Madalina Manole - "Sufletul meu a avut nevoie sa-si regaseasca echilibrul"

Un vis esuat

- Prezenta ta in viata muzicala din Romania e marcata mereu de eclipse. Apari, dispari, iar apari. Un comportament cam bizar, care-ti pune fanii la grele incercari...

- Asa au fost oranduite lucrurile. Noi suntem oameni, nu masini. Nu apasam, pur si simplu, pe un buton si dam comanda "stop" sau "pauza". Sunt tot felul de nuante care se impletesc in vietile noastre si determina anumite reactii. Eu am trecut printr-o perioada in care sufletul meu a avut nevoie sa-si regaseasca echilibrul, sa-si adune acea energie subtila, fara de care nu putea sa mearga mai departe. Tanjea dupa putina liniste si dupa ingerul acela pazitor

care sa-l faca sa se deschida din nou. A fost o perioada de vindecare, de asteptare si de visare la un alt inceput. Eu am fost crescuta si educata pe principiul ca, atunci cand intru intr-o cursa, oricat de greu mi-ar fi, sunt datoare sa merg pana la capat, sa nu abandonez la jumatatea drumului. Or, eu am alergat si-am tot alergat, vreme de cincisprezece ani, intr-o casnicie pe care o visam fericita pana la adanci batraneti, dar, dupa cincisprezece ani, am realizat ca nu mai rezistam, ca-mi epuizasem toate resursele. Luptasem cu indarjire pentru omul de langa mine si pentru dragostea noastra, dadusem, cu disperare, tot ce avusesem in mine, ca sa-mi respect juramantul, sa-i fiu alaturi "si la bine si la greu", dar, cu toate astea, am constientizat ca de eforturile mele se alesese praful. In clipa in care am inteles ca, atatia ani de zile, crezusem intr-o himera, ca drumul nostru impreuna nu era destinat acelei fericiri pana la adanci batraneti, am intrat in soc. Am simtit o dezamagire imensa, o furie incomensurabila, o mahnire sfasietoare, ca ajunsesem la situatia aceea fara iesire, pe care nu numai ca nu mi-o dorisem, dar pe care nici macar nu mi-o inchipuisem vreodata. Am divortat, si-apoi am inceput lupta cu mine insami, lupta de a ma recompune, de a ma regasi. A fost greu, foarte greu, dar m-am incapatanat sa ma ridic iar din talazuri. Asadar, in acea perioada de tacere, m-am luptat cu mine insami, cu luciditate si multa credinta.

Dinastia Racilor

- Si-ai invins. Esti din nou maritata si Dumnezeu ti-a daruit si-un copil. Cum de ti-a iesit din nou iubirea in cale?

- Eu il asteptam pe "el". Il asteptam cu tot sufletul pe omul care sa fie intr-adevar jumatatea mea. Visam la el si ma rugam fierbinte la Dumnezeu sa mi-l aduca. Ziceam: "Doamne, te implor, adu-mi-l de unde-o fi el, pe planeta asta!". Partea frumoasa e ca El era deja langa mine, doar ca eu nu-mi dadeam seama, inca nu-l vedeam cu ochii sufletului. Ma tot rugam, seara de seara, singura, in cuibusorul meu, iar a doua zi ma intalneam cu El. Lucram impreuna!

La nunta, alaturi de Petru, sotul ei

�

El era inginerul de sunet din studioul unde inregistram. Il cunosteam din 2003, cand pregatisem albumul pe care l-am lansat imediat dupa divort. Pe parcursul acelor luni de munca, am inceput sa ne cunoastem si ca oameni, nu doar ca profesionisti, am avut vreme sa stam de vorba si dincolo de subiectele muzicale, am prins sa ne povestim multe si marunte, si-apoi, tarziu, mult mai tarziu, intr-o clipa binecuvantata, am avut revelatia ca Petru e acel "el" pentru care ma rugam. Mi-am dat seama ca suntem doi oameni ireal de identici, ca ne coincid nu numai multe din istoriile de viata, dar si felul in care simtim si rezonam, cu tot ceea ce e imprejurul nostru. Amandoi suntem Raci, avem aceleasi sensibilitati, aceleasi vulnerabilitati, ne deranjeaza si ne revolta cam aceleasi lucruri, ne incanta aceleasi lucruri, amandoi stim ca dragostea inseamna, in primul rand, loialitate ... Cred ca a durat atat de mult pana sa-l vad pe Petru cum trebuie fiindca sufletul meu capatase un exces de prudenta. Nu puteam sa las pe cineva sa intre in viata mea asa, doar prin simpla aparitie. Trebuia sa fie ceva mult mai profund decat un episod fulgerator de "coup de foudre". Asa ca, dincolo de aspectul lui fizic, am avut nevoie de timp, ca sa-i descopar si mintea si inima. Dar ce uriasa bucurie, cand am deschis, in sfarsit, ochii sufletului, si l-am vazut inconjurat de acea aura dogoritoare a intregului meu! Apoi, omul acesta minunat m-a invatat, ca pe un copil mic, cum sa reincep sa merg, pas cu pas, cum sa zambesc din nou, cum sa spun iar "te iubesc", fara teama de a fi ranita, ci cu deplina siguranta ca sunt inteleasa, pretuita si, in egala masura, iubita. Puiu (numele lui de alint) e o persoana de-o incredibila profunzime, e o persoana matura, calda, calma si rabdatoare. Alaturi de el mi-am recapatat curajul de a-mi deschide din nou sufletul. Intr-o zi, la inceputul relatiei noastre, m-a intrebat: "Ai sa poti sa duci atata fericire cata te asteapta?". Atunci l-am privit putin crispata, azi insa traiesc exact acea fericire profetita de el, cu desavarsita siguranta.



Petru cel mic

- Si apoi a venit Petru Jr., flacaul vostru.

- Petru a venit putin mai incolo. Intai de toate, ca doi oameni gospodari si buni crestini, eu si Puiu ne-am preocupat de crearea unui camin, adica ne-am dorit sa avem o casa a noastra, in care sa ne simtim liberi si ocrotiti. Ne-am suflecat manecile si-am luat-o la drum. A fost o nebunie: am alergat dupa credite la banci, apoi, un an si jumatate, am tinut-o tot intr-un santier - am supravegheat muncitorii, am cumparat la nesfarsit materiale de constructie, am facut schite si planuri pentru aranjamentul interior, am achizitionat mobila... Of! Bine c-am izbutit s-o scoatem la bun sfarsit. Dupa ce ne-am linistit, Dumnezeu ni l-a trimis si pe Petru cel mic.

- Ti-ai dorit mult acest copil, Madalina?

Cu Petru cel mic

�

- Dintotdeauna mi-am dorit sa am copii. Ador copiii! Cand merg pe strada, sunt cu ochii numai dupa copii. Si asa am fost de cand ma stiu. Deci, da, mi l-am dorit cu ardoare, dar el a venit exact la momentul potrivit. Acum il tin in brate si nu ma mai satur privindu-l. Astept cu emotie momentul cand va rosti primul "Mama, te iubesc". Cred ca Petru a venit inzestrat cu profilul invingatorului: a venit pe lume sanatos tun, si mai repede cu doua saptamani. Imi dau seama de pe acum ca va avea o personalitate puternica si sunt convinsa ca imi va oferi si el multe lectii de viata, in anii care urmeaza.

- Mai ales in lumea artistilor, copiii par mai degraba o "problema" decat un dar sufletesc. Meseria primeaza in fata familiei. Nu te-au strabatut asemenea ganduri?

- Copilul e un dar de la Dumnezeu. Din clipa cand se naste se afla sub paza Lui. E adevarat ca azi pericolele sunt mult mai multe si mai grave. M-am gandit la toate lucrurile astea si s-a gandit si sotul meu, dar niciodata parintii nu pot sa-si protejeze odraslele in totalitate, asa ca trebuie sa ai incredere in bunul Dumnezeu ca-ti va pazi puiul de rele. Nu ne da copii, ca apoi sa-i lase sa piara. Noi suntem vinovati de suferintele lor. Datoria noastra, ca parinti, este sa ne pregatim copilul, inca de la primii pasi, pentru tot ceea ce putem sa anticipam ca va avea de infruntat, pentru situatiile neprevazute si, inclusiv, pentru drumul care i se va asterne in fata, dupa ce mami si tati nu vor mai fi alaturi de el.

- Exista o trasatura, anume, pe care ai vrea sa i-o transplantezi baiatului tau?

- Vrem sa-l invatam pe Petru sa fie generos. Generozitatea e un concept foarte larg. Un om generos nu e numai acel om care ofera obiecte tangibile, dar e si omul care lasa de la el, care iarta, care cauta sa-l inteleaga pe celalalt in imperfectiunea lui, e omul care are intelepciunea de a accepta anumite situatii, care nu-i sunt neaparat pe plac, dar care poate le sunt de folos semenilor. Si, mai presus de orice, un om generos e acela care stie sa iubeasca neconditionat. Iubirea e cea mai importanta lectie a vietii. Iubirea reala, nu cea prefacuta, e lectia esentiala.

- Madalina, se spune ca maternitatea schimba viata unei femei. E-adevarat?

Fericirea! Cea mai frumoasa reteta de frumusete

�

- Da, categoric. Cand m-am trezit, dupa cezariana, asistentele m-au intrebat daca vreau sa-mi aduca copilul. Bineinteles ca am vrut. In clipa in care l-am primit in brate si l-am asezat la san, am simtit ca viata mea s-a schimbat din temelii. Am inceput, de fapt, o viata noua, care se vede printr-o perspectiva noua si se hraneste cu o energie noua, o energie speciala, pe care numai un copil ti-o poate oferi. De cand am devenit mama, ma simt mai puternica, mai curajoasa, mai plina de vitalitate. Am impresia ca, literalmente, sunt in stare sa mut si muntii din loc. Nu stiu, parca pana acum, am pasit pe drumul vietii in semi-obscuritate, iar acum s-a facut cu-adevarat lumina. Traiesc implinirea suprema. Acum cercul s-a inchis. Sunt o artista implinita, sunt o femeie implinita, prin iubirea pe care o simt pentru omul de langa mine si prin iubirea pe care o simt venind dinspre el, si sunt un om implinit, prin pruncul pe care l-am zamislit. Acum nu-mi mai doresc decat ca Dumnezeu sa-mi dea forta sa protejez aceste nestemate pe care le-am dobandit tot prin bunatatea Lui.

- In cazul vedetelor, aparitia unui copil se soldeaza cu o pauza in cariera. Tu spargi tiparul si, iata!, la o jumatate de an dupa nastere, scoti un album nou.

- In zona asta, a fost vorba de noroc si de o promisiune pe care mi-am dorit foarte mult sa o implinesc. Norocul tine de faptul ca mama mea si mama sotului meu sunt alaturi de noi si ne ajuta cu copilul. Eu sunt impotriva modelului "copilul crescut de bona", dar, avandu-le pe mamele noastre "la dispozitie", mi-am permis libertatea unor momente de fuga, in care sa ma ocup de ultimele detalii legate de acest album. Un album pe care am tinut sa-l scot neaparat deoarece le-am facut aceasta promisiune oamenilor care au indragit muzica si vocea mea si mi-au ramas fideli. Si-asa, lansarea am amanat-o, din cauza ca am ramas insarcinata. Fiindca melodiile erau aproape gata inca de-acum doi ani.

"Asculta muzica, descopera sufletul!"

- Cum suna noul album? Se simt in el transformarile prin care ai trecut?

- Nu e o modificare radicala fata de stilul care m-a consacrat. Eu consider ca un artist care-si respecta arta si admiratorii are datoria sa ramana constant, nu sa-si tot schimbe stilul, dupa cum bate vantul.

�

Constanta nu inseamna insa ca nu poti sa te imbogatesti artistic, sa te imbunatatesti. Din contra: trebuie sa te maturizezi in viata profesionala, asa cum te maturizezi si-n cea personala. Acest album nou e alcatuit din piese compuse de mine, din piese compuse de sotul meu si din piese compuse de amandoi, incepand din punctul in care povestea noastra de dragoste a prins sa infloreasca. De aceea, ele reflecta - in compozitie, orchestratie si interpretare - sentimentele si starile noastre din perioade diferite. Respecta motto-ul meu: "Asculta muzica, descopera sufletul!". Sunt melodii, in general, ritmate, dar exista si cateva balade. Toate sunt insa infuzate cu o energie pozitiva, cu o emotionalitate luminoasa. Sunt convinsa ca foarte multe cupluri de indragostiti isi vor gasi, pe albumul acesta, cuvintele si ritmul inimii. Nu i-am uitat insa nici pe cei mai putin norocosi in iubire. Am fost in pielea lor, stiu cum e sa fii singur, asa ca lor le-am dedicat piesa "Suflet gol". Albumul va ajunge in magazine la inceputul lunii martie si tot atunci voi inaugura si site-ul www. madalinamanole.ro.

- Ne apropiem de finalul interviului si nu pot sa nu-ti pun o intrebare care ma framanta de cand te-am vazut: esti supla ca o trestie si proaspata precum primavara. Care e secretul tau de frumusete?

- O sa te dezamagesc, dar n-am nici o reteta secreta. Nici nu tin cure de infometare, ci mananc doar sanatos si destul, cat sa-mi asigur necesarul energetic, si nici pe fata nu ma dau cu vreo crema miraculoasa, cu pudra de aur sau placenta. Nici macar la sala nu mai merg, fiindca nu mai am timp. Doar, din cand in cand, mai alerg cativa kilometri pe banda pe care o am acasa. In plus, nici in timpul sarcinii nu m-am menajat culinar: cand am ramas gravida, am zis c-o sa mananc tot ce-mi va pofti inima si exact asa am si facut. Sa ma fi vazut serile, cocotata in varful patului, cu castronul cu inghetata in brate! (rade) In noua luni de zile, am luat cincisprezece kilograme.

In curand, pe piata, un nou album

�

De sase-sapte am scapat imediat dupa ce-am nascut, iar restul s-au topit pe nesimtite, fara sa fac ceva special in sensul asta. Probabil c-am mostenit o gena buna - am arderile intense. Bine, eu sunt si o fire din aceea care se agita, pune suflet si pasiune in tot ceea ce face peste zi. Si cum ziua nu-mi ajunge pentru cate am de facut... poftim rezultatul! Dar nu pot sa neg si bafta asta genetica. Parintii mei au trecut de saizeci de ani si multa lume ma complimenteaza pentru cat de tineri si de proaspeti arata amandoi.

- In final, fa un pronostic de viitor...

- Am sa ma ocup de promovarea albumului, ceea ce va insemna inclusiv o serie de concerte prin tara. Mi-am obisnuit publicul cu aceste intalniri fata in fata si nu vreau sa renunt la ele. Mai ales ca nimic nu se compara cu cantarile live, cand simti direct emotia si bucuria oamenilor. In plus, tot pe partea muzicala, incep sa ma mobilizez pentru albumul de colinde, pe care vreau sa-l lansez la iarna. In ceea ce priveste viata personala... mi-as mai dori un copil. Acum... cum o vrea Dumnezeu!

 

• Ines Hristea

 

SFECLA ROSIE

O campioana in lupta cu cancerul:

Este printre legumele cele mai rezistente la vreme de iarna si, totodata, un ajutor extraordinar pentru organism in timpul sezonului rece. Dar daca despre aportul de energie vitala al sfeclei se scrie mult, o alta varianta a ei, la fel de importanta, este mai putin popularizata, anume - sfecla rosie este un ajutor extraordinar pentru sanatatea copiilor, inca din timpul vietii intrauterine. Aceasta leguma se numara printre putinele alimente-medicament pentru femeile insarcinate, substantele sale active protejand mai ales de mutatii foetusul in pantecele mamei. De altfel, in medicina naturista, aceasta leguma este o adevarata legenda, proprietatile

sale vindecatoare in bolile sangelui, in cele tumorale sau ale ficatului fiind cunoscute inca de acum 150 de ani, cand intemeietorii terapiei naturale moderne au readus la lumina primele leacuri traditionale. In ce fel de afectiuni si in ce doze se administreaza sfecla rosie vom vedea in continuare, nu inainte insa de a se afla cum se prepara si se administreaza.

Preparate din sfecla rosie

In stare cruda, sfecla rosie nu are un gust foarte grozav, in timp ce fiarta, este placuta la gust, dar - dupa cum arata cercetarile - isi pierde mult din calitatile terapeutice. Sfecla cruda contine substante extrem de puternice, ceea ce impune ca tratamentul sa fie dozat cu anumita atentie, in cantitati precise.



Sfecla cruda

Foarte putine persoane ii agreeaza gustul, asa incat, de obicei, nu este consumata singura, ci este asociata in salatele de cruditati, in proportia 1:2 - 1:3, cu alte radacinoase, cum ar fi morcovul, telina, patrunjelul, sau cu salata verde ori varza rosie. Doza zilnica pentru ca sfecla cruda sa-si exercite proprietatile terapeutice este de 100-150 de grame. De regula, o cura cu sfecla cruda dureaza minimum doua saptamani, durata maxima fiind de doua luni.

Salata de sfecla

�

Substanta care da culoarea aceea rosu-sangerie sfeclei se numeste betalaina, iar de prezenta ei, destul de sensibila la fierbere si extrem de sensibila la coacere, se leaga mai toate proprietatile antitumorale si antioxidante ale acestei legume. Ca atare, sfecla nu va fi consumata coapta, ci doar fiarta, si nu oricum, ci doar in coaja, si doar pana se inmoaie (se verifica prin impungere cu o furculita). Nu mai mult! Dupa fierbere, sfecla rosie se da prin razatoare, se adauga 1-3 radacini de hrean rase, apoi sare, ulei si otet dupa gust. Se adauga si putina miere, dupa care se amesteca foarte bine ingredientele si se pun intr-un borcan inchis ermetic cu capac. Salata de sfecla se poate pastra la frigider, fara probleme, vreme de doua saptamani, timp in care isi va conserva proprietatile terapeutice. Este un remediu excelent contra racelilor, bronsitelor, afectiunilor reno-urinare. In postul Craciunului si la sarbatori, salata de sfecla cu hrean este nelipsita de pe masa multor romani, deoarece creste capacitatea de digestie si previne tot felul de tulburari digestive, cum ar fi gastritele, dispepsiile, balonarea etc.

Sucul de sfecla rosie

Expertul in administrarea acestui suc a fost terapeutul naturist austriac Rudolf Breuss, cel care a avut nu mai putin de 45.000 de cazuri de cancer si alte afectiuni cronice vindecate cu ajutorul sucurilor de legume si al ceaiurilor din plante. Contra leucemiei si a bolilor tumorale, el recomanda o combinatie de sucuri, care pot fi usor obtinute cu ajutorul unui storcator electric centrifugal pentru uz casnic. Cu acest storcator, se extrag 100 ml suc de sfecla rosie, 50 ml suc de radacina de telina si 300 ml suc de morcov. Aceasta combinatie de sucuri se pastreaza ermetic inchisa intr-o sticla la frigider si se consuma cu lingura, pe parcursul unei zile, pe cat posibil pe stomacul gol. Dupa parerea lui Breuss, cel mai puternic dintre toate sucurile de legume este cel obtinut din sfecla rosie, care curata sangele, blocheaza dezvoltarea tumorilor, detoxifica ficatul. Exprimate la nivelul anului... 1920, aceste opinii au fost intru-totul confirmate prin studii sofisticate, facute in laboratoare si spitale, in anii 1990-2000.

Borsul de sfecla

Supa de sfecla

�

Iata in continuare o reteta romaneasca traditionala, folosita mai ales in timpul iernii, cand alimentatia este mai saraca in vitamine: o sfecla rosie, de dimensiuni mici (cca. 200 de grame), se taie in doua. Una dintre jumatati se va taia marunt, apoi va fi fiarta cu alte legume taiate marunt (ceapa, morcov, patrunjel, cartof, telina), vreme de o ora. Cand fierberea s-a apropiat de sfarsit, se taie marunt si cealalta jumatate de sfecla, care apoi se fierbe separat, doar cat sa dea un clocot, intr-o cana de bors din tarate. Dupa fierberea foarte scurta a sfeclei in bors, lichidul obtinut, de o culoare rosie intensa, se filtreaza si se adauga imediat la legumele care deja fierb, dupa care se opreste focul, se adauga sare si ulei dupa gust, verdeata tocata. Se va obtine un bors acru, de o culoare rosie minunata si foarte bogat in betalaina si in alti pigmenti cu efecte vindecatoare exceptionale. In medicina populara romaneasca, acest bors se administreaza convalescentilor, dupa raceala, celor debili sau cu boli de piept, precum si pentru... trezirea din mahmureala!

Tratamente preventive

* Boala canceroasa - sucul de sfecla, precum si sfecla cruda consumata in salate, sunt printre cele mai bune alimente pentru prevenirea bolii canceroase. Vitaminele (C, A, B1, B2), fibrele insolubile si flavonoidele continute de aceasta leguminoasa sunt tot atatea remedii antitumorale, efectele lor benefice fiind resimtite mai ales atunci cand sunt administrate pe termen lung si din surse naturale. Datorita bogatiei sale in substante cu efecte antioxidante, sfecla rosie este utila pentru prevenirea leucemiei, a cancerului pulmonar, colo-rectal, gastric. De asemenea, radacina sa de culoare rosie este utila si in profilaxia formelor de cancer hormono-dependente, cum ar fi cel testicular, de prostata sau la san.
* Varice - pigmentii care dau culoarea specifica sfeclei rosii au, intre altele, un efect extraordinar pentru mentinerea sanatatii si a elasticitatii vaselor de sange, in special a venelor. Ca atare, persoanelor predispuse genetic (care au avut antecedente in familie) spre varice le este recomandat consumul sistematic de sfecla rosie, care previne pierderea elasticitatii vaselor de sange si formarea dilatatiilor si stazelor venoase. Persoanele care deja au varice in formare trebuie sa tina cure serioase cu sfecla rosie, pentru a preveni extinderea acestora.
* Degenerescenta maculara - intr-un studiu facut recent in Italia, s-a descoperit ca doi pigmenti continuti din abundenta in radacina de sfecla rosie, si anume luteina si zeaxantina, previn tulburarile oculare in general si degenerescenta maculara in special.

Salata de sfecla

�

* Intoxicatiile lente - ne referim aici la acumulari lente si extrem de daunatoare de toxine din alimentatie, din aer, din apa, din diferitele ambalaje, din detergenti etc. Toate acestea se acumuleaza in organism si ajung sa il sufoce, producand afectiuni din cele mai diverse, de la alergie - la reumatism, si de la scaderea imunitatii, la Alzheimer. Substantele active din sfecla rosie au calitatea de a ajuta la eliminarea acestor toxine, inca de la nivel celular, si de a ajuta la eliminarea lor prin colon, transpiratie si diureza. Efectele sale detoxifiante sunt atat de intense, incat multe persoane care tin cura cu suc de sfecla rosie se confrunta, in primele saptamani, cu fenomene neplacute, cum ar fi starile de greata, tulburarile de tranzit intestinal, mirosul neplacut al excretiilor. Aceste semne sunt cunoscute in medicina naturala ca reactie de dezintoxicare si sunt semnul ca tratamentul functioneaza si da rezultate.

Tratamente interne

* Boala canceroasa - studiile despre efectele extraordinare ale sfeclei rosii in cancer le datoram unui cercetator maghiar, Alexander Ferenczi, care, incepand din 1950 si pana in anii 80, a facut un numar impresionant de studii pe animale de experienta si pe pacienti umani, care au demonstrat ca sfecla rosie are efecte antitumorale puternice. Studiile sale, publicate in prestigioase reviste de specialitate, au demonstrat fara dubiu ca radacina de sfecla rosie are efecte antitumorale, mai ales administrata sub forma de suc sau cruda, in salate.
Persoanele care sufera de diferite forme ale bolii canceroase ar fi bine sa consume zilnic, vreme de doua luni, combinatia de sucuri Breuss despre care am vorbit.
* Leucemie - terapia cu suc de sfecla, telina si morcov a lui Rudolf Breuss si-a dobandit notorietatea actuala in primul rand datorita rezultatelor excelente obtinute in aceasta afectiune. Sucul de sfecla este unul dintre cei mai puternici antioxidanti cunoscuti, favorizeaza formarea de elemente figurate ale sangelui (in special de hematii), are efecte antitumorale directe.
Se recomanda consumul a 450 de ml din acest suc, zilnic, pe o perioada de 60 de zile, urmata de 15 zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Este o terapie puternica, dar care nu intra in opozitie cu nici un alt fel de tratament, alopat sau naturist.

Sfecla fiarta

�

* Cancer de colon - substantele nedigerabile din radacina de sfecla, numite fibre alimentare, in care aceasta leguma este foarte bogata, curata sistematic tubul digestiv, fiind un factor activ in prevenirea cancerului de colon si de rect. Administrarea sfeclei crude sau fierte, cate 150-300 de grame pe zi, previne boala, ajuta la normalizarea tranzitului intestinal, precum si la mentinerea tonusului fizic si psihic al bolnavului de cancer. Studii recente au aratat ca un consum corespunzator de sfecla cruda duce la formarea unui anumit tip de celule la nivelul intestinului gros (numite prescurtat CD8), care detecteaza si distrug formatiunile maligne.
* Gastrita hiperacida - sucul de sfecla rosie este puternic alcalin, tamponand aciditatea excesiva din stomac. Cele mai bune rezultate in tratament se obtin combinand 100 ml de suc de sfecla rosie cu 100 ml de suc de cartofi cruzi si 500 ml de suc de morcov. Rezulta o licoare cu un gust nu foarte placut, dar foarte eficienta pentru prevenirea si calmarea durerilor sau arsurilor gastrice produse de hiperaciditate.
* Ischemie cardiaca, ateroscleroza - vitaminele si pigmentii organici din radacina de sfecla impiedica oxidarea colesterolului si trigliceridelor pe peretii arterelor, prevenind sau stopand procesul de ingrosare a acestora. Se recomanda o cura cu o durata de 4-8 saptamani, timp in care se consuma de trei ori pe saptamana cate 150 de grame din aceasta leguma, in alternanta, ca suc si ca salata, de sfecla fiarta sau cruda.
* Hipertensiune - este, fara doar si poate, afectiunea in care se obtin cele mai rapide si spectaculoase efecte cu sucul de sfecla rosie. O jumatate de pahar din aceasta licoare duce la o scadere cu pana la 20% si la o stabilizare a valorilor tensiunii arteriale, efecte observabile la doar 30-60 de minute dupa ingerare. Aceste elemente au fost demonstrate printr-un studiu facut pe pacienti umani, la o universitate de medicina londoneza, in anul 2007. Ca urmare, in 2010, Societatea Americana de Cardiologie a introdus consumul regulat al sfeclei rosii intre recomandarile sale pentru prevenirea si tratarea hipertensiunii arteriale.
* Anemie feripriva - sfecla rosie contine fier, dar si magneziu si vitamina B6, care sunt esentiale pentru asimilarea acestui oligoelement si pentru combaterea anemiei. Mai mult, aceasta radacinoasa stimuleaza hematopoieza, adica procesul de formare a globulelor rosii (hematiilor). Ca atare, contra acestei afectiuni se recomanda o cura de o luna cu sfecla, din care se consuma cate 150 de grame, o data la doua-trei zile. Pentru o mai mare eficienta in tratarea anemiei, se introduc in dieta si alte alimente bogate in fier, cum ar fi galbenusul de ou, mazarea si fasolea verde, spanacul, urzica.

�

* Sarcina - fiind foarte bogata in vitamine din complexul B (mai ales acid folic), precum si in oligoelemente, sfecla rosie este un aliment ideal pentru o buna dezvoltare a foetusului. De asemenea, consumul de sfecla rosie previne si trateaza unele probleme specifice sarcinii, cum ar fi hipertensiunea sau varicele. Mai mult, aceasta radacinoasa previne mutatiile pe care le-ar putea suferi copilul in faza intrauterina.
* Adjuvant in bolile renale - se consuma o combinatie din 100 ml de suc de sfecla rosie si 400 ml de suc de morcov. Acest amestec este un puternic diuretic, protejeaza epiteliul renal de infectii si ajuta la refacerea sa in cazul in care a fost lezat de calculi sau infectii. Nu in ultimul rand, ajuta la eliminarea mai usoara a calculilor, avand efecte relaxante asupra musculaturii netede.
* Hepatita cronica - conform medicului american H. C. Vogel, sucul de sfecla rosie si sfecla rosie consumata cruda protejeaza celulele hepatice, ajuta la regenerarea lor mai rapida si le stimuleaza functionarea normala. Aceasta leguma este foarte bine tolerata de ficat si previne evolutia hepatitelor cronice spre ciroza sau spre cancerul hepatic. In cazul ingrasarii ficatului, ca urmare a unei otraviri sau a unei intoxicatii, sucul de sfecla rosie este, de asemenea, un ajutor de nadejde.
* Diabet - sfecla rosie face parte dintre alimentele recomandate pentru stabilizarea glicemiei pacientilor, cu diabet de tip I si II. Desi este bogata in hidrati de carbon, avand chiar un gust dulce pronuntat, sfecla rosie contine fibre alimentare si compusi cu efect usor hipoglicemiant, ceea ce o face usor de tolerat de catre diabetici. Ea are, de asemenea, efecte diuretice si previne complicatiile cardiovasculare ale diabetului.
* Constipatie - fibrele alimentare continute de sfecla rosie, laolalta cu polizaharidele pe care aceasta radacinoasa le secreta, au darul de a debloca tranzitul intestinal si de a elimina toxinele din colon. Se recomanda sfecla cruda si cea fiarta, preparata cu hrean si miere (a se vedea retetele prezentate anterior), ajungandu-se la 150 de grame din aceasta leguma consumate pe zi.

�

* Imbunatatirea capacitatii de efort fizic - betacianina, o substanta continuta din belsug de catre sfecla rosie, este un stimulator de efort extraordinar. Ea creste capacitatea sangelui de a transporta oxigenul, ceea ce aduce dupa sine o crestere substantiala a capacitatii de efort. Mai mult, sfecla rosie scade tensiunea arteriala, rareste ritmul cardiac, fiind perfecta pentru cei care fac eforturi intense si de lunga durata.
* Vitaminele complexului B - radacina de sfecla contine vitaminele B1, B2, B3, B6. Sfecla este cunoscuta mai ales ca una din cele mai bune surse alimentare naturale de vitamina B9, 200 de grame continand aproximativ 50% din necesarul zilnic din aceasta vitamina, foarte importanta pentru activitatea cardiovasculara, a sistemului nervos si digestiv.
* Vitamina C - este supranumita si vitamina imunitatii, deoarece are un rol esential in mentinerea sanatatii si functionalitatii sistemului natural de aparare al organismului. Dar rolul sau nu se limiteaza la atat, vitamina C fiind esentiala si pentru sistemul cardiovascular, pentru sistemul muscular si cel nervos. Ei bine, si la acest capitol, sfecla rosie este pe podium, 200 de grame din acest aliment preparat corespunzator asigurand nu mai putin de 25% din necesarul zilnic de vitamina C.
* Potasiu si magneziu - o portie de 150 de grame de sfecla rosie contine 16% din necesarul zilnic de potasiu al unui adult si 12% din necesarul de magneziu. Ambele minerale sunt esentiale pentru mentinerea functionalitatii inimii (ele alcatuiesc si celebrul "Aspacardin", folosit in aritmia cardiaca), pentru sanatatea sistemului nervos si a celui muscular.

PRECAUTII SI CONTRAINDICATII

�

La aproximativ 15% dintre cei care consuma sfecla rosie, urina capata o culoare rosie, fenomen denumit beturie, care nu arata vreo afectiune sau intoxicatie, ci doar o incapacitate partiala a organismului de a asimila anumiti nutrienti din sfecla.
Abuzul de suc de sfecla (peste 400 ml) poate determina o paralizie temporara a corzilor vocale. De asemenea, la doze mari de suc de sfecla rosie sau la sucul de sfecla consumat simplu, fara suc de morcov, pot aparea stari de greata.

 

• Ilie Tudor

 

ANANASUL

Medicamentul sarbatorilor:

In Brazilia, de unde provine ananasul, s-au pastrat pana in zilele noastre tufisuri salbatice din aceasta planta erbacee, deloc atragatoare. Fructele sale dulci le-au fost prezentate europenilor de Columb. Ajuns a doua oara in America, el a ramas atat de uimit de gustul lor minunat, incat l-a considerat "regele fructelor tropicale", incarcandu-si la maximum corabiile cu ananas.

Cedeaza si cancerul

Astazi, ananasului i s-au descoperit si virtuti medicale. Cu fermentii extrasi din sucul dulce, medicii incearca sa invinga cancerul. Fermentii au stimulat puterile de aparare ale organismului, au reusit sa stagneze

cresterea metastazelor, au diminuat reactiile adverse, destul de grele, ale terapiei cu citostatice si radioterapiei. Efectul creste daca se aplica o dieta anti-cancer, care contine in afara de ananas galben, si alte fructe de culoare portocalie, rosie, albastra si, neaparat, foarte multe legume (zarzavaturi) de culoare verde. S-au descoperit in ananas si unele substante cu o actiune antioxidanta puternica, care intra in legatura cu radicalii liberi si ii scot din organism, ceea ce este foarte important pentru prevenirea cancerului, dar si a imbatranirii.



Protectie de infarct si hemoragie cerebrala

Datorita bromelinei pe care o contine, ananasul fluidizeaza sangele, stimuleaza circulatia sanguina, fapt pentru care putem sa-l folosim in prevenirea trombozei, aterosclerozei, in diferite boli ale inimii. Fructul este benefic si pentru cei cu hipertensiune. Conform ultimelor informatii stiintifice, sucul de ananas ajuta la curatarea vaselor sanguine de "rugina", prevenind accidentele vascular-cerebrale si infarctul miocardic, ceea ce ar trebui sa ne convinga sa bem zilnic cate un pahar de suc sau sa mancam cate un sfert de ananas de marime medie.

Inamicul inflamatiilor si al edemelor

Ananasul este si un remediu diuretic foarte bun. De aceea, este recomandat in boli ale rinichilor, inclusiv cu inflamatii, dar si in afectiuni ale ficatului. Ananasul este si un aliat bun al medicului stomatolog. Alcaloizii pe care ii contine au un efect analgezic, de aceea el ajuta la diminuarea durerilor si a inflamatiilor care apar dupa extractia dintelui. Inainte de vizita la cabinetul medical, se recomanda timp de 3-4 zile sa consumati cate jumatate de fruct zilnic. Cercetatorii in domeniu spun ca este o metoda buna pentru prevenirea urmarilor neplacute si nedorite care pot sa apara dupa o extractie mai complicata. Intotdeauna, afectiunile inflamatorii se trateaza mai usor daca zilnic se beau cate doua pahare de suc proaspat de ananas.

Salvarea meselor de sarbatori

�

Pus pe masa de sarbatori, ananasul devine nu numai delicatesa care infrumuseteaza masa, dar si un aliment-medicament. Daca in timpul mesei bem un pahar de suc si mancam o feliuta de fruct, favorizam activitatea fermentativa a sucului gastric. Este important pentru cei care prefera mese cu alimente grele pentru digestie, carne grasa, mezeluri. Daca bem suc inainte de masa, el devine un bun pansament gastric, mai ales daca in paharul cu suc adaugam si un albus de ou crud batut spuma. Atunci se calmeaza arsurile stomacale, se revigoreaza activitatea digestiva, scapam de senzatiile neplacute produse de regurgitatie (eructatie). Fiind hipocaloric, ananasul face parte din multe diete pentru slabit. Continutul ridicat de saruri de potasiu favorizeaza eliminarea surplusului de lichid din organism, dar si a surplusului de greutate. In acelasi timp, se imbunatateste si metabolismul, curatarea sangelui de toxine, de aceea este recomandat a fi consumat regulat de persoanele obeze, dar si de cele cu anemie, pentru efectul energizant al fructelor.
Sucul proaspat de ananas ajuta la inlaturarea viermilor intestinali, fapt pentru care scade si intoxicatia organismului.

Si multe altele

Cercetatorii au constatat ca ananasul mareste si efectul terapeutic al antibioticelor naturale. Daca mancam zilnic ceapa, usturoi, hrean si bem suc de ananas, dublam efectul antibacterian al plantelor. Asta inseamna prevenirea infectiilor sistemului respirator, a racelilor si a starilor gripale, a sinuzitelor si a bronsitelor. Prezenta serotoninei si triptofanului in ananas ajuta in tratarea depresiilor, imbunatatirea memoriei si a capacitatii de concentrare.

Tratamente gustoase

* Raceala. La primele semne de raceala se prepara un cocktail cu vitamine. In mixer se face o pasta din 100 g de ananas proaspat, care se amesteca cu 150 ml de bors de casa, suc din 1/2 de lamaie, 2 linguri de sirop natural de coacaze si o lingurita de miere de albine lichida (neincalzita). Se consuma de 2-3 ori pe zi.
* Helmintoza. Mai multe specii de viermi intestinali pot fi eliminate cu ajutorul infuziei preparate dintr-un ananas de marime medie, necuratat de coaja. Fructul intreg se spala bine cu apa fierbinte, se taie in bucati mari, care se oparesc cu un litru de apa clocotita. Vasul se acopera cu un capac, deasupra se aseaza o perna si se infuzeaza timp de 3 ore. Infuzia strecurata se bea de 4 ori pe zi: dimineata pe nemancate, de doua ori in timpul zilei, cu o ora inainte de masa, si inainte de culcare, cu doua ore dupa ultima masa.
* Hemoroizi, dermatite, escare. Se curata fructul si din coaja lui tocata marunt se prepara un decoct. Un litru de apa se aduce pana la clocotire, se pun bucatele de coaja de ananas si se lasa sa fiarba pe un foc mic, 20 de minute, apoi se adauga 2 linguri de rozmarin si se mai lasa sa fiarba inca 10 minute. Decoctul se strecoara dupa racire. Un tampon imbibat cu lichid se introduce in anus pentru hemoroizi interni sau se aplica pe anus pentru hemoroizi externi. In cazuri de escare si diferite afectiuni ale pielii se tamponeaza pielea cu decoct de cateva ori pe zi.

�

* Negi, bataturi vechi. In timpul zilei, se ung locurile cu pricina cu o feliuta de ananas, iar inainte de culcare, se aplica pe negi sau bataturi o felie de coaja, cu partea umeda spre piele, si se prinde cu leucoplast. Dimineata, picioarele se tin in apa fierbinte cu sare si bicarbonat de sodiu. Procedurile se repeta pana se inlatura batatura.
* Greturi, stari de rau. Uneori, persoanelor bolnave li se face rau. Apare starea de greata fara un motiv vizibil, de regula la bolnavii cu hipertensiune, cu mici probleme la nivel de tiroida sau in caz de intoxicatii medicamentoase, dar si la cei meteosensibili. Se da prin razatoare radacina de ghimbir. O lingura de ghimbir ras se macereaza in 300 ml de tuica, timp de 10 zile. Cand apar primele simptome de rau, intr-un pahar cu 50 ml de apa calda se adauga 20 de picaturi din tinctura preparata si 150 ml suc de ananas. Se bea de trei ori pe zi, intre mese.
* Cocktail pentru copii anemici si pentru adulti, dupa o boala grea sau cu depresie. Este nevoie de un pahar inalt, cilindric. Se alege o portocala de circumferinta paharului si se taie cateva rondele cu grosimea de 5 mm. In pahar se toarna 100 ml suc de ananas, se acopera cu o felie de portocala. Deasupra se toarna 150 ml suc de mar, se pune o frunzulita de menta si se acopera cu o felie de portocala. Se mai toarna suc de portocala, se aseaza deasupra cateva bobite de struguri si, dupa dorinta, un cubulet de gheata. Cocktailul creste puterile de aparare a organismului, il imbogateste cu vitamine, diminueaza starile depresive.

Contraindicatii

Chiar daca are multe calitati terapeutice, sucul de ananas creste aciditatea sucului gastric si nu este recomandat in cazuri de ulcer gastric, hiperaciditate. La fel de atente trebuie sa fie si persoanele cu hemofilie, hemoragii interne.

 

• Elena Josan

 

Educatia sexuala ar trebui sa inceapa cu adultii

Copiii primesc educatie sexuala putina sau deloc. Dar a cui este vina?

• 
• 

Vezi toate pozele

Atunci cand adultii stiu mai putin decat copiii

Cartea Love and Sex citeaza o parte interesanta a unei discutii publice despre sex. Un tanar isi impartaseste opinia in fata multimii, spunand: "Daca cineva ar trebui sa fie educat, atunci acestia sunt adultii. Se pare ca exact lucrul asta ii impiedica sa fie fericiti." A fost o propozitie aparent nevinovata si poate chiar amuzanta, dar cu o semnificatie mult mai profunda. Indica spre unul din esecurile principale in educatia sexuala.

Cei care se presupune ca ar trebui sa educe si isi impartaseasca cunostintele de multe ori stiu mai putin si sunt mult mai rezervati decat tinerii. Majoritatea celor responsabili de educatia sexuala abordeaza, in continuare, doar biologia reproducerii. Si acesta este exact tipul gresit de perspectiva asupra sexualitatii umane, despre care ar trebui sa ni se spuna mult mai mult decat ca este aproape acelasi lucru care se intampla si la pasari, albine si, de exemplu, la bovine.

In aceste vremuri moderne, lucrurile au luat o intorsatura spre bine, asa cum a descoperit un studiu recent efectuat pe profesorii de scoala primara si secundara, in mare prin chestionare anonime. Dar cu doar cativa ani in urma, educatia sexuala era complet ignorata sau predata de profesori insuficient pregatiti.

Biologia reproducerii ar putea fi predata chiar si in clasele mici de scoala primara, deoarece copiii sunt adesea foarte receptivi la aceste lucruri chiar si atunci si de multe ori se aleg cu o vedere nu tocmai potrivita a sexualitatii si a tot ce este legat de aceasta. Chiar daca educatia sexuala si tot ce este legat de ea este partial prezenta in clasele superioare de scoala primara, nu acopera toate segmentele importante, ci numai buzati mici ale unui mozaic destul de complex.

Educatia sexuala este un termen foarte general

In adevaratele clase de educatie sexuala s-ar vorbi despre masturbare, homosexualitate, psihologie, reactii sexuale, contraceptie si, de exemplu, diferentele dintre sexualitatea masculina si cea feminina. Sexualitatea ar trebui sa fie mentionata in multe alte teme conexe, de exemplu si atunci cand se vorbeste despre familie, dragoste, societate si problemele lumii moderne si, bineinteles, cand se vorbeste despre aspectele problematice si problemele morale in abaterile de sex si avort.

Educatia sexuala presupune mai mult decat biologia reproducerii

Educatia sexuala ar trebui sa fie, dupa cum se sustine in cartea Love and Sex organizata in acelasi mod ca si alte subiecte, astfel incat conceptele mai grele sa urmeze celor usoare, paralel cu varsta si nivelul de educatie al individului. Dar oamenii responsabili de educatia sexuala in scolile primare rareori privesc aceste lucruri intr-un sens mai larg.

Daca ar incerca punerea in aplicare a acestei abordari, ar avea nevoie de cativa profesori fericiti cu sexualitatea lor, multumiti si fericiti, care ar putea educa fara rezerve si in mod obiectiv. Sau, asa cum a mentionat mai devreme acel tanar, educatia sexuala ar trebui sa inceapa cu adultii.

O mare parte din responsabilitate revine parintilor

Trebuie sa intelegem ca toti cei in contact cu copiii ii educa sexuala, in special parintii. Educatia sexuala nu raspunde numai la intrebarile copilului curios, dar ofera si un exemplu, care poate varia de la reactia lor la vederea unei femei goale intr-o revista pana la o gluma obraznica. Educatia sexuala nu este doar despre nastere, menstruatie si vise umede, si de aceea este atat de importanta. Chiar daca unii parinti ar putea dori sa incerce sa o excluda din viata copilului lor sau chiar sa o priveasca de sus, nu vor face decat sa le transfere perceptia lor asupra copilului, ceea ce inseamna ca vor influenta foarte negativ viitorul sexual al copilului.

Taguri:

educatie sexuala, sex, sexualitate

Maslinele

- elixirul tineretii -

Maslinul este unul din cei mai iubiti arbori de pe continentul european. Vesnic verde, este simbolul prieteniei si-al pacii, dar si un simbol al sanatatii depline prin puterea vindecatoare pe care o are in fiecare din partile lui.
Maslinii cresc in zonele cu ierni blande si cu veri toride, iubesc mult soarele, dezvoltandu-se foarte bine pe versantii cu pietre calcaroase, atinse de briza marii. Lasati sa creasca natural, ei pot ajunge la dimensiuni si varste impresionante, trunchiul lor depasind opt metri in diametru si traind pana la sapte-opt sute de ani. La randul lor, maslinele sunt unul din alimentele cele mai puternice din punctul

de vedere al energiei pe care o confera organismului, dar si printre cele mai sanatoase din lume. Pe existenta lor s-a bazat, de-a lungul timpului, dezvoltarea unor intregi comunitati si chiar imperii, iar efectul lor exceptional asupra sanatatii le face sa fie de maxima actualitate, si acum, in secolul XXI, cand implinesc aproape... 8000 de ani de cand ii sunt omului de folos.

Maslinele pentru consum

De-abia culese din pom, maslinele contin o substanta numita oleuropeina, extraordinara din punct de vedere terapeutic, dar insuportabil de amara ca gust. Pentru a le scoate aceasta amareala exista adevarate mestesuguri, cum ar fi expunerea la aer, fermentarea in diverse conditii, inmuierea in ulei s.a.m.d. Ceea ce rezulta in urma acestor procedee, prea complexe pentru a fi detaliate in acest context, sunt maslinele de diverse tipuri, pe care le gasim in magazinele noastre, clasificate de cele mai multe ori in functie de culoare:
* Maslinele verzi - sunt culese de pe crengi cand inca nu s-au copt complet, iar apoi sunt murate. De obicei, sunt cel mai putin amare, avand in schimb un gust usor acrisor. Stimuleaza secretia de sucuri gastrice si apetitul, de unde si utilizarea lor frecventa ca aperitiv.

�

* Maslinele negre - sunt cele lasate sa se coaca pana la maturizare, capatand o culoare brun inchisa, de cele mai multe ori cu nuante rosiatice. Maslinele de un negru inchis, perfect, sunt obtinute, pur si simplu, prin innegrire. In cazurile fericite, aceasta innegrire se face prin oxidare la aer, dar din pacate industria alimentara a inventat si procedee mult mai nocive pentru sanatate, cum ar fi adaugarea colorantilor sintetici. Din acest motiv, este bine sa nu cumparati masline negre ca taciunele, ci asa-numitele masline negre naturale, de o culoare bruna, cu un gust sarat ceva mai puternic, dar care nu au fost colorate sau conservate cu aditivi nocivi pentru sanatate.
* Maslinele rosii - sunt obtinute din maslinele verzi sau negre, supuse unui anumit tip de fermentare, care face coaja lor sa capete o nuanta rosiatica destul de intensa. Prin diverse procedee de fermentare se pot obtine si masline galbene, portocalii sau chiar cu nuante de albastrui.
Toate tipurile de masline pot fi consumate simplu, de preferat neprelucrate termic, ca aperitiv, ca adaos in salate sau chiar ca ingredient principal la micul dejun sau la cina, sub forma de pasta de masline. Pasta de masline se obtine foarte usor, iar unsa pe paine are un gust agreabil, fiind foarte sanatoasa si hranitoare. Reteta: o suta de grame de masline fara samburi sunt pasate cu ajutorul mixerului, dupa care se amesteca bine cu o lingurita de suc de lamaie, cu o lingurita de ulei, doi-trei catei de usturoi pisati si putin praf de busuioc sau cimbru. Rezulta o pasta de consistenta pateului, care se poate pastra cateva zile la frigider, consumandu-se unsa pe paine, in sandviciuri, ca umplutura la ciuperci etc.



Uleiurile de masline

Efectele lor asupra sanatatii sunt mai bine studiate decat fructele consumate ca atare, dozarea si administrarea uleiurilor fiind mult mai simplu de facut si cuantificat. La noi in tara, exista mai multe tipuri de uleiuri de masline, caracterizarea lor facandu-se in functie de metoda de obtinere, de anumiti parametri chimici (mai ales in functie de aciditate), dar si de unele teste de gust, facute de... degustatori profesionisti de uleiuri.

�

* Uleiul rafinat de masline - este cel mai frecvent intalnit in magazinele noastre, fiind si cel mai ieftin. Adesea il gasim sub denumirea italiana de olio di sansa, fiind obtinut prin procedee termice si chimice din masa pastoasa care ramane dupa presarea la rece a maslinelor, prin mijloace exclusiv mecanice. Este la fel de sanatos sau, daca vreti, de nesanatos, ca si uleiul rafinat de floarea-soarelui, cu diferenta ca este ceva mai scump decat acesta din urma.
* Uleiul simplu de masline - este un amestec dintre uleiurile de masline rafinate si uleiurile de masline obtinute prin presare la rece, obtinandu-se un produs cu mai putin de 1% aciditate. Este foarte putin amar la gust, putand fi folosit intr-o varietate mare de retete. Asupra sanatatii are efecte destul de bune, fiind unul din cele mai sanatoase uleiuri de pe piata noastra, dar neputandu-se compara cu...
* Uleiul virgin si extravirgin de masline - sunt cele mai sanatoase feluri de ulei de masline, fiind obtinute prin presare la rece si pastrand aroma naturala a fructului. Diferenta dintre uleiul virgin si cel extravirgin este de aciditate, ultimul avand o aciditate mai mica de 0,8%. Acest ulei poate fi usor verzui, din cauza continutului de clorofila, sau auriu, din cauza continutului de licopen. Poate fi usor recunoscut dupa faptul ca la rece devine ceva mai tulbure si capata o anumita vascozitate, ceea ce este o calitate si nu un defect. Este ceva mai amar la gust, fiind mai greu de folosit in diferitele retete, dar in sosuri, in salate si, mai ales, combinat cu suc de lamaie, are un gust minunat, mai ales odata ce te-ai obisnuit cu el. Este un adevarat elixir pentru vasele de sange, pentru piele, pentru sistemul nervos si endocrin, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza:

Boli prevenite prin consumul maslinelor

* Cancer la san - un studiu-gigant, efectuat pe 62.000 de paciente din Suedia, a demonstrat faptul ca femeile care consuma frecvent masline si uleiuri virgine de masline au un risc cu 45% mai mic de a face cancer la san. De aceea, se recomanda inlocuirea grasimilor animale si a uleiurilor rafinate, bogate in grasimi polisaturate, cu uleiul de masline presat la rece. Studiul suedez este doar un exemplu recent si foarte bine documentat, dar multe alte cercetari arata ca in randul femeilor din tarile mediteraneene, in comparatie cu populatia de sex feminin din Statele Unite si din alte tari unde dieta este predominant carnivora, exista o incidenta mult mai mica a cancerului la san.

Maslinii ating varste si dimensiuni impresionante

�

* Cancer de colon - mai multe studii de medicina experimentala arata ca animalele de experienta hranite cu masline si cu ulei de masline se bucura de o imunitate crescuta in fata cancerului intestinului gros. Explicatia este ca in uleiul de masline si, mai ales, in maslinele ca atare, exista substante cu puternic efect anti-mutagen, care ajung in colon. Aceste substante anihileaza radicalii liberi si stopeaza, pur si simplu, procesul de malignizare a celulelor sanatoase, impiedicand formarea tumorilor in intestinul gros.
* Astm bronsic - o serie de substante continute de catre uleiul virgin sau extravirgin de masline, cum ar fi flavonoidele sau fenolii, au un puternic efect antiinflamator. Intre altele, aceste substante previn fenomenul de inflamare a arborelui bronsic si de aparitie a astmului bronsic, cu crizele sale specifice. Acest efect protector in fata astmului se observa si la fumatori, precum si la persoanele expuse la noxele din aer sau care racesc frecvent.
* Gastrita si ulcerul gastric - uleiul extravirgin de masline si maslinele se administreaza in afara perioadelor de criza, cand ajuta la refacerea mucoasei gastrice lezate si, de asemenea, la reglarea secretiei de sucuri acide. Ingerat in timpul crizei de gastrita, uleiul de masline are asupra multor pacienti aceleasi efecte protectoare gastrice, dar in unele cazuri poate intensifica secretia de sucuri acide si poate agrava durerile si leziunile, administrarea lui cerand prudenta in aceste perioade.

�

* Litiaza biliara - este foarte bine prevenita de consumul zilnic de masline sau de ulei virgin de masline. Uleiurile continute de aceste fructe actioneaza, prin intermediul unor receptori aflati in tubul digestiv, asupra vezicii biliare, stimuland varsarea bilei si prevenind astfel dischinezia, stazele si formarea de calculi in colecist.
* Accident vascular cerebral - uleiul de masline ajuta la pastrarea elasticitatii vaselor de sange care iriga creierul si, in acelasi timp, previne formarea si migrarea prin organism a cheagurilor de sange. Cu alte cuvinte, dezamorseaza cele doua mecanisme majore de producere a accidentului vascular cerebral. Pentru a realiza aceasta preventie, se recomanda inlocuirea, pe cat posibil, a tuturor grasimilor animale, dar si a uleiurilor rafinate, cu ulei de masline presat la rece.
* Ateroscleroza, arterita obliteranta - un studiu al Universitatii de Medicina din Oxford arata ca uleiul de masline protejeaza arterele, inclusiv cele coronare. Cercetatorii au comparat efectul unei diete bogate in grasimi monosaturate, ca uleiul de masline, cu dieta tipica americana/occidentala, bogata in grasimi polisaturate. Dupa doua luni de dieta cu mult ulei de masline, s-a micsorat semnificativ nivelul colesterolului rau (LDL), al formarii placilor de aterom, al adeziunii moleculelor de sange ce rezulta in urma inflamarii arterelor.

Tratamente interne

* Colesterolul - se consuma macar de doua ori pe saptamana masline si pasta de masline, in plus, inlocuindu-se uleiul rafinat cu ulei virgin sau extravirgin de masline. Cercetarile au demonstrat ca folosirea uleiului presat la rece de masline creste semnificativ nivelul colesterolului asa-numit bun (HDL), care previne oxidarea si depunerea grasimilor pe artere. Mai mult, uleiul de masline reduce nivelul total al colesterolului din organism, fiind printre cele mai puternice remedii, naturale sau de sinteza, aflate la indemana celor care au probleme cu valorile ridicate ale colesterolului si ale trigliceridelor.
* Infarct - un studiu recent, facut in Spania, a comparat evolutia unor pacienti care au supravietuit unui infarct si au consumat apoi mari cantitati de ulei de masline virgin, cu cel al unor persoane care au supravietuit infarctului si au preferat, apoi, o dieta normala, cu grasimi polisaturate.

�

Ambele grupuri de pacienti care au consumat ulei de masline, respectiv de pacienti care au refuzat acest regim, au fost egale ca numar (171 de persoane) si au fost supravegheate vreme de 5 ani. Rezultatul a fost uluitor: pacientii din grupul care a tinut dieta cu mult ulei de masline au avut cu 82% mai putine cazuri de infarct decat cei din grupul de control.
* Hipertensiune - un alt studiu a fost facut, de data aceasta, cu pacienti hipertensivi, care au tinut un regim alimentar normal, dar au consumat minimum 15 ml de ulei de masline extravirgin zilnic. Dupa un an de administrare, s-a constatat ca la pacientii care il consumau regulat, zilnic, nevoia de medicamente hipotensoare a scazut, comparativ cu cei care nu au consumat ulei de masline decat foarte rar.
* Adjuvant in tromboflebita si in tromboze in general - o anumita categorie de substante, numite fenoli, continuta in uleiul virgin si extravirgin de masline, a demonstrat o certa capacitate de a impiedica formarea trombilor (cheagurilor de sange) in vasele de sange. Ca atare, persoanele care consuma zilnic macar 20 ml din acest ulei se vindeca mai repede de puseurile de tromboflebita, dar au si un risc mai scazut de recidiva sau de complicatii grave, cum ar fi embolia pulmonara.
* Bufeuri de caldura - combinatia de vitamina E, grasimi nesaturate si fenoli din uleiul de masline are darul de a normaliza secretia de hormoni, prevenind astfel aparitia bufeurilor, dar si a altor simptome specifice premenopauzei, cum ar fi palpitatiile, transpiratia nocturna etc. Dupa instalarea menopauzei, consumul de ulei extravirgin de masline, impreuna cu dieta cu legume si fructe crude, este un extraordinar mijloc de prevenire si de stopare a evolutiei osteoporozei.
* Microlitiaza biliara - vreme de 1-3 zile se consuma zilnic cate 150-200 ml de suc de lamaie, amestecat cu o cantitate egala de ulei virgin de masline. Tratamentul este destul de greu de suportat, dar are rezultate spectaculoase, daca e facut dimineata, pe stomacul gol. Uleiul amestecat cu suc de lamaie se ia portionat in 4-5 doze: dupa prima doza de ulei, va culcati pe partea dreapta, cu ceva cald pus pe zona ficatului, si ramaneti asa. Dupa douazeci de minute, va intoarceti incet (culcat fiind), de pe o parte pe alta, fara miscari bruste. Apoi puteti consuma inca o portie de ulei de masline cu suc de lamaie, pana cand terminati toata cantitatea, dupa care va odihniti pe partea dreapta minimum 2 ore. De regula, acest tratament stimuleaza puternic varsarea bilei din colecist, antrenand si calculii de mici dimensiuni sau malul, care vor fi eliminati prin scaun. Exista tratamente similare, mai dure, care presupun un regim prealabil de 24 de ore (in care se consuma numai suc de mere), dar acestea sunt foarte puternice si sunt contraindicate celor care au calculi de mari dimensiuni, deoarece pot determina obstructia cailor biliare.
* Constipatie - dimineata si seara, se consuma cate 100 de grame de masline negre. Este un tratament simplu, care asigura nu mai putin de 45% din necesarul zilnic de fibre alimentare, stimuland in acelasi timp si peristaltismul intestinal, dar si eliberarea de sucuri digestive. Ca atare, aceasta cura se dovedeste a fi benefica atat in cazul unei constipatii atone, cat si al unei constipatii datorate dispepsiei sau unei diete sarace in fibre alimentare.

�

* Reumatism - un studiu de medicina experimentala a aratat ca animalele cu artrita indusa de substante chimice si tratata cu polifenoli si vitamine din uleiul virgin sau extravirgin de masline au o rata de ameliorare a inflamatiei si rigiditatii articulare foarte buna. Mai exact, substantele extrase din uleiul de masline au avut aceeasi eficienta ca si indometacinul - o substanta de sinteza, adesea folosita pentru combaterea puseurilor reumatice.
* Stimularea cresterii la copiii mici - uleiul presat la rece de masline este bine sa fie introdus in alimentatia copiilor odata cu trecerea de la regimul exclusiv bazat pe lapte, la cel diversificat. Pe langa ca le protejeaza de mici inima si vasele de sange, uleiul de masline ii ajuta sa ia in mod natural in greutate, stimuland procesele de crestere a sistemului osos, muscular si nervos. Mai mult, uleiul de masline se pare ca este una dintre grasimile cele mai bine tolerate de copii.
* Adjuvant contra cancerului la prostata - s-a descoperit ca o substanta care se gaseste in uleiul de masline, anume beta-sitosterolul, inhiba cresterea celulelor cancerului de prostata. Ca atare, se recomanda in mod special introducerea in dieta bolnavilor de cancer cu aceasta localizare a minimum 15 ml ulei de masline virgin sau extravirgin, consumat zilnic. Si mai buna este inlocuirea grasimilor animale si rafinate cu acest ulei, care stimuleaza si imunitatea.
* Anemie feripriva - doua sute de grame de masline contin aproape 50% din necesarul zilnic de fier, care este si foarte asimilabil, consumat din aceasta sursa. Se recomanda administrarea zilnica a maslinelor ca atare (uleiul nu contine decat cantitati foarte mici de fier), dar si a altor alimente bogate in fier, cum ar fi urzicile, spanacul, leurda si, mai ales, galbenusul de ou.

Tratamente externe

Uleiul de masline este un extraordinar medicament pentru uz extern. El este pe de o parte eficient in sine, fara adaosuri, datorita continutului de vitamina E, de flavonoide, de fenoli. Mai eficient este insa dupa ce au fost macerate in el si anumite plante medicinale. Uleiurile de sunatoare, de galbenele sau de cimbru sunt mult mai eficiente, atunci cand sunt facute cu ulei de masline presat la rece, decat atunci cand sunt facute cu uleiuri rafinate. In cele ce urmeaza, vom detalia mai ales actiunile uleiului de masline folosit simplu, fara alte adaosuri, pentru a intelege valoarea sa terapeutica pentru uz extern:
* Arsuri usoare - se aplica uleiul de masline pe portiunea afectata in pelicula groasa, de mai multe ori pe zi. Este usor antiseptic, prevenind suprainfectarea, diminueaza inflamatia si ajuta la refacerea mai rapida a tesuturilor dupa arsurile de gradul I si II. In arsurile solare grave se foloseste uleiul de masline in care s-au macerat galbenele (Calendula officinalis). Calmeaza usturimea si previne procesele de malignizare si aparitia cancerului de piele.
* Uscarea pielii - apare mai ales iarna, cand frigul si vantul deshidrateaza puternic tesuturile expuse. Pentru a proteja pielea, se face saptamanal, dupa baie sau dus, un masaj usor cu ulei de masline, mai ales pe brate si pe picioare. Uleiul se pune in causul palmei, in cantitati mici, iar apoi se intinde pe piele, usor, pana cand este complet absorbit.
* Keratoza - zilnic se aplica pe portiunile de piele afectate ulei de masline, care se intinde, prin masaj usor, de tip mangaiere, vreme de cinci minute. Intern, se consuma, de asemenea, ulei presat la rece de masline, dar si alte alimente bogate in vitaminele E si A, cum ar fi catina, nucile, morcovii.
* Eczeme produse de contactul pielii cu detergenti - dupa fiecare spalare in care s-au intrebuintat detergenti, zonele de piele care au intrat in contact cu acestia vor fi bine uscate si apoi se vor unge cu ulei de masline extravirgin, in locul cremelor obisnuite. Acest ulei are efecte calmante, reduce sensibilitatea alergica la nivelul pielii, ajutand la regenerarea mai rapida a tesuturilor afectate de contactul cu diferite substante iritante.

ULEIUL DE MASLINE SI FRUMUSETEA

* Pentru pielea mainilor - in zonele mediteraneene, pentru a avea mainile frumoase si fine, femeile, inainte de culcare, le masau cu ulei de masline si apoi le acopereau pe timpul noptii cu manusi de bumbac. Dimineata aveau o piele mult mai stralucitoare, moale si catifelata.

�

* Pentru unghii - in cazul in care cuticulele sunt foarte tari si inestetice sau unghiile sunt fragile, degetele vor fi inmuiate, o data la cateva zile, timp de 20 de minute, intr-un paharel de ulei de masline. Consumul intern de masline si de ulei virgin de masline de asemenea va contribui la sanatatea si frumusetea unghiilor.
* Pentru ten uscat - se prepara o masca dintr-o lingurita de ulei de masline, un galbenus de ou si o lingurita de miere lichida. Toate aceste componente se amesteca foarte bine, pentru omogenizare, apoi se aplica pe fata, vreme de minimum 15 minute. Este un tratament care hraneste si hidrateaza tenul.
* Pentru buze uscate sau crapate - inainte de a iesi afara si cand va intoarceti acasa, dupa ce ati stat in vant, frig sau soare puternic, ungeti-va buzele vreme de cateva minute cu ulei virgin de masline.

PRECAUTII SI CONTRAINDICATII LA TRATAMENTUL CU MASLINE

Cand sunt de buna calitate, maslinele si uleiul de masline nu au nici un fel de contraindicatii. Singura rezerva este in cazul uleiului rafinat de masline, unde unele sortimente s-au dovedit a contine acrilamida - o substanta extrem de daunatoare, cu efecte demonstrat cancerigene. De altfel, se pare ca in curand Uniunea Europeana va obliga producatorii acestor uleiuri sa specifice pe ambalaj continutul exact de acrilamida.

 

• Ilie Tudor

 

Doi centimetri de singuratate

* Sunt ultimele supravietuitoare. Singurele ramase din "vremea aceea". Livia si Stefania, acum in varsta de 87 de ani. Doua fetite blonde, doua prietene nedespartite ce se jucau intre flori, in gradina unei case mari, boieresti, dintr-un sat altadata romanesc, separate apoi pentru totdeauna de un hotar nemilos, tras peste noapte. Pe-o harta normala, peste granita, doi centimetri le-au despartit toata viata. Una a ramas aici. Alta dincolo *

Felicitarea aurie

Putila, comuna de munte, aflata astazi pe pamantul Ucrainei. Casa copilariei a fost a Liviei. Mare, noua odai, cu zidurile dinspre gradina imbracate pe de-a-ntregul in trandafiri albi. Stefania Boiciuc ii era verisoara, singura la parinti, pe atunci. Venea aproape zilnic la casa de flori. Abia astepta s-o poata zbughi de acasa, sa se joace alaturi de Livia si fratii sai. O armonie era gradina aceea. Un rai. O icoana, astazi, pentru cele doua batrane singure, care-si amintesc din departari. Se intampla ca parintii Liviei erau oameni bogati: Eugen si Romualda Priscornic. Tatal, notar public, absolvent cu

brio de Drept la Viena. Prin munca si faima lui de jurist ridicase o gospodarie trainica - grajduri cu vite, cai mandri, cu care se plimbau in trasura sau in sanii elegante, cinci servitori pentru gradina si bucatarie, pamanturi intinse, plus inca doua case si mai mari (intr-una gazduiau chiar o intreaga Judecatorie importanta a intregului tinut). Au pierdut totul intr-o singura zi. Casele, pamanturile, animalele. Totul. Era 29 iunie 1940, chiar de sfintii Petru si Pavel. Soldatii sovietici paseau incolonati pe ulita mare, cu fanfara inaintea lor. De atunci, viata nu a mai fost la fel.
*
24 decembrie 2010. Un apartament micut, de bloc, din orasul Campulung Moldovenesc, Romania. O camera e incalzita, cealalta nu - pentru putina economie. E imbracata gros si sta visatoare pe un fotoliu visiniu, aproape de soba, intr-o atitudine nobila, princiara, foarte atenta cu sine insasi. Parul complet alb si des, grijuliu pieptanat, ii da parca si azi atitudinea aceea de fosta scolarita sever educata la pensionul de fete din Cernauti. A fost toata viata educatoare. Cel mai mult pe lume i-a placut sa aiba grija de copii. In spatele ei, pe-un perete frumos luminat, sunt trei peisaje cu Bucovina, ale unui cunoscut pictor austriac, Albert Kollmann - singurele ramase din zecile care impodobeau odinioara casa cea mare din Putila.

Parintii Liviei, in gradina cu flori

�

Sub fereastra, o masina de cusut nemteasca, marca Singer, ce functioneaza la fel de bine ca acum aproape un veac, cand tatal i-a facut-o cadou mamei. Desi i s-au oferit pe ea sume impresionante, Livia nu a vrut sa o dea. Pentru dansa, nu este un obiect oarecare. E masina de cusut care le-a salvat viata atunci, in refugiu, dupa ce tatal lor a murit. Din croitorie au supravietuit, ea, mama si fratii sai, in anii aceia cumpliti de pribegie. Masina asta. Cu picioare de fier impletit, inscriptie aurita si pedala. Pe masa cea scunda din mijlocul odaii, sub cateva crengi de brad ornate cu globuri, e asezata, in picioare, o felicitare aurie, desfacuta, cu litere slavone. "Draga Livica. Sarbatori de Craciun iti doresc, fericite, si Anul Nou 2011 fericit iti doresc. Nu sunt cunoscuta cu familia ta, dar le doresc la toti bucurie si mult noroc! La noi, a cazut zapada. 6gr. de frig. E tare frumos, dar mie imi este tare trist. Anii trec asa de repede! Anul nou se incepe, te uiti, anul a trecut. Eu nu vreau sa trece vremea asa de repede. Cred ca si tu nu vrei. Avem nepoti, stranepoti, ei sunt asa de mici. Eu am vazut numai pe unul, al doilea are 1 an. Tare as vrea sa-i vad. Pe Olga, tot. Fiul meu, Petru, lucreaza mai mult la Kiev. Eu sunt singura. Mi-e dor de tine. Mi-e dor de Putila. Te sarut cu dor si cu drag". Semnat: Stefania.
Livia mai primeste asemenea cuvinte cateodata, de sarbatori, de la o adresa greu de deslusit pe plic, din cauza slovelor acelora ucrainene si, cu trecerea anilor, avand tot mai multe stangacii de exprimare in romaneste. Inainte, prietena ei scria corect, impecabil. Doar au fost colege la scoala primara romana. Apoi?... Nu mai stie ce s-a intamplat. Din acea vara a anului 1940, cele doua copile blonde din gradina cu flori nu s-au mai intalnit niciodata.
Raiul florilor
Copiii si florile. Asta i-a placut Liviei toata viata ei. E singurul locatar din bloc care a plantat flori in fata, pe terenul public, ingrijindu-le cu mare efort si atentie. Ca sa fie frumos. Camera ei, de asemenea, e plina de plante. Isi aminteste cu o precizie uluitoare locul fiecarei flori din gradina casei parintesti, de dincolo de granita. 130 de tulpini de trandafir. Agatatori, care imbracau casa, pitici sau tufe parfumate. Bujori, margarete albe si rosii, crini, salvie, lalele, garoafe, cafelute, flocs, nu-ma-uita, gura-leului. Imi arata cu degetul si ochii inchisi unde erau fiecare acolo, in iarba, la locurile lor. Ce culori aveau, ce forme, toate detaliile... Veranda larga, invesmantata toata in caprifoi...

Livia (in mijloc) si fratii ei

�

In spate, spre un rau limpede, acea "steingarten" (gradina de piatra), cu mici stanci ornamentale, pe care cresteau specii rare de plante, pe care tatal ei le comanda direct de la Viena, primindu-le-n ladite, primaverile, apoi ingrijindu-le singur-singurel, fara nici un ajutor din partea mamei, fiindca-i placea sa-i bucure pe toti cu frumusetea gradinii sale. Pentru toate avea vreme tatal ei, Eugen Priscornic. Ingrijea florile imbracat in costum, c-o palarie alba cu boruri largi pe crestet. "Si imi rasuna si azi in minte tacanitul foarfecei lui de gradina, diminetile, cand mama deschidea larg fereastra de la picioarele noastre si o lumina racoroasa intra in odaia copiilor care ne trezeam. Atunci auzeam de afara tacanitul: Tac-tac... Tac-tac. Asa, rar. Tata lucra la gradina zambind, fluierand lieduri nemtesti...".
Avea mustata, ochii albastri si era inalt tatal Eugen. El tinea familia unita, prospera. Decorase peretii odailor cu o multime de tablouri cu flori si peisaje bucovinene, caci asta era o alta mare satisfactie de-a lui, cand primea vreun oaspete: sa-l plimbe prin casa si sa-i prezinte tablourile. Cu 20 de ani era mai in varsta decat mama Romualda, dar ea il venera pentru forta lui de a face toate lucrurile bine. Pe cei doi frati ai Liviei ii chema Cornelia si Romulus. In casa mai traia si bunica lor, Rozalia, care nu vorbea cu copiii decat in limba germana, ca sa invete. Apoi, Stefania!... Aparitiile ei erau mereu o bucurie. Singura prietena de aceeasi varsta cu Livia. Candva, intre flori de nu-ma-uita, isi jurasera amandoua ca n-o sa se desparta, nici la scoala si nici mai departe, oriunde le-ar duce destinul. Erau cu totii impreuna si era bine. Peste tot in jur, pana departe, era numai si numai Romania.



Exodul

Mai intai s-a auzit zgomot de toba, in capatul ulitei largi. Apoi trompetele. Cativa ofiteri calari, cu nadragi bufanti, sapca larga cat roata carului si uniformele acelea de pasla, verde-murdar, nemaivazute pana atunci. Era ora 5.30 dimineata si lumea abia se dezmeticea. "Cine sunt oamenii astia?", a murmurat tatal incruntat, ridicandu-se din pat si mergand spre fereastra. In spatele calaretilor au aparut niste masini. Apoi, cateva tunuri, trase prin praf. Soldati murdari, zdrentarosi, unii dintre ei doar niste bieti copii, de vreo 16 ani. Si muzica. Muzica aceea taraganata, ruseasca, alunecand pe dinaintea ferestrelor. Nimeni nu pricepea ce se-ntampla. Oamenii ieseau pe strazi, cascand inca. N-aveau nici cea mai vaga banuiala despre ce avea sa li se spuna public, dupa numai cateva ore. Anume, ca mai au trei zile de stat in casele lor. Atat. Ca trebuie sa impacheteze si sa-si paraseasca locuintele. Se uitau unii la altii si nu le venea a crede. Cedarea Bucovinei de Nord?!... Ce-o fi si asta?

Livia in gradina

�

De ce? Pentru ca asa se hotarase. Pur si simplu, peste trei zile, aici nu mai trebuia sa fie Romania. Nu mai era casa lor. Se inchidea granita. Gata. O linie grosolana, trasa in graba cu un creion bont de tamplarie pe-o harta de campanie, de-un general pe nume Molotov. Daca i se miscau degetele generalului astuia o jumate de centimetru mai sus, totul ar fi fost ca-nainte.
Dar nu a fost. Pentru Livia, cele trei zile parca abia au trecut. "Tin minte ca a doua zi, dis-de-dimineata, mama a pus intr-un geamantan niste lingurite si cateva stergare de bucatarie. Lucrurile astea ii picasera sub ochi atunci cand s-a trezit si, automat, saraca le-a pus in bagaj, fara sa se mai gandeasca. Umbla cu geamantanul acela pe jumatate gol prin casa si se uita asa, in jur, ca pierduta: "Ce sa luam, dragii mei?... Unde mergem noi acum, mai copii?..." Toata dimineata am auzit clinchetul linguritelor, trecand prin odai... Tata nu a vrut sa plece, pana in ultima clipa. Tinea mereu in maini un atlas geografic urias, gros, nemtesc, si ne zicea tuturor: "Este o greseala! Rusii nu au fost niciodata aici. Uitati-va. Trebuie ca este o greseala!...". Se uita la vecini cum pleaca din case, de pe pamanturile lor si nu-i venea sa creada. "Oameni buni, este o greseala!...". Din cauza asta, noi am fost ultima familie care a plecat din Putila - comuna mare, cu mii de oameni. Ultimii romani. Pustie era strada noastra, unele case ardeau. Rusii dadeau foc si jefuiau totul. Si se auzeau clopote. La intervale rare, bateau in dunga peste intreg satul, ca dupa mort...".
Au plecat noaptea, pentru ca a doua zi, la ora patru dupa-amiaza, se inchidea granita. Intr-o caruta mica au pus cateva lucruri - hainute de-ale copiilor, o parte din tablouri, cateva paturi, plapume, covoare. Masina de scris a tatei. Masina de cusut Singer. Cei trei armasari mandri fusesera inca din prima zi confiscati de rusi. La fel, restul animalelor. Le mai ramasese un manzuc instelat, de doi ani, neinvatat inca la caruta. Lui i-au pus hamurile. Tot drumul, 70 de kilometri pana la Radauti, tatal Eugen avea sa-l faca pe jos, tinand acest calut de capastru.

Livia in scoala normala in banca a doua, la perete

�

In ziua plecarii, pe la pranz, s-au intalnit cu Stefania si tatal ei, Ion Boiciuc. Au vorbit putin, doar barbatii. Ion nu voia sa plece. Privea in zare, spre un punct fix, ca hipnotizat, si-o tinea mortis ca nu vrea. De ce? Uite asa! Nu voia. Cum sa plece, sa lase tot? "Mai Ioane, nici eu nu voiam. Dar am auzit ca pe aceia care raman o sa ii duca in Siberia. Stii ce-i aia Siberia? E moartea, Ioane. Lasa macar fetita cu noi", il ruga tatal Liviei. "Lasa fata si-apoi vei vedea dumneata, dupa ce se limpezesc lucrurile...". Dar celalalt barbat parca nici nu mai asculta. Gandurile-i erau in alta lume. Si-a luat fetita de mana si a plecat, fara nici un cuvant. Acasa la el. Un munte de om era Ion Boiciuc. Livia ii vedea spinarea lata departandu-se. Mergea abatut, cu capul in pamant, tragandu-si fata catre casa. O copila blonda, slabanoaga, cu pasul putin sontac si neindemanatic, care a vrut sa se intoarca o data spre dansii, dar tatal a smucit-o dupa el, mai departe. "Haide mai, fata. Haide, mai...".
Asa ca au plecat ultimii, pe data de 2 iulie 1940, la ora unu noaptea. Pe cerul Putilei luceau stele uriase. Eugen Priscornic a deschis "casa de fier" in care-si tinea candva banii si actele notariale. A lasat-o asa, deschisa si goala. Si usa de la intrare a lasat-o larg deschisa. "Sa ia ce vor, dar macar sa nu distruga usa", a zis. "Ca e pacat...". (Aveau sa afle ca dupa nici o luna rusii pradasera si distrusesera totul: casele, mobilele, grajdurile, gradina de flori. Absolut totul. Doar o singura candela au lasat aprinsa, in odaia din fata.) Iar manzul cel instelat a pornit incetisor la drum. Inspre capatul strazii, tatal a oprit putin caruta, s-a intors si a privit. A privit asa... intr-un fel anume, spre casa lui. Apoi s-au uitat si ceilalti. Se vedea odaia cea mare, slab luminata, prin usile larg dechise. Si perdelele infiorate de vantul serii, la celelalte feresti. Si trasura cea eleganta, poticnita intr-o rana, inaintea scarilor de la intrare. Si, la un moment dat, o silueta de fetita blonda, venind din cealalta parte a strazii, intr-o fuga poticnita spre casa lor, facandu-le din mers semne de adio cu mana.

Cianura pentru Siberia

Tot o silueta e si acum Stefania, intr-un colt de poza roasa, pe masa cea scunda a Liviei. Un chip micut, cetos, indaratul unui grup de gospodari fruntasi ai Putilei. Nu i se mai disting aproape deloc trasaturile, a ramas doar un oval alburiu, sters. Dar Livia stie ca ea este. Ea. Prietena ei de cruce, de care jurase candva ca n-o sa se desparta niciodata. "Stefania... Oare cum o fi aratand acum? Ce-o fi facand acum, biata de dansa?...". Dincolo, pe peretii din camera friguroasa, sunt alte cateva poze mari, inramate, cu oamenii vechi din neamul sau. Poate si din acest motiv n-a mai incalzit odaia aceea si n-a mai intrat acolo de mult. Sunt prea multe amintiri inauntru, care astazi chiar o indurereaza. Nu doreste sa-si mai aminteasca de nimic din ceea ce altadata a ranit-o si i-a injosit viata.

Livia in refugiu la Sannicolau

�

Ce rost mai are? Toti ai ei au murit. Toti cei care au fost candva in Putila. Fratii, vecini, prieteni. Romani dragi. De parca locul acela nici n-ar fi fost vreodata. Sau poate ar fi fost doar un vis.
Mama Romualda apare in medalionul unei poze, la Putila, tinandu-si degetele delicate la tampla, imbracata in strai popular bucovinean. Mereu Livia s-a intrebat cum de a avut femeia asta firava atata putere sa-i tina pe toti, sa-i ocroteasca si sa-i incurajeze, in toti acei ani de exil si de groaza. Tatal lor a murit la putina vreme dupa plecarea in refugiu. El n-a mai rezistat. Au ramas o vreme in Radauti, imediat peste granita. Vreo trei ani. Apoi au fost trimisi tocmai in celalalt capat al tarii, chiar in motul hartii romanesti, la Sannicolau Mare - saptamani intregi pe drum, intr-un vagon de marfa, cu cateva familii si o vaca, cu soldati unguri hortysti, care-i tineau prin gari la nesfarsit, doar ca sa-i umileasca si sa-i infometeze. Iar dincolo, la celalalt hotar, au luat-o iarasi de la zero. Nu aveau casa, bani, nimic. Manzul, caruta, argintaria fusesera de mult vandute. Erau infometati, goi, straini de lume. Cum a reusit mama sa faca rost de toate, sa gaseasca hrana, o locuinta, ba chiar si sa-i tina mai departe la scoala acolo, in Sannicolau? Nici acum Livia nu-si poate explica. Un fel de "har" al ei de-a pretui si ajuta oamenii, astfel fiind la randul ei respectata. Un anume spirit al bucovineanului "de nord", corect si sincer, "germanic" cumva, ramasita din mentalitatea fostului om al Imperiului?... Cam asa ceva, poate. Anul 1944 a fost acolo Infernul. Mai ales dupa "intoarcerea armelor". Se bateau rusi cu romani, apoi cu nemti care se retrageau, nemti cu sarbi, cu ungurii care intrau iarasi in tara. Toti cu toti, fara nici o noima. Pe ulitele din apropiere, cai despicati de obuze, masini carbonizate, fumegande, soldati sfartecati, atarnand sus, pe stalpii de telegraf... Toate astea le-au vazut ochii albastri, de copila, ai Liviei. Bombardamente, aproape zi dupa zi. Anul acela au trait cel mai mult prin beciuri - de la racoarea si mucegaiul lor i s-a tras boala tatalui. In doua saptamani a fost mort. In momentul in care si-a dat sufletul, Livia statea langa el, pe un scaun, si ii infasa un "puiut" de pernita. Tatal isi intorsese capul spre dansa. A murit privind-o. Cu puiutul acela sub cap a fost inmormantat, undeva langa un mar, la granita de apus a Romaniei. Jos, in beciurile mucegaite, in timp ce peste ei cadeau bombele, mama Romualda cosea la masina nemteasca. Punea materialul sub ac, apasa pe pedala si cosea. Carpea diferite lucruri pentru civili si soldati. In timp ce cosea, mama era calma, atenta, absorbita de ganduri. Ca si cum nimic imprejurul lor n-ar fi fost si nici n-ar fi putut sa fie altfel.
***
Dupa nici o luna, mama a fost chemata la o "comisie" ce hotara care refugiati vor fi repatriati in URSS. Se puteau intoarce la Putila. Paradoxal, li se dadea oamenilor o sansa de a reveni la casele lor "de dincolo". Dar mama stia: pentru romani ca ei, intelectuali si "chiaburi", intoarcerea nu putea avea decat un singur sfarsit: Siberia! Lagarul! Toti refugiatii stiau. Sarisera oameni din trenuri, de spaima sa nu ajunga inapoi intre rusi, chiar daca acolo insemna iarasi acasa. Ea, mama singura cu trei copii minori, n-ar fi avut nici o sansa in lagarul siberian. Auzise despre ce se intampla acolo, in pustiul acela polar, fara de nici o lege. Ce le faceau fetelor tinere. Cum erau omorati oameni pentru mancare, fara ca macar sa li se gaseasca urma. Gasiti inghetati, lihniti de foame. Pe toate le putea indura. Crima, violenta, legea celui mai puternic care supravietuieste. Dar batjocura fetelor ei, nu. Nu umilinta lor. Asta era ceva peste fire. Cu gandul acesta s-a dus, pe 7 februarie 1945, spre "comisia" de la Sannicolau Mare. Refugiatii asteptau incolonati, cu groaza in suflet. Doi ofiteri: unul roman, unul rus. Stateau la o masuta si puneau intrebari. Romualda inaintea lor, in picioare. Livida, dreapta, ca o statuie. Orice o intrebau, nu putea sa rosteasca decat un singur cuvant: "Radauti"... Doar asta raspundea, fara oprire: "Radauti... Noi am fost la Radauti...". S-a intors spre seara, tinand in palma un petic roz de hartie. Epuizata, impleticindu-se in mers catre casa. A cazut la picioarele copiilor si i-a prins pe toti in brate, tremurand ca de boala. "Iertati-ma", le zicea printre spasmele de plans. "Iertati-ma, copii...".

Mama Romualda

�

Livia scoate dintr-un sertar hartiuta cea rozulie. Rufoasa, patata, scrisa la repezeala candva, pe-o fata in romana, pe cealalta in rusa. Pastrata in familie, ca o icoana, pana azi. Citesc: "Dovada data cetatencei Priscornic Romualda si familiei sale ca sunt exceptati de a fi repatriati in URSS. 7 februarie 1945. Semnat:...". Aceasta fituica banala, neglijenta, scrisa de mana, a fost apoi ani la rand singurul lor reazem, pe oriunde au mers. Pasaportul lor catre supravietuire. "Cand am vazut-o venind pe mama in seara acea, noi, copiii, am inceput sa plangem impreuna cu ea", isi aminteste Livia. "Incercam s-o linistim, s-o cuprindem in brate, mangaind-o pe obraji, promitandu-i ca n-o s-o mai suparam. Nu pricepeam atunci prea bine ce se intampla. Abia cand am crescut mai mari, ea ne-a spus ce voia sa faca, de fapt, in acea seara: avea pregatite patru portii de cianura. Le purta cu ea, cusute in captuseala hainei. Daca am fi fost trimisi inapoi in Uniunea Sovietica, ne-ar fi dat fiecaruia dintre noi cate una, apoi ar fi inghitit-o si ea pe a patra. S-o luam toti deodata, copiii si ea. Atat de mare era atunci spaima de Siberia. Asa era mama. Orice indura, dar nu rusinea pentru cei din familia ei. Mai bine sa murim impreuna acolo, decat departe, in umilinta...".
Cu petecul acesta de hartie in buzunar au trait mai departe. Si-au refacut viata, au muncit, s-au asezat la casa lor, inapoi, in partea de Bucovina romaneasca. Si, dupa multi ani, au inceput sa primeasca, cu greu, primele vesti din Putila, despre cei care au ramas. Printre altele, una din 1949: Stefania Boiciuc si toti cei din familia ei fusesera deportati in Siberia, pe viata.

Cernauti, Ucraina

Si totusi, pana la urma, Stefania a supravietuit. S-a intors din Siberia, dupa 12 ani de suferinta, despre care i-a scris odata Liviei doar atat: "E o minune ca traiesc, ca mai pot fi om, ca mai sunt femeie...". A revenit probabil la Putila, fiindca de acolo i-a trimis scrisori zeci de ani. Cateva randuri, uneori, la sarbatorile mari. Ca nu a uitat-o. Pe urma, le-a trimis si aceasta ultima felicitare, datata decembrie 2010. Citesc pe plic: "Cernauti, Ucraina". Am rugat-o pe Livia sa-mi imprumute putin felicitarea cu litere aurite si am mai citit-o acasa de cateva ori, cu mai mare atentie. Marturisesc ca, de fiecare data cand citeam, randurile acelea ma tulburau la fel de mult. Nu pot spune de ce. Scrierea repezita, atat de sincera, din care razbatea o tainuita durere, potrivea parca frazele dupa un talc ascuns, in care si greselile de exprimare aveau farmecul tristetii lor, transmitand parca mai multa emotie decat ar fi putut-o face oricare alte formulari literare... Intorceam felicitarea aia ruseasca pe toate partile, incepusem "s-o vad" in gand, sa ma obsedeze, s-o invat pe de rost, pana la cele mai detaliate rotunjiri ale literelor. M-am uitat si pe harti. Si iarasi am ramas uimit - doi pasi le-au separat de fapt pe aceste femei, toata viata. Doua degete, pe o harta normala. Doi centimetri, cel mult. Putila-Campulung Moldovenesc. Pe 2 ianuarie nu am mai putut rezista acestei ispite. Inainte de a porni catre Ucraina, i-am spus Liviei ca ma voi intoarce pe la ea. Ma voi intoarce sa-i spun.

Granita, astazi

Frig. Frig nemilos. Asta mi-a ramas mai ales in minte din calatoria mea spre hotarul ucrainean.

�

Ca nu ma puteam incalzi, in nici un chip. Sate rare, ravasite de viscol. Siret, un ultim orasel ca de mici boiernasi din alt secol, risipit pe varfurile unor dealuri moldave... Si granita. Aceeasi. Cea care a fost trasa candva de creionul bont al generalului bolsevic. Parca nici atmosfera nu e asa mult schimbata fata de-atunci - asteptari indelungi la pasapoarte, masini controlate la sange, pana si-n motor, oameni sarmani care trec frontiera pe jos prin crivatul naprasnic, racnetele vamesilor slavi, purtand chipiurile acelea faloase, ramase dupa moda comunista, refuzand sa te ajute cu vreo informatie, strecurandu-ti in oase o anume stare de teama, de nesiguranta, de trecere spre o alta lume. I-am dat unui taximetrist plicul cu litere slavone. Am mers mult timp, incet, tacuti, prin Cernautiul acoperit de zapezi. Si abia acum, cand aud glasul acela subtire dindaratul usii vechi a unei garsoniere, intreband ceva in ucraineana, dupa ce ne straduim din greu sa explicam ce dorim (caci ce dorim, de fapt?), cand vad usa deschizandu-se incetisor, ezitant, si chipul uimit al batranei iesind in lumina, abia acum simt cum un fior straniu imi strabate intreg trupul, si parca, deodata ma simt privilegiat, onorat sa ma aflu inaintea acestei femei mult-incercate, despre care auzisem atatea istorii. In fata mea este Stefania.

O conversatie istorica

"Livica! Tu esti, Livica?! O, Doamne!... Ce faci tu, Livica? Ce faci tu acolo, draguta mea?...". Stefania tine strans in mana telefonul meu mobil, atat de strans incat degetele ii tremura. Vorbind, ochii ei albastri se umplu de lacrimi. Cu cealalta mana apuca spatarul unui scaun. Cand a auzit prima data vocea Liviei, a simtit o clipa ca ameteste. S-a sprijinit de scaunul acela si asa avea sa ramana pana la sfarsitul conversatiei. O privesc si-ncerc sa-mi inchipui cat de multe comori se ascund in aceasta simpla discutie telefonica dintre cele doua femei singure si batrane. O intreaga epopee este acolo. O drama prelunga, o istorie a Romaniei traita in linia intai, eroic aproape, asa cum prea putini si-o mai pot inchipui astazi. Si ma simt parca, nu stiu de ce, martor la un moment cu adevarat istoric: pentru prima data, dupa aproape opt decenii, Stefania si Livia, doua prietene dintr-un sat din Bucovina de nord, isi vorbesc din nou una alteia.

Stefania cu familia, in Siberia

�

Stefania pune telefonul pe masa rotunda din mijlocul odaii. Isi sterge lacrimile, isi aranjeaza putin parul, se indreapta de spate. Apoi se intoarce spre noi, cu ochii inca inrositi, dar zambeste. Isi cere iertare ca nu prea are ce sa puna pe masa - e inca postul Craciunului "pe vechi" si, oricum, ea fiind singura, nu mananca prea mult. De vreo jumatate de an n-a primit nici un oaspete. De cand a trecut pe aici fiul ei, Petru, din Kiev. Singurul oaspete posibil. Unicul ei copil, nascut candva in pustietatile siberiene. Doar pe el il are. Si pe nepoata Olga, plecata insa de mult in Canada, acolo unde i-a nascut doi stranepoti. Atat. Si pe Livia, prietena ei de suflet din Romania. Ultimii oameni dragi ramasi in viata. Ma impresioneaza teribil asemanarile dintre cele doua femei. Izbitoare! Atat la chip, dar mai ales ca fel de a vorbi si gesticula, incat, intr-adevar, ai zice ca daca nu-s surori, cu siguranta au petrecut foarte multa vreme impreuna. Daca inchizi ochii, poti sa juri c-o auzi pe Livia. Aceleasi cuvinte, aceleasi intonatii, acelasi timbru al vocii, aceeasi melodie a vorbirii. La fel zambesc, la fel iti pun in fata o cana aburinda cu ceai si cateva prajiturele, la fel indreapta cu varfurile degetelor un colt de fata de masa, atunci cand incep sa povesteasca, la fel te asculta cu capul usor inclinat intr-o parte si miscandu-l incet, intr-o blanda si aristocrata incuviintare. Totul le aseamana. Si ma intreb mereu de unde toate aceste potriviri, daca ele nu s-au vazut si nu si-au vorbit deloc, de cand aveau 11 ani? Greu de spus. "A fost singura parte din viata mea cand am fost adevarat fericita", zice Stefania despre perioada copilariei de la Putila. "Dupa aceea, toti anii au fost parca numai si numai suferinta...".

Moartea casei cu flori

Cel mai tare sufera pentru ca nu poate vorbi cu mine prea corect romaneste. O doare lucrul asta, ii este rusine, imi zice mereu sa o iert. La inceput, cand vorbea cu Livia la telefon, graiu-i era fluent. Aveau aceleasi vorbe, aceleasi amintiri. Aveau ce sa-si spuna. Apoi, pauze tot mai lungi. Scormoneste cu chinuri prin amintiri, ca sa scoata de acolo cuvintele bune. Mintea i-e limpede, are o pofta nebuna sa povestim. I-e ciuda insa ca uneori nu izbuteste sa vorbeasca corect. "Va rog, iertati-ma. Eu stiu! Credeti-ma, stiu. N-am mai vorbit cred zeci de ani...".

�

De doisprezece ani s-a mutat la Cernauti, din Putila. Nu mai avea pe nimeni acolo, nici macar vecini cu care sa vorbeasca. A adus-o fiul ei la oras, ca sa nu fie singura. Dar apoi a plecat si el. Cu toate ca nici aici n-are astazi pe nimeni, Stefaniei nu-i pare rau ca a parasit satul copilariei. Asemeni Liviei, erau prea multe amintiri in acel loc, care o indurerau. Dupa plecarea prietenei sale, totul s-a spulberat. Un vis. O frumusete. O armonie ce parea de nezdruncinat. Diavolul insusi intrase parca pe ulitele satului. "Rusii. Oh, rusii!...", zice mereu, ducandu-si palmele la ochi, ca si cum ar vrea sa alunge orice amintire. "Rai. Rai au fost. Tot ce voiau faceau cu noi, dupa ce-au plecat refugiatii. Batjocoreau femeile, copiii, putea sa te-mpuste, numai daca te uitai la ei mai asa. Nu mai era nici o lege. Cand au stramutat straini in casele noastre, au ales parca pe cei mai rai oameni din toata Rusia, sa vina aici. Au stricat tot. Tot s-a distrus. Femeile lor umblau numai in ciubote si camasa de noapte prin sat, cu parul nearanjat, si cand se mai imbatau cu vodca, isi puneau sutienele lor rosii, de matase, pe cap. Asa umblau prin sat, cu sutienele rosii si ascutite pe cap. Si zbierau. Zbierau tot timpul. Oameni cruzi, murdari, prosti. Fara civilizatie. N-aveau nici o rusine, nici un Dumnezeu. Cum s-a putut asta? Cum s-a putut asa ceva, Doamne?...". Ea, Stefania, a vazut totul. Inca de la inceput, din clipa in care s-a oprit povestea Liviei. A vazut casa de flori murind, an dupa an. Soldati rusi care-si faceau toate marsaviile lor inauntru. Gradina calcata in picioare, sutele de trandafiri zdreliti de bocanc. Mobilele si restul de tablouri arse la gramada... Dupa razboi, sovieticii au impartit casa cu ziduri interioare, facand din ea cinci apartamente de locuit pentru familii de proletari. Apoi Stefania a fost deportata in Siberia, impreuna cu toata familia. Acolo a cunoscut un ucrainean taciturn, cu numele Petru, si s-a casatorit cu el. Om tare tacut, daca rostea patru vorbe pe zi. Dar a ajutat-o mult si ea a trait cu el pana la capat. Fericita? Zice ca "n-a avut timp" sa fie. Deloc n-a avut timp, in afara de anii copilariei.
In noaptea despartirii de Livia, a fugit de acasa. S-a strecurat afara, cand parintii dormeau, si a alergat prin intuneric, spre gradina familiei Priscornic. N-a mai apucat sa-i imbratiseze, sa isi ia ramas bun. Si nici macar nu a plans atunci, vazandu-i pe toti in caruta, departandu-se.

In urma lor, pe drum, ramaneau culorile...

N-ai ce sa le faci. Asa sunt femeile acestea, amandoua la fel. Refuza cu incapatanare sa etaleze episoadele macabre din viata lor. Elimina c-o viclenie inteleapta orice amintire negativa, care le-ar putea face rau sufleteste in prezent. Au un stil anume de a-si inlatura din minte uratul, orice gand negru, tot ce a fost candva degradant si umilitor pentru ele. Desi a trecut prin atatea, Stefania recunoaste ca, pana si atunci cand vizioneaza un film artistic, e incapabila sa priveasca vreo scena mai violenta. Inchide televizorul imediat. Nu poate. Oricat o rog sa-mi povesteasca ceva despre anii petrecuti in Siberia, ea evita subiectul. "Nu vreti sa stiti", zice. "Credeti-ma ca nu vreti sa stiti...". Nici in scrisorile trimise Liviei de-a lungul anilor n-a dorit sa-i impartaseasca concret ceva despre ce s-a intamplat acolo, in cei 12 ani de deportare. "E o minune ca traiesc, ca mai pot fi om, ca mai sunt femeie...". Asta a fost singurul ei raspuns, odata, demult. Prefera sa-si aminteasca de anii copilariei, de cosuletele impletite din otava, pe care le ascundeau prin gradina cu flori de la Putila, pentru ca a doua zi sa le gaseasca pline cu bomboane de la Iepuras. Prefera sa se gandeasca la stranepotii ei din departari, pe care nu i-a vazut si pe care mult ar vrea sa-i mangaie macar o data, pe crestet, inainte de a-si incheia socotelile cu viata.

Livia si masina de cusut care le-a salvat viata

�

La lucrurile astea se gandeste ea. Nu la altele, care, oricum, nu mai au nici un rost.
La fel e si Livia. Culmea, dintre toate acele intamplari terifiante pe care mi le-a povestit, nici una n-o mai afecteaza astazi prea mult. Dintre toate, cel mai pregnant i-a ramas in memorie doar o anumita secventa. Una singura: atunci cand au trecut hotarul romanesc, undeva, pe la Brodina, a inceput deodata sa ploua. Erau cu totii in caruta, sub cerul liber, fara nici o aparare in fata noianelor de ploaie ce cadeau peste tot, lovind frunzele copacilor, iarba, pamantul, drumul. Si mergeau. Mergeau incet, mai departe. Apa le siroia copiilor prin par, pe ochi, pe obraji, prin haine, erau toti uzi pana la piele, si nici nu mai aveau unde sa se adaposteasca de acum, nici un rost nu mai avea sa faca asta. Asa ca mergeau. Caci nu mai aveau nimic de pierdut. Ploaia trecea prin paturi, prin covoare, prin plapumele stivuite atent de mama lor in caruta, prin toata averea lor miscatoare, pe care potopul o inunda fara mila. Atunci, in mijlocul acelei nestavilite ploi de vara, tatal Eugen a ridicat ambele brate spre cer si, culmea... a ras! Zgomotos, amplu, din toata fiinta lui. Ca si cum ar fi ras direct catre Dumnezeu. Si copiii au ras impreuna cu dansul, molipsiti parca de strania lui veselie. Livia statea ghemuita, ciuciulete, undeva in spatele tuturor. Se uita in urma carutei, la culorile care curgeau din paturi, din covoare, din plapumele mustind de apele ploii. Se scurgeau culorile din ele, pe drum. Siruri prelungi, albastre, rosii, galbene, verzi, violet... Iar Liviei ii placea sa priveasca culorile acestea. Urcau un deal, manzul cel instelat abia mai tragea. Unde se duceau ei? Erau cu totii acolo, loviti de ploaie si radeau. Lasau totul in urma, pentru totdeauna. In urma lor, pe drum, ramaneau culorile.

Aceasta este povestea de viata a Liviei, bunica mea.

 

• Bogdan Lupescu