Jocuri
de putere si de culise, disensiuni interne, decizii in spatele usilor
inchise ori telefoane discrete primite de la sefi de hedge fonduri-
nimic nu e parca mai misterios in culisele finantelor decat modul in
care agentiile de rating anunta „nota financiara” a unui stat. Vineri
dimineata, un grup restrans de analisti seniori ai agenţiei de rating
Standard & Poor's aveau notata in agenda o intalnire extrem de
discreta. De fapt, urmau sa faca istorie. Dupa cateva ore de deliberari,
decizia a fost luata: reducerea ratingurilor mai multor state europene.
Secretul e total- nimeni nu scoate o vorba despre ce anume s-a discutat
de fapt in spatele usilor inchise.
Vezi cum functioneaza mecanismul intern care duce la scaderea ratingului unei tari.Agenţiile
de rating cultiva secretul în intalnirile acestor "comitete de rating."
Puterea lor este uriasa; in fond, ele decid soarta financiara a unei
tari. Numarul celor care participa la intalnire nu e dezvaluit, dar ceea
ce hotarasc membrii lor acolo da tonul in piata financiara.
Procedura
prevede ca reuniunea comitetului de rating sa aiba la baza un eveniment
major cu impact asupra economiei tarii. De la caderea Guvernului si
pana la publicarea unor statistici relevante. Asta e teoria. În
practică, agenţiile nu se iau doar dupa aceste evenimente. „Zgomote dese
intr-o piata sau chiar discutii interne in cadrul agentiei pot declansa
redeschiderea unor dosare”, explica un fost analist senior Moody`s .
- Scurt remember. Senatul SUA a demonstrat lipsa de rigoare a Moody`s si S&P
Aprilie 2010. Subcomisia permanenta a Senatului american care se ocupa de cercetarea cauzelor crizei a avut audieri (
documentele le aveti aici). Cei care s-au prezentat sa isi spuna punctul de vedere au fost
sefii agentiilor de rating Moody`s si S&P,
care au contribuit major la adancirea crizei. In mai bine de 580 de
pagini sunt descrise modalitatile baietilor “destepti” care acordau
ratinguri dupa ureche si dupa cum le dicta lupta pentru cota de piata.
Cand s-au trezit, au coborat masiv in cateva zile, mii de calificative
de la AAA la junk. Azi erai vedeta pietei, maine erai retardatul ei.
Fara a intra in detalii legate de mailurile interne (merita citite
pentru a se vedea la ce duce competitia intre agentii si cum isi suflau
contractele una, alteia), iata cateva dintre concluziile senatorilor
americani.
1) Se foloseau modele de rating incorecte. Intre 2004
si 2007, Moody’s si Standard & Poor’s foloseau cifre „inadecvate”
pentru a putea estima cat de mare era riscul in cazul ipotecilor
rezidentiale.
2) Presiunea concurentiala ii facea pe angajatii agentiilor de rating sa noteze fals performantele clientilor lor.
3) Desi stiau ca ratingurile pe care le acordau ar putea insela
investitorii, agentiile de rating continuau sa opereze cu cifre si
modele incorecte.
4) In ciuda profiturilor mari obtinute, agentiile
de rating nu au investit in resurse care sa le imbunatateasca modul de
notare.
5) Cand au coborat masiv ratingurile a mii de companii in
iulie 2007 si apoi in ianuarie 2008, au provocat un soc pe piata
financiara, provocand pierderi consistente si contribuind la adancirea
crizei. Uneori, ratingurile au fost coborate de la AAA direct la junk.
In alte cazuri, desi angajatii nu recomandau ratinguri bune, conducerea
agentiilor nota cu risc zero (AAA) anumite produse pentru ca doreau sa
isi mentina clientul (in cazul la care ma refer e vorba despre
elvetienii de la UBS).
Continuare
- Numarul membrilor comitetului de rating depinde de importanta Statului analizat
Pentru
a se pregăti pentru o reuniune a comitetului de rating, analistul care
se ocupă de ţara în cauză se întâlneşte cu autorităţile fiscale. O dată
sau de două ori pe an daca situatia e stabila si de mai multe ori, cand e
criza. El nu primeste de regula acces la informatii mai multe decat ar
primi un investitor mare care ar dori sa investeasca in economia
respectiva. În urma unei metodologii stricte si specifice pentru fiecare
agenţie, analistul scrie o recomandare pentru ratingul tarii in cauza
si face o propunere pentru reunirea comitetului de rating. De regula,
propunerea vine cu o zi inainte de reuniune, timp in care analistul
trebuie sa isi convinga pe cei circa 20 de colegi de justetea
observatiilor sale. Nu sunt intotdeauna 20 de analisti atunci cand se
decide soarta unei tari- depinde de marimea si importanta statului luat
in colimator.
Un
om, un vot: acest principiu democratic opereaza si in cazul comitetelor
din cadrul agentiilor de rating. Cel putin in teorie. In practica, se
fac aliante si mici clanuri care incing discutiile, spune Pierre
Cailleteau, fostul responsabil al unui astfel de comitet, in prezent
consilier la banca privata Lazard. De exemplu, spune el, "parerile au
fost foarte impartite cand am discutat despre Grecia”.
- Isarescu, despre agentiile de rating
“Ar
trebui ca S&P sa trimita o echipa de specialisti care sa refaca
cele doua pagini scrise pe langa subiect” (luni, 3 noiembrie 2011).
"Agentiile de rating coteaza Romania mai degraba pentru pentru lucrurile pe care nu le face, decat pentru ceea ce realizeaza"
"Agentiile de rating au avut dreptate, dar poate ca ne-au penalizat prea tare"
- Cand opiniile pro si contra sunt egale in comitetele de rating
Standard
& Poor's a găsit soluţia: comisiile sunt întotdeauna formate din
numar impar de membri. Mai e si metodologia stricta a agenţiei în
discuţie. Mai ai si un sef al comitetului care sa calmeze la o adica
lucrurile. "In unele cazuri, directorul poate avea o influenta decisiva
în cadrul comitetului", spune un alt specialist in agentiile de rating,
Norbert Gaillard (Norbert Gaillard este autorul cartii "
Agenţiile de rating," Éditions La Découverte,
2010). Statutul Moody prevede ca, pentru a nu fi influentati de membrii
cu greutate ai comitetului, primul care voteaza este cel mai mic in
ierarhie.
Salariile nu sunt dintre cele mai mari din zona financiara (
circa 110.000 euro/an),
dar la final de an se dau bonusuri care sa-i „motiveze suplimentar”.
Aceste bonusuri, stabilite de catre Area Manager, au insa la baza
criterii subiective, spun angajatii.
"Agenţiile
nu au resurse suficiente de personal dupa cat de importante le sunt
misiunile de indeplinit", se plânge un fost angajat de top dintr-o
agentie. Standard & Poor's, lucreaza cu numai 70 - 80 analişti
(juniori şi seniori) cu care acopera 126 de tari. Rezultatul? "Fiecare
analist senior este responsabil in medie de 6- 10 ţări. Când a lucrat
pentru Fondul Monetar International, un economist era dedicat exclusiv
unui singur stat”, mai spune fostul angajat. La fel se intampla si cand
analistii merg pe teren. "La FMI, misiunile sunt efectuate de echipe de
minim 5 persoane care stau in medie 15 zile. La agentia de rating la
care am lucrat am mers doar doi oameni si am stat două-trei zile", mai
spune fostul analist sef.
Ca profil tehnic, cei mai multi au un
master in finante (de regula obtinut la universitati anglo-saxone).
Multi au experienţă într-o bancă centrală sau comercială. Foarte puţini
au doctorate în economie. "In anii 2000, cei mai multi erau cu parul
grizonat si se aflau spre final de cariera. Azi sunt insa mult mai
tineri. Stau o vreme aici si apoi isi gasesc un job mai bine platit la
banci mai mari si mai renumite”, mai explica fostul angajat.
- Proprietarul Standard & Poor's a anunţat că agenţia "a subperformat", propunându-se separarea acesteia în patru divizii
In
august 2011, McGraw-Hill Cos, proprietarul Standard & Poor's a
anunţat că agenţia "a subperformat", propunându-se separarea acesteia în
patru divizii - S&P, divizia de indici, divizia de informaţii şi
media şi divizia educativă. Decizia McGraw-Hill vine după ce
preşedintele agenţiei, Deven Sharma, a fost eliminat de la conducere.
În
ultima vreme, tot mai mulţi oficiali europeni pun sub semnul întrebării
corectitudinea agenţiilor de rating pe care le suspectează că fac jocul
speculatorilor şi fondurilor de investiţii. Neîncrederea vine din
faptul că agenţiile de rating au printre acţionari fonduri de
investiţii, instituţii interesate de speculaţii. Unii analişti se
întreabă dacă mai este normal să tratăm agenţiile de rating ca şi cum ar
fi arbitri. Pentru că nu sunt, acestea sunt jucători, şi nu doar
jucători ci şi speculatori. Astfel, atunci când creditul era în creştere
şi ieftin, în anii 1990 şi 2000, orice vânzător de obligaţiuni era în
mod obişnuit recompensat cu un rating AAA.
Moody's (potrivit
şefului comisiei federale de anchetă al lui Barack Obama), a fost o
"fabrică de ratinguri triplu A". Ceea ce a rezultat este faptul că toate
produsele, de la creditele ipotecare cu risc până la pieţele de
obligaţiuni a fost inundat cu produse financiare supraevaluate,
garantate de cei care, în cele din urmă, nu ar fi trebuit să le coteze.
Citeste si "Arbitrii banului de imprumut"
Surse utilizate:
Le Figaro, "
Agenţiile de rating," Éditions La Découverte, declaratii publice ale Guvernatorului BNR
Citeste mai multe despre
bnr •
criza actuala •
standard poor •
mugur isarescu •
culise
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu