinflamatoare, regeneratoare, calmanta si cicatrizanta.
Gelul se aplica pe gingii de doua ori pe zi, dupa periajul dentar obisnuit, si se maseaza pana la absorbtia la nivelul mucoasei. Masajul gingiilor cu Paradonto-Liz stimuleaza circulatia sanguina locala, deficitara de regula in aceasta afectiune, ceea ce conduce la intarirea radacinii dintilor. Se recomanda in paradontoza, cu durata de tratament intre o luna si trei luni pe an.

- Cat costa si unde pot fi gasite produsele gamei Newtone?

- Momentan, toate aceste produse pot fi procurate doar de la clinica noastra din Bucuresti, iar in cel mai scurt timp, se vor distribui si prin retelele de farmacii din toata tara. Comenzi de produse se pot face si telefonic. In acest scop, am infiintat un numar de telefon gratuit (tel. verde). Preturile difera de la un produs la altul, dar sunt rezonabile, croite special pentru aceste timpuri de criza. Nu stiu ce adaosuri comerciale vor practica farmaciile, asa ca mi-e greu sa dau un pret estimativ pentru fiecare preparat.

- Ce planuri de viitor aveti? Stiu ca in laborator cercetati alte cateva zeci de noi produse...

- Intr-adevar, am foarte multe de facut, in special in domeniul cercetarii. Am descoperit noi valente terapeutice ale unor substante entomologice si sper sa fiu sanatos, ca sa-mi concretizez ideile, in preparate cu care sa mai imblanzim suferintele oamenilor. Nu cred ca exista in Romania atatea produse medaliate la expozitiile internationale si apreciate in congresele de specialitate ca ale noastre. Lumea stiintifica a inteles ca entomologia a deschis noi drumuri in medicina. In prezent, numeroase grupuri de cercetatori din SUA, Japonia, Germania, Elvetia etc. au inceput vaste programe de studiere a insectelor, pentru a gasi substante bioactive entomologice cu aplicatii in terapia umana. Acest fapt ma onoreaza, pentru ca am fost primul om de stiinta care a descoperit acest lucru. Sper ca viitorul apropiat sa puna entomologia pe acel loc important pe care-l merita cu prisosinta, pentru ca aceste substante sunt inofensive pentru organismul uman, in timp ce medicamentele de sinteza fac mai mult rau, pe termen mediu si lung, unui bolnav. Poate ca asa vor ajunge si medicii alopati la bazele medicinii, enuntate in Juramantul lui Hipocrate: "...Voi prescrie tratamentul pentru binele bolnavilor mei, dupa capacitatea si priceperea mea, si niciodata nu voi vatama pe nimeni...". Dar mai e drum lung pana acolo!...

Detalii despre preparate puteti obtine de la sediul firmei Newtone Trading, str. Toamnei nr. 100, sector 2, Bucuresti, tel. 021/211.99.12, tel. verde 0800.008.017, www.laboratoarelenewtone.ro

 

• Florentin Popa

 Sursa: Formula As