În România, efectele schimbărilor climatice au avut un impact deosebit asupra agriculturii. În ultimul deceniu, perioadele de secetă şi inundaţiile au devenit mai frecvente, cu efecte negative asupra productivităţii agricole, în special la grâu şi porumb, specii cu ponderea cea mai însemnată în structura culturilor de câmp.Extinderea şi intensitatea fenomenelor meteorologice extreme diminuează anual producţia agricolă cu cel puţin 30%-50%. Conform informaţiilor oferite de Elena Mateescu, şefa laboratorului de agrometeorologie din cadrul ANM, reiese îngrijorător faptul că în România, pe aproximativ 14,7 milioane hectare teren agricol, din care 9,4 milioane hectare teren arabil (64% din suprafaţa arabilă), solurile sunt afectate, într-un grad mai mare sau mai mic, de secete frecvente, pe perioade lungi şi în ani consecutivi.
Ce înseamnă seceta în limbajul de specialitate şi care sunt consecinţele ce decurg din apariţia ei?
Cititi si: A fost reluata constructia parcului eolian din Dobrogea
TIPURI DE SECETĂ. Seceta meteorologică este un fenomen de risc pentru agricultură şi se caracterizează prin scăderea precipitaţiilor sub nivelurile normale. În condiţiile unei perioade lungi fără precipitaţii şi a unei umezeli relativ scăzute a aerului se produce seceta atmosferică. Totodată, lipsa îndelungată a precipitaţiilor determină scăderea semnificativă a rezervelor de apă din sol şi se instalează seceta pedologică. Asocierea celor două tipuri de secetă determină apariţia secetei agricole, ce duce la compromiterea parţială/totală a culturilor agricole. Lunile cele mai secetoase sunt iulie şi august, precum şi septembrie şi octombrie, iar sfârşitul iernii şi începutul primăverii, lunile februarie-martie-aprilie, reprezintă o perioadă de secetă relativă, îndeosebi la câmpie. Anii secetoşi sunt anii în care precipitaţiile sunt puternic deficitare, respectiv cantitatea totală de precipitaţii se situează sub valoarea medie multianuală considerată normală, iar distribuţia ploilor pe parcursul sezonului de vegetaţie este necorespunzătoare comparativ cu cerinţele plantelor agricole. În anii cu perioade scurte de secetă, metodele agrotehnice curente pot determina recolte apropiate de potenţialul soiurilor şi hibrizilor, iar când seceta persistă pe o perioadă mai lungă, producţiile scad semnificativ sau sunt compromise.
ANII SECETOŞI DIN SECOLUL AL XX-LEA. Statisticile ne arată că fenomenul de secetă, fără a avea un caracter ciclic foarte strict, se produce în general la intervale de 10-15 ani, alternanţă de ani extremi secetoşi cu ani excedentari sub aspectul regimului pluviometric (1-3 ani) fiind din ce în ce mai evidentă. “Deficite pluviometrice mari s-au produs în anii 1907, 1924, 1928, 1934, 1945, 1946, 1948, 1953, 1982, 1983, 1992, 1993, 2000 şi mai recent 2001, 2002, 2003 şi 2007. Anul agricol 1945-1946 este considerat cel mai secetos an din secolul XX, din cauza secetei deosebit de severe şi intense, dar şi a consecinţelor dezastruoase produse agriculturii. Cele mai deficitare luni de vară au fost lunile iulie şi august, intensitatea maximă producându-se în sudul şi sud-estul ţării, în aceste regiuni recolta a fost compromisă total. Fenomenul de secetă agricolă s-a produs şi în anii 1949, 1951 şi 1952, astfel că aproape un întreg deceniu (1945-1953) a fost marcat de acest fenomen. Cea mai recentă grupare de ani secetoşi este şi perioada 1990-2000, seceta din vara anului 2000 fiind considerată cea mai puternică din deceniul 10″, explică specialistul ANM.
2007. În secolul actual, anul 2007 poate fi considerat un an extrem de secetos, atât prin intensitatea deficitelor de apa din sol, cât şi prin durata perioadelor deficitare şi extinderea suprafeţelor afectate de secetă pedologică (extremă, puternică şi moderată) pe areale agricole extinse din sudul, sud-estul, estul, vestul şi centrul ţării. “Caracteristic pentru acest an a fost seceta agricolă complexă (atmosferică şi pedologică) declanşată încă din prima decadă a lunii mai şi care s-a meţinut pe tot parcursul verii, afectând îndeosebi culturile prăşitoare neirigate. În acest an, mai exact în intervalul 1 septembrie 2006-31 iulie 2007, regimul pluviometric a fost deficitar în aproape toată ţara, ceea ce semnifică însă caracterul de an excesiv de secetos. Regimul termic al aerului mai ridicat decât în mod normal din iarna 2006-2007, primăvara şi vara 2007 a determinat un avans fenologic de aproximativ trei-patru săptămâni în evoluţia culturilor agricole, ceea ce a determinat creşterea sensibilităţii plantelor faţă de stresul hidric generat de seceta pedologică, în special pe suprafeţele agricole din sud-estul, sudul, estul şi vestul ţării”, spune Elena Mateescu.
Totodată, în perioadele critice produse în lunile de vară, atunci când temperaturile maxime din aer aveau mai mult de 32 de grade, au dus la producerea efectelor negative asupra culturilor. “Pentru culturile agricole, stresul termic determinat de aceste temperaturi înregistrate în zile consecutive, pe fondul absenţei sau insuficienţei precipitaţiilor, amplifică efectele lipsei apei din sol, seceta pedologică devenind extremă. De exemplu: la sfârşitul lunii iulie, seceta pedologică s-a extins la nivelul întregului teritoriu agricol al ţării, ca urmare a deficitului de precipitaţii de lungă durată comparativ cu necesarul faţă de apă al culturilor prăşitoare şi pe fondul stresului termic generat de temperaturile maxime din aer situate frecvent peste pragurile biologice critice de rezistenţă (30… 32 C) ale plantelor agricole. De aceea pe suprafeţele agricole unde ofilirea plantelor a fost ireversibilă culturile agricole au fost compromise în totalitate (90%-95%), acesta fiind recoltate ca furaj, aşa cum s-a întâmplat în Muntenia, Dobrogea şi Moldova”, susţine şefa specilistul ANM. Cu toţii am avut de înfruntat o vara caniculară, iar pentru culturi acest fenomen meteorologic, canicula, a însemnat de fapt arşiţă. Nici măcar ploile înregistrate în luna august nu au reuşit să şteargă seceta deja instalată pe teritoriul României. Însă precipitaţiile înregistrate au determinat o îmbunătăţire a rezervei de apă din sol, îndeosebi pe profilul 0-20 cm (ogor), iar în adâncime (până la 1 m). Ca urmare, în prezent rezerva de umiditate accesibilă plantelor de porumb neirigat, pe profilul de sol 0-100 cm, prezintă valori scăzute şi chiar deosebit de scăzute pe aproape întregul teritoriu agricol al ţării, seceta pedologică cu care ne confrumtăm fiind extremă, puternică şi moderată. Doar local în sud-vestul, centrul şi nord-estul ţării, aprovizionarea cu apă a solului se încadrează în limite satisfăcătoare şi izolat, apropiate de optim.
Citeste articolul Istoria anilor de arşiţă din România integral in Jurnalul National
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu