-
Autor:
Petru Cretia
-
Editura: Humanitas
-
Colectie:
In afara colectiilor
-
Anul aparitiei:
2009
-
Numar pagini:
206
Putea simti orice si putea gandi orice. Stia tot,
citise tot. In greaca, latina, engleza, franceza, italiana. Cand scria
despre contigenta, despre libertate sau despre etic, gandea ca un
profesionist, desi nu-i frecventase in mod sistematic pe filozofi. Si
totusi candva, pesemne intr-o alta viata, ii citise si pe ei. Cand scria
despre Homer, Platon, Dante, Shakespeare sau Eminescu, despre cei mari
pe care ii iubea, se muta cu toata fiinta lui in universul lor. Toata
viata s-a pregatit pentru intalnirea cu ei. E foarte greu sa fii in
aceeasi masura stiutor si scriitor. E foarte greu, cand ai ajuns sa te
afunzi in jungla unui domeniu, sa mai poti iesi din ea si sa poti vorbi
convenabil despre lucrurile pe care le-ai intalnit. Rareori am vazut
minti care, dupa ce s-au supus celor mai teribile cazne filologice, au
mai putut, ingreunate de uriasa colectie de date, sa-si ia zborul si
sa-si pastreze stralucirea expresiei. Singurele exemple care-mi vin in
minte, in afara de Nietzsche, sunt Huizinga, Heinrich Zimmer, Auerbach,
poate Erwin Rhode. Ca mare elenist ce era, Petru Cretia a patruns si a
locuit lunga vreme in catacombele unui timp mort si ale unei limbi
moarte. Cati filologi mai ies vii din aceasta lume a umbrelor? Si cati,
mai ales, le mai pot invia pentru noi? (Gabriel Liiceanu)
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu