clima, politici ecologice, schimbari climatice, strategii
Summitul privind schimbarea climatică de la Cancun (Mexic) se va încheia vineri, fără să fi ajuns, după cum era de aşteptat, la nicio concluzie semnificativă, scrie Bjřrn Lomborg, directorul institutului de cercetare Consensus Center din cadrul Copenhagen Business School, într-un articol publicat în ediţia de joi a Financial Times.
Cititi si: Studiu: Caderea Imperiului Roman s-a produs si din cauza schimbarilor climatice
Pe măsură ce negociatorii, comentatorii şi militanţii se vor întoarce acasă, atenţia se va îndrepta spre ceea ce se va întâmpla în continuare. Analiştii şi politicienii din Europa vor susţine în mod inevitabil că aceasta ar trebui să “continue de una singură” consolidarea politicii “20/20/20″ a Uniunii Europene, care are drept scop reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20 procente sub nivelurile din 1990 până în 2020 şi de a asigura 20% din energie din surse regenerabile.
Adevărata lecţie, scrie însă Lomborg, este că a venit timpul ca Europa să renunţe la această “cruciadă donquijotescă” cu privire la reducerea emisiilor de carbon.
Această abordare la încălzirea globală nu funcţionează din punct de vedere economic: menţinerea creşterii temperaturii sub 2 ° C ar costa pe ani 40.000 de miliarde de dolari până în 2100, potrivit unei cercetări realizate de economistul specializat în probleme de climă, Richard Tol.
În plus, această politică nu funcţionează din punct de vedere politic. Publicul dovedeşte un nivel de acceptare scăzut faţă de costisitoarele reduceri ale emisiilor de carbon. În afara Europei, puţini lideri au reuşit să adopte o legislaţie semnificativă pentru reducerea emisiilor poluante.
Dacă în Australia, încercarea fostului premier Kevin Rudd a contribuit la decizia de înlăturare a sa, alţi lideri care au făcut presiuni în direcţia adoptării unei astfel de legislaţii în ultimii ani – printre care Barack Obama – nu s-au descurcat mai bine în ceea ce priveşte cotele de popularitate.
Acest fapt face ca singura schimbare semnificativă a legislaţiei în acest sens să fie politica 20/20/20 a UE. Profesorul Tol a examinat această politică pentru Copenhagen Consensus Center şi a constatat că ea va costa 250 miliarde dolari pe an. Şi ce va realiza? Modelele climatice standard arată că, până la sfârşitul acestui secol, abordarea UE va reduce creşterile de temperatură cu aproximativ 0,05 °C – o gradaţie aproape prea mică pentru a fi măsurată.
După eşecuri repetate, vom auzi din nou apelurile ca Europa să îşi înăsprească obiectivul de a reduce emisiile de carbon cu 30% sub nivelul din 1990, de la cei care cred că acest lucru ar face dovada unui “leadership” în ceea ce priveşte schimbările climatice.
Ori, potrivit lui Lomborg, o atare concepţie este incredibil de greşită. Profesorul Tol a calculat că această idee ar costa aproximativ 550 de miliarde de dolari pe an, adică dublu faţă de ceea ce se cheltuia în planurile existente.
Efectul, în următorii 90 de ani, ar fi de a reduce temperaturile cu o sutime de grad suplimentară. Există o opţiune mai bună, crede Lomborg, În condiţiile în care noi nu vom reuşi niciodată să facem combustibilii fosili atât de scumpi încât să nu îi vrea nimeni, ar trebui să reuşim să facem energia verde atât de ieftină încât să fie dorită de toată lume, iar acest lucru necesită investiţii cu mult mai mari în acest tip de energie.
Sursa: Iasi Invest
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)














0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu