Cocoşul de munte, ultimul dans
Cititi si: Slobozia: Lacul Fundata, paradisul păsărilor migratoare
Victimele îşi urmează ritualul ce le defineşte specia, în timp ce omul le vânează pentru că e mai tare şi mai mare, pentru că trebuie, pentru că el este reprezentantul rasei atotputernice.
În timpul anului, cocoşii de munte sunt undeva prin pădure, frumoşi, preţioşi, solitari, dar numai cei aleşi îi zăresc uneori vara în locuri umede, luminoase, pe lângă izvoare.
Sunt păsări poligame şi n-au nevoie de femele decât câteva zile pe an, cândva între mijlocul lui aprilie şi mijlocul lunii mai, când perpetuează specia. “Haiduci” de felul lor, nu se vor îngriji nici de pui însă, pentru că, odată îndeplinită misiunea, cocoşii vor hălădui din nou prin pădure, singuratici, lăsând găina să se descurce singură cu urmaşii.
În acele câteva zile pe an, lângă femele, cocoşilor le vine să danseze şi să cânte într-un fel specific şi, când se întâmplă asta, cad într-un fel de transă. Totul pentru a-şi fermeca partenera. Când doi cocoşi încearcă să seducă aceeaşi puicuţă, se lasă cu pene smulse şi sânge, iar vânătorii recunosc locul încăierării după urmele roşii de pe zăpadă. Cântecul, dansul şi visarea din ritualul nupţial, aşa-zisul “rotit”, le poate aduce însă pieirea, pentru că atunci rămân, câteva minute, descoperiţi în faţa puştilor.
20 de cocoşi = 27.000 de euro
Vânătoarea de cocoşi de munte nu este deloc una uşoară. La locurile de bătaie este dificil de ajuns din cauza reliefului, iar un ageamiu în ale pândei, fie el şi cu cea mai tare armă din lume, nu s-ar putea apropia niciodată de cocoş. Trebuie să fi învăţat foarte bine când şi cum să ajungi în preajma acestor păsări preţioase şi de aceea Cristian Tomniuc, şeful Departamentului Vânătoare al Direcţiei Silvice Suceava, a declarat recent: “Dacă am ieşit bine în acest sezon la cocoşi de munte asta se datorează în principal profesionalismului vânătorilor Direcţiei Silvice”.
“Bine” înseamnă pentru şeful vânătorii sucevene 20 de cocoşi vânaţi în câteva zile de sezon, fiecare în valoare de 1000 de euro. Acţiunea a adus Direcţiei, cu toate taxele aferente vânătorii, un venit de 27.000 de euro, din partea vânătorilor (30 la număr) care şi-au rezervat astfel de partide în pădurile judeţului Suceava. S-a tras în plin, dar s-au şi ratat destule la pândele organizate pe raza ocoalelor silvice Vatra Dornei, Cârlibaba, Pojorâta, Broşteni, Crucea, cocoşul de munte trăind de regulă la cote de peste 1200 – 1400 de metri.
2011, ultimul sezon de vânătoare la cocoşi de munte?
Efectivele de cocoşi de munte din pădurile Sucevei au fost estimate la aproximativ 890 de exemplare, iar cota de recoltă a fost anul acesta la 5% din întreg, respectiv 40 de cocoşi. “Cotele de recoltă pe fiecare specie în parte au fost stabilite între 2% şi 5% din efective, pentru că pe noi ne interesează în primul rând o bună gestionare a vânatului şi abia după aceea vânătoarea în sine”, a afirmat Cristian Tomniuc.
Vestea bună pentru Mama Natură (şi nu este vorba de cea cu sânii goi de la unul din posturile TV naţionale), dar mai puţin bună pentru vânători este că sezonul 2011 ar putea fi ultimul de vânătoare la cocoşi de munte. Sunt mari şanse ca anul acesta vânătorii să fi fost martorii ultimului dans al acestei specii, pentru o lungă perioadă de timp de acum încolo.
Încălzirea vremii, ce începe de vreo 3, 4 ani să producă decalaje de sezoane, reducerea efectivelor, produce, iminent, efecte, iar aceste splendide şi pasionale păsări au nevoie de timp, strategii şi proiecte ca să nu dispară.
Sursa: Crainou
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu