Misterul masinutelor chinezesti

	Castiga 5 carti "Pamant si apa", de Julio Murillo Llerda
	Suspans.ro si editura Nemira scot la concurs 5 exemplare din volumul "Pamant si apa", de Julio Murillo Llerda. Pamant si apa este o mare epopee a Greciei clasice, o mare aventura a omenirii. 456 I.HR. In timpul pregatirilor pentru funeraliile lui Eschil, poetul Pindar descopera memoriile marelui dramaturg si bun prieten: o cronica detaliata a inclestarii dintre puternica armata a lui Xerxes si statele grecesti rebele conduse de Temistocle si Leonidas, dar si o dezvaluire surprinzatoare a crimelor petrecute in jurul Oracolului din Delphis si a razbunarii necrutatoare care le-a urmat. De la atacul legendar de pe nisipurile Maratonului, pana la indarjita aparare a trecatorii Termopile, de la apele inrosite de sange ale Salaminei, pana la izbanda finala de pe campiile Plateei, cel mai mare razboi al Antichitatii si soarta eroilor care l-au purtat. Care este titlul cartii de debut a lui Julio Murillo Llerda, finalista a Premiului pentru Roman Istoric Alfonso al X-lea?
	[ CONCURS ] [ PARTICIPA LA CONCURS ]

	Misterul masinutelor chinezesti
	Sa fi avut vreo unsprezece ani pe-atunci, eram un galigan dolofan cu maini si picioare ca niste painite bine crescute dar necopt inca la minte si taica-meu ma poreclise Zaikin, dupa numele luptatorului rus, nu pentru c-as fi manifestat vreun interes pentru acest sport sau pentru aviatie ci pentru ca numele ii sugera lui un individ durduliu ceea ce Ivan nu fusese dar eu cu siguranta eram. La serbarile scolare de iarna  aveam de vreo trei ani rezervat rolul omului de zapada iar primavara eram tot timpul ursul morocanos care iese din barlog dupa luni de hibernare. Apetitul pentru mancare mergea mana in mana cu un alt apetit, acela de a explora si investiga aproape fiecare cotlon al apartamentului, indeletnicire pe care o practicam indeosebi cand ramaneam singur acasa.
	[ PROZA ] [ CITESTE ARTICOLUL ]

	De la Ciresarii la Sherlock Holmes - ce citeste un copil pasionat de suspans
	In perioada comunista se publicau destul de multe carti de suspans pentru copii, chiar daca multe dintre ele erau propaganda comunista fatisa in care abundau pionierii si utecistii merituosi care isi aduceau prinosul la propasirea patriei. Majoritatea cartilor aveau un tipar standard, in care grupuri de elevi aflati musai in vacata (pentru ca pionierii vremii nu isi vedeau decat de invatatura in timpul anului scolar), in diverse locuri (in tabere, la bunici, oriunde, dar sa fie plecati de acasa) se intalneau cu un mister pe care vroiau neaparat sa-l dezlege. Copiii vremii, printre care ma numar si eu, le citeau cu pasiune fara sa ia in seama mesajul politic si se visau in locul lor, descoperind castele misterioase, calatorind in timp la curtea lui Vlad Tepes, navigand pe mari si oceane, urcand in varful muntilor sau dejucand planurile unor infractori care ar fi pus in pericol siguranta nationala.
	[ ESEU ] [ CITESTE ARTICOLUL ]

	Noptile din Postul 7: Umbrele lui Vurs
	- Asculta de mine, imi zise Vali privindu-ma in ochi pentru a fi cat mai convingator, umbrele sunt vii. Poti sa razi daca vrei, nu ma deranjeaza, dar crede-ma ca nu sunt nebun si stiu ce vorbesc! Stateam pe locul de fumat din fata unitatii militare, aveam o tigara aprinsa intre degete si ma intrebam daca isi dadea seama Vali ca, in ciuda asigurarilor, tot nebun pare. Asteptam sa mai zica ceva, dar tacea, ma privea fara sa clipeasca si cred ca la fel de fix ma uitam si eu. Daca am vazut ca nu mai continua, mi-am zis sa-l descos, sa aflu mai mult despre boala lui. Zic de boala pentru ca nici unul din unitatea noastra nu mai era pe deplin sanatos la cap, dupa saptamani si luni de garda fiecare se alesese cu cate o dereglare mentala, la unii era mai grav, la altii mai usor. Eram, cred, singurul care inca reuseam sa-mi tin nervii sub control, motiv bun pentru toti ceilalti imi povesteau prostiile care li se nazareau, dar mai ales sa ma botezasera Unguru' Nebun. Asa imi ziceau numai pe la spate, fata in fata eram Felix, cel care ii asculta si nu era afectat, de parca ar fi avut nervii de otel.
	[ PROZA ] [ CITESTE ARTICOLUL ]

	Astenia noului an
	Gata, s-a terminat cu huzurul. S-au dus pretextele noastre de lenevie. Am amanat totul pana "dupa-sarbatori", ne-am bucurat ca putem invoca aceasta formula magica de fiecare data cand situatia o cerea, ne-am invitat in schimb unul pe altul la intalniri amicale, fara cravata sau papion, am sarbatorit cum am stiut mai bine, ne-am bucurat de clipa, am trait-o cu voluptate, crezand ca nu va veni niciodata scadenta lucrurilor amanate. Dupa expirarea Craciunului, ne-am agatat de Revelion. L-am planuit mai amanuntit, l-am intors analitic pe toate partile, si-ntr-un sfarsit l-am consumat ca pe-o traditionala piftie (sau racitura, pentru cine prefera aiest termen). Am dansat ca dervisii pe muchia dintre ani, am secat tot ce se gasea prin pahare, fara osebire, am aplaudat voiosi cand ceasul a batut miezul noptii, si-apoi a ticait neabatut mai departe, masurand pas cu pas noul an.
	[ EDITORIAL ] [ CITESTE ARTICOLUL ]