marți, 29 noiembrie 2011

"Trilogia antica", cel mai bun spectacol al ultimelor doua decenii


NEWSLETTER YORICK.RO :: 29 NOIEMBRIE 2011

"Trilogia antica", cel mai bun spectacol al ultimelor doua decenii

Tema anchetei realizate de revista Yorick in acest numar este: "Cele mai bune spectacole ale ultimelor doua decenii". Am invitat peste douazeci de critici si teatrologi sa raspunda solicitarii noastre, si anume: "Realizati un top al celor mai bune trei spectacole din ultimii 20 de ani, insotit de un text justificativ". Ne-au raspuns saptesprezece: Alice Georgescu, George Banu, Florica Ichim, Mircea Morariu, Ion Parhon, Carmen Stanciu, Nicolae Prelipceanu, Marius Zarafescu, Emil Boroghina, Iulia Popovici, Cristina Rusiecki, Victor Scoradet, Miruna Runcan, Andreea Dumitru, Marinela Tepus si Doru Mares si Ion Bogdan Lefter. Pentru ca nu toti cei care au raspuns au respectat intru totul regulile jocului, unii aplicand si criteriul cronologic sau propunand mai mult de trei spectacole, la numaratoarea finala am aplicat urmatorul criteriu: in cazul topurilor realizate conform cerintei, spectacolul pozitionat pe primul loc a primit trei puncte, cel de pe locul al doilea, doua puncte, iar cel de pe locul al treilea un singur punct. In cazul in care s-a aplicat criteriul cronologic sau topul a continut mai mult de trei spectacole, fiecare dintre ele a primit un singur punct. Ca sa ne conformam regulilor propriului joc, va oferim si noi un top 3 al celor mai bune spectacole din ultimii 20 de ani, urmat de titlurile celorlalte montari incluse de criticii de teatru in clasamentele lor.
CITESTE ARTICOLUL ]

Cele mai bune spectacole ale ultimelor doua decenii

In anul 2001, in urma unei anchete realizate de "Observator cultural", "Craii de Curtea Veche" de Mateiu Caragiale era desemnat cel mai bun roman al secolului 20. O incercare asemanatoare in lumea teatrului ar fi un demers imposibil, tocmai din cauza sau datorita - depinde din ce unghi privesti - efemeritatii acestei arte. Aproape imposibila - daca e sa judecam dupa raspunsurile si, mai ales dupa comentariile tuturor celor pe care i-am invitat sa raspunda - este si incercarea de a realiza un top al celor mai bune spectacole din ultimii 20 de ani. Acesti ani in care teatrul romanesc (prea putin analizat in studii ample in aceasta perioada) a trecut prin transformari importante, asimiland si integrandu-si libertatea post-decembrista
Mai putin obisnuite sau digerate la noi, astfel de topuri sunt o practica obisnuita in presa occidentala. La ce foloseste o astfel de ierarhizare? In primul rand e un frumos exercitiu de reamintire. Cei mai multi dintre cronicarii, criticii de teatru si teatrologii pe care i-am invitat sa ia parte la aceasta ancheta au fost pe jumatate intrigati de o asemenea incercare "imposibila", pe jumatate incantati (fie si fara s-o fi recunoscut) de provocarea de a-si aminti, de a retrai spectacole care nu mai sunt si care nu vor mai putea fi vazute niciodata.
CITESTE ARTICOLUL ]

"Trilogia antica" a dus teatrul pe un drum nou

Un moment simbolic, chiar mitic din destinul regizorului Andrei Serban, plecat din tara natala spre orizonturi in care libertatea era o realitate cat se poate de concreta, si nu doar un concept abstract, a fost intoarcerea acasa. "Acasa" era o Romanie care tocmai iesise de sub dictatura, un contrariant teritoriu mutilat, care-si platise intrarea in libertate cu multe vieti omenesti. Intoarcea acasa si venirea la Nationalul bucurestean au insemnat, dupa cum avea sa povesteasca artistul, o experienta pe cat de dorita, pe atat de dureroasa. Insa ei i se datoreaza un spectacol care, in viziunea multor critici romani, a schimbat ireversibil teatrul romanesc, orientandu-l spre un drum nou, acela al redescoperirii libertatii. Astazi Trilogia antica este, pentru oamenii de teatru care au participat la ancheta revistei, un sinonim perfect al inceputului, un spectacol care a trezit o multime de artisti din somnul (auto) distrugator indus de viata/ supravietuirea sub dictatura.
CITESTE ARTICOLUL ]

Alice Georgescu: Trei spectacole importante pentru definirea teatrului romanesc

Lista de mai jos nu contine spectacolele (trei, in 21 de ani!) pe care le socotesc cele mai bune - si nici macar spectacolele care mi-au placut cel mai mult. Am insirat, in ordine cronologica, trei spectacole care sunt, dupa parerea mea, importante pentru definirea teatrului din Romania in ultimele doua decenii.
1.O trilogie antica, dupa texte ale autorilor tragici antici. Teatrul National Bucuresti, 1990, regia: Andrei Serban.
Un spectacol care a demonstrat ca teatrul inseamna, dincolo de cuvant (asadar, de ratiune si logica), sentimente si senzatii, emotie in stare pura, traire totala. Un spectacol care a hotarat destine si care, mai ales, a "pulverizat" o institutie, facand-o apoi sa renasca.
2.Mincinosul de Carlo Goldoni. Teatrul Odeon, 1991 (sau 1992), regia: Vlad Mugur. (Aici ar putrea figura, de fapt, aproape oricare dintre spectacolele realizate de Vlad Mugur in Romania dupa 1990; l-am ales pe acesta fiindca a fost primul.) Un spectacol care a demonstrat ca teatrul inseamna, dincolo de emotie, inteligenta, frumusete, gratie, bucurie si joc in stare pura.
3.Romeo si Julieta de William Shakespeare. Teatrul "Tamasi Aron" din Sfantu Gheorghe, 2002, regia: Laszlo Bocsardi.
CITESTE ARTICOLUL ]

Florica Ichim: Inventar subiectiv

Sunt multe spectacole postdecembriste pe care le-as opri langa sufletul meu. Luata insa in graba si gandind poate putin pripit, as spune doar cateva:
1.Trilogia antica, in regia lui Andrei Serban, la TNB
2.Cantareata cheala, in regia lui Tompa Gabor, la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj
3.Elisaveta Bam, in regia lui Alexandru Tocilescu, la Teatrul Bulandra.
Acestora li se adauga Strigate si soapte si Unchiul Vanea, spectacolele lui Andrei Serban de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, Woyzeck, montarea lui Mihai Maniutiu la acelasi teatru. La Cluj exista o trup de varfuri, cu o selectie foarte serioasa, drept pentru care mai toti le citam spectacolele. Acolo regizorii mari izbutesc spectacole mari. Nu pot sa nu mentionez, bineinteles, toata pleiada de mari spectacole ale lui Silviu Purcarete, din care as aminti neaparat Faust-ul de la Sibiu. Din cele de la Craiova as cita Titus Andronicus. Langa toate aceste culmi, as mai gasi vreo zece spectacole, dar, poate, la un inventar ulterior...
CITESTE ARTICOLUL ]
Trimiteţi un comentariu