Pentru un Program naţional de adaptare la schimbările climatice

clima, incalzirea globala, Romania, schimbari climatice

Adauga AICI mesajul tau eco!

Alatura-te comunitatii EcoSapiens

Pentru un Program naţional de adaptare la schimbările climatice

În ciuda manifestărilor evidente ale vre­mii şi a pre­ocupărilor tot mai in­tense, la nivelul Uniunii Eu­ropene şi la nivel mondial, în domeniu, Ro­mâ­nia rămâne relativ inertă, puţin reactivă în plan in­tern, la problematica globală a schim­bă­rilor cli­ma­tice. De­sigur, formal, am preluat re­glemen-tă­rile unio­nale sau internaţionale pertinente, am avut strategie şi plan na­ţional pri­vind schimbările climatice – reduse însă la tran­spu­nerea angaja­men­telor privind Protocolul de la Kyoto -, au apă­rut primele iniţiative privind sur­sele de energie re­ge­nerabilă… Dar cam atât, totul redu­cându-se la re­acţii ocazionale, con­junc­turale, cu sti­mul ex­tern, lipsind o viziune de an­samblu, coerentă, ca­re să permită o acţiune serioasă, pe măsura ac­tua­lităţii şi importanţei subiectului. De aceea, în contextul în care conferinţa mondială de la Can­cun, în plină des­fă­şurare, pare a re­lansa nego­cie­rile globale în vederea ajungerii la un tra­tat internaţional ope­ra­bil post-2012 în domeniu şi având în vedere ac­ţiu­nile de acest gen deja declanşate în multe ţări occidentale, ni se pare nimerită ideea de a propune factorilor de­ci­zionali în materie ela­bo­rarea, adop­tarea şi implementarea unui Pro­gram naţional de adaptare la schim­bările climati­ce, cuprinzând o strategie, urmată de un Plan de ac­ţiune. El trebuie să aibă la bază o eva­luare in­ter­disciplinară a impactului feno­me­nului încălzirii globale asupra terito­riului ţării, în context regional şi pla­netar, urmată de estimarea efectelor sale pe termen scurt, mediu şi lung (anul 2100), stabi­li­rea obiectivelor priori­tare şi permanente, prefigurarea căilor, mij­loacelor şi instrumentelor de promovare şi rea­li­zare a acestora.
Cititi si: Summitul climatic de la Cancun: Acord pentru crearea unui Fond Verde
Primul pas în această direcţie s-a făcut prin e­la­bo­rarea şi publicarea studiului „Varia­bi­lita­tea şi schimbarea climei în România” (2010) în ca­re, conform celor 18 proiecţii (dintre care 9 rea­li­zate în ţară) ale schim­bărilor în regimul termic şi pluvi­o­metric din România, pentru orizontul tem­­poral 2021-2050, se proiectează o creş­tere a tempera­turii medii a aerului cu va­loa­rea cea mai probabilă de 1,4ºC (±0,4ºC), iar pentru pe­rioada 2071-2100, una de 3,1ºC (±0,7ºC).
Pornind de la datele şi informaţiile deja existente, se impun comple­ta­rea, sistematizarea şi prelucra­rea lor, astfel încât să se ajungă la formularea liniilor strategice şi tran­spu­nerea acestora în mă­suri concrete, opera­ţio­nale şi cifrate ale planului de ac­ţiune. O structură cu caracter permanent şi mixt – ştiinţific, civic şi guver­na­mental – ar avea misiu­nea de a ob­serva des­fă­şurarea întregului proces.
Desigur, respectivul demers trebuie să stea sub sem­nul competenţei, ac­ţiunii concertate, consul­tării permanente a publicului (societăţii ci­vi­le), să pornească de la elaborarea de con­cluzii şi recomandări, dezbaterea lor largă şi ajungerea la cele mai po­trivite soluţii, cât mai de­plin acceptate. De altfel, prima măsură, prioritară, promovată înainte chiar de schiţarea documentelor preconizate, ar fi aceea de a face ca exigenţele adaptării la schim­bările ecoclimati­ce să fie avute în vedere, pe cât posibil, de pe acum, la adoptarea deciziei în orice domeniu.
Fără îndoială, se va ridica dificila problemă a costurilor, dar se cuvine a avea în vedere mai ales avantajele pe termen lung şi chiar oportunităţile ime­diate, economice şi tehnologice, pe care le oferă adaptarea. În orice caz, este de dorit să se evite experienţele de până acum, cu caracter de campanie, dovedite insuficiente, care au condus la însăilarea de do­cumente efe­mere, rămase în serta­rele birourilor ministeriale. Iniţiativa el­a­bo­rării unui Program naţional de a­daptare la schimbările climatice, ope­­rabil pâ­nă în anul 2100, pe etape intermediare (2025, 2050, 2100), cu două componente fun­damentale – o strategie şi un plan de ac­ţiune – reflectă o problemă prea importantă, esen­ţială, spre a mai putea fi ignorată, fără ris­cul de a afecta grav drepturile generaţiilor de azi şi mai ales pe cele ale generaţiilor viitoare.
Sursa: Saptamana Financiara