In Delta Dunării se desfăşoară un profitabil comerţ cu carne de cal
M-am tot întrebat de ce responsabilii pentru conservarea biosferei Deltei nu au intervenit, până acum, pentru a proteja Pădurea Letea de atacul cabalinelor sălbăticite, lăsându-le să se înmulţească până la patru mii de capete, pe teritoriul rezervaţiei, aflate în patrimoniul UNESCO. Răspunsul: ca să nu strice afacerile locale. Un proiect de salvare a pădurii şi, în acelaşi timp, a cailor a existat, în urmă cu câţiva ani, dar el nu aparţinea autorităţilor, ci Fundaţiei “Arca lui Noe”, susţinută de fundaţiile “Prinţul Charles” şi Eminescu Trust. Acesta prevedea strămutarea animalelor într-o zonă vecină, dar separată de Pădurea Letea, trimiterea lor spre cetăţile medievale şi alte locuri cu potenţial turistic, ori spre satele inundate unde oamenii pierduseră tot (Armata se oferise să ajute cu transportul), darea cailor spre adopţie (chiar şi Patriarhia dorea câteva exemplare), măsuri de protecţie a lor faţă de rele tratamente.
Cititi si: Se caută filme despre Delta Dunării
Şi, când era gata să fie pus în aplicare, ce se întâmplă? Autorităţile sanitar- veterinare emit un ordin, în care decretează că 80 la sută dintre cai au anemie infecţioasă şi trebuie, urgent, sacrificaţi. Ordinul reuşeşte să stopeze proiectul, iar animale suferinde de o boală contagioasă şi mortală se înmulţesc şi se însănătoşesc miraculos, ajungând, în cele din urmă, pe mesele italienilor. Conform unei statistici de acum trei ani, Italia importa anual 150 000 de cai pentru carne, din ţările Europei de Est, iar România era unul dintre principalii ei furnizori. E un comerţ crud, cu animale chinuite fără milă, până la destinaţie, calvarul filmat al unui cal românesc în drum spre Sardegna, sensibilizând populaţia şi determinând 30 de deputaţi italieni să introducă un proiect de lege, care pune caii, poneii, asinii în categoria animalelor de companie, interzicând abatorizarea lor. Dacă nu sunt expediate vii, cabalinele din România ajung sub formă de carne procesată, un comerţ care, prin 2007, trecea de şapte milioane de dolari. Ele aduc bani şi în alt mod. Pentru fiecare animal din gospodărie, sacrificat din cauza unei maladii infecţioase, statul plăteşte despăgubiri. Deci proprietarii primilor cai din Deltă adună câţiva urmaşi de-ai lor, le pun cipurile luate de la autorităţi, primesc de la veterinar certificat că sunt bolnavi şi încasează, apoi, compensaţiile, care se situează între 2000 şi 3000 de lei pentru fiecare animal trimis la tăiere. Cipul pare să fie opţional, căci 33 din cei 54 de cai din Letea nu le aveau, iar examenul veterinar, cum zicea un localnic, “nu s-a mai făcut de 15 ani”. Şi nu-mi închipui nicio secundă că, într-o ţară cu o administraţie atât de coruptă, cipurile şi certificatele se dau pe degeaba.
În concluzie, Delta este un imens ţarc al cailor de abator. Autorităţile locale sunt complice la măcel şi îşi primesc partea. Guvernatorul Deltei Dunării, care declara că îi protejează, face exact contrariul. Pentru salvarea lor, luptă Vier Pfoten, alte câteva asociaţii şi o comunitate online, care s-au mobilizat, ca niciodată, reuşind să oprească un transport spre abator. Ei s-au solidarizat împotriva cruzimii, lăcomiei, minciunii, corupţiei, distrugerii care degradează această ţară şi speră că salvarea cailor liberi va face lumea un pic mai bună şi mai frumoasă.
Sursa: Rodica Ciobanu, Gandul
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu